GAYLAND ÜBER ALLES IN DER WELT. Merkel cedeaza casatoria presiunilor homosexuale/ Comentariu Deutsche Welle: NU CUMVA SE DESCHIDE POARTA CASNICIILOR PEDOFILE?/ Exemplul lituanian: RESPINGEREA PARTENERIATELOR GAY, LEGE A COABITARII/ Expertul ONU pentru minoritati sexuale vrea NORMATIVIZAREA HOMOSEXUALITATII/ Ambasadorul Argentinei insultă România

29-06-2017 13 minute Sublinieri

Deputatii germani au demarat procedurile pentru un vot, vineri, in Bundestag, pentru legalizarea casatoriilor gay, dupa ce cancelarul Angela Merkel a renuntat la opozitia de principiu in privinta acestui subiect, scrie AFP.

Parlamentarii au aprobat miercuri in comisie trimiterea in sedinta de plan a unei propuneri legislative care autorizeaza casatoriile homosexuale si ofera pentru prima oara drepturi extinse in materie de adoptie.

Angela Merkel a renutat, luni seara, la opozitia fata de casatoriile gay in Germania, in momentul in care partidul sau conservator este supus unei presiuni in crestere pe marginea acestui subiect, inaintea alegerilor parlamentare din septembrie.

Intr-un interviu acordat revistei Brigitte, cancelarul s-a declarat deschis, pentru prima oara, pentru un vot in functie de “constiinta” deputatilor germani in ceea ce priveste casatoria persoanelor de acelasi sex.

“As dori sa orienteze discutia intr-o directie care tine de decizia de constiinta, mai degraba decat sa vrei sa impui ceva”, a declarat ea.

Este vorba de o schimbare semnificativa de pozitie a cancelarului, care in 2013 si-a exprimat opozitia, invocand temeri legate de “binele copiilor” cuplurilor homosexuale.

Pana in prezent, CDU s-a opus legalizarii casatoriilor gay, pentru a nu leza aripa cea mai conservatoare a electoratului sau si pentru a nu intra in conflict cu aliatul sau bavarez, Uniunea Crestin-Sociala (CSU), foarte traditionat in ceea ce priveste astfel de subiecte.

Toate partidele reprezentate in Bundestag, cu exceptia CDU, fac campanie pentru casatoriile gay.

Angela Merkel este cotata favorita pentru obtinerea celui de-al patrulea mandat de cancelar dar va avea nevoie de un aliat la guvernare.

Germania face parte dintre rarele tari occidentale care nu au legalizat inca casatoriile gay. Din 2001, o uniune civila ofera aceleasi drepturi, cu exceptia celor fiscale.

Fără tragere de inimă, cancelara germană renunţă să se mai opună căsătoriei între persoane de acelaşi sex. Din  pură sete de putere, consideră Gero Schließ. Dar este o veste bună pentru homosexuali şi pentru Germania.

În sfârşit. A durat mult. Prea mult! Dar Angela Merkel şi-a luat în cele din urmă inima în dinţi. A renunţat la opoziţia faţă de căsătoria pentru toţi. Cancelara vrea ca deputaţii din Bundestag să voteze după cum le dictează conştiinţa în privinţa căsătoriei între persoane de acelaşi sex, a drepturilor lor, egale cu ale cuplurilor heterosexuale. Astfel e limpede. Căsătoria pentru toţi va deveni realitate. […]

Tipic Merkel

Dar felul în care Merkel şi-a schimbat poziţia în chestiunea căsătoriei între persoane de acelaşi sex nu este deloc convingător. Tipic Merkel. Abia după îndelungi ezitări, după discuţii chinuitoare care s-au lungit pe durata întregii legislaturi ea şi-a abandonat poziţia de până acum. Dar ea nu a plecat la drum cu pas uşor, nu i-a luat pe oameni de mână spre a-i conduce într-o lume mai bună. Dimpotrivă, s-a exprimat evaziv. Şi nu a lăsat să se înţeleagă care este poziţia ei şi dacă a renunţat la dubiile ei personale, adesea citate, cu privire la egalitatea în drepturi.

Să analizăm mai cu atenţie: A renunţa la obligarea grupului parlamentar de a vota într-un fel sau altul nu este egal cu a te pronunţa deschis pentru egalitatea în drepturi şi nu înseamnă a face politică activă. Cancelara nu a făcut decât ceea ce trebuia neapărat să facă. Încearcă să le dea tuturor un pic de satisfacţie. Din dorinţa de a se menţine la putere. Şi nu face mai mult decât strictul necesar, pentru a nu-i întoarce împotriva ei pe conservatorii din propriul partid şi din rândul electoratului.

Este cât se poate de clar. Merkel şi creştin-democraţii ei s-au plecat în faţa inevitabilului. De când ecologiştii, liberalii şi social-democraţii (exact în această ordine) au anunţat că nu mai fac nicio coaliţie fără căsătoria pentru toţi, presiunea la cazan a crescut substanţial. Iar cancelara dimpreună cu partidul ei s-a trezit izolată la modul dramatic.

Cu siguranţă căsătoria între homosexuali nu este o tematică uşoară pentru Uniunea Creştin Democrată/Creştin Socială. Conservatorii şi catolicii au mari rezerve şi discută cu mare seriozitate despre ele. Este de lăudat, dar finalitatea acestei opoziţii nu trebuie să fie o paralizie sociopolitică.

Paragraful 175

Că se poate şi altfel – aceasta s-a putut vedea săptămâna trecută. Conservatorii au votat la unison cu celelalte partide parlamentare în Bundestag reabilitarea homosexualilor condamnaţi potrivit art 175 din Codul Penal. Creştin-democraţii au votat şi ei în unanimitate pentru, şi asta se datorează muncii de convingere depuse de deputaţi neînfricaţi din eşalonul doi al partidului.

Acum timpul rămas este foarte scurt. Dacă Merkel crede că prin aprobarea ei tardivă va lua vântul din pânzele celorlalte partide, ea se înşeală. Celelalte partide îi cer imperios cancelarei să supună chestiunea căsătoriei pentru toţi la vot acum, în ultima săptămână de plen a prezentei legislaturi. În fruntea tuturor se află laburistul Martin Schulz, care şi el şi-a schimbat prin asta poziţia de până acum.

Semnal intern şi extern

Ezitanta schimbare de poziţie a lui Merkel este o veste bună pentru comunitatea LGBT. Căsătoria pentru toţi devine lege, atâta e sigur. Şi nu contează dacă acum sau după alegerile generale din toamnă. Germania urmează astfel exemplul altor ţări vecine europene. Dar acesta nu este doar un semnal dat străinătăţii. În plan intern el se adresează ultra-conservatorilor şi populiştilor de dreapta, care vor să otrăvească climatul nostru social liber. Suntem pentru valorile liberale ale legii noastre fundamentale. Acum şi prin căsătoria pentru toţi!

Un strigoi bântuie prin Europa. Mai nou îi spune „căsătoria pentru toţi”. E vorba însă, cu precădere, de cea homosexuală. Şi a curentat clasa politică germană în final de mandat legislativ.

Pe unii, foarte conservatori, foarte creştini, fantoma cu pricina îi sperie rău. Pe alţii, mai liberali, mai neîmbisericiţi, îi cam amuză şi îi lasă rece. Fiindcă, afirmă nu puţini, chestiunea căsniciei gay nu i-ar privi. Nu ne-ar privi pe noi, heterosexualii. Şi oricum, nu ne-ar atinge în vreun fel, dacă se va introduce şi în Germania, făcând o ţară altminteri foarte conservatoare să umble în fine în pas cu timpul. Şi cu progresul…

Aşa să fie oare? Şi n-am greşit cumva? În Europa bântuie stafia cu pricina? Aş, vor replica degrabă ştiutorii. Doar în Germania. Şi doar mai nou. Căci subiectul, vag abordat, din motive tactice de Angela Merkel într-o tacla recentă la o revistă pentru doamne, a ajuns doar în Germania contemporană pe tapet şi emoţionează la culme clasa politică autohtonă. Nu pe cea olandeză, bunăoară, care a sfârşit prin a admite ”căsnicia” pentru toţi în 2001. Germania, cu tot cu judecătorii Curţii ei Constituţionale şi, evident, cu mare partea din suflarea ei creştin-democrată şi creştin-siocială s-a arătat de atunci încoace mai reticentă. 

Dar situaţia s-a schimbat cu bruscheţea unei furtuni de vară. Trăsnetul s-a produs în condiţii de presiune politico-atmosferică scăzută, sub imperiul impopularităţii stângii şi a campaniei electorale care se va solda în toamnă cu un scrutin la capătul căruia Germania şi-ar putea confirma în funcţia executivă supremă actuala cancelară. Sau îl va alege la şefia guvernului pe challangerul ei de stânga, ex-preşedintele social-democrat al parlamentului european, Martin Schulz. Ultimul s-a hotărât să se prevaleze de noua mostră de oportunism afişat de cancelară. Care, gândind permanent în termeni politici de putere şi nu etici, a hotărât, spre a-şi ameliora şansele de a fi aleasă în toamnă, să ia odată în plus stângii vântul din pupă şi s-o deposedeze de argumentul (just ori fals) că dreapta i-ar discrimina pe homosexuali.

În consecinţă, Merkel şi-a schimbat public atitudinea faţă de chestiunea căsniciei gay, dând liber deciziei cu privire la ea după cum îi taie capul şi conştiinţa pe deputaţi. Inclusiv pe cei ai CDU/CSU. Cei din urmă s-au apărat până acum blocând, prin unitate şi disciplină de vot, orice posibilă cotropire progresistă a sensibilului domeniu şi deci şi orice nefastă schimbare prea subită şi radicală în această problemă. Or, înaintea alegerilor din toamnă, partidele de stânga s-au gândit să-şi amelioreze şansele punându-o nu doar pe tapet, ci condiţionând pe viitor orice coaliţie cu creştin-democraţii de aprobarea căsniciei pentru toţi. Merkel s-a crezut nevoită, tactic, să-i contracareze, răpindu-le subiectul. În reacţie, rivalul ei de stânga s-a hotărât, nu mai puţin oportunist, să  scurtcircuiteze înţelegerile coaliţiei guvernamentale creştin-social-democrate şi să forţeze în domeniu mâna conservatorilor.

La puternica instabilitate iscată de anunţul că, în ciuda cutumelor democratice, deputaţii de stânga vor impune în Bundestag, în ultima zi de sesiune ordinară, un vot neinclus în acordurile alianţei guvernamentale privind căsnicia gay a contribuit şi o notabilă nervozitate. Împărtăşită de bună parte din elita culturală germană, ea se manifestă de ani de zile în numele progresismului. Şi cere, imperativ, nu doar stângii postcomuniste, ecologiştilor şi social-democraţilor, să plaseze în fine Germania, într-un târziu, „în rând cu lumea” şi „cu timpurile moderne”.

Argumentele acestei tabere progresiste par clare şi inteligibile. Ar fi venit momentul, potrivit ei, să se ţină cont, la nivel politic, de schimbările de concepţie despre lume şi viaţă ale unei societăţi bune, chipurile, doar cât e deschisă, angrenată în schimbare şi merge braţ la braţ cu progresul, respingând orice impulsuri reacţionare. Între care s-ar număra şi cele creştine, de vreme ce bisericile germane se opun in corpore modificării noţiunii de căsătorie, înţeleasă, prin tradiţie, ca fiind o relaţie de durată între un bărbat şi o femeie. În arsenalul argumentelor progresiste bomba atomică e principiul nevoii de eliminare a discriminării minorităţilor sexuale. Menţinerea celei din urmă e cotată ca ultraconservatoare şi, în fapt, „necivilizată”, populistă sau fascistă, în vreme ce eliminarea dezavantajelor impuse homosexualilor n-ar priva pe nimeni de nimic. În fapt, le răpeşte multora certitudinea cu privire la substanţa unei instituţii totuşi cheie pentru civilizaţia iudeo-creştină şi la sensul noţiunii de căsnicie.   

Susţinută vocal de comunitatea LGBTI, cum i se zice mai nou, revendicarea imperativă a căsniciei pentru homoexuali pare a ignora însă realităţi şi argumente grele. Astfel, schimbarea legislaţiei în Germania e de fapt în foarte mare măsură inutilă, întrucât Republica Federală a dezincriminat de mult homosexualitatea şi le-a alocat de mult parteneriatelor homosexuale aceleaşi drepturi ca şi cuplurilor heterosexuale. Conflictul actual se poartă în fapt doar pentru aprobarea adopţiilor de copii de către cupluri format din persoane de acelaşi sex. Or, nu e clar deloc că această adopţie, care ar spori drepturile homosexualilor, nu ar încălca în schimb, flagrant, drepturile naturale ale copiilor adoptaţi. De pildă dreptul la o familie din care să nu lipsească un tată şi o mamă.

Apoi, ”căsătoria pentru toţi” nu înseamnă oare o diluare masivă a conceptului de mariaj, care, după cum întemeiat observa, recent, Jonathan Janku, care studiază dreptul în Elveţia, ar putea deschide larg poarta haremurilor? Ori uşa căsniciei dintre minori şi pedofili? De ce să nu se considere discriminate şi alte minorităţi sexuale? În plus, nu reiese câtuşi de puţin prin ce anume un prezumtiv progresism ar fi, în sine, un argument, ba chiar unul mai valabil decât o tradiţie de câteva mii de ani conferind consistenţă legăturii sfinte dintre bărbat şi femeie.

În fine, nu e clar deloc de ce un subiect atât de delicat e considerat de importanţă crucială şi de tranşat panicard, cu viteza luminii, din raţiuni de oportunism politic. Ar trebui, din contra, să fie limpede că eliminarea strigoiului în chestiune e o operaţiune extrem de complexă şi că precipitarea ei nu e nici în interesul germanilor, nici a Europei conduse de germani, în care o serie de naţiuni refuză categoric să se disocieze de tradiţiile iudeo-creştine.

Premierul canadian a participat la parada gay, din Toronto. Nu singur, ci împreună cu soția și cu doi dintre copiii lor. Justin Trudeau și-a pictat pe față o frunză de arțar în culorile curcubeului.

La parada de anul trecut, același Justin Trudeau scria istorie. Devenea atunci primul premier canadian în exercițiu care mărșăluia la o paradă gay.

Spunea, la acel moment, că nu ar trebui să fie ceva ieșit din comun, ca un prim-ministru să participe, la un astfel de eveniment. Și promitea că, atât timp, cât el va fi în funcție, asemenea gesturi vor fi noua normalitate canadiană.

  • Stiripentruviata: 

Lituania respinge fără drept de apel legalizarea căsătoriilor homosexuale

Parlamentul Lituaniei a respins o propunere legislativă care ar fi legalizat parteneriatele între persoane de același sex.

Doar 29 de membri ai Parlamentului Lituaniei au votat în favoarea propunerii legislative care prevedea căsătoriile homosexuale, în timp ce 59 au fost împotrivă, la 20 s-au abținut.

Niciun membru al coaliției de Guvernământ nu a votat în favoarea deciziei. Mai mult, proiectul a fost complet respins de parlamentari, aceștia votând ca actul normativ să nu mai fie supus revizuirii.

„Conform sondajelor, peste 80% dintre lituanieni sunt clar împotriva oricărei forme de parteneriat între persoane de același sex și numărul depășește 90% în rândul votanților partidului de guvernământ”, a afirmat  Vytautas Sinica, profesor de științe politice la Universitatea din Vilnius.

„Din păcate, a devenit un obicei prost ca în Lituania să nu se voteze conform voinței majorității, ci pentru a face pe plac mass-mediei liberale și birocraților de la Bruxelles. Se încearcă fisurarea consensului național asupra problemelor morale și asta se vede la partidul conservator Uniunea Patriei, unde cei mai tineri membri care se declară conservatori votează împotriva familiei naturale. Această decizie, deși nu are mari efecte, marchează o turnură binevenită pentru votanții tradiționali din Lituania”, a precizat Simica.

În Lituania s-a votat recent Legea Coabitării de Comun Acord, al cărei scop este să se ocupe de problemele practice ale persoanelor care locuiesc împreună. Actul se referă la prieteni, frați/surori adulți, monahi, etc, oricine locuiește împreună fără a fi vreun sentiment la mjloc. Aspectul emoțional este considerat nesemnificativ în proiectul de lege respectiv. Totuși, proiectul precizează clar că cuplurile care trăiesc împreună și care nu declară că doresc să se căsătorească și  nu pot avea copii, nu pot fi considerate o familie.

Lituania are o populație de peste 2 milioane de locuitori, fiind o țară majoritar catolică și este considerată una dintre cele mai conservatoare din Europa, rămânând una dintre țările europene care nu recunoaște niciun fel de uniuni între persoanele de același sex.

Sa mai stam oleaca pe subiectul Lituaniei, care a respins categoric legalizarea parteneriatelor gay si a reusit sa inventeze o lege inteligenta privind persoanele care coabiteaza si drepturile lor patrimoniale.

Lituania este o tara baltica ce se afla mult mai intens in vizorul Rusiei decat Romania si care are o minoritate importanta de rusi, undeva aproape de 6%. In Vilnius, capitala, ating cifra de 13%.

in Lituania exista un partid, ce nu a reusit sa intre in parlament dar are ceva reprezentanti local, care a incheiat acord cu partidul Rusia Unita.

Insa problema Lituaniei nu se limiteaza doar la existenta unor grupari asumat pro-ruse. Prezenta si amenintarea rusa este majora, la toate nivelurile, nu doar cel geopolitic.

Cu toate acestea, oameni normali, lituanienii nu s-au dat de ceasul mortii pe tema casatoriilor gay. Nu au dat vina pe Rusia si nu au acuzat de putinism pe cei care au respins parteneriatele gay si care au criticat intentia europenistilor de a impune, peste capul majoritatii, asa-zisele drepturi gay.

Oameni normali, cum spuneam.

de Mirela Florescu

La finele anului 2016, Vitit Muntarbhorn, primul expert ONU din istorie pentru probleme de Orientare Sexuală și Identitate de Gen (SOGI), care de altfel nici nu beneficiază de girul tuturor membrilor ONU, și-a făcut publică o agendă extrem de radicală. Obiective sale la nivel global numără interzicerea terapiei de reconversie a orientării sexuale la cererea persoanei care se confruntă cu atracția homosexuală și solicită această terapie, interzicerea învățăturilor religioase care susţin că homosexualitatea este un păcat din toate religiile şi învăţarea copiilor că homosexualitatea este normală și că există mai multe identități de gen decât bărbat și femeie.

În ianuarie 2017, la o şedinţă ONU, Vitit Muntarbhorn a declarat în legătură cu libertatea religioasă:

Există drepturi absolute şi există unele care nu sunt absolute… [precum] libertatea de exprimare şi exprimarea religiei.

Cu alte cuvinte, propune ca drepturile religioase să fie anulate atunci când ele intră în conflict cu normativizarea homosexualității în spațiul public.

Pe 9 iunie 2017, într-o întrunire a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, Muntarbhorn a cerut „politici de eliminare” de pe Internet a „mesajelor homofobe şi transfobe”. În mod concret, traducerea acestei cerințe în practică ar însemna interzicerea liberei exprimări despre homosexualitate şi transexualitate, pe motiv că ofensează homosexualii şi transsexuali sau persoanele transgender.

Tot atunci, expertul a mai afirmat că mandatul său nu este doar pentru acceptarea socială a homosexualilor şi combaterea violenţei îndreptată împotriva lor, ci

o provocare longitudinală care începe acasă, se continuă prin sistemul de educaţie, la locul de muncă şi în viaţa de dincolo de acestea.

Cu alte cuvinte, noul expert spune clar că el nu luptă pentru nediscriminarea persoanelor homosexuale, ci pentru impunerea normativizării homosexualității în spațiul public.

Propunerea expertului ONU interzice părinților să le prezinte acasă copiilor opinii diferite de normativizarea homosexualității în spațiul public, chiar dacă acestea sunt conforme cu tradiția, cultura ori religia lor. De asemenea, propune ca ONU să  elimine orice abatere de la noua dogmă a normativizării homosexualității în școală, la locurile de muncă și în general oriunde în spațiul public. Pentru state, asta înseamnă că indiferent de tradițiile și cultura locală trebuie acceptată normativizarea homosexualității în spațiul public. Pentru persoane, înseamnă că dreptul de a avea o opinie diferită este interzis.

Iată un exemplu pentru ce  înseamnă normativizarea homosexualității în educație: atunci când un manual școlar va prezenta o imagine cu o familie bărbat – femeie, susținătorii normativizării homosexualității în spațiul public vor putea da în judecată editura pentru a introduce alături de această imagine și o imagine cu o „familie” homosexuală și vor câștiga. La fel va fi valabil, de exemplu, în publicitatea stradală – dacă o firmă va face o reclamă cu o familie bărbat – femeie, va fi dată în judecată pentru că discriminează și va trebui să facă și reclame stradale cu „familii” homosexuale.

Astfel, normativizarea homosexualității devine noua dogmă universală care trebuie acceptată de toate persoanele și instituțiile, în caz contrar aceștia suferind consecințe – luarea copiilor de către stat, interzicerea activității comerciale, excluderea din organisme internaționale și programe de sprijin etc.

Un autocar al unei organizații care promovează valorile familiei tradiționale (ConFamilia), străbătând Mexicul, a fost ținta atacurilor apărătorilor comunității LGBT în orașul mexican Puebla. Reprezentanții organizației care au ca slogan #DejenAMisHijosEnPaz (Lăsați-mi copiii în pace), care sunt anti avort, nu sunt de acord cu homosexulitatea și nu vor ca cuplurile formate din persoane de același sex să aibă dreptul de a înfia copii au fost, dumincă, 25 iunie, au intrat în vizorul adepților mișcării LGBT.

Autocarul organizației a fost vandalizat, fiind mânjit cu vopsea, pictat cu mesaje pro homosexualitate și pro avort. Furia apărătorilor comunității LGBT n-a cruțat nici roțile autocarului, care au fost tăiate, în timp ce partea din față a vehiculului a fost atacată cu ouă și cu pietre. „Plecați, plecați!”, „Afară cu asasinii”, „Plecați din acest oraș” au fost doar câteva dintre sloganurile strigate de apărătorii drepturilor homosexualilor și pro avort, în timp ce formau un lanț uman pentru a forța autocarul să părăsească zona.

Una dintre femeile care fac parte din organizația pro familie a ieșit din mașină pentru a vorbi cu protestatarii, dar a fost insultată și acuzată de ipocrizie, fiind nevoită să urce la loc, scrie diariocambio.com.

Nemis Quinn Mélançon Golden are numai 8 ani dar are deja un nume de scenă: Lactatia. De la 7 ani „a început să joace rolul unui travestit exuberant” la Montreal.

Potrivit unei discuții pe care părinții copilului au avut-o cu cei de la site-ului BestKeptMontreal, aceștia susțin că „etapa cea mai importantă” a fiului lor – devenit vedetă a numeroase mass media homosexualiste canadiene – a fost când acesta a declarat că vrea să fie „o fată cu penis”, când „traversa o fază Beyonce foarte intensă”.

Vă scutim de înregistrarea video oribilă în care acest puști de 8 ani – rătăcit de o societate și de niște părinți nebuni – îi explică unui reporter fremătând: „Cred că toată lumea trebuie să facă ce vrea în viață. Nu contează ce cred ceilalți. Dacă vrei să fii un travestit și părinții nu vă dau voie, atunci aveți nevoie de alți părinți.”

  • Cultura Vietii:

AFR: Ambasadorul Argentinei insultă România

Dragi cititori, ne cunoastem de multi ani si stiti ca ne cantarim bine cuvintele si afirmatiile. In plus, le si verificam indeaproape pentru a ne asigura ca afirmatiile si informatiile pe care vi le dam sunt corecte. Cautam sa evitam cuvintele care alarmeaza. Ceva s-a petrecut in mai 2017 in Romania, insa, si, observind ca nici media romana, nici comentatorii influenti romani, nici Presedintele Iohannis, nici Ministerul de Externe al Romaniei, nici clasa politica din Romania nu au zis nimic, am decis ca noi sa discutam subiectul si sa facem demersuri privind recenta denigrare a Romaniei si a miscarii pro-familie din Romania de catre Ambasadorul Argentinei la Bucuresti, Excelenta Sa, Felipe Alvarez de Toledo.

Marsul „diversitatii” si subminarea suveranitatii nationale

Pe 20 mai a avut loc la Bucuresti marsul „diversitatii”, iar in cursul saptaminii precedente un grup de 31 de ambasadori acreditati la Bucuresti au emis si semnat o Declaratie Comuna in sprijinul marsului si care deasemenea denunta „homofobia”, „transfobia” si „intoleranta” impotriva „minoritatilor sexuale.” Printre cei 31 de ambasadori se afla si Ambasadorul Republicii Argentina la Bucuresti, Excelenta Sa, Felipe Alvarez de Toledo. Notam deasemena printre semnatari tari la fel de indepartate si irelevante privind politica Romaniei si situatia drepturilor omului din Romania cum ar fi Brazilia, Chile si Uruguay. Lista e imensa si contine, surprinzator si rusinos, si vecinii nostri, Serbia, Cehia si Slovenia. Restul listei e formata din tari care de multi ani ne dau lectii privind drepturile omului fara, insa, a-si recunoaste ori vedea propriile deficiente privind drepturile omului la ele acasa: Canada, SUA, Olanda, tarile Scandinave, etc. [Lista intreaga: Argentina, Australia, Austria, Belgia, Brazilia, Canada, Chile, Cipru, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Israel, Mexic, Olanda, Noua Zeelandă, Norvegia, Portugalia, Serbia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveția, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Statele Unite ale Americii, Uruguay și Comisia Europeană] Nu avem cunostinta de Romania ori ambasadorii ei semnind declaratii similare in sprijinul marsurilor homosexuale din alte tari. Daca este asa, indraznim sa spunem liderilor Romaniei care sunt raspunzatori pentru astfel de decizii ca ceea ce fac este nu doar impudent, dar si incalca suveranitatea nationala a tarilor respective.

Argentina si Uruguay – ipocrizie

Semnatura Ambasadorului argentin surprinde. Argentina isi are problemele ei. Probleme de coruptie politica mai serioase decit Romania si probleme de incalcare a drepturilor omului mult mai serioase ca Romania. Doar anul acesta fostul presedinte al Argentinei, dna Cristina Fernandez de Kirchner, a fost data in instanta pentru spalare de bani si frauda de pina la 3,5 miliarde de dolari. Ziarele din Statele Unite, in special New York Times, scriu frecvent despre coruptia politica din Argentina care pare a fi mai mult un stat mafiot ori bananier decit un stat de drept care ar putea fi un exemplu de integritate politica si morala pentru alte tari.

Si tot recent, copiii fostei presedinte au fost si ei actionati in instanta pentru presupus furt si evaziune fiscala de pina la 35 de milioane de dolari. Sumele implicate la politicieni romani acuzati de furt ori evaziune fiscala sunt mici in comparatie cu nivelul de excrocherie fiscala practicat de clasa politica a Argentinei. Deasemenea, mai putin cunoscut este ca, la fel ca si romanii, argentinienii si ei ies in strada sa protesteze coruptia politica din tara lor.

Argentina nu e inocenta nici cind e vorba de drepturile omului si toleranta. In Secolul XIX Argentina si-a masacrat aproape pina la extinctie populatia indigena. Apoi, vreme de doua decenii, in anii 70 si 80, ea a fost un cimp de batalie, intr-o stare de razboi civil pe parcursul caruia armata Argentinei a ucis zeci de mii de oameni, si alte mii au disparut fara ca cineva sa le fi dat de urma pina astazi. Torturarea detinutilor era de ordinea zilei. Torturarea preotilor catolici, acuzati de marxism, a fost in special intensa, multi dintre ei fiind ucisi ori dati dispaturi. Centrele de tortura si detentie din Tucuman si Trelew erau notorii pe acele vremuri. Indraznim, deci, sa spune ca Argentina nu e un model de respectare a drepturilor omului asa cum tinde sa indice semnatura dlui Ambasador.

La fel micutul Uruguay. Socant, dar de netagaduit, micutul Uruguay, tara vitelor si a turismului occidental! Uruguay nu e nici el un model moral cind e vorba de drepturile omului. In anii 70 si 80 Uruguay, la fel ca Argentina, se afla intr-un razboi civil care a rezultat in uciderea a mii de oameni de catre guvern si armata.

Terorismul urban de stanga era la moda pe vremea aceea si mai ca nu trecea o luna fara ca sa citim in presa despre un act tetorist comis de teroristi. In timp, teroristii anilor 70 si 80 si descendentii lor au ajuns la putere in Uruguay, si in ultimii zece (10) ani, au transformat Uruguayul in cea ma „progresista” tara din America de Sud.Printre altele, intr-un timp relativ scurt, a legalizat avortul, casatoriile homosexuale, marijuana si alte practici „progresiste” tipic intilnite in Europa Ocidentala.

Ne obisnuim cu ofensele

Din nefericire, noi romanii ne-am obisnuit cu comportamentul jignitor al ambasadorilor straini care constituie o incalcare flagranta a normelor internationale de conduita si a relatiilor diplomatice. El a devenit un ritual anual al insultei la adresa Romaniei, a noastra a romanilor si in mod special a miscarii pro-familie din Romania. Multi dintre noi citim anual aceste stiri, suntem ofensati si indignati, dar raminem nepasatori. La fel, autorităţile trec cu vederea amestecul ambasadorilor străini în treburile interne ale ţării.

Noi, insa, nu am ramas indiferenti. Pe 23 mai am adresat o notă Ambasadorului Argentinei la Bucureşti şi Ministerului Afacerilor Externe al Argentinei solicitând dlui Ambasador să-şi retragă semnătura până pe 12 Iunie. Am motivat solicitarea din perspectiva bunului simţ, al dreptului internaţional, şi al suveranităţii naţionale. Am atenţionat pe dl Ambasador şi Ministerul de Externe al Argentinei că în cazul în care nu se dă curs solicitării, vom publica corespondenţa noastra pe Facebook. Nici dl Ambasador nici Ministerul Afacerilor Externe al Argentinei nu au răspuns. In consecinta informam pe toti cititorii nostri de actul insolent al diplolatiei argentine in tara noastra. Redam paragrafe din correspondenta, iar scrisoare poate fi citita in intregime aici. Nota a fost semnata de dl Petre Costea. […]/ integral pe culturavietii.ro


Categorii

Germania, Homosexualitate, Pedofilie

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

4 Commentarii la “GAYLAND ÜBER ALLES IN DER WELT. Merkel cedeaza casatoria presiunilor homosexuale/ Comentariu Deutsche Welle: NU CUMVA SE DESCHIDE POARTA CASNICIILOR PEDOFILE?/ Exemplul lituanian: RESPINGEREA PARTENERIATELOR GAY, LEGE A COABITARII/ Expertul ONU pentru minoritati sexuale vrea NORMATIVIZAREA HOMOSEXUALITATII/ Ambasadorul Argentinei insultă România

  1. @ Cultura Vietii:AFR: Ambasadorul Argentinei insultă România

    ” Apoi, vreme de doua decenii, in anii 70 si 80, ea a fost un cimp de batalie, intr-o stare de razboi civil pe parcursul caruia armata Argentinei a ucis zeci de mii de oameni, si alte mii au disparut fara ca cineva sa le fi dat de urma pina astazi. Torturarea detinutilor era de ordinea zilei. Torturarea preotilor catolici, acuzati de marxism, a fost in special intensa, multi dintre ei fiind ucisi ori dati dispaturi. Centrele de tortura si detentie din Tucuman si Trelew erau notorii pe acele vremuri. Indraznim, deci, sa spune ca Argentina nu e un model de respectare a drepturilor omului asa cum tinde sa indice semnatura dlui Ambasador. ”

    Pai bine,asta se numeste in istorie “Operatiunea Condorul” .Si pana la urma…erau marxisti,nu? Ca acelasi lucru i se aplica si Spaniei (baiatul ala de dreapta nationalist ,Franco ) .

    https://en.wikipedia.org/wiki/Operation_Condor

    https://en.wikipedia.org/wiki/Dirty_War

    “Probleme de coruptie politica mai serioase decit Romania si probleme de incalcare a drepturilor omului mult mai serioase ca Romania. Doar anul acesta fostul presedinte al Argentinei, dna Cristina Fernandez de Kirchner, a fost data in instanta pentru spalare de bani si frauda de pina la 3,5 miliarde de dolari. ”

    Si ce legatura are asta cu lupta furibunda pentru “drepturile” gay? Ar indrazni sa le zica americanilor (in public,bineinteles) : “ba,vedeti-va de coruptia voastra” ?

    https://en.wikipedia.org/wiki/Cristina_Fern%C3%A1ndez_de_Kirchner#Public_image

    “Cristina Kirchner is considered to be a populist leader[97] and, like other contemporary populists in Latin America, built a system of propaganda to legitimize her actions: the Relato K. This propaganda works around a number of usual themes: the glorification of the state to the detriment of the individual rights; use of conspiracy theories to explain mistakes as attacks from others; blaming neoliberalism for the poverty; and glorifying democracy in speeches while maintaining only the appearance of it (procedural democracy). ”

    “Kirchner was part of the “pink tide”, a group of populist presidents who ruled several Latin American countries in the 2000s. This group included, among others: Néstor and Cristina Kirchner in Argentina, Hugo Chávez and Nicolás Maduro in Venezuela, Luiz Inácio Lula da Silva and Dilma Rousseff in Brazil, Evo Morales in Bolivia, and Rafael Correa in Ecuador.[75] Kirchner has been an unconditional supporter of Chávez and Maduro. As Paraguay rejected the incorporation of Venezuela into the Mercosur trading bloc, she took advantage of the impeachment of Fernando Lugo to claim that Paraguay had suffered a coup d’état and proposed to temporarily remove the country from the bloc. With the support of the other presidents, Paraguay was removed for a time, and Venezuela was incorporated into the Mercosur.[76] She maintained her support of Venezuela even during the large 2014 Venezuela protests and the imprisonment of its leader, Leopoldo López.[77]

    Kirchner had a rocky relationship with the United States. Several items from a US air force plane, such as drugs and GPS devices, were seized by Argentine officials, which caused a diplomatic crisis. US State Department spokesman Philip J. Crowley said that they were standard tools used in counter-terrorism tactics which were being taught to the Argentine police during the joint operation, and asked for the return of the seized materials.[78] Kirchner blamed the whole country for the 2014 default, ruled by US judge Thomas P. Griesa. She said in a cadena nacional (“national network”) address that the US may be trying to oust her from power, or even assassinate her. ”

    https://en.wikipedia.org/wiki/Economy_of_Argentina

    https://en.wikipedia.org/wiki/Argentine_debt_restructuring

    “Printre altele, intr-un timp relativ scurt, a legalizat avortul, casatoriile homosexuale, marijuana ”

    Sunt deja ferm convins ca discutiile in legatura cu marijuana ar trebui sa revina.Psihoza in legatura cu marijuana trebuie sa inceteze…iti salta bunicii pentru ca au gasit cannabis(“canepa maica” ) la ei acasa.

  2. Oare cine poate supune unor asemenea presiuni cel mai important partid din cea mai puternica tara europeana?
    Cine a putut sa o oblige pe cea mai puternica femeie din Europa sa renunte la opozitia fata de casatoriile homosexualilor, cine este “strigoiul” care bantuie Europa?
    Pana nu raspundem la asta, ne pierdem timpul cu comentarii inutile.

  3. “Ambasadorul Argentinei insultă România”

    Mare bucuria trebuie sa-i fi facut conationalului ajuns Papa Franciusc!
    Un alt exemplu din America Latrina: un ateist sarac si cinstit, ajuns presedintele Uruguaiului, a legalizat avortul, casatoriile homosexualilor si consumul de cannabis. Papa Francisc l-a primit cu caldura!
    https://ro.wikipedia.org/wiki/Jos%C3%A9_Mujica

    After two years in office Mujica legalised abortion up to the third month of pregnancy. Even with substantial restrictions, this law is unique in South America. Less than a year later a bill authorising same-sex marriages was passed. Uruguay legalised divorce in 1913. “Yes, we have an innovatory spirit, deeply rooted in our history,” he asserts. “We’re a country of immigrants, anarchists and persecuted people from all over the world. The result is the most secular country in Latin America, with a clear distinction between church and state. For my part, I’m president but I don’t believe in God.” You would never hear anything of the sort in neighbouring countries. But in June 2013 he received a warm welcome when he met Pope Francis.

    The pinnacle of his presidential career came in June 2012 when defence minister Eleuterio Fernández Huidobro announced that the state would be taking over the production and sale of marijuana, which would be legalised and regulated. Compared with the experiments under way in the US, in Colorado and Washington, in the Netherlands and Spain, this system seemed so avant garde that the journalists present thought it might be a hoax. But the bill was passed and came into force last month.
    https://www.theguardian.com/world/2014/may/27/jose-mujica-uruguay-maverick-president

  4. Catolicii critica faptul ca Lituania isi face reclama ca fiind punctul G al Europei, iar Angela vrea sa o apere pe Dalia de Putin.

    https://stirileprotv.ro/stiri/international/campanie-controversata-in-lituania-capitala-vilnius-prezentata-drept-punctul-g-al-europei.html

    Berlinul îşi întăreşte capacităţile cibernetice pentru a contracara “războiul hibrid” folosit de Rusia pentru a viza trupele germane staţionate în Lituania.
    La scurt timp după sosire, trupele germane au fost vizate de acuzaţii false de viol, iar presa a relatat că telefoanele militarilor au fost vizate de atacuri cibernetice atribuite Rusiei.
    https://www.mediafax.ro/externe/merkel-sustine-ca-trupele-germane-se-confrunta-cu-razboiul-hibrid-desfasurat-de-rusia-intr-un-stat-baltic-17520895

    Members of the Catholic church have criticised Lithuania’s tourism advert portraying Vilnius as the “G-spot of Europe.”
    https://www.her.ie/news/catholic-church-criticises-lithuanias-g-spot-tourism-poster-420942

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare