CINE NE PERVERTESTE COPIII?/ “Standardul” socant de pornografic al Germaniei in privinta EDUCATIEI SEXUALE/ Inca o specie de “hateri”: cei pentru care activistii pro-viata sunt “JIGODII”/ Mesaj din Suedia: ASA-ZISA “TOLERANTA” DUCE, DE FAPT, LA INTOLERANTA FATA DE GRUPURILE RELIGIOASE/ Revoluție și Contrarevoluție în Europa

sursa foto: dailymail.co.uk

• Cultura Vietii: Cine ne pervertește copiii?

Răspunsul la întrebarea din titlu este complicat de dat fără să intrăm în teoria conspirației. Dar și mai complicată este soluția problemei – căci sexualizarea copiilor este o problemă – așa cum ne este ea propusă tot mai insistent: „educația sexuală”.

Despre acest tip de falsă „educație” am scris și vorbit mult în ultima vreme. Iată aici o colecție de articole. Dincolo de denumirea bizară, premisele pe care este ea construită sunt inacceptabile: actul sexual este golit de orice conținut moral și de orice conotație spirituală, rupt complet de procreație – adică, e doar o „recreație”, satisfacerea unei nevoi primare, la fel ca hrana sau somnul. Accent se pune pe mecanica sexului și pe iluzoria „protejare” contra sarcinii sau bolilor cu transmitere sexuală. În schimb, se promovează cu putere ideea că copilul ar fi o „ființă sexuală” și ar avea dreptul la relații sexuale, la contracepție și avort fără știrea su permisiunea părinților săi.

O să fiți șocați aflând că documentul cadru „Standarde privind educația sexuală în Europa” al Organizației Mondiale a Sănătății recomandă ca cei mici să fie învățați să se masturbeze de la 4 ani. Interesant, nu? V-am atras, în sfârșit, atenția? Știam noi!

Miza „educației sexuale” nu este sănătatea, ci distrugerea copiilor, așa cum arată datele primite din țările occidentale unde există acest tip de educație de decenii. De asemenea vizată este structura familială: părinții pierd controlul asupra copiilor, nu mai reușesc să le ofere educația corespunzătoare, iar dezvoltarea și devenirea acestora este mult afectată.

Nu ne credeți pe cuvânt – ascultați mărturia unei femei din Germania, Gabriele Kuby, sociolog, recent prezentă la București: VIDEO AICI.

Sexualitatea este o armă foarte puternică, poate cea mai puternică din câte există. Cine o stăpânește, stăpânește societățile și națiunile provocând dezintegrarea structurii sociale care începe, în orice societate sănătoasă, cu familia.

În fapt, este o formă de război de agresiune – spre deosebire de războaiele obișnuite însă, în care oamenii se apără de pușca pusă la tâmplă, acest război este unul tăcut și dificil de conștientizat. Vedeți spre exemplu articolul Educația sexuală – armă de distrugere a inocenței copiilor noștri.

„Educația sexuală” îți bate la ușă. Chiar ție

De aproape 2 ani se discută despre introducerea în școli a unei forme de „educație sexuală” ca materie obligatorie. Fără a nega necesitatea oferirii unor informații neapărat necesare (nimeni nu vrea să-și educe copiii cu televizorul sau website-urile pornografice!), ne-am opus și ne opunem acestui tip de „educație” explicită. Am participat la diverse dezbateri și discuții cu autoritățile (vezi de exemplu aici) prin care am propus ca educația privind viața intimă și de familie să fie lăsată exclusiv în seama familiei sau, dacă va exista un program școlar oficial, acesta să fie facultativ și să fie construit pe premisele pe care morala creștină tradițională le oferă – singurele în măsură să ajute dezvoltarea fizică și mentală firești ale copilului.

Pe 9 decembrie are loc la Parlament o nouă conferință privind sănătatea copilului. Printre multe alte subiecte, se va aborda din nou și acesta. Vă ținem la curent.

Se împlinesc 10 ani de la prima tentativă de introducere în școli a unei forme de „educație sexuală” ca materie obligatorie. Aceea a eșuat, prin mobilizarea unor persoane și organizații conștiente. Depinde doar de noi ce se va întâmpla de data aceasta.

CALL TO ACTION – Chemare la acțiune

Vă întrebați ce puteți face?

Pentru început, trimiteți acest material prietenilor voștri și invitați-i să se aboneze la website-ul nostru. Fiți atenți la activitatea școlară a copiilor voștri. Păstrați legătura cu noi; scrieți-ne sau contactați-ne pentru impresii. Ne simțim încurajați să vedem reacții.

Și nu în ultimul rând: sprijiiniți activitatea noastră printr-o donație.

Dacă sunteți de părere că activitatea noastră este importantă, vă rugăm să ne sprijiniți. Noi supraviețuim doar din generozitatea voastră. Faceți acum o donație!

• Stiripentruviata.ro:

Germania este standardul Europei, iar Anglia idealul ei. Ce înseamnă asta în privința Educației sexuale?

Germania este modelul Europei, iar Anglia idealul ei. Mercedes e cea mai apreciată marcă de mașini din UE, iar Jaguarul cea mai frumoasă. Angela Merkel e cel mai important lider politic al Europei, dar Elisabeta a II-a este regina eleganței politice.

Germania este un model și pentru România. Românii care nu l-au votat pe Klaus Iohannis nu sunt atât de triști precum ar fi fost cei care nu l-au votat pe Victor Ponta dacă ar fi ieșit acesta pentru că speră că domnul Iohannis va face lucrurile nemțește și va fi bine. Pe lângă celebrarea punctualității nemțești, atitudinea aceasta este însă un indiciu că Germania reprezintă un standard pentru români. Iar Anglia este la un pas de SUA pentru noi, care altfel suntem destul de departe de America.

Ce înseamnă asta în privința Educației sexuale?

Tema zilei a șaptea a Campaniei de iarnă 2014 de finanțare a stiripentruviata.ro este „Educația sexuală și pornografia”. Sunt două subiecte a căror graniță nu este decât un punct de trecere fără nici o restricție. Fotografia care însoțește această postare aparține ambelor domenii.

Imaginile reprezintă un exercițiu pe două pagini dintr-un test de verificare a cunoştinţelor de educaţie sexuală la clasa a V-a, un exercițiu pe care elevii trebuie să îl rezolve. Ne cerem iertare pentru cititorii care consideră că este vorba despre un desen obscen și că este nepotrivită înfățișarea lui. Așa este, este nepotrivită. Dar acest desen este prezentat obligatoriu copiilor cu vârsta de aproximativ 12 ani! Un desen similar le va fi prezentat și copiilor din România și Republica Moldova dacă românii îi vor imita pe nemţi în privința educației sexuale.

De fapt, în Republica Moldova, în 2005, a fost introdus în şcoli, începînd cu clasa I şi terminînd cu liceul, obiectul de studiu „Deprinderi de viaţă”. Planşele ilustrative la acest obiect aveau, practic, aceleaşi desene ca într-un test pentru elevii germani făcut public de curând, în care acestora li se cerea să identifice mai multe stiluri de practici sexuale explicit reprezentate. În urma protestelor părinţilor şi a pedagogilor, acest obiect a fost retras din şcolile moldovene. Cu toate acestea, unele teme din el sunt predate la orele de „educaţie civică”.

Mai grav este că Educația sexuală este materie obligatorie. Vi s-ar părea ciudat ca atunci când vine fetița de la școală și vă spune că la școală au fost învățați „să se atingă” la ora de Educație sexuală să îi spuneți că așa e cu unele materii, sunt mai grele, ca matematica de exemplu?! Alternativa, adică retragerea de la această oră, poate însemna arestarea.

Acest desen nu este o întâmplare, pentru că însuşi conceptul Educației sexuale este de așa natură. Și aceasta este clar, din ghidul pe care Organizația Mondială a Sănătății îl cere statelor să îl aplice în privința Educației sexuale. De exemplu, la vârsta de 0-4 ani, copiii trebuie să fie informați despre „descoperirea propriului corp şi a propriilor organe genitale, masturbarea infantilă precoce”.

În Anglia, Educația sexuală a fost introdusă pentru a stopa procentul de sarcini la adolescente, cel mai mare din Europa. După ani de „educație”, Anglia ocupă tot locul fruntaș, dar cu o creștere a sarcinilor și a avorturilor, de asemenea, la adolescente.

Și pornografia, și Educația sexuală pun presiune pe copii și adolescenți pentru a face sex, văzut ca o normă.

Un sondajul realizat pe un eşantion de 500 de adolescenţi englezi a constatat că 77% dintre adolescente sunt de acord că „pornografia a pus presiune asupra fetelor şi tinerelor femei să arate într-un anumit fel”, în timp ce 75% au spus că pornografia le presează să „se comporte” într-un anume fel.

O tânără de 18 ani din Anglia a răspuns la întrebarea legată de orele de educaţie sexuală: „Întotdeauna m-am simţit presată de profesori atunci când, de exemplu, îmi spuneau că «sexul e normal, doar să vă protejaţi aşa cum trebuie», când de fapt eu nu eram interesată în a face sex la momentul respectiv şi eram fericită să aştept persoana potrivită. Nu cred că sexul ar trebui predat drept «normă». Oamenii ar trebui făcuţi să se simtă confortabil, iar profesorii ar trebui să spună «ar fi bine să aşteptaţi; legea spune că până la 16 ani, dar nu vă simţiţi presaţi de asta»”.

Educația este printre cele mai importante activități ale omului și criteriul viitorului. Societatea de mâine este rezultatul educației de astăzi. Gestionarea proastă a educației azi va rezulta într-o societate corespunzătoare în viitor. Sexualitatea umană este și ea un capitol important al vieții umane. Gestionată bine, contribuie la împlinire pe plan social şi familial. Gestionată prost, duce la distrugerea persoanei umane. Părinții sunt cei care îi cunosc cel mai bine pe copii și care trebuie încurajați să îi cunoască pe copii. Ei sunt în măsură să vadă cel mai exact când și cum este potrivit să le explice copiilor problemele de sexualitate.

De aceea, azi postăm câteva materiale despre pericolele și ineficiența Educației sexuale înțeleasă ca drum spre promiscuitate, în care singurele aspecte negative sunt bolile cu transmitere sexuală și sarcina.

Update:

1. Referitor la utilitatea educaţiei sexuale în combaterea bolilor cu transmitere sexuală:

– În special în ţările nordice şi occidentale, care au făcut pionierat în domeniul educaţiei sexuale, Centrul European pentru Controlul Bolilor (ECDC) a raportat o creştere cu 41% a cazurilor de infecţie cu Chlamydia (una din cele mai frecvente BTS-uri), în perioada 2006-2010, în special pe segmentul 15-24 de ani (trei sferturi din noile cazuri înregistrate): http://www.ecdc.europa.eu/en/publications/Publications/Annual-Epidemiological-Report-2012.pdf#page=51

– În Marea Britanie, unde se face educaţie sexuală încă din anii 1970 şi începând de la vârste tot mai mici, Agenţia de Protecţia Sănătăţii (Health Protection Agency) arată că incidenţa infecţiei cu gonoreea în rândul persoanelor cu vârsta de până în 25 de ani este de 56%: https://www.gov.uk/government/news/sexually-transmitted-infection-risk-in-england-is-greatest-in-gay-men-and-young-adults.

– În perioada 2004-2013, datele furnizate de Public Health England, Serviciul de Sănătate Publică din Anglia, arată o creştere cu 40% a incidenţei bolilor cu transmitere sexuală: https://www.gov.uk/government/statistics/sexually-transmitted-infections-stis-annual-data-tables

– În ciuda intensificării educaţiei pentru sex protejat şi a conştientizării publice cu privire la aceste probleme, Centrul pentru Controlul Bolilor (CDC) din SUA a anunţat şi el în 2012 că jumătate din noile cazuri de boli cu transmitere sexuală, inclusiv HIV/SIDA, se înregistrează pe segmentul de vârstă 15-24 de ani: http://www.foxnews.com/health/2014/05/07/state-by-state-where-its-easiest-to-catch-or-avoid-stds/;

2. Referitor la utilitatea educaţiei sexuale în prevenirea sarcinii la adolescente:

Rata mai mică a naşterilor la adolescente nu este un argument valid în favoarea eficienţei educaţiei sexuale. Poate fi pur şi simplu rezultatul accesului mai eficient la servicii de avort pentru adolescente, cum este cazul ţărilor nordice şi al Ţărilor de Jos, unde această procedură este folosită cu scop contraceptiv, nu propriu-zis medical (http://www.cbs.nl/en-GB/menu/themas/bevolking/publicaties/artikelen/archief/2011/2011-3322-wm.htm).

Experienţa Marii Britanii, unde se înregistrează de asemenea o rată înaltă a  incidenţei avortului la adolescente, arată eşecul educaţiei sexuale de tip contraceptiv. În 1972, Colegiul Regal al Obstetricienilor şi Ginecologilor din Anglia (RCOG) a publicat un raport despre sarcinile neplanificate. Printre recomandările acestuia, puse în aplicare de un guvern cooperant, se numărau liberalizarea contracepţiei indiferent de vârstă sau venituri, precum şi introducerea educaţiei sexuale în şcoli. În 1991, situaţia nu se îmbunătăţise, iar în 1999, acelaşi colegiu al medicilor ginecologi a publicat un al doilea raport, care recunoştea eşecul primei iniţiative. Principala soluţie recomandată a fost să se facă mai multă educaţie sexuală în şcoli şi contracepţia să devină şi mai accesibilă (http://dera.ioe.ac.uk/15086/1/teenage-pregnancy.pdf).

Cu toate acestea, nimeni nu a luat în seamă statisticile care arată o rată de eşec uriaşă a contracepţiei la adolescenţi: 14% pe an rată de eşec a prezervativului la adolescenţi şi 20% rată de eşec a folosirii pilulei în primele şase luni la adolescentele cu vârste între 12 şi 18 ani (http://www.philadelphiapregnancy.org/factsheets/Contraceptive_teens.pdf).

De la lansarea lui acum un an şi până în prezent, stiripentruviata.ro a publicat mai mult de 1.200 de articole dintre care multe au încercat să tragă un semnal de alarmă asupra pericolului pe care îl reprezintă pentru copii expunerea la o educaţie sexuală explicită şi la pornografie.

Copiii nemţi de cinci ani învaţă la şcoală cu imagini explicite cum se ajunge la orgasm şi cum se pune un prezervativ

O carte intitulată „De unde ne tragem?” a stârnit în anul 2013 indignarea părinţilor din Germania. Cu desene în stilul cărţilor pentru copii, cartea explică în limbajul acestora cum se face sex, prezentând ilustraţii explicite, chiar dacă în stilul cărţilor pentru copii. Unul din desene reprezintă personajul feminin Lisa, care îi pune un prezervativ personajului masculin Lars.

Cu siguranţă, niciun copil nu a fost conceput printr-o astfel de practică a „sexului protejat”, deci titlul cărţii nici măcar nu se justifică.

Părinţii au făcut reclamaţie la Senatul din Berlin, după ce şcoala care a introdus aceste cărţi în programa de predare nu le-a dat niciun răspuns părinţilor indignaţi.

Pe părinţi i-au revoltat nu numai imaginile, ci şi descrierile explicite ale actului sexual prezentate în carte, care e gândită să se adreseze copiilor cu vârste începând de la cinci ani: „Când e atât de bine, încât nu se mai poate, Lisa şi Lars au un orgasm”. Un alt exemplu de descriere pornografică: „Vaginul şi penisul dau o senzaţie drăguţă, furnicătoare şi caldă”.

Prima ediţie a cărţii „De unde ne tragem?” a fost publicată de editura Loewe Verlag în parteneriat cu grupul german de planificare familială Pro Familia în 1991.

Editura spune că este depăşită şi a fost înlocuită cu alt titlu, care conţine descrieri mai puţin explicite şi se intitulează: „Şi eu am fost în burtă la Mami?”.

Între timp, în Marea Britanie, profesorii sunt încurajaţi să discute pornografie la ore, folosindu-se de programa de educaţie sexuală pentru a explica faptul că „pornografia nu e toată rea”, ci doar „extrem de diversă”. Recomandările primite de profesori sunt să discute la clasă „miturile” despre pornografie şi să informeze despre sexualitate copii cu vârste începând de la cinci ani.

Guvernul britanic a decis, însă, spre deosebire de Germania, ca educaţia sexuală să fie materie opţională, lăsând la latitudinea şcolilor să îi înveţe pe copii despre sexualitate conform propriilor standarde.

Reacții de la cititori: „Să vă fie rușine, leprelor”/ Mi-e prieten cititorul, dar mai prieten mi-e adevărul

Astăzi este ultima zi a campaniei Sprijină darul vietii. Campania de iarnă 2014 de finanțare a stiripentruviata.ro. Cele 43 de materiale postate cu acest prilej au fost citite până în acest momentul de peste 20.000 de persoane și au generat comentarii diverse. Cel din titlul postării de azi este unul dintre ele.

„Să vă fie rușine, leprelor”, ni se adresează un cititor în urma postării De ce părinții care fac avort sunt mai predispuși să-și abuzeze copiii născuți după avort?

Ne scrie:

„E prima data cand vad astfel de non-sens scris cu atata nonsalanta. Sa va fie rusine leprelor ce scrieti astfel de articole! Acest articol in special arata ca sunteti niste jigodii! De ce nu dati un link la studiul ce afirma asta, nu predica?De ce nu vorbiti de probleme mai importante pentru copii de azi? Abuzul sexual si fizic?Sunteti niste mizerii! Comparati un articol ca asta cu ce scrieti voi (datele pot fi referentiate si atitudinea are sens): https://www.dosomething.org/facts/11-facts-about-child-abuse”

Fiind vorba despre nişte statistici foarte bune privind abuzurile la care sunt supuşi copiii, vom face o postare ulterioară a materialului semnalat. Momentan ne vom referi doar la punctele 3, 4 şi 5 în care se spune că:

3. 90% dintre copiii abuzaţi îl cunosc într-o anumită măsură pe agresor, 68% fiind abuzaţi de membri ai familiei

4. Majoritatea copiilor devin victime ale abuzului sau neglijenţei la 18 luni sau chiar mai devreme

5. În 2010, 1.537 de copii au murit ca urmare a abuzurilor sau a neglijenţei, 79.4% fiind sub 4 ani şi 47.7% sub vârsta de 1 an.

Faptul că un membru al familie este în 68% dintre situații cel vinovat de abuz cere o explicație. Ce face ca dragostea firească să fie înlocuită cu opusul ei? Articolul care l-a deranjat pe cititor explică una din cauzele acestui fenomen: același comportament abuziv care a dus spre avortul unui copil duce și spre abuzul altuia, crescând chiar după avort.

Îi mulțumim cititorului nostru supărat pentru referință!

Ceea ce a scris el nu este singular. Au fost și alte comentarii cu invective, cărora nu le răspundem aici. După cum suntem obișnuiți cu cititori care ne mulțumesc pentru materialele postate, scriindu-ne că sunt lucruri care îi ajută foarte mult, tot așa suntem obișnuiți și cu cititori care nu doar ne critică, ci folosesc și un limbaj precum cel din titlu.

Ne-am întrebat de ce se întâmplă așa? Este clar că putem greși oricând, dar de la a fi criticați până la a fi înjurați este o distanță.

Deși materialele postatate sunt oneste, cu surse clare și deducții logice, ele sunt tratate de către unii dintre cei care le-au citit ca și cum ar fi niște invenții, menite să jignească persoane, să incrimineze atitudini, să taie accesul la fericire. Pentru acești cititori ele par neverosimile, iar alternativa la ele, pe care ei o cunosc, este cea credibilă pentru ei.

Pentru multă vreme, iar pentru unii albi chiar și acum, persoanele de culoare nu au fost consideraţi a fi oameni. Pentru mulți dintre noi, persoanele cu dizabilități sunt cel mult oameni de categoria a doua. Pentru foarte mulți dintre noi, copiii nenăscuți nu au niciun drept dintre cele pe care le au oamenii.

Când se repetă ca o mantră „contracepție”, „avort”, „educație sexuală”, „sex oricum și oricând, dar sigur”, câți au puterea să studieze sau să citească studii serioase despre consecințele acestor mantre?

La începutul regimului comunist, promisiunile de fericire universală au fost crezute de către unii, dar la sfârșitului lui era evidentă falsitatea aproape pentru toți. Mantrele revoluției sexuale care a triumfat în anii `60-`70 în Europa de Vest și America de Nord au fost preluate, practic, și în Europa de Est în mentalitate; în prezent, aceste mantre au început însă să își arate consecințele dureroase și să se vadă astfel falsitatea lor.

Celebrele femei care au câștigat procesele împotriva statului și au dus la legalizarea avortului în SUA, Norma McCorvey și Sandra Cano, au devenit după câteva decenii atât de convinse că au greșit încât au cerut rejudecarea proceselor. Și, în plus, au mărturisit și că demersurile de atunci au fost bazate pe minciună, în ambele cazuri!

Numeroase persoane care au cunoscut promiscuitatea sexuală au reușit să iasă din ea și vorbesc răspicat despre aceasta ca despre o cale a distrugerii persoanei umane, distrugere pe care au experimentat-o pe ei înșişi.

Ultimul mit propagat cu putere, „born this way”, a început și el să nu mai fie crezut. Pe de o parte sute de studii au eșuat în a găsi o genă a homosexualității, arătând, din contră, în special studiile gemenilor, că homosexualitatea este în mod esențial dată de factori de viață favorizanți (în special abuzurile sexuale suferite) și alegerea proprie. Pe de altă parte, mărturiile unor persoane care au părăsit stilul de viață homosexual, nu fără efort, au confirmat aceste rezultate.

Dar vocile acestea nu sunt promovate pentru că ele distrug industrii construite pe exploatarea slăbiciunilor oamenilor. Între anii 1977 şi 1983, Carol Evertt a deținut patru clinici de avort. În flimul Bani însângerați ea povestește amănunțit cum făcea rost de cliente prin intermediul educației sexuale, nu numai prin a oferi un loc unde să fie făcut avortul, ci și prin promovarea promiscuității, astfel încât elevele să rămână cât mai des însărcinate și să solicite avorturi.

Câți dintre români știu că cea mai mare manifestație anuală din SUA (în afara  celor sportive) este cea dedicată dreptului la viață, când sute de mii de oameni se strâng la Washington, în frigul din 22 ianuarie, pentru a protesta față de decizia din procesul pe care Norma McCorvey și Sandra Cano l-au câștigat împotriva statului și a dus la 55.000.000 de avorturi până în prezent în SUA?

Câți dintre români știu că în Canada avortul este legal în toate cele 9 luni de sarcină? Și este foarte logic, din punct de vedere al avorționiștilor că nu are sens să pună limita de 6 luni, ori 3 luni, ori altă limită

Câți dintre români știu că cea mai tânără parlamentară din Statele Unite, Saira Blair, de 18 ani, a declarat că este pro-viață și că așa va rămâne, ori că unul dintre principalii lideri politici ai Partidului Republican din SUA, Ralph E. Reed Jr., a făct de patru ori închisoare pentru că a protestat în fața clinicilor de avort?

Câți dintre români stiu că Alveda King, nepoata celebrului luptător american pentru drepturile persoanelor de culoare, Martin Luther King, este una dintre cele mai importante luptătoare pentru dreptul la viaţă al copiilor nenăscuți? Iată aici o intervenție a ei despre avort si rasism. Sperăm să postăm mai multe materiale despre ea în curând.

Prea puțini, pentru că media din România și Republica Moldova nu oferă acoperire acestor realități.

Stiripentruviata.ro nu face altceva decât să informeze despre ele. Dacă aceasta atrage invective precum cea din titlu, ce putem face? Să îl urmpăm pe Aristotel, cu al său principiu „Mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevărul”.

Mulțumim tuturor celor care ne-au sprijinit financiar. Am primit 300 de lei de la începerea campaniei şi până acum. Desigur, oricând se poate dona.

Campania Sprijină darul vietii. Campania de iarnă 2014 de finanțare a stiripentruviata.ro se încheie în ziua de Moș Nicolae. Și nu doar pentru că acum așteptăm cu toții cadouri, ci pentru că în viața Sfântului Nicolae există un episod aparte. Un tată, din cauza sărăciei, intenționa să îşi dea cele trei fiice spre a se prostitua. Sfântul Nicolae, episcopul orașului în care acesta trăia, Mira, astăzi Kocademre, în apropiere de Kale, Turcia, a aflat și i-a dat banii necesari astfel încât acesta să nu mai dea curs intenției sale. Sfântul Nicolae nu a fost nici indiferent, nici moralizator, ci i-a împlinit nevoia și astfel acel tată a putut să se comporte ca un tată.

Rare ar fi cazurile de avort, prostituție etc. dacă societatea ar lua exemplu Sfântului Nicoale și ar ajuta pe cei în nevoie.

Vă mulțumim și vă rugăm să ne spijiniți în continuare, citind, ajutând la realizarea materialelor, în special la traduceri, și în orice mod considerați de cuviință.

Între 26 noiembrie și 6 decembrie s-a desfăşurat Campania de iarnă 2014 de finanțare a stiripentruviata.ro.

Considerați că materialele de pe stiripentruviata.ro pot sprijini salvarea a măcar unei căsnicii de la divorț, pot sprijini întemeierea măcar a unei familii funcționale, pot sprijini creșterea și educarea măcar a unui copil, pot salva viaţa măcar a unui copil nenăscut, pot salva viaţa unui copil cu sinfrom Down pe care mama lui vrea să îl avorteze, pot aduce măcar unui copil orfan o familie adoptivă? Dacă da, vă rugăm să ne sprijiniți în demersul nostru.

Donaţiile se pot face în conturile:

Asociaţia Pro Valori Media

RO18RZBR0000060016473191- RON

RO85RZBR0000060016473246- EUR

Topul consecințelor surprinzătoare ale contracepției: copiii, avortul, bolile, moartea. Apoi vin bolile cu transmitere sexuală

Copiii

Soluția magică pe care mai toată lumea o știe la problema „nu vreau copii” este contracepția. Până să se descopere un panaceu, se vinde acest remediu parţial pentru principala problemă pe care o ridică pentru unii actul sexual.

Surprinzător, pentru naivi, evident pentru profesioniști, contracepția nu împiedică apariția copiilor în măsura dorită. În aceste zile, pe Facebook un tată întreabă supărat ce poate face legal pentru a împiedeca nașterea copilului pe care nu îl dorește – prezervativul s-a rupt, mama copilului i-a spus că i-a pastile și se pare că nu ia.O doctoriță ginecolog din București povestește într-un interviu excepțional cum la prima naștere de care s-a îngrijit copilul a ieșit cu steriletul pe cap.

Avortul

În timp, practic orice schemă de contracepţie eșuează. Şi atunci, în majoritatea cazurilor, părinţii copilului îl avortează, folosind avortul pe post de contracepţie.

În Franța și în Anglia s-au făcut statistici pe această temă. Două treimi din femeile care fac avort în Anglia urmau în momentul în care au rămas însărcinate o schemă de contracepție. Este Anglia, iar asta spune mult despre eficienta contracepției în a preveni sarcina şi despre contracepţie ca drum sigur spre avort.

Ceea ce este mai puțin studiat este gradul în care contraceptivele sunt avortive prin însăși acțiunea lor. În principiu, mecanismul este acesta: în cazul în care are loc ovulaţia şi apoi concepția, fie embrionul moare în urmă mediului toxic creat în uter, fie nu este posibilă nidarea, datorită îngroşării pereților uterului. În acest caz mama nu va şti că a fost însărcinată.

Boli fără transmitere sexuală

Mai puțin cunoscute de publicul larg sunt afecțiunile care se numără printre efectele contracepției:

– Risc ridicat de boli de inimă

– Risc crescut pentru cancerul la sân

– Risc crescut pentru boli cerebro-vasculare şi cancerul de col uterin

– Risc crescut de blocarea arterelor coronare

– Risc crescut de hipertensiune arterială

– Risc crescut pentru dezvoltarea unor tumori ale ficatului

– Un nou studiu arată că utilizarea pastilelor contraceptive poate dăuna fertilităţii femeii.

– Femeile care iau anticoncepţionale de peste 3 ani au un risc crescut de a dezvolta glaucom, o afecţiune a ochilor ce poate provoca orbirea.

– Femeile care folosesc un inel vaginal au de 6,5 ori mai multe riscuri de a suferi de un tromboembolism venos sau un cheag de sânge, decât femeile de aceeaşi vârstă care nu folosesc acest contraceptiv hormonal. (Sursă:DecodedScience)

– leziuni şi perforări ale uterului ca urmare a utilizării steriletului (Sursă: Forthworth. LegalExaminer.com)

– rezultatele mai multor studii au arătat că există o legătură între folosirea contraceptivelor orale şi relaţii disfuncţionale şi generatoare de conflicte în cuplu.

Moartea

În sfârșit, probabil că nicio femeie care ia contraceptive nu se așteaptă să moară din cauza lor.

În România și Republică Moldova s-a discutat puțin despre decesele provocate de anticoncepționale. Despre Liana Dumitrescu, un parlamentar român, au existat opinii că a decedat în urmă unei trombofilii favorizată de un tratament pentru slăbit care includea şi pastile anticoncepționale. Mai sigur este cazul unei tinere de 27 de ani, din Arad, care murit în 2013 în urma unei embolii pulmonare consecință a anticoncepționalelor pe care le lua, conform medicilor.

În România cele mai prescrise anticoncepționale sunt Yaz și Yasmin, cele despre care în Canada, în 2013, autoritățile au declarat că au cauzat moartea a cel puțin 23 de femei în ultimii 6 ani.

În Irlanda, Julie Hennessey, în vârstă de 31 de ani, a murit în urma unui cheag de sânge după ce a folosit pilula contraceptivă. Utilizarea pilulei a dus la formarea unei tromboze venoase profunde.

În Statele Unite sunt cel mai bine documentate cazurile de deces datorate contracepției.

Adolescenta Ashley Lewis în vârstă de 17 ani, din St. Louis, Missouri, a murit după formarea unui cheag de sânge în plămâni pentru că folosea un plasture contraceptiv de şase luni.

O tânără sănătoasă de 20 de ani a suferit un stop cardiac în pat după ce a folosit contraceptive orale timp de doi ani. Această tânără a dezvoltat întâi dispnee (dificultăţi respiratorii) şi dureri de spate. La început a fost diagnosticată cu astm, ca apoi să fie internată în spital cu dispnee severă, cianoză (tentă albastră a pielii) şi tensiune arterială nemăsurabilă. A suferit un embolism pulmonar dublu şi a murit.

O mamă de 24 de ani a doi copii a folosit contraceptive orale câţiva ani, dar a încetat utilizarea lor cu o lună înainte de o operaţie. Această mamă tânără a murit la câteva zile după operaţie. S-a constatat că a avut un risc crescut  de tromboză venoasă postoperatorie din cauza utilizării contraceptivelor orale.

Zakiya Kennedy, o studentă de 18 ani din New York ce spera la o carieră de fotomodel, a murit după ce a folosit plasturele contraceptiv.

O nefumătoare în vârstă de 32 de ani a murit în urma unui embolism pulmonar masiv. A folosit pilula contraceptivă în ultimii trei ani din viaţă. Femeia nu fuma, iar cât a folosit pilula, a suferit afecţiuni ale ficatului.

Lakesha Smith, de 26 de ani, a  născut după 24 de săptămâni de sarcină. Copilul a murit la două ore după naştere. Smith a început să folosească plasturele după ce a născut. După 3 săptămâni, a suferit convulsii şi un atac cerebral, iar acum trăieşte cu leziuni permanente.

Monica Johnson, o mamă în vârstă de 41 de ani din New Jesey, a suferit un embolism pulmonar şi a murit după ce a utilizat plasturele mai puţin de un an.

În Australia, Tanya Hayes, de 24 de ani, din Australia a murit de embolism pulmonar după ce a combinat utilizarea pilulei contraceptive Yasmin cu Accutane, un medicament utilizat în tratarea acneei..

Până și Organizația Mondială a Sănătății listează contraceptivele orale în Grupa 1 a factorilor generatori de cancer.

Iată aici o prezentare detaliată, făcută de doctorița Angela Lanfranchi, specializată în chirurgia sânului și director al Institutului de Prevenție a Cancerului de sân.

Bolile cu transmitere sexuală

Deşi poate părea surprinzător, rezultatele unui studiu realizat în Statele Unite în 2012 arată că o creştere a accesului la contraceptivele „de urgenţă” duce la o creștere a ratei apariției bolilor cu transmitere sexuală, fără a duce însă şi la o reducere a numărului avorturilor.

Cu alte cuvinte, The Pill kills!

De la lansarea lui acum un an şi până în prezent, stiripentruviata.ro a publicat mai mult de 1.200 de articole dintre care multe au tras un semnal de alarmă privind efectele negative ale folosirii anticoncepţionalelor.

• Cultura Vietii:

INTERVIU: „Suedia pretinde că este tolerantă, dar în fapt este foarte intolerantă cu cei care au alte opinii decât majoritatea.” Interviu cu Ruth Nordstrom (Scandinavian Human Rights Lawyers)

În urmă cu puține zile vă relatam depre cazul năucitor al anulării unei conferințe internaționale la o universitate de prestigiu din Suedia, din cauza faptului că organizatorii au opțiuni „incorecte politic”. Despre totalitarismul care se naște în Suedia, o țară văzută de mulți români ca un adevărat paradis, am intervievat-o pe d-na Ruth Nordstrom, Avocați Scandinavi pentru Drepturile Omului (Scandinavian Human Rights Lawyers (www.shrl.eu) și totodată președinta Provita Suedia, www.provitasweden.org, ONG-uri care promovează libertatea de conștiință a medicilor și demnitatea umană.

În Suedia dreptul la obiecția de conștiință nu este recunoscut formal. Câți medici/lucrători din personalul sanitar mediu refuză să efectueze/asiste avorturi? Care sunt riscurile la care se expun procedând astfel?

Cunoaștem unele cazuri și cel mai faimos în Suedia acum este cel al moașei Ellinor Grimmark, care a fost respinsă la angajare de 3 ori la spitale diferite din cauza refuzului său de a face avorturi. Acum îi înaintăm cazul la instanțele suedeze pentru a cere compensații pentru discriminare și încălcarea drepturilor ei la obiecția de conștiință.

Unii indivizi au un acord oral sau scris cu conducerea spitalului la care lucrează, dar în multe situații pur și simplu evită slujbele unde trebuie să acționeze contra propriei lor conștiințe. Riscul, în asemenea cazuri, este în primul rând să-ți piezi locul de muncă pe criteriul refuzului de a executa sarcinile de serviciu.

În octombrie, jurnalul medical suedez Dagens medicin a publicat o scrisoare din partea unei moașe cu experiență de 36 de ani, care se teme că ar putea fi obligată să asiste medicii la avorturi în sarcină avansată din cauza unor schimbări organizaționale din clinica unde lucrează. Ea întreba pe oficialii din sistemul de sănătate dacă va fi nevoită să-și dea demisia, întrucât are amintiri oribile de când a fost obligată să asiste un astfel de avort.

Există vreo altă țară din Europa unde dreptul medicilor la obiecția de conștiință nu este recunocut?

Sunt puține – Finlanda este una din ele, dar acolo se discută această situație chiar acum.

Ce măsuri concrete întreprindeți, ca organizație de avocați, pentru a asigura că acest drept este respectat? Cum putem, din România, să vă ajutăm?

Suntem, așa cum am menționat, reprezentanți în instanță ai d-nei Ellinor Grimmark. Ei i s-a promis o slujbă ca moașă la un spital dar apoi oferta i-a fost retrasă după ce a declarat că nu va face avorturi. De altfel i s-au refuzat 3 locuri de muncă pe acest motiv și i s-a reproșat că s-a făcut moașă, „cu opinii ca acestea”. Dacă va fi nevoie, vom merge cu cazul ei la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Ellinor Grimark

Avem nevoie de ajutor pentru a informa oamenii despre cum Suedia neagă acest drept de bază și astfel alte țări pot pune presiune pe Sudia în diferite moduri să-și ajusteze standardele la cele din restul Europei.

Care este statutul legal al avortului în Suedia (limita legală, finanțare, cine îl poate face etc.)

Avortul la cerere se face până la 18 săptămâni de sarcină, iar cu permisiune specială de la autorități, perioada limită se extinde la 22 de săptămâni. Această permisiune e necesară dacă copilul are handicap, dacă mama e prea tânără sau din motive sociale (care pot însemna practic orice, n.n.).

Avorturile sunt plătite integral de la buget din taxele contribuabililor și se fac în spitale. Asta e o parte din problemă, întrucât personalul medical trebuie să facă și avorturi și nașteri la același spital.

Suedia este privită în România ca un „paradis social-liberal”. Recent am aflat că o importantă conferință despre traficul de ființe umane a fost anulată doar pentru că voi și alți organizatori vă opuneți avortului și susțineți dreptul la obiecția de conștiință – chiar dacă aceste subiecte n-aveau nicio legătură cu topicul conferinței respective. Cum vă explicați asemenea comportament totalitar într-o țară care se presupune că ar fi ultra-liberală?

Suedia este foarte liberală și pretindă că e foarte tolerantă, dar de fapt este extrem de intolerantă la anumite vederi, mai conservatoare. Avem un consens în societate că toată lumea trebuie să fie de acord, altfel ești marginalizat. Prin aplicarea etichetei „anti-avort” și alte cuvinte sensibile oricui dorește să discute legile avortului sau obiecția de conștiință în Suedia, anumite grupuri de lobby încearcă să limiteze dezbaterea și să pună presiune pe oameni să tacă.

Faptul că această conferință anti-trafic de la Universitatea Uppsala a fost anulată din cauza vederilor noastre despre alte subiecte și a sprijinului pentru d-na Grimmark arată într-un mod foarte clar teama de asocieri și de dezbateri.

Care este statutul căsătoriei în Suedia? Care este opinia diferitelor culte creștine în ce privește redefinirea căsătoriei? Există denominațiuni creștine care acceptă să oficieze „slujbe de nuntă” pentru cupluri de același sex?

Avem o lege a căsătoriei neutră din punct de vedere al genului din 2009. Fosta biserică de stat, „Biserica Suediei” (Luterană; acest statut a fost anulat în urmă cu câțiva ani; n.n.) a început să oficieze ceremonii de căsătorie pentru cuplurile de același sex în noiembrie 2009. Cele mai multe din celelalte culte privesc aceasta într-un mod negativ, întrucât mariajul este prin natura sa uniunea dintre un bărbat și o femeie și creat pentru protejarea copiilor acelui cuplu.

Care sunt, în opinia ta, lecțiile pe care România le poate învăța din experiența voastră în Suedia?

Ceea ce este adesea considerat într-o societate ca libertate și toleranță poate în fapt duce, de multe ori, la intoleranță îndreptată în special contra grupurilor religioase. Fiți activi și promovați-vă subiectele cât încă mai este un climat dechis la dezbateri, pentru că alte grupări cu alte agende, fiți siguri, o vor face. (interviu de B.S.)

Peste 100 de ONG-uri cer președintelui Comisiei Europene să retragă propunerea de Directivă privind Egalitatea de Tratament

Cu ocazia Zilei internaționale a Persoanelor cu Dizabilități (3 decembrie), mai mult de 100 de organizații non-guvernamentale reprezentând câteva milioane de cetățeni din țările UE solicită președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, să retragă propunerea pentru cea de a cincea Directivă privind Egalitatea de Tratament.

Având la origine intenția de a remedia discriminarea îndreptată contra cetățenilor cu handicap, propunerea de Directivă a devenit un instrument pentru avansul unei largi palete de obiective politice. Semnatarii scrisorii deschise sunt preocupați că această Directivă, odată adoptată, ar limita grav drepturi civile fundamentale ale tuturor cetățenilor Uniunii Europene – în special libertatea de a practica activități profesionale, economice și de servicii fără a fi acuzați de discriminare. Din România au aderat la solicitare Asociația Familiilor Catolice și PRO VITA București.

În scrisoarea deschisă adresată d-lui Juncker, și în conformitate cu ordinul d-sale de a „discuta, în primele 3 luni ale mandatului, cu Parlamentul European și Consiliul European lista propunerilor legislative (ale fostei Comisii, n.n.) și de a decide dacă să le dea curs sau nu, în conformitate cu principiul ‘discontinuității politice’”, semnatarii îndeamnă pe Președinte și pe Vicepreședintele Frans Timmermans să retragă problematica Directivă, care nu a reușit, în 6 ani, să obțină unanimitatea cerută pentru aprobare.

Intenția originală a Comisiei, atunci când a propus această Directivă a fost de a remedia discriminarea specific îndreptată contra persoanelor dizabile, în viața lor de zi cu zi – nu doar în aria de muncă. Totuși, în 2008, cedând presiunii politice, Comisia a adăugat criteriilor religia, vârsta și orientarea sexuală. De atunci, Directiva a fost folosită ca instrument pentru agenda politică a multor grupări. Rezultatul este că propunerea finală a Comisiei este un document prost redactat, care reglementează comportamentul privat al cetățenilor într-un mod fără precedent, fără nicio necesitate dovedită, și multiplică posibilitățile pentru conflict și confuzie.

În mod special preocupantă este prezența în Directivă a termenilor vagi și maleabili precum „discriminare”, „hărțuire”, „tratament mai nefavorabil” etc., care pot în cele din urmă rezulta în interpretări impredictibile – și produce consecințe nefavorabile și negative. Mai mult, adoptarea Directivei, așa cum arată acum, ar avea un impact major asupra muncii instituțiilor „bazate pe etos” precum biserici, școli confesionale și asociații.

A putea furniza servicii profesionale și a încheia relații contractuale, liber și fără constrângere sunt moduri importate prin care oamenii pot interacționa în societate. Cetățenii trebuie să fie liberi să o facă – și trebuie să poată fi diferiți în alegerile, convingerile și viziunile lor. Directiva propusă, însă, ar crea obligații legale abstracte, care ar avea un impact dramatic asupra acestor aranjamente voluntare. Aceasta va submina serios autonomia socială și individuală, diversitatea și ar pune cetățenii europeni sub amenințarea unei suspiciuni generale de a manifesta un comportament discriminatoriu la adresa altora.

Semnatarii scrisorii deschise către dl. președinte Juncker cred cu tărie că UE nu trebuie să adopte astfel de lege dură, constrângătoare precum Directiva propusă, în special atunci când multiplele sale potențiale efecte negative – limitări ale unor drepturi civile fundamentale, controlul birocratic al activității economice private, sancțiuni administrative și financiare disproporționate la adresa cetățenilor – sunt mult mai posibile decât orice efecte pozitive. Există, în loc, instrumente mai potrivite care pot fi folosite pentru a se combate inegalitățile și nedreptățile din societate.

Drept pentru care, semnatarii acestei scrisori deschise solicită ferm Comisiei Europene să retragă definitiv propunerea pentru Directiva menționată și să vină cu remedii mai bune și mai țintite pentru problemele reale și demonstrate cu care cetățenii Uniunii Europene se confruntă. […]

Revoluție și Contrarevoluție în Europa. Miza: soarta familiei și, deci, a societății

Parlamentul finlandez a adoptat, vinerea trecută, o moțiune favorabilă „căsătoriilor” între persoane de același sex, aducând țara nordică un pas mai aproape de a fi cea mai recentă victimă a tendinței autodistructive căreia Occidentul i-a căzut pradă.

Moțiunea, adoptată cu o majoritate strânsă (105 la 92) nu este încă o lege, decizia urmând să revină viitorului parlament și viitorului guvern, care se vor instala în 2016. Oricum, eventuala adoptare a unei atare legi nu ar fi o surpriză pentru nimeni. Finlanda este ultima țară nordică rămasă în afara „clubului” alcătuit din „progresistele” Danemarca, Suedia, Norvegia și Islanda.

Important este de remarcat că, și în Finlanda, atacul la căsătorie a început, ca peste tot, cu legiferarea în 2002 a „parteneriatului civil” (propus și la noi anul trecut și eșuat). Aviz naivilor care-și fac iluzii că lobby-ul homosexual va accepta vreodată să se oprească, după ce i se satisface o pretenție: cu fiecare concesie făcută de oamenii politici, va deveni tot mai agresiv, încercând întotdeauna să obțină TOT ceea și-a propus.

Nouă însă, ca cetățeni dintr-o țară majoritar ortodoxă, situația din Finlanda ne ridică întrebări: având în vedere statutul special de Biserică Națională al Bisericii Ortodoxe Finlandeze (prevăzut chiar în Constituție), cum va fi afectată aceasta odată cu eventuala adoptare a noii legi a familiei? În Danemarca, reamintim, statul obligă Biserica Luterană, ca Biserică de Stat, să oficieze un anume tip de „cununii” pentru homosexuali. Avem totuși în vedere diferența dintre „Biserică Națională” și „Biserică de Stat” și că BOF nu este finanțată de la bugetul public, iar statul nu are, teoretic, autoritatea de a interveni în canoanele și dogmatica sa.

Confesiunea majoră în Finlanda este cea luterană (cu cca. 4 milioane de credincioși). Aici lucrurile sunt diferite: Biserica Luterană este una destul de liberală, dar încă zguduită de controverse și amenințări cu schisma, în abordarea „căsătoriei” unisex. Trebuie să adăugăm că situația luteranismului este mai degrabă izolată; majoritatea convârșitoare a protestanților de toate riturile sunt fideli căsătoriei naturale. World Evangelical Alliance (Alianța Mondială Evanghelică, WEA) care reprezintă 600 de milioane de protestanți din toată lumea, are o poziție clară: bisericile și organizațiile membre care favorizează astfel de „învățături” pervertite sunt excluse din WEA. Poate vă amintiți cazul World Vision, una din cela mai mari instituții de caritate din lume, care a revenit asupra politicilor sale cu privire la angajații „căsătoriți” cu persoane de același sex, după ce WEA a început procedurile de dezafiliere.

Slovacia – a 11 țară europeană care are în Constituție definiția corectă a familiei

După una „rece” (la propriu și la figurat), vine una „caldă”: slovacii sunt chemaţi la urne pe 7 februarie pentru un referendum ai cărui iniţiatori doresc să stopeze definitiv legalizarea „căsătoriei” între persoane de acelaşi sex. Convocarea a fost făcută, tot joia trecută, de preşedintele slovac, Andrej Kriska, un susținător al familiei naturale.

Remarcabil însă este că acest referendum are la bază o inițiativă cetățenească: Alianţa pentru Familie a colectat aproape 400.000 de semnături pentru declanșarea procedurilor.

Interesant este că, deja, căsătoria între persoane de acelaşi sex este interzisă în Slovacia printr-un amendament constituțional adoptat de parlamentul de la Bratislava în iunie și care defineşte căsătoria ca o „uniunea între un bărbat şi o femeie”. Însă Alianța pentru Familie merge mai departe și va adresa slovacilor trei întrebări: dacă sunt de acord cu interzicerea „căsătoriei” unisex, dacă sunt de acord cu interzicerea adopției de copii de către cuplurile de același sex şi dacă sunt de acord ca părinţii să aibă dreptul de a-și retrage copiii de la cursurile de „educaţie sexuală”.

Slovacia are 5,4 milioane de locuitori, cu un procentaj de creștini, conform recensământului, de 70%.

Națiunile lumii, la ora mărturisirii

Cu fiecare an care trece, devine tot mai ascuțită această luptă pentru adevăratul suflet al unei națiuni – Familia – încât, în mod clar, practic nicio țară și niciun individ nu va mai putea eluda întrebările majore pe care ea le ridică. În sens spiritual putem spune că suntem cu toții, noi, europenii, chemați să dăm mărturie despre stăpânul pe care îl slujim – căci, se știe, nimeni nu poate sluji la doi stăpâni deodată…

Bun, și acum vestea bună: din punctul de vedere al utorului acestor rânduri, agresorii familiei au cam „terminat benzina”. Priviți harta de mai jos:

Țările desenate în roșu au căzut victime ale unei iluzii colective care i-a făcut pe majoritatea reprezentanților politici să ridice mâna pentru legi care contrazic evident adevăruri esențiale – cum ar fi acela că mariajul este, prin natura și scopul său, o instituție heterosexuală. În afară de cele 5 „nordice” precizate, mai adăugăm aici Marea Britanie și Franța, Belgia, Olanda și Luxemburg, Spania și Portugalia.

Țările în galben au făcut un pas periculos în aeeași direcție prin adoptarea unor legi care oferă cuplurilor de același sex un statut similar cu căsătoria, chiar dacă sub nume diferit, cedând astfel teoriei eronate conform căreia relațiile homosexuale consensuale necesită recunoaștere și protecție legală la paritate cu cele heterosexuale. Acestea sunt Irlanda, Germania, Elveția, Austria, Slovenia și Cehia.

Țările în verde sunt cele unde bunul simț și rațiunea prevalează: căsătoria este, așa cum a fost mereu, uniunea între un bărbat și o femeie în scopul întemeierii unei familii. Printre ele, România.

În fine, cele 11 desenate cu verde închis sunt „campioanele” care protejează familia prin legea fundamentală, fiind prin acesta, avangarda adevăratului progres social. Conștienți de posibilitatea ca judecătorii activiști de la CEDO sau cine știe ce birocrat de la Comisia Europeană sau ONU să încerce să le impună „căsătoria între persoane de același sex”, cetățenii și politicienii din Polonia, Ungaria, Slovacia, Letonia, Lituania, Croația, Serbia, Muntenegru, Bulgaria, Moldova și Ucraina au decis să introducă prevederi constituționale de protecție specială a familiei naturale.

Cu ochii în aceeași hartă, rezultă că sunt 12 țări europene care recunosc aberanta „căsătorie unisex” (punând la socoteală și Finlanda). Neuitând că 12 este încă o minoritate în rândul țărilor europene, observăm că, după flux, urmează refluxul. În ultimii doi ani am început să constatăm că unele națiuni redescoperă, treptat, adevăratul sens al căsătoriei. Printre acestea, Croația și Slovacia – prin referendumuri constituționale; Ungaria – cu constituția modificată în Parlament și Macedonia – unde parlamentul se pregătește de revizuirea Constituției în același sens. Putem adăuga România, al cărei Cod Civil (legea cea mai importantă care guvernează relațiile sociale, dupa Constituție) a fost modificat în 2010 pentru a statua definiția corectă a familiei și a căsătoriei.

Noua „cortină de fier”

Ce concluzii desprindem din starea de fapt prezentată?

– primo, nicio țară din cele cu roșu nu are înscrisă în Constituție „căsătoria” între persoane de același sex, ceea ce ne dă încredere pentru viitor. În definitiv, legile naturale, chiar marginalizate de pozitivismul juridic al ultimilor 200 de ceva de ani, continuă să existe și să-și facă efectele, iar violarea lor nu poate dura la nesfârșit fără urmări grave asupra societății.

– secundo, o nouă „Cortină de fier” se lasă peste Europa. Priviți cu atenție harta! Cine și-ar fi închipuit acum 25 de ani, la căderea infamului Zid al Berlinului, că nu peste mult o nouă linie de conflict și demarcație va fi trasată în Europa?

– terțo, cu excepția Italiei, unde situația se agravează de la lună la lună și unde se pregătește asaltul pentru legalizarea „parteneriatului civil”, adversarii familiei nu prea mai au unde câștiga teren major. Constituțiile sunt foarte greu de schimbat pentru că necesită vot popular și/sau majorități politice foarte dificil de obținut; iar țările marcate cu verde deschis au început să înțeleagă pericolul care se apropie de ele și, așa cum am precizat mai sus, vor să-și protejeze bunul cel mai de preț prin Constituții.

Va participa România la „contrarevoluție”?

Conștiința creștină este, se știe, incompatibilă cu orice fel de revoluție sau contra-revoluție, dar pentru că termenul „restaurație” poate părea confuz, să-l acceptăm pe cel propus. Va exista, deci, în România o „contrarevoluție” a creștinilor apărători ai familiei? Societatea se schimbă și se secularizează. A apărut, anul acesta, și prima tentativă de asimilare a familiei cu „parteneriatele civile” – relații în afara căsătoriei, „indiferent de sex” și extrem de volatile. […]