FRANTA. Arnaud Beltrame, jandarmul erou care s-a jertfit pentru a salva viata ostaticei detinuta de un terorist jihadist, era catolic practicant

3-04-2018 4 minute Sublinieri

Miercuri dimineață, națiunea franceză s-a oprit pentru un minut de reculegere în onoarea jandarmului Arnaud Beltrame, devenit erou național după ce fost rănit mortal în atacul terorist comis vineri seara la Trebes, în sudul Franței. Președintele Macron i-a adus un impresionant omagiu la Domul Invailizilor.

Franța a îngenuncheat miercuri în fața sicriului lui Arnaud Beltrame, jandarmul erou în vârstă de 44 de ani care, în fatidica zi de 23 martie, undeva în Trebes, devenea victima terorismului jihadist. Și nu întâmplător, ci printr-un gest de curaj pe care puțini s-ar fi încumetat să-l facă.

Un jihadist a furat o mașină după ce a împușcat un pasager și l-a rănit pe șofer. A urmat apoi rănirea unui polițist, iar apoi jihadistul înarmat s-a îndreptat către un hypermarket. Aici a deschis focul și a luat ostatici. În timpul luării de ostatici, un jandarm a decis să salveze viața unei femei și s-a oferit la schimb. Femeia, folosită de terorist pe post de scut uman, a fost eliberată, iar jandarmul Arnaud Beltrame a ajuns ostatic. A stat cu telefonul deschis, minut de minut, pe toată durata desfășurării acțiunii pentru ca jandarmii să știe ce se petrece în magazin. Minutele au devenit ore și, după ce s-au auzit mai multe focuri de armă, forțele speciale ale poliției au luat cu asalt clădirea, omorându-l pe suspect, un marocan de 25 de ani.

Arnaud Beltrame a fost împușcat și el, de trei ori, devenind a patra victimă a jihadistului care luase ostaticii.

Sub o ploaie torențială, președintele Emmanuel Macron a adus un omagiu memoriei lui Beltrame la Domul Invalizilor din Paris, un loc simbolic pentru francezi, unde-și doarme somnul de veci Napoleon Bonaparte. Alături de șeful statului, o națiune întreagă l-a plâns și s-a recules în fața sicriului acoperit cu steagul național, purtat pe brațe de 10 jandarmi, potrivit The Independent.

„Acea viață a contat pentru Arnauld Beltrame. A contat mai mult decât orice.
A acceptat să moară pentru ca un om nevinovat să trăiască. Și-a dat viața pentru ca nimic nu e mai important decât să salvezi viața unui conațional. El a luat o decizie care nu a arătat doar sacrificiul său, ci și cât de fidel a rămas valorilor sale” a spus președintele Emanuel Macron, care apoi a depus medalia Legiunii de onoare pe o pernă aflată pe sicriu.

„Jertfa supremă a ofițerului, a explicat președintele, reprezintă „spiritul francez al rezistenței” și „determinarea inflexibilă în fața nihilismului barbar”. „Beltrame, a adăugat Macron, nu a murit în zadar, memoria lui va trăi, exemplul lui va rămâne”.

Printre miile de oameni care au urmărit cu emoție ceremonia de la Paris s-au aflat și foștii președinți Francois Hollande și Nicolas Sarkozy, dar și lidera Frontului Național, Marine Le Pen.

Preotul care urma să-l cunune religios i-a fost alături în ultimele ore de viață

Arnaud Beltrame, jandarmul-erou, urma să se căsătorească religios cu iubita sa. Timp de câteva săptămâni, un preot catolic pregătise ceremonia religioasă dintre Arnaud și Marielle, care erau căsătoriți civil și care spreau ca în vară să se unească și în fața lui Dumnezeu.

Potrivit ziarului Le Figaro, în ultimele ore de viață, pe patul de spital, colonel- locotenentul Jandarmeriei Franceze l-a avut alături pe părintele Jean-Baptiste, care i-a făcut Sfântul Maslu sau Cea din Urmă ungere. Timp de câteva săptămâni, preotul pregătise căsătoria religioasă a lui Arnaud și a lui Marielle, iar cuplul și preotul, așa cum scria Le Figaro, au dedicat „zeci de ore” pregătirii acestui moment important din viața lor, care urma să aibă loc în iunie. „Mă rog ca totuși această căsătorie să aibă loc”, spunea, marcat, părintele Jean-Baptiste, vineri seara, după ce a stat o oră în unitatea de terapie intensivă de la spitalul din Carcassonne, unde fusese internat Arnaud Beltrame.

Deși același ziar francez susținea că părintele Jean Baptiste i-ar fi cununat religios pe cei doi cu puțin timp înainte ca Beltrame să moară, preotul a negat informația: „Era inconștient. Nu i-am putut casători”. Beltrame a murit sâmbătă dimineața.

de Peter Hitchens

Săptămâna trecută am asistat la unul dintre cele mai nobile acte de curaj din timpurile moderne. Dar, cu toate astea, i s-a acordat mult mai puțină atenție decât ar fi trebuit. Auzim adesea despre soldați care „și-au dat viața” pe câmpul de luptă. Într-un fel este adevărat, deși mulți soldați zâmbesc când aud această expresie și bombăne că probabil nu au fost prea multe opțiuni în cazurile respective.

Însă, ofițerul de poliție francez, Arnaud Beltrame, conștient și voluntar și-a sacrificat viața pentru a salva pe altcineva. Redouana Lakdim, narcoman, tâlhar și recidivist, a dat buzna în magazinul Super U din Trebes, în sudul Franței, cu gând să omoare. A ucis doi oameni și a râs, se pare, în timp ce o făcea. Apoi a luat alți câțiva oameni ostatici.

A fost convins să-i elibereze pe toți, cu excepția unei femei îngrozite.

Calm, Arnaud Beltrame s-a oferit să-i ia locul ostaticei. Cred că știa că lucrul acesta ar putea să-l coste viața, că are o șansă mare să se îndrepte spre o moarte oribilă și singură. Nimeni nu i-a ordonat sau l-a rugat să o facă. Ar fi fost perfect normal și acceptabil pentru poliție să-l înconjoare pe ucigașul maniac și să-l aștepte să se sinucidă, cu o probabilitate mare de a o ucide și pe ostatică.

Arnaud Beltrame a mers cu mult, mult mai departe decât ceea ce era obligat să facă conform regulilor de viață normale sau chiar ale celor despre datorie și curaj. Regula nescrisă, care ne spune să ne purtăm decent cu ceilalți cu speranța că vom fi tratați la fel, nu a fost suficientă pentru el. Majoritatea nu ar putea face ce a făcut el. Majorității nu i se va cere așa ceva.

Dacă nu ar fi existat oameni dispuși să facă astfel de sacrificii, mă îndoiesc foarte tare că civilizația  noastră ar fi atins culmile pe care le-a atins. Cred din toată ființa mea că societățile creștine sunt diferite de cele non-creștine, tocmai pentru că toți știm că un astfel de curaj altruist reprezintă modelul spre care ar trebui să tindem toți. Și cred că locotenent-colonelul Beltrame a făcut ce a făcut tocmai datorită vorbei creștinești  „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.”  În aceste zile dintre Paște și Rusalii merită notat că vorbele îi aparțin lui Hristos și au fost rostite cu puțin timp înainte să fie (știind ce urmează să se întâmple) târât pentru a fi judecat într-o mascaradă de proces, torturat, bătut și ucis cu sălbăticie în fața publicului. Arnaud Beltrame devenise, nu cu mult timp în urmă, creștin.

Într-o țară agresiv seculară, împietrită, cum este Franța, trebuie să fi fost o decizie foarte greu de luat. Aceia dintre noi care încearcă să se prindă de rămășițele religiei într-o lume modernă, se simt din ce în ce mai amenințați și fără speranță vetuști.

Fratele meu trecut la cele veșnice, Christopher, a fost un ateu militant (dar mult mai înțelept decât majoritatea). Obișnuia să-și încânte numeroșii fani cu următoarea replică: „Dați-mi un exemplu de sintagmă etică sau de acțiune morală făcută de un credincios, care nu ar fi putut fi făcută de un non-credincios.”

Până la urmă s-a plictisit de propria întrebare și mi-a spus că a găsit un răspuns. Credea că Lech Walesa, conducătorul însingurat și perseverent al rezistenței poloneze în fața puterii comuniste, nu ar fi îndrăznit să înfrunte un dușman atât de puternic și nemilos fără credința care să-l susțină. Bănuiesc că ar fi gândit la fel despre Arnaud Beltrame. Și dacă acest lucru este adevărat, iar eu cred că este, nu a sosit oare timpul ca lunga batjocură și disprețul la adresa religiei, socotită ca fiind demodată și copilărească, să se termine acum?

Trebuie să învățăm diferența dintre cum sunt lucrurile, cum ar trebui să fie, sau pentru ce trăim și murim.

Traducere din engleză de la http://hitchensblog.mailonsunday.co.uk/

“Nu e iubire mai mare decât să-ți dai viața pentru prietenii tăi”, a spus părintele Jean-Baptiste, călugărul catolic care l-a împărtășit pe jandarmul Arnaud Beltrame, cu câteva minunte ca acesta să-și dea viața, încercând să împiedice un atac terorist ISIS. Părintele Jean-Baptiste îl cita, desigur, pe Evanghelistul Ioan. Mai jos un text al lui Ciprian Apetrei.

“Astazi are loc omagiul national adus lui Arnaud Beltrame. Jandarmul catolic practicant, revenit din pelerinajul de Saint-Jacques-de-Compostelle, care se pregatea de casatoria religioasa si care si-a dat viata ca sa se salveze victimele unui atentat islamist. Suntem, conform calendarului catolic, in Saptamana Mare.

Tot astazi, va avea loc un Mars alb in memoria lui Mireille Knoll, evreica care supravietuise Holocaustului, omorata de vecinul ei islamist. Acesta o amenintase de mult ca va face asta, ca o va injunghea si ii va da foc. Asta a si facut. Politia, prevenita de multe ori, nu a facut nimic.

In acelasi cartier a avut anul trecut loc o alta crima antisemita. Din Franta pleaca din ce in ce mai multi evrei.

Franta profunda se vede plansa si respectata astazi.

Speranta ca va fi si protejata maine este insa fragila.”


Categorii

1. ȘTIRI

Etichete (taguri)

, , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

2 Commentarii la “FRANTA. Arnaud Beltrame, jandarmul erou care s-a jertfit pentru a salva viata ostaticei detinuta de un terorist jihadist, era catolic practicant

  1. Sper sa se trezeasca si francezii din somnul cel de moarte al ateismului sau ce-o mai fi apasand pe multi dintre ei. Sacrificiul suprem facut in spirit crestin si nu ca datorie de serviciu e scris acum in cartea vietii lui Arnaud.

  2. Macron ii face pe Arnaud Beltrame si pe Charles Martel sa se rasuceasca in mormant
    „Lipsa de curaj conduce prea adesea la închiderea ochilor în privinţa locului salafismului în Franţa, în timp ce unii indivizi supravegheaţi nu sunt împiedicaţi întotdeauna să treacă la acţiune”, a constatat comisia de anchetă.
    Criticând „inacţiunea vinovată a puterilor publice”, senatorii reclamă „o declaraţie politică puternică, care să denunţe cu claritate salafismul drept inamic al valorilor Republicii”.
    http://evz.ro/franta-lui-macron-paralizata-in-fata-islamului-radical.html

    Emmanuel Macron: “Adevărata frontieră” în Europa este cea care îi separă pe “progresişti” şi pe “naţionalişti”
    https://www.hotnews.ro/stiri-international-22558619-emmanuel-macron-adev-rata-frontier-europa-este-cea-care-separ-progresi-ionali.htm

    Emirul Cordobei, cel care controla proaspăt cucerita Spanie maură, aflase de întrega debandandă care domnea în regatul franc. Aşa că în 721 d HR. a strâns o armată uriaşă cu mauri din Maroc, Yemen şi Siria pentru a cuceri Aquitania, cel mai mare ducat din sud-vestul Galiei.
    Au ajuns la porţile oraşului Toulouse şi au început să-l asedieze. Chiar în momentul în care oraşul se pregătea să capituleze, Eudes ajungea cu armata sa şi reuşeşte în bătălia de la Toulouse să salveze oraşul şi să stăvilească temporar înaintarea musulmană. A fost însă o victorie neîndestulătoare. Arabii aveau suficiente forţe să distrugă armata vlăguită a ducelui de Aquitania. În 732 d Hr, emirul din Cordoba Abdul Rahman Al Ghafiqi a venit cu o nouă forţă, inclusiv cu celebra cavalerie Umayadă, rapidă şi ucigătoare. Eudes al Aquitaniei a suferit înfrângeri zdrobitoare de această dată şi a apelat la un războinic care a început să se afirme tot mai mult în lumea francă. Bastardul care a confiscat averile Bisericii pentru a salva Europa
    https://adevarul.ro/locale/botosani/razboinicul-salvat-europa-islamizare-confiscat-bunurile-bisericii-impiedica-cea-mai-mare-invazie-araba-1_5aa3d0ecdf52022f7566933f/index.html

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare