80 de ani de la semnarea PACTULUI „COMUNAZIST” RIBBENTROP – MOLOTOV. Alianta totalitarismelor a distrus România Mare si a accelerat Al Doilea Război Mondial. Un act de AGRESIUNE neasumat nici in zilele noastre de Rusia

23-08-2019 14 minute Sublinieri

RADOR/ Răzvan Moceanu (23/08/2018):

DOCUMENTAR: Pactul Ribbentrop – Molotov – infamia redesenării Europei

Joi, 23 august se împlinesc 79 (80 anul acesta – n.n.) de ani de la semnarea Pactul Ribbentrop-Molotov (sau Pactul Hitler-Stalin) între Germania şi Uniunea Sovietică, act care a însemnat împărţirea sferelor de influenţă în Europa între cele două puteri. Practic, acest pact de neagresiune între cele două mari puteri stipula, printre rânduri, că fiecare dintre ele era liberă să acţioneze conform propriilor interese politice şi teritoriale, cu condiţia să nu o facă în detrimentul celeilalte părţi, iar miezul problemei îl reprezenta de fapt controlul asupra spaţiului european dintre cele două state.

Începând din anul 1937, Germania a susţinut prin Memorandumul Hossbach, dorinţa sa de stăpânire a Europei, ccea ce ar fi însemnat distrugerea şi cucerirea Cehoslovaciei, Poloniei şi în final a URSS, cu obiective colaterale în vestul europei: înfrângerea Franţei şi Angliei.

În acelaşi timp cele două ţări vestice duceau o politică de negocieri cu URSS, pentru crearea unui Pact care să le protejeze de ofensiva nazistă.

Varşovia nu dorea să renunţe la alianţa cu Vestul, care îi promitea suveranitatea post-război, iar orice înţelegere cu Germania ar fi însemnat distrugerea totală a statului polonez.

Germania devenise conştientă că nu putea lupta pe două fronturi şi deschide şi ea negocieri cu URSS, iar presiunea timpului o face să cedeze foarte mult la pretenţiile esticilor.

Pe 14 august 1939, ministrul de externe german, Ribbentrop anunţă Kremlinul că statul său doreşte încheierea unui Pact de Neagresiune, ceea ce presupnunea că trei zile mai târziu negocierile anglo-franco-ruse aveau să se întrerupă. Ministrul de externe al URSS, Molotov, condiţionează însă semnarea unui eventual Pact cu Reich-ul de negocierea unui protocol special.

Tratatul de neagresiune a fost semnat în cele din urmă, pe 23 august 1939, de ministrul de externe al URSS, Veaceslav Molotov, şi cel al Germaniei, Joachim von Ribbentrop, cu doar o săptămână înainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial. Actul în sine, fără valoare politică ci doar cu una propagandistică, conţinea însă un protocol-anexă secret care împărţea Europa Centrală şi de Est în sfere de influenţă.

Deşi semnaseră acest Tratat, ambele ţări erau conştiente că aveau să ajungă în cele din urmă la un conflict, unul din punctele obţinute de ambele părţi fiind câştigarea de timp.

Germania putea astfel să îşi concentreze atenţia spre frontul de vest, dar şi pentru invadarea Poloniei, care a avut loc la doar o săptămână după semnarea Tratatului, iar Stalin să îşi refacă forţele armate, dar şi să anexeze teritorii situate în calea frontului nazist, care să absoarbă din şocul unei potenţiale ofensive militare germane asupra sa.

Comentatorii politici afirmă că semnarea Tratatului Ribbentrop – Molotov, un act fără precedent în istoria Europei, a însemnat un lung război mondial, cu pagube şi pierderi omeneşti incomensurabile, iar absenţa lui ar fi însemnat, poate, evitarea acestui conflict sângeros.

Tocmai pentru a cinsti memoria celor care şi-au pierdut viaţa ca urmare a conflictelor şi regimurilor ce au urmat semnării acestui tratat, în anul 2009, Parlamentul European a declarat data de 23 august drept Ziua Europeană de comemorare a victimelor stalinismului şi nazismului.

Consecinţe pentru România

Ca urmare a semnării Tratatului Ribbentrop – Molotov, pe 26 iunie 1940, comisarul poporului pentru afaceri externe al URSS, Viaceslav Molotov, i-a prezentat ambasadorului României la Moscova, Gheorghe Davidescu, un ultimatum prin care i se cerea României „retrocedarea” Basarabiei până pe 28 iunie.

Pe 28 iunie 1940 Guvernul român condus de Gheorghe Tătărescu, după consultări cu reprezentanţii Germaniei şi Italiei, a acceptat să se supună condiţiilor sovietice. Prin comunicatul Marelui Stat Major al Armatei Române, populaţia a fost anunţată în mod oficial despre acceptarea ultimatumului de către Bucureşti şi despre intenţia guvernului de a evacuare a armatei şi administraţiei de pe malul drept al Prutului. În conformitate cu prevederile ultimatumului, trei oraşe cheie – Chişinău, Cernăuţi şi Cetatea Albă – trebuiau să fie predate sovieticilor până la ora 14:00. Până pe 2 iulie, noua graniţă de-a lungul râului Prut a fost închisă definitiv.

Pe plan intern, cedările teritoriale din anul 1940 au produs o revoltă în rândul populaţiei româneşti şi a grăbit scăderea popularităţii regimului regelui Carol al II-lea şi în final abdicarea şi exilul, permiţând formarea Guvernului generalului Ion Antonescu şi al Gărzii de Fier.

În privinţa teritoriilor româneşti aflate în atenţia URSS, în urma pactului semnat la 23 august, în cea mai mare parte a teritoriului ocupat, sovieticii au proclamat RSS Moldovenească, iar partea sudică a Basarabiei, Bugeacul, și nordul Bucovinei au fost alipite la RSS Ucraineană. Odată cu proclamarea RSS Moldovenești, RSSA Moldovenească, republică autonomă „moldovenească” de la răsărit de Nistru, a fost împărțită între cele două republici sovietice vecine, Moldova sovietică și Ucraina. Ocupația sovietică a fost întreruptă pentru scurtă vreme în 1941, după ce România a declanșat operațiunile militare de eliberare a teritoriilor ocupate de URSS, dar acestea au fost în cele din urmă ocupate din nou de sovietici în 1944.

Prevederile acestui tratat monstruos au condus şi la alte cedări din teritoriul românesc, prin noi acţiuni revizioniste.

Al doilea Dictat de la Viena din 30 august 1940, a impus României renunţarea la o mare parte din Transilvania, în favoarea Ungariei, acţiune impusă de Germania şi Italia sub formă de „arbitraj”.

În fine, Tratatul de la Craiova, semnat la 7 septembrie 1940 între România și Bulgaria, stipula că România cedează partea sudică a Dobrogei (Cadrilaterul – cedat iniţial de către Bulgaria României, în urma Păcii de la București din anul 1913), și este de acord cu realizarea unor schimburi de populație.

Conţinutul actului

Guvernul Reih-ului German şi Guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (nota redacţiei: U.R.S.S.), orientate spre îmbunătăţirea păcii dintre Germania şi U.R.S.S., şi pornind de la Acordul de Neutralitate semnat în Aprilie 1926 între Germania şi U.R.S.S., au elaborat prezentul Acord:

Articolul I. Ambele Importante Părţi Contractante se obligă reciproc a evita orice forme de violenţă, orice acţiune violentă, şi orice atac una asupra celeilalte, atât individual cât şi în alianţă cu alte Puteri.

Articolul II. În cazul în care una dintre cele două Importante Părţi Contractante devine parte beligerantă cu o a treia Putere, cealaltă Importantă Parte Contractantă trebuie să se abţină de la oricare forme de ajutor pentru această a treia Putere.

Articolul III. Guvernele celor două Importante Părţi Contractante trebuie pe viitor să menţină contactul reciproc în scopul consultării pentru schimbul de informaţii pe subiecte ce afectează interesele lor comune.

Articolul IV. În cazul în care disputele şi conflictele între Importantele Părţi Contractante vor creşte, acestea vor participa în orice grupări de Puteri, care direct sau indirect ţintesc cealaltă parte.

Articolul V. În cazul apariţiei disputelor sau conflictelor între Importantele Părţi Contractante asupra subiectelor de un fel sau altul, ambele părţi vor aplana aceste dispute sau conflicte exclusiv în cadrul unor schimburi de opinii prieteneşti sau, dacă este necesar, prin crearea comisiilor de arbitraj.

Articolul VI. Prezentul acord este elaborat petru o perioadă de zece ani, cu condiţia că, ulterior una din Importantele Părţi Contractante nu-l va denunţa cu un an înainte de expirarea perioadei de valabilitate, validitatea prezentului Acord automat se prelungeşte cu încă cinci ani.

Articolul VII. Prezentul Acord va fi ratificat în cel mai scurt timp posibil. Ratificarea va fi făcută la Berlin. Acordul va intra în vigoare din momentul semnării.

Protocolul Adiţional Secret (dat publicităţii ulterior)

Articolul I. În eventualitatea unor rearanjamente politice şi teritoriale în regiunile ce aparţin Statelor Baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania), hotarul de nord al Lituaniei va reprezenta hotarul sferelor de influenţă ale Germaniei şi U.R.S.S. În această privinţă interesul pentru Lituania în regiunea Vilna este recunoscut de ambele părţi.

Articolul II. În eventualitatea unor rearanjamente politice şi teritoriale în regiunile ce aparţin Poloniei, sferele de influenţă ale Germaniei şi ale U.R.S.S. vor fi limitate conform liniei râurilor Narev, Vistula şi San.

Chestiunea privind modul în care interesele ambelor părţi fac dorită păstrarea statului independent Polon şi cum acest stat trebuie demarcat poate fi determinat doar în cursul viitoarelor discuţii politice.

În orice caz, ambele Guverne vor rezolva această întrebare printr-un acord prietenesc.

Articolul III. Privitor la Sud-estul Europei, atenţia este atrasă de către partea Sovietică privitor la interesul acesteia în Basarabia. Partea Germană declară dezinteresul politic total în această regiune.

Articolul IV. Prezentul Protocol trebuie tratat de ambele părţi ca unul strict secret.

Agerpres:

Moscova publică protocolul secret al pactului Ribbentrop-Molotov, care divizează în continuare opinia publică rusă

Publicarea de către guvernul rus a protocolului secret al pactului Ribbentrop-Molotov, la 80 de ani de la semnarea acestuia, a sporit diviziunile între ruşii care cred că URSS nu avea la acea vreme altă alternativă decât să încheie acest pact cu Germania nazistă şi cei care consideră că el i-a dat aripi lui Hitler să invadeze Polonia şi să declanşeze al Doilea Război Mondial, relatează agenţia EFE într-o corespondenţă transmisă joi.

”Chiar în ziua de azi, tot ce se întâmplă în Ucraina şi în Polonia sunt ecouri ale acelui eveniment istoric, care încă nu a fost lămurit, nici explicat, nici nu a primit o apreciere istorică definitivă”, afirmă Grigori Iavlinski, liderul liberal rus.

Într-o încercare de a-i convinge pe aceia care continuă să nege existenţa protocolului secret, guvernul rus a decis să-l publice şi să fie expus de Arhiva Federală odată cu împlinirea a 80 de ani de la semnarea lui la Moscova pe 23 august 1939.

Uniunea Sovietică şi Germania ”… au discutat în deplină confidenţialitate chestiunea delimitării sferelor de interese de ambele părţi ale Europei de Est”, semnalează documentul expus în aceste zile în capitala rusă.

”Sunteţi siguri că este autentic ? Pare a fi o copie”, a comentat unul dintre neîncrezătorii vizitatori ai expoziţiei.

Documentul, cunoscut şi ca ”Pactul Communazi” (asociere a termenilor ”comunism” şi ”nazism”), cuprinde trei clauze, respectiv împărţirea Finlandei şi a celor trei state baltice (Lituania, Letonia, Estonia), o clauză privind Polonia, ce prevede inclusiv posibila ei dispariţie ca stat independent, şi una privind Basarabia.

Conform surselor istorice, Germania şi-a declarat totalul dezinteres faţă de teritoriul Basarabiei, dorit de sovietici, şi astfel nu a avut obiecţii faţă de eventuale modificări ale graniţei aici în favoarea Uniunii Sovietice.

”Stalin purta negocieri cu Anglia şi Franţa privind necesitatea unei apărări colective împotriva Germaniei, dar el a înţeles că Hitler îi va da ceea ce Occidentul nu era dispus să-i dea: statele baltice şi Polonia”, spune Nikita Petrov, istoric în cadrul organizaţiei pentru drepturile omului Memorial.

Totuşi, publicarea acestui document istoric nu a făcut ca vreuna dintre taberele formate în rândul cetăţenilor ruşi să-şi modifice opiniile, ba dimpotrivă, ele îşi susţin cu şi mai multă înverşunare punctele de vedere, fiind vorba despre rolul URSS într-un conflict în care au murit peste 26 de milioane de ruşi.

”Uniunea Sovietică are aceeaşi responsabilitate ca şi Germania pentru declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial”, insistă Nikita Petrov.

Preşedintele Vladimir Putin s-a implicat şi el în controversă, asigurând că Stalin s-a văzut obligat să încheie pactul cu diavolul, adică cu Hitler, după ce Anglia şi Franţa au refuzat să formeze o coaliţie antinazistă. Conform acestei versiuni, URSS a semnat pactul pentru a-şi garanta securitatea, întrucât nu era pregătită să facă faţă armatei germane, astfel că prin decizia sa ar fi căutat doar să câştige timp. Aceasta este şi poziţia susţinută de istoriografia oficială rusă, care acuză de revizionism pe oricine pune la îndoială intenţiile lui Stalin, în pofida faptului că, după ce Germania a invadat Polonia pe 2 septembrie, Armata Roşie a făcut acelaşi lucru două săptămâni mai târziu.

”Dacă nu am fi semnat acel acord (…) nu am fi reuşit să obţinem 2-3 luni de rezistenţă eroică a Armatei Roşii, nu am fi putut să ne evacuăm întreprinderile către est, nu am mai fi avut timp să ne transferăm diviziile siberiene pentru a apăra capitala”, susţine fostul ministru rus al apărării Serghei Ivanov.

El apără poziţia conform căreia războiul a fost provocat nu de pactul încheiat de Viaceslav Molotov şi Joachim von Ribbentrop, în prezenţa lui Stalin, ci de hotărârea englezilor şi francezilor de a-i preda Cehoslovacia lui Hitler prin Acordul de la Munchen din 1938.

Dar istoricul Nikita Petrov remarcă faptul că ”istoricii Kremlinului continuă să pretindă că URSS nu a făcut nimic oribil, deşi protocolul este o încălcare a dreptului internaţional”. ”Rusia nu doreşte să recunoască această crimă internaţională pentru că ea continuă să o comită prin anexarea Crimeei şi ingerinţa în Ucraina’‘, adaugă el.

Conform versiunii sovieticilor, războiul a început oficial odată cu invazia germană din 22 iunie 1941, deşi URSS s-a folosit de pactul Ribbentrop-Molotov pentru a invada Finlanda în noiembrie 1939, pentru a ocupa Basarabia şi a instala guverne marionetă în statele baltice, precum şi pentru a ucide 22.000 de militari polonezi la Katyn între 1940 şi 1941.

Însă mulţi istorici ruşi consideră că Stalin nu doar că nu a câştigat timp prin semnarea acestui pact, dar nici nu a reuşit să pregătească armata pentru o posibilă agresiune după ce în 1937 epurase aproape în întregime corpul de ofiţeri superiori, respectiv generalii şi comandanţii de divizii.

”Noi, ruşii, nu dorim să ne privim în oglinda istoriei’‘, deplânge Nikita Petrov.

Istorici occidentali, inclusiv germani, condamnă pactul estimând că Stalin, disperat fiind să evite un război, i-a dat aripi celui de-al Treilea Reich să transforme în realitate visul de a-şi extinde ”spaţiul vital”.

Ca o dovadă că rănile încă nu s-au închis, organizaţia Memorial a convocat pentru vineri la Moscova un marş între ambasadele celor trei state baltice, ţări pentru care pactul Ribbentrop-Molotov a însemnat intrarea lor forţată pe orbita comunistă şi mai mult de o jumătate de secol de jug.

România Liberă/ Mircea Dumitriu (2009):

Un targ rusinos si imoral

Istoria omenirii a cunoscut si va mai cunoaste, neindoielnic, intelegeri, aliante, compromisuri si alte forme de statuare a unor raporturi intre doua sau mai multe state, dar ceea ce s-a complotat la Moscova in urma cu sapte decenii intrece cu mult tiparele unei diplomatii cat de cat normale. Anormalitatea Pactului de neagresiune semnat de cei doi ministri de Externe ai Germaniei si Uniunii Sovietice se situeaza intr-un perimetru al cinismului si faradelegii care a purtat girul celor doi dictatori, Hitler si Stalin, constituind prologul declansarii celui de al Doilea Razboi Mondial cu traumele sale atat de dezastruoase pentru intreaga omenire.

De ce si cum s-a ajuns la acest acord sovieto-german care la sapte decenii de la semnarea sa continua sa atraga atentia istoricilor ca un moment de referinta a acelei vremi si de rascruce in viata internationala?

Impactul asupra Romaniei

Istoricul german Andreas Hillgruber subliniaza ca aceasta intelegere a avut un efect paralizant asupra libertatii de actiune a Romaniei.Hitler avea serioase temeri cu privire la atitudinea tarii noastre in eventualitatea izbucnirii unui razboi in Europa. La 8 august 1939 el a facut o declaratie ministrului de externe ungur, Csaky: “Teoretic Romania (Gafencu) face politica unui misit cinstit, practic insa incearca sa mobilizeze impotriva noastra pe cat mai multi. Dandu-si seama cat e de slaba armata romana, Gafencu este, fireste, prudent.”Grigore Gafencu era ministru de externe in acel moment. O pozitie asemanatoare a exprimat Führerul patru zile mai tarziu, la 12 august 1939 adresandu-se ministrului de externe al Italiei, contele Galleazzo Ciano: “Romania se teme de Ungaria si din punct de vedere militar este extrem de slaba, iar pe plan intern corupta. Fara indoiala ca, daca nu va fi nevoit, Regele Carol nu va renunta la neutralitate.”

Tratatul de neagresiune sovieto-german semnat la 23 august 1939 a fost precedat de mai multe conventii si convorbiri bilaterale: semnarea la Berlin a noului tratat comercial germano-sovietic (19 august), scrisoarea expediata de Hitler lui Stalin cuprinzand propunerea de primire a lui Ribbentrop la Moscova in vederea semnarii tratatului de neagresiune intre cele doua tari (20 august), raspunsul afirmativ al lui Stalin (21 august) prin care ministrul de externe german era asteptat la Moscova la 23 august, ziua semnarii tratatului.

Fiecare dintre cele doua parti au avut de castigat, bineinteles in defavoarea Romaniei; atat Germania cat si URSS isi asigurau neutralitatea tarii noastre. Hitler era interesat de relatia economica a Reichului cu Romania, indeosebi de livrarile de petrol de la noi catre Germania. In ce priveste Uniunea Sovietica, potrivit punctului trei al protocolului aditional secret al Tratatului de neagresiune acesta preciza ca: “In privinta sud-estului Europei, partea sovietica atrage atentia asupra interesului ei in Basarabia. Partea germana isi declara totalul dezinteres politic fata de aceste regiuni.” La 21 august 1939 guvernul Romaniei informa pe cel al Poloniei ca va pastra o stricta neutralitate in situatia unui conflict germano-polon, atitudine validata de mersul evenimentelor petrecute la inceputul lunii septembrie 1939. Pactul de neagresiune germano-sovietic semnat la 23 august 1939 a fost ratificat de catre Reichstag si de Sovietul Suprem in chiar ziua declansarii celei de a Doua Conflagratii Mondiale, odata cu atacarea Poloniei de catre Germania hitlerista. Stranie coincidenta si care spune mult despre intelegerea oculta dintre cei doi dictatori ai Europei.

Este interesant de subliniat pentru a ilustra semnificatia Pactului de neagresiune sovieto-german pentru cele doua tari, mesajul trimis la 25 august 1939 de Adolf Hitler lui Benito Mussolini: “Germania si Rusia s-au angajat in restabilirea de relatii politice reciproce. Necesitatea a fost amplificata de situatia politica internationala hotaratoare pentru puterile Axei. 1. Japonezii au taraganat mult, nu si-au definit pozitia fata de Anglia si Franta, iar cand s-au pronuntat si pentru o alianta impotriva Rusiei, devenise de interes secundar, atat pentru Germania cat si pentru Italia. 2. Relatiile cu Polonia au fost nesatisfacatoare, nu datorita unor greseli comise de Reich, ci mai degraba, amestecului Angliei. Graba manifestata de Kremlin pentru refacerea relatiilor cu Germania a devenit evidenta dupa plecarea lui Litvinov. Totul s-a desfasurat atat de repede, de aceea nu v-am informat in mod detailat.”

In continuare Hitler scria: “Turcia este nevoita sa-si revizuiasca pozitia, iar Romania nu se mai afla in postura de a mai putea lua parte la un conflict impotriva Axei. 5. Pot sa va spun, Duce, ca s-a creat o situatie politica internationala cu totul noua, situatie care poate fi considerata ca cea mai mare cucerire a Axei. In cateva saptamani noi suntem gata de actiune in Polonia (Alarmzustand) si daca suntem provocati vom actiona imediat”.De retinut faptul ca potrivit punctului 3 din mesajul catre Mussolini, se infaptuise inlocuirea lui Maxim Litvinov, diplomat de cariera, dar care era evreu si deci neacceptat de germani, cu Viaceslav Molotov, care, desi nespecialist in problemele politicii externe era extrem de agreat de Kremlin si unul din oamenii de incredere ai lui Stalin. Foarte graitor pentru cei doi dictatori, Hitler si Stalin “spiritul” Pactului de neagresiune germano-sovietic se deduce cu usurinta din cuprinsul documentului citat mai inainte.

Din cauza situatiei internationale foarte incordate, Romania a mobilizat circa 500000 de oameni la sfarsitul lui august 1939, intr-un context tensionat al relatiilor romano-ungare, guvernul de la Budapesta acuzand Bucurestiul ca ar fi construit o tripla linie de aparare amplasata la granita intre frontiera iugoslava si Muntii Carpati. Filmul evenimentelor se va derula cu repeziciune. Trupele sovietice trec frontiera polona la 17 septembrie 1939, iar guvernul roman a fost pus in situatia de a nu-si putea respecta obligatiile fata de Varsovia, dar cu toate aceste imobilisme ce decurgeau din politica de forta a Uniunii Sovietice, Romania nu a pregetat sa acorde presedintelui Poloniei si membrilor guvernului acestei tari posibilitatea de a intra in Romania in postura de persoane particulare. O declaratie a primului ministru al Romaniei, Armand Calinescu, la 19 septembrie 1939 avea darul sa sublinieze noua situatie politica si militara din aceasta zona dupa ce URSS invadase partea de est a Poloniei: “Inaintarea rusilor schimba situatia. Pericolul german se indeparteaza. Acum pe prim plan este amenintarea rusa. Se impune schimbarea dispozitivelor noastre militare si concentrarea trupelor noastre pe Valea Siretului”. 

Disparitia Poloniei si izolarea si prabusirea Romaniei

Accelerarea evolutiei evenimentelor politice, diplomatice si militare din Europa dupa incheierea Pactului de neagresiune din 23 august 1939 si izbucnirea celui de al Doilea Razboi Mondial au insemnat pentru Romania inceputul dureros al unui drum presarat cu obstacole si incertitudini al carui capat se va termina cu nedreptele si abuzivele rapturi teritoriale din vara si toamna anului 1940.

La 17 septembrie 1939 trupe sovietice patrund in Polonia iar istoria Europei consemna a patra impartire a acestei tari; Uniunii Sovietice ii revine mai mult de jumatate din totalul celor 385000 de km2 ai teritoriului polonez. Plin de aroganta Molotov declara in ultima zi a lunii octombrie 1939 de la tribuna Sovietului Suprem al URSS: “Armata germana, apoi cea rosie n-au mai lasat nimic de pe urma acestui vlastar diform al tratatului de la Versailles.” Echilibrul european devenise inexistent din cauza pactului sovieto-german care facuse posibila disparitia de pe harta Europei a patru state independente: Austria, Cehoslovacia, Albania si Polonia, urmand la rand alte trei tari: Lituania, Letonia si Estonia.

La sfarsitul anului 1939 datorita noilor raporturi de forta de pe continent, a jocurilor de culise ale conducatorilor celor doua state totalitare, Germania si Uniunea Sovietica, Romania fusese izolata si incapabila sa mai reactioneze.Dupa cum foarte bine remarca istoricul Nicolae Ciachir: “ Neutralizarea Romaniei din punct de vedere politic si militar era un fapt implinit la sfarsitul anului 1939″. De la aceasta noua dar si tragica situatie pentru ea au inceput sa decurga pericole, amenintari si in cele din urma anexarile teritoriale din vara si toamna anului 1940, iunie-septembrie. Spiritul revizionist si revansard al Ungariei fata de Romania se exprima prin canale diplomatice fara nici o rezerva, jocurile urmand sa fie facute intr-o maniera foarte clara si hotarata, mai exact Ungaria urma sa ofere trupelor germane dreptul de libera trecere pentru a ajunge in zona petroliera a Romaniei, pentru a stapani perimetrele cu hidrocarburi; in schimb pentru asemenea facilitate, cabinetul de la Budapesta cerea de la germani sa primeasca Transilvania.

Tot mai mult crestea si agresivitatea Uniunii Sovietice impotriva Romaniei, Basarabia devenind obiectul revendicarilor sovietice, dupa cum declara Molotov intr-un discurs din 29 martie 1940, expozeul ministrului de externe sovietic fiind astfel comentat de Alexandru Cretzianu, secretar de stat la Ministerul de Externe: “Simptomul cel mai amenintator dintre toate era cuvantarea lui Molotov din 29 martie 1940, in care acesta sublinia existenta unei probleme nesolutionate: chestiunea Basarabiei”.

Amenintarea tot mai fatisa a Uniunii Sovietice fata de Romania, precum si prabusirea Frantei, una din garantele tarii noastre in anii de dupa Primul Razboi Mondial, determina Romania sa aleaga calea gasirii unui sprijin in Germania, ajungandu-se in acest sens la Pactul petrol-armament intre Romania si Germania, din 27 mai 1940, iar doua zile mai tarziu, ministrul de externe, Grigore Gafencu este inlocuit in aceasta functie cu Ion Gigurtu, un om de afaceri cunoscut pentru orientarea sa politica pro-germana. Acelasi Alexandru Cretzianu sublinia drama Romaniei din primavara anului 1940: “(…) nici o forta nu mai putea sta intre noi si formidabilul imperiu, iar destinul ne plasase la frontierele sale. Singura putere militara care mai parea capabila inca sa impiedice expansiunea sovietica era cel de-al III-lea Reich. Dar in acest moment Germania era pentru toate intentiile si scopurile aliatul Uniunii Sovietice.”

Pe langa Basarabia… si Bucovina plus tinutul Herta

A intervenit insa o noua problema care nu fusese mentionata in Pactul de neagresiune sovieto-german din  23 august 1939, anume cea a Bucovinei, pe care Molotov, la 23 iunie 1940, o considera ca ar trebui sa revina Uniunii Sovietice, intrucat populatia de aici este ucraineana. Noua situatie a surprins cercurile conducatoare germane, dar sovieticii au batut oarecum in retragere, Molotov informandu-i pe aliatii lor ca Moscova isi manifesta disponibilitatea nu asupra intregii Bucovine ci doar asupra partii de nord a acesteia cuprinzand insa si orasul Cernauti. Al III-lea Reich primea asigurari ca populatia germana din Bucovina va fi protejata de autoritatile sovietice. Odata cu pierderile sale teritoriale din lunile iunie, august si septembrie 1940, Basarabia, Bucovina si tinutul Herta, Transilvania de nord-vest si Cadrilaterul, Romania a fost sacrificata de cele doua mari puteri totalitare ale Europei – Germania hitlerista si Uniunea Sovietica comunista.Nefastul Pact de neagresiune de la 23 august 1939 isi indeplinise rolul sau devastator si distrugator impotriva intereselor legitime ale unor tari mici si mijlocii din Europa, intre care si Romania.

Maresalul Alexandru Averescu anticipase in acest sens: “Cea dintai primejdie pentru un stat mic sau slab populat este Marea Putere cea mai apropiata geografic.” Urmarile tratatului sovieto-german coroborate cu esecul proiectatelor intelegeri tripartite la Moscova intre Anglia, Franta si Uniunea Sovietica au creat o situatie noua in sud-estul Europei pe care diplomatul roman Alexandru Cretzianu o explica in termeni realisti: “Din momentul cand Hitler a ajuns la o intelegere cu Stalin (…) destinul tarilor din Balcani nu a mai ramas in mainile propriilor conducatori. Barbatii de la conducere puteau sa incerce sa vireze sau sa schimbe directia. Ei puteau sa incerce o derivatie, sa mearga mai strans in sensul vantului sau sa arunce ancora de salvare. Puteau sa arunce balastul care-i incurca. Dar mainile lor nu mai tineau ferm carma. Vasul lor era in voia celui dintai val care putea sa-l inghita, indiferent de abilitatea pe care o desfasura echipajul.”

Ceea ce reprezenta de jure si de facto tratatul de la Moscova a fost exprimat printr-o judecata rece si clara de catre diplomatul Grigore Gafencu: “Nimeni in Europa nu s-a putut insela asupra semnificatiei tratatului de la Moscova. Marea coalitie preventiva murea. Tot atunci aveau sa dispara asociatiile mai mici. Politica Antantei Balcanice, politica Turciei au fost paralizate dintr-o lovitura. Estul European s-a trezit rupt de Occident. (n.n.)”O cutie a Pandorei care o data deschisa  a imprastiat asupra Europei si a intregii lumi totodata un cortegiu de rautati si dezastre, de suferinte si nenorociri. Pactul Ribbentrop-Molotov s-a dovedit a fi un instrument al unei politici agresive si generatoare de noi si periculoase strategii geopolitice. Conciliatorismul anglo-francez i-a permis lui Hitler sa subjuge Europa occidentala. Incurajarea lui Stalin de catre Hitler i-a facilitat dictatorului de la Kremlin apetitul tot mai nesatios al cotropirilor teritoriale, intr-o Europa bulversata, intr-un razboi care devenea tot mai amenintator si care contabiliza tragic pierderi umane: morti, raniti, disparuti si prizonieri. Dupa incheierea Tratatului Romania a trecut la livrarea in regim de urgenta catre Germania a unei cantitati de petrol evaluate la 1500 milioane de lei (25 august 1939), aprobarea unor cereri exprimate de scolile confesionale germane din Romania (30 august 1939), etc, iar din octombrie 1939 se constata o crestere semnificativa a comertului Romaniei cu cel de al III-lea Reich in spiritul Tratatului economic dintre cele doua tari incheiat la 23 martie 1939.

Dupa declansarea “Operatiunii Barbarossa” la 22 iunie 1941 de catre Germania impotriva URSS deruta rusilor si a conducatorilor lor a fost totala. In patru luni de operatiuni militare de anvergura, armatele Wermachtului ajunsesera la portile Moscovei iar pierderile sovieticilor au devenit uriase ridicandu-se la 92 la suta din militarii incorporati la inceputul razboiului (morti, raniti sau prizonieri). Dezastrul pierderilor materiale a inregistrat procente de necrezut: 92 la suta din blindate si 90 la suta din avioane erau distruse. Atitudinea lui Stalin in primele doua saptamani dupa declansarea razboiului a fost aproape de neinteles, deoarece el s-a retras intr-o mutenie care a pus pe jar conducerea sovietica a vremii, incapabila sa inteleaga ce se intampla cu liderul de la Kremlin. Pe data de 3 iulie 1941 Stalin a rupt tacerea si a rostit o cuvantare radiodifuzata in care a expus un program al luptei antihitleriste, utilizand un discurs cu un pronutat caracter national in care evoca personalitati militare de seama ale trecutului si faptele lor de eroism impotriva invadatorilor externi: Alexandr Nevski, Suvorov, Kutuzov. Imobilismul lui Stalin fata de atacul Germaniei a fost amplu comentat si interpretat de catre analistii militari si politici. Una dintre tezele acceptate si acceptabile s-a referit la increderea nemarginita a dictatorului in loialitatea lui Hitler in litera si spiritul Pactului de neagresiune din 23 august 1939. Asemenea unei perdele de fum care incetoseaza nu numai privirea ci si mintile oamenile Pactul a insemnat potrivit unei afirmatii a lui Adolf Hitler o mare inselaciune: “Marea masa a oamenilor cade victima mult mai usor unei minciuni mari decat uneia mici.”

Glasul opiniei publice, al unor voci competente

Istoricul militar Radu R. Rosetti, consemna chiar in ziua incheierii Pactului de neagresiune semnat la Moscova: “Incheierea acestui pact aduce o mare primejdie: stiind ca Rusia nu va misca, Germania va fi si mai agresiva fata de Polonia.” In opinia lui Pamfil Seicaru incheierea acordului de la Moscova a fost “o noua izbitura pe care a trebuit sa o sufere ordinea europeana.” Dupa incheierea pactului sovieto-german opinia publica din tara noastra isi exprima teama fata de un posibil pericol din partea Uniunii Sovietice, iar acelasi istoric Radu R. Rosetti scria la 27 septembrie 1939 despre calculele geopolitice ale germanilor si sovieticilor dupa incheierea pactului de la Moscova: “Iesind spre seara pentru plimbarea zilnica intalnesc mai multi ingrijorati, mai ales de rusi. Eu socotesc ca nici rusii nu ar dori sa vada pe nemti ajunsi la Marea Neagra, precum nici nemtii nu au interes sa aibe rusii stapani pe gurile Dunarii”. Mai tarziu, intr-un articol publicat despre al Doilea Razboi Mondial, intitulat Politica Romaniei intre 1933-1944, ziaristul Pamfil Seicaru, aflat in exil, foarte cunoscut dar si foarte temut pentru stilul sau coroziv scria referindu-se la unul dintre subiectele tabu ale istoriografiei romanesti din perioada regimului comunist: “Tinerilor istorici romani le este interzis sa aminteasca de Pactul Ribbentrop-Molotov ca si de ultimatumul Rusiei sovietice, dat in iunie 1940, imediat dupa infrangerea Frantei. “Independenti si suverani”, ne proclamam oficial, dar suveranitatea limitata subzista, adevarul in legatura cu politica Rusiei este interzis. Inutil sa ne revoltam, este consecinta fatala a actului de la 23 august 1944.”

Interesul istoricilor dar si al opiniei publice de la noi si din alte tari nu a incetat pentru aceasta intelegere diabolica care a constituit unul dintre pilonii fundamentali ai celei de a Doua Conflagratii Mondiale. La 26 iunie 1991 a avut loc o conferinta internationala cu tema: “Pactul Ribbentrop – Molotov si consecintele sale pentru Basarabia” iar istoricul roman Florin Constantiniu a publicat in acelasi an cartea Intre Hitler si Stalin, Romania si pactul Ribbentrop – Molotov, aceste exemple dar si altele asemanatoare ilustrand interesul constant pentru un moment relevant al istoriei contemporane.

Bibliografie

– Nicolae Ciachir, Marile puteri si Romania (1856 – 1947), Editura Albatros, Bucuresti, 1996
– A. Simion, Dictatul de la Viena, Editura Albatros, Bucuresti, 1996
– Andreas Hillgruber, Hitler, Regele Carol si maresalul Antonescu, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994
– Radu R. Rosetti, Pagini de jurnal, Editura Adevarul, Bucuresti, 1993
– Grigore Gafencu, Insemnari politice 1929-1939, Editura Humanitas, Bucuresti, 1991
– Grigore Gafencu, Ultimele zile ale Europei, Editura Militara, Bucuresti, 1992
– Pamfil seicaru, Scrieri, vol. 2, Editura Victor Frunza, Bucuresti, 2002; vol. 4, Bucuresti, 2005-2006

Sursă foto


Categorii

Germania, Istorie, Rusia

Etichete (taguri)

, , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

8 Commentarii la “80 de ani de la semnarea PACTULUI „COMUNAZIST” RIBBENTROP – MOLOTOV. Alianta totalitarismelor a distrus România Mare si a accelerat Al Doilea Război Mondial. Un act de AGRESIUNE neasumat nici in zilele noastre de Rusia

  1. Oare la cine se refera autorul articolului cand afirma “Un act de AGRESIUNE neasumat nici in zilele noastre de Rusia” ?
    Deoarece daca se refera la slavii din Rusia, locuitorii cei mai vechi ai Rusiei, atunci nu mi se pare corect sa-i invinovatesti deoarece nu slavii aveau puterea in Urss in acele vremuri.
    Urss-ul de atunci era condus de alogeni din Rusia, seful suprem al Urss fiind georgianul Stalin iar seful nkvd era georgianul Beria, ambii nefiind alesi in mod democratic si ambii nefiind deloc prorusi iar dovada in acest sens o constituie numarul enorm de victime ale comunismului din Urss din perioada interbelica, cel putin 20 milioane de victime dintre care marea majoritate au fost slavii (crestini ortodocsi) din Rusia.
    Adevarul pe care vesticii incearca sa-l treaca sub tacere este ca Rusia a fost ocupata de puterile Antantei si transformata intr-o colonie in 1917 in urma asa-zisei revolutii bolsevice.
    Dar ce fel de “revolutie” comunista poate fi aceea care a fost facuta cu multi bani ai bancherilor vestici (mai ales din SUA) ? Adevarul este ca a fost o lovitura de stat deghizata in revolutie, lovitura de stat infaptuita in special de alogeni din Rusia sustinuti de puterile Antantei, in urma careia Rusia a fost obligata sa reinceapa razboiul impotriva Germaniei dupa armnistitiu. Slavii crestini ortodocsi din Rusia au pierdut atunci puterea in Rusia si alogeni (Lenin, Trosky, Stalin, Sverdlov, etc) din Rusia au preluat complet puterea in Rusia instaurand o dictatura comunista.
    “Intamplator”, primul sef al nkvd a fost Felix Dzerzhinsky, cetatean rus cu origini poloneze (un alt alogen intr-o pozitie cheie in Urss). Sa fie oare o intamplare ca Dzerzhinsky a fost ales seful nkvd in Urss in acea perioada de timp cand Polonia dorea sa devina o tara independenta (ceea ce dealtfel s-a si intamplat dupa primul razboi mondial) ?
    Mi se pare important de remarcat si faptul ca razboiul rece intre Urss si puterile vestice a inceput abia dupa al doilea razboi mondial, cand slavii au ajuns la putere in Urss, unul dintre ei fiind Hrusciov si cand Urss si-a afirmat clar prin vocea lui Hrusciov vointa de a fi o tara independenta, ceea ce nu a fost pe placul SUA. Aceasta este inca o dovada (daca mai este nevoie) ca Urss a fost o colonie vestica in perioada interbelica.
    In rezumat, se poate spune ca de fapt slavii din Rusia au fost prinsi intr-un conflict devastator, in primul rand pentru Rusia, intre doua blocuri militare rivale occidentale de la inceputul secolului 20. Aparent, cele doua blocuri militare rivale s-au reconciliat dupa al doilea razboi mondial si au fuzionat dpdv economic si militar in Alianta nord atlantica, ceea ce este un lucru pozitiv (este mult mai buna cooperarea decat conflictul). Dar acum sa arati cu degetul inspre slavi care sunt adevaratele victime ale acestui conflict dintre vestici, mi se pare un lucru necinstit si necrestin.
    In ceea ce priveste Basarabia, as remarca faptul ca pactul Ribbentrop – Molotov a fost stabilit intre doi dictatori care nu erau slavi, dictatorul austriac Hitler si dictatorul georgian Stalin !
    Iar Basarabia fusese data de catre imperiul otoman Rusiei tariste in 1812 printr-un tratat semnat la Bucuresti intre turci si rusi (din nefericire, Romania nu exista ca stat atunci, Moldova si Valahia erau provincii ale imperiului otoman cu grad ridicat de autonomie dar faceau parte din imperiul otoman).
    Se poate spune ca Romania s-a constituit ca stat dupa 1918 mai ales datorita Rusiei. Este deasemenea adevarat ca Rusia a fost impinsa la razboi impotriva imperiului otoman de imparateasa Ecaterina cea Mare cu origini germane.
    Mai tarziu, Rusia a fost fortata sa intre in primul razboi mondial impotriva Germaniei de catre Franta care a facut investii importante in Rusia inainte de 1900 (de exemplu calea ferata transsiberiana).
    Putem avea o imagine corecta sau foarte apropiata de adevar numai cand se cunosc si se iau in considerare realitatile istorice importante. Binenteles mai trebuie sa existe in plus suficienta onestitate si dorinta de a afla si de a accepta adevarul istoric.

  2. @ Adevar istoric:

    Aproape da.
    Cu mentiunea ca Lenin (Ulianov) era rus, copil de nomenclaturist, tat-su a fost insperctor general scolar peste o gubernie ruseasca, Simbirsk. Astazi, in Romania, la specimene ca Lenin (Ulianov) li se spune beizadele.
    Inca o fraza despre Lenin: Nu a avut niciodata in toata viata lui un serviciu, dar a trait bine in tari straine, Elvetia, Suedia, Franta, Anglia, Belgia etc. A fost un jeg de om si ca pedeapsa Dumnezeu l-a dat spre cinstirea oamenilor, ca el sa nu se odihneasca in veci, fiind si astazi impaiat la Kremlin.
    Pe urma, din toti secretarii generali ai URSS, doar Andropov si Gorbacov au fost rusi, rusi. Ambii au pus umarul la desfiintarea URSS.
    Restul, Stalin (Djugasvili) – georgian, Hrusciov – ucrainean, Brejnev – 50% ucrainean, Cernenco, cred ca tot la fel, ucrainean.
    Prima constitutie a tarilor romane (regulamentele organice) si deschiderea politica si culturala catre occident si in speta Franta s-a datorat tot rusilor. Si astazi ii suntem recunosatori generalului Kiselev pentru tot ce a facut pentru emanciparea politica a tarilor romane, cel mai important bulevard din Bucuresti, cel pe care este construit si Arcul de Triumf si bulevardul pe care defileaza trupele la parada de ziua nationala, purtandu-i numele.
    Ar mai fi de mentionat ca toti romanii cand merg in vacanta la Marea Neagra sa se gandeasca ca Dobrogrea a fost data Romaniei de catre Rusia la schimb cu Basarabia dupa Razboil ruso-urc din 1877-1878, care pentru noi s-a numit Razboiul de Independenta. Initial doar partea de sud, Bugeacul, trebuia sa revina Romaniei conform intelegerii dinainte de intrarea in razboi alaturi de rusi; astazi Bugeacul este exact partea aceea de Basarabia care face parte din Ucraina, teritoriul dintre gurile Dunarii si varsarea Nistristrului unde s-a construit canalul Bastroe. Ce-i drept, acest schimb a fost facut cu amenintarea armatei ruse care a inconjurat Bucurestii si chiar l-a asediat pentru o scurta perioada de timp in anul 1878.
    Rezultatul, astazi arata cam asa: Bucovina de nord, Hertza si Bugeacul sunt teritorii romanesti care apartin Ucrainei. Rusia nu detine nici o palma de pamant romanesc. Statul rus nu se dezice deloc de toate aceste politici catastrofale care au permis si au condus la crime odioase, pogromuri si rapturi teritoriale, desi nu beneficiaza de nimic de pe urma acestora. Treaba lor. Atat timp cat si le asuma, ale lor sunt si lumea dupa ele ii va judeca.

  3. @ Adevar istoric
    “Iar Basarabia fusese data de catre imperiul otoman Rusiei tariste in 1812 printr-un tratat semnat la Bucuresti intre turci si rusi (din nefericire, Romania nu exista ca stat atunci, Moldova si Valahia erau provincii ale imperiului otoman cu grad ridicat de autonomie dar faceau parte din imperiul otoman).”

    Serios ??? Moldova și Valahia (Țara Românească) erau provincii ale imperiului otoman ??? Atunci de ce după 24 ianuarie 1859 s-au numit Principatele române unite, iar într-un singur nume România ??? Iată de ce : România, pentru că cele două principate unite erau singurele moștenitoare necucerite ale Romaniei (denumirea fostului imperiu Roman de răsărit, pe care dușmanii adevărului istoric l-au numit imperiul bizantin. “Prietenii știu de ce”)…

    “Se poate spune ca Romania s-a constituit ca stat dupa 1918 mai ales datorita Rusiei.”

    Altă glumă proastă…România s-a constituit ca stat datorită jertfei fiilor săi care au biruit, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, în primul război mondial. Este știut că dușmanii țării au încercat tot felul de trucuri și presiuni politice asupra marilor puteri prin care să zădărniciască ceea ce s-a obținut pe câmpul de luptă și Rusia bolșevică a fost unul dintre ei (dintre dușmani). Nu este nevoie să spun mai mult.

    Voi spune doar atât, că actuala Rusie este moștenitoarea fostei URSS. Țările Baltice, răpite odată cu Basarabia, Bucovina de Nord și Maramureșul de Nord și-au dobândit independența. De ce nu au fost retrocedate României teritoriile răpite ??? De ce nu au fost fost retrase trupele sovietice (actualmente rusești) staționate în Transnistria (așa numita armata a 14-a rusă) ??? Hai să nu ne mai ascundem după deget !!!
    Iertare și Doamne ajută tuturor !!!

  4. @Titus L : Conform wikipedia, Lenin era cetatean rus dar avea origini amestecate:
    https://en.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Lenin#Childhood:_1870–1887
    Mama lui Lenin avea origini germane, suedeze si evreiesti iar despre tatal sau nu se stie sigur.
    Este posibil ca tatal sau sa fi avut origini slave dar si alte origini precum Chuvash, Mordvin sau Kalmyk.

  5. O mica rectificare a ceea ce am scris in primul comentariu:
    Felix Dzerzhinsky a fost primul sef al politiei secrete Cheka (deci nu nkvd cum am scris initial) din timpul revolutiei bolsevice.

  6. @Adevar istoric:

    Nu cred ca mai conteaza. Nu cred nici ca a contat vreodata cu adevarat, mizeria din sufletul si mintea acestui scelerat al istoriei ii apartine pe de-a-ntregul, cu siguranta nu vine din nici un fel de origine germana, suedeaza, evreiasca, ciuvasa sau calmuca.

    @ Romil:
    Din nefericire, la 1812 ceea ce numim noi tarile romane erau niste provincii ale Imperiului Otoman. Cei pe care ii numim noi “domni” fanarioti, erau pentru sultani niste guvernatori care isi cumparau postul cu bani si angajamente scrise si promisiuni. Principatele Unite au devenit unite cu adevarat abia in 1862 cand au avut un singur guvern si un singur parlament, iar statul astfel constituit sub domnia lui Cuza s-a numit Romania abia dupa venirea lui Carol I, odata cu constitutia din 1866.
    In rest, da, Romania este numele pe care stiau ca il are tara lor locuitorii Imperiului Bizantin.

    Singurul merit al Rusiei – de fapt al guvernului bolsevic – privind intregirea Romaniei la 1918 este exportul de bolsevism la Budapesta laolalta cu propria revolutie bolsevica din Rusia.
    In cateva cuvinte: dupa victoriile de la Marasesti Marasti si Oituz, Romania a fost nevoita sa incheie armistitiu cu Puterile Centrale, datorita defectarii armatei ruse din spatele frontului. Aceasta nu doar ca nu mai participa la razboi ca aliata impotriva Puterilor Centrale, dar devenise un focar de infectie revolutionar-bolsevica pentru teritoriile din spatele frontului. Astfel ca armata romana a fost nevoita sa opreasca operatiunile pe linia de aparare din Moldova si sa porneasca o ofensiva impotriva armatelor ruse din spatele frontului, care scapate de sub orice control se comportau ca niste bande de raufacatori. Pe undeva de inteles, erau niste sute de mii de oameni ramasi pe drumuri, inarmati si infometati si cu capul umplut de propaganda bolsevica, dar asta nu-i facea mai putin periculosi, in special pentru populatia civila. Drept pentru care nu doar datorita legaturilor istorice si de neam, ci si datorita momentului istoric concret si a nevoii de apartenenta la un stat corect, capabil sa isi apere cetatenii si sa le garanteze limba si libertatile, Basarabia, apoi Bucovina au cerut sa se uneasca cu Romania. La sfarsitul lui martie 1918, trupele romane eliberasera deja Basarabia.
    De asemenea, dincolo de vointa exprimata de romanii transilvaneni la 1 decembrie 1918, participarea si rolul decisiv pe care l-a avut armata romana in desfiintarea regimului lui Bela Kuhn si a bolsevismului in centrul Europei a facut posibila recunoasterea internationala a unirii de la 1918, odata si cu instapanirea de facto a statului roman in Transilvania. Deci, cam acesta este “meritul” Rusiei bolsevice, ca ne-a oferit ocazia sa ne afirmam plenar ca stat si ca natiune, prin lupta impotriva ei si a puiutilor nascuti de ea.

  7. Pingback: ANIȚA NANDRIȘ – suferința mucenicească de neînchipuit a unei sfinte contemporane din Bucovina, deportată 20 DE ANI ÎN SIBERIA: “Prin câte nu poate trece o ființă ominiască fără să-și dea siama…”. MEMENTO NECESAR PRIV
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare