Un scurt-metraj despre teroarea corectitudinii politice și a egalitarismului-cu-orice-preț, realizat de Neel Kolhatkar, a avut în doar o săptămînă, peste 2,3 milioane de vizualizări.
Dacă vi se pare exagerat de distopic, aduceți-vă aminte de romanul lui George Orwell, „1984”. Poate ar trebui ca și domnu’ președinte Dragnea să vadă acest film, ce spuneți?
„— Spune-mi, Winston, cum îşi exercită un om puterea asupra altui om?
Winston se gândeşte puţin, cu ochii în tavan, apoi zice:
— Făcându-l să sufere.
— Exact. Făcându-l să sufere. Ascultarea nu ajunge.Dacă nu-l faci să sufere, cum poţi fi sigur că ascultă de voinţa ta şi nu de-a lui? Puterea constă în a-l umili și a-i provoca durere. Ai putere atunci când rupi conştiinţa omului în bucăţi, iar bucăţile vii le rearanjezi în forme noi, pe care tu însuţi le hotărăşti, începi să înţelegi, acuma, ce fel de lume pregătim noi? Este exact opusul acelor utopii hedonistice cretine, pe care şi le imaginau vechii reformatori.
Este o lume a fricii, a trădării, a chinurilor, o lume în care calci în picioare și eşti călcat în picioare, o lume care, pe măsură ce se va perfecţiona, va deveni nu mai omenoasă, ci mai puţin omenoasă. În lumea asta, progresul va însemna progresul durerii.
Dacă vrei o imagine a viitorului, închipuie-ţi o cizmă zdrobind mutra unui om — şi asta pentru vecie.”
Maternitatea de subtituție duce la comercializarea ființelor umane, femei și copii. Prețurile pentru un copil născut prin surogație variază între 75.000 și 170.000 USD.
Luni, 23 noiembrie, Comitetul pentru Afaceri Sociale, Sănătate și Dezvoltare Sustenabilă din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei se va reuni la Paris. Printre subiectele de pe agenda zilei se numără și raportul privind maternitatea-surogat, intitulat „Drepturile omului și probleme etice legate de surogație” („Human Rights and ethical issues related to surrogacy”).
Acet raport este prezentat de senatorul belgian Petra de Sutter, de profesie ginecolog și șef al departamentului de medicina reproducerii (!!) de la Spitalul Universitar din Gent, unul din cele 4 spitale belgiene care practică surogația maternală, în ciuda lipsei unui cadru legal pentru aceasta în Belgia.
De Sutter și-a exprimat opinia ca raportor asupra acestui subiect într-un interviu oferit ziarului belgian La Libre în 3 februarie 2015, declarând că „sunt în favoarea reglementării liberale a surogației, dar însoțită de o interzicere a oricăror forme de surogație comercială”. Noi însă apreciem acest lucru ca imposibil, între cele două existând o relație strânsă, așa cum arată juristul francez Claire de la Hougue în raportul „Maternitatea surogat și drepturile omului. Analiză a problemelor umane, legale și etice”:
Exemplul puținelor țări care au decis să admită și să reglementeze maternitatea surogat arată cum caracterul non-comercial al practicii este iluzoriu. În Anglia, de exemplu, numai o compensație rezonabilă este permisă, dar întrucât nu există niciun control eficient, aceasta este de multe ori atât de mare încât, practic, constituie o plată. Mai mult decât atât, maternitatea de substituție reglementată și neremunerată nu va satisface niciodată cererea, atât din cauza faptului că nu vor fi niciodată suficiente femei voluntare, dar și pentru că, în cele mai multe cazuri candidații nu vor îndeplini condițiile legale menite să protejeze mamele purtătoare și copiii.
Mulți cetățeni britanici merg deja în străinătate, în special în India, pentru a obține copii: din zece copii născuți de mame surogat, unul este născut în Marea Britanie, restul în străinătate. Deoarece cererea depășește oferta, este inevitabil, dacă maternitatea surogat nu este completinterzisă – inclusiv în consecințele sale – ca unii oameni să recurgă la ea în străinătate, participând astfel la exploatarea femeilor și obiectificarea copiilor. Nicio protecție nu poate fi suficientă pentru că maternitatea de substituție este, în sine, o încălcare a demnității umane, atât pentru mamă cât și pentru copil.
Petra de Sutter (care, în ciuda numelui, este un transsexual, ceea ce ne face „ușor confuzi” în ce privește atribuirea unor pronume) ne prezintă, cu alte cuvinte, proverbialul cal troian cu scopul de a face surogația acceptabilă și deplin legală. Aceasta este tactica felierii salamului, probată și în cazul avortului – întâi legiferează doar niște circumstanțe excepționale cu parfum de altruism, iar apoi lucrează la lărgirea interpretărilor legii, în așa fel încât gradual să ajungă la situația când surogația va deveni banală și complet acceptată în toate cazurile.
În anul 2011 Parlamentul European a adoptat o rezoluție cu caracter de recomandare care solicită „statelor membre să recunoască problemele grave ale surogației, care constituie o exploatare a corpului femeii și a organelor sale reproductive”.
Într-adevăr, așa cum am arătat în numeroase materiale publicate pe blogul nostru, mama-purtătoare sau mama-surogat, sub aparența altruismului și binefacerii, este o acțiune care presupune tranzacționarea unui copil fabricat la comandă și o închiriere a femeii care urmează să nască, totul în beneficiul cuplului sau persoanei beneficiare.
Mai mult încă, acest copil este privat deliberat de mama sa, cu toate că documente internaționale obligatorii precum Convenția Drepturilor Copilului stipulează clar că „fiecare copil are dreptul de a-și cunoaște și de a fi crescut de părinții săi.” (article 7.1). Ne întrebăm, care copil ar accepta de bunăvoie să se despartă, la naștere, de mamă?
În vederea discuțiilor de luni din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, inițiativa „No Maternity Traffic” (Fără trafic de maternitate) a Uniunii Internaționale pentru Abolirea Surogației, în care este parte și organizația românească PRO VITA București, a adresat dlui Valeriu Ghilețchi, deputat din republica Moldova și președinte al Comitetului pentru Afaceri Sociale, Sănătate și Dezvoltare Sustenabilă din APCE, o scrisoare prin care solicită condamnarea fără echivoc a practicii maternității de substituție.
Într-adevăr, ceea ce are Europa cu adevărat nevoie este o interzicere completă a surogației maternale, o practică grav imorală INDIFERENT de circumstanțe și remunerație, care încalcă demnitatea ființei umane în modul cel mai radical cu puțință. Și, deși principalele organizații feministe sunt conștiente de amenițările pe care surogația le pune drepturilor femeii, grupuri de presiune ale homosexualilor insistă pentru legiferare, dat fiind că astfel de cupluri, în țările în care a fost legiferată „familia” unisex, pot avea acces nelimitat la ceea ce, de fapt, sunt copiii altor oameni, pe care ei și-i însușesc…
În luna mai a acestui an, chiar la Bruxelles a avut loc evenimentul „Bărbații au copii”, un târg de copii dedicat „familiilor” de bărbați homosexuali, care și-au putut negocia așa-zisul „drept de a avea un copil” direct cu firmele de surogație, conform unui mercurial variind între 76.000 și 171.000 dolari.
Ne așteptăm ca Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, cea mai veche organizație europeană și brațul legislativ al Curții Europene a Drepturilor Omului, să ia o poziție adecvată în această problemă.
În ce privește România, reamintim că țara noastră nu are o lege a reproducerii asistate, după ce 3 sau 4 tentative de reglementare au eșuat. Surogația în România este tolerată și se practică pe criteriul „ce nu este interzis expres este permis”. Această „junglă reproductivă”, în care am încercat și noi să facem lumină cât s-a putut, trebuie cumva defrișată, chiar dacă ne temem că interesele comerciale majore ale clinicilor de FIV vor avea întâietate asupra drepturilor și demnității personale…
Asociația PRO VITA București a adresat parlamentarilor români membri în Comitetul pentru Afaceri Sociale, Sănătate și Dezvoltare Sustenabilă din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei o scrisoare referitoare la un raport pe tema maternității de substituție (mai cunoscută ca „mama purtătoare” sau „mama surogat”) ce urmează să fie dezbătut de Comitet. Asociația apreciază că „singura formă acceptabilă de reglementare a surogației este interzicerea completă” a surogației, comercială sau nu, din cauza problemelor etice deosebite pe care practica le ridică.
Sesiune: Paris, luni 23 noiembrie 2015, 9.30 – 13.00
Stimați reprezentanți ai României în Comitetul pentru Afaceri Sociale, Sănătate și Dezvoltare Sustenabilă din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei,
Cu respect vă rugăm să considerați în adoptarea raportului „Drepturile omului și probleme etice legate de surogație”, la reuniunea Comitetului care se va desfășura luni la Paris, următoarele aspecte:
I. Versiunea originală a moțiunii pentru rezoluție[1] (autor: dl. Valeriu Ghilețchi) solicita ca „APCE să examineze în continuare problemele care apar ca urmare a practicii surogației, în special legătura dintre aceasta și sănătatea reproductivă a femeilor, traficul de ființe umane și drepturile copiilor precum și să discute metode de a adresa această problemă.”
Motivația acestei examinări include printre altele că surogația:
disprețuiește drepturile și demnitatea umane ale copilului asimilându-l unei mărfi, cu toate că Convenția privind Drepturile Copilului declară ca drept fundamental al acestuia, dreptul de a fi protejat de abuz și exploatare și cere statelor să acționeze întotdeauna în interesul superior al copilului;
transformă copilul într-o marfă tranzacționată[2];
manipulează identitatea și filiația copilului și îl privează de orice pretenție față de mama purtătoare, ceea ce conform cercetărilor recente este dăunător dezvoltării și bunăstării copilului[3].
Cu privire la femeile implicate, surogația, de asemenea:
favorizează turismul reproductiv, ceea ce rezultă într-o piață neagră de vânzări de copii, generând ideea unui pretins „drept la a avea copii”[5];
constituie o exploatare „a corpului femeii și a organelor sale reproductive”[6], în ciuda principiului inviolabilității persoanei umane și a non-proprietății corpului uman[7].
II. Deși dreptul cutumiar cu privire la surogație este un fapt stabilit în unele țări, aceasta nu trebuie să ducă la presiuni în favoarea unui cadru legal privind surogația, neglijând uriașul impact etic al surogației, comercială sau nu.
În acest temei, singura formă acceptabilă de reglementare pe care Consiliul Europei ar trebui să o promoveze este interzicerea completă a practicii surogației.
III. Dorim să vă reamintim că în acest moment are loc o mobilizare a cetățenilor din numeroase țări ale lumii, prin diferite forme de acțiune cetățenească. Mai mult de 100.000 de semnături de la experți, activiști și cetățeni obișnuiți au fost colectate în sprijinul ideii expuse de noi.
IV. În 2011, Parlamentul European a adoptat o rezoluție[8], care solicită ca „Statele Membre să recunoască problema surogației care constituie o exploatare a corpului femeii și a organelor sale reproductive”. Sperăm ca APCE să meargă pe același drum. Ca cea mai veche organizație europeană creată pentru promovarea drepturilor omului, CoE ar trebui să încurajeze statele membre și să dea un exemplu celorlalte țări din lume luând poziție pentru interzicerea maternității de substituție, ca fiind o formă modernă a sclaviei.
Vă solicităm cu respect să țineți cont de această problemă serioasă, pentru a proteja optim integritatea fizică și mentală a femeilor și copiilor care sunt victime ale acestei practici.
Rămânem la dispoziția dvs. pentru informații ulterioare. […]/ integral pe culturavietii.ro
Pe 16 noiembrie, Ziua Internațională a Toleranței, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) a publicat raportul său pe anul 2014, intitulat Hate Crime Reporting, cu privire la „infracțiunile de ură” săvârșite contra unor grupuri sociale, minoritare sau nu.
Principalele categorii ale raportului sunt următoarele:
Raportul cuprinde informații trimise de autoritățile din 43 de state, de 3 organizații internaționale și de 122 de grupuri ale societății civile, dintr-un total de 46 de țări.
Mulțumită contribuției organizației vieneze Observatorul asupra Intoleranței și Discriminării împotriva Creștinilor, un ONG condus de Gudrun Kugler și care de asemenea publică propriile investigații anuale, documentul OSCE listează nu mai puțin de 504 acte de violență sau amenințări contra creștinilor și proprietăților acestora.
În ce privește România, raportul OSCE listează 16 infracțiuni dovedite sau sub investigație, din care 4 acte antisemite contra proprietății, 11 acte contra creștinilor din care 10 contra cultului „Martorii lui Iehova” (de cand sunt “Martorii” cult crestin? – n.n.) și un singur act de amenințare la adresa unui cuplu de lesbiene.
Statele membre OSCE, printre care și România, au agreat în 1990 că vor garanta tuturor persoanelor protecție egală și eficientă contra discriminării pe orice motiv. Nu există însă un consens printre statele Organizației cu privire la care grupuri trebuie să fie specific protejate și nici asupra criteriilor de monitorizare.
După cel mai recent episod al emisiunii „România, te iubesc!” difuzat duminică, 8 noiembrie 2015, la Pro TV, mulți părinți și multe persoane implicate în problematica pro-familie au rămas cu un gust amar. Acestora li s-a părut că emisiunea a favorizat un anumit punct de vedere prin felul în care au fost montate și prezentate opiniile anchetei referitoare la un subiect fierbinte la zi: propunerile insistente ale unei părți a societății civile și ale Ministerului Sănătății de a introduce ca materie de studiu obligatorie Educația Sexuală în școlile publice din România – propunere de altfel neagreată de oficialii din sistemul de educație românesc.
De curând, un tânăr tată pro-viață a povestit care a fost experiența sa cu această emisiune. El s-a numărat printre cei care au fost intervievați pentru a li se prezenta opinia în cadrul materialului realizat de Pro TV. Se numește Dragoș-Iunian Bălinișteanu, este din Iași și a studiat bioingineria medicală. Este tatăl unei fetițe, iar în vara aceasta a fost hirotonit preot. Lucrează la Departamentul ProVita Iași al Mitropoliei Moldovei încă de la înființarea acestuia, din 2011, promovând și ajutând familiile numeroase și realizând programe de informare și educare pro-viață și pro-familie în regiunea Moldovei.
El a povestit de curând pe Facebook despre interacțiunea sa cu reporterii ProTV și mesajul pe care a vrut să îl transmită telespectatorilor prin declarațiile pe care le-a acordat reporterilor – mesaj care i s-a părut că nu s-a reflectat suficient în formatul final al emisiunii:
Am apărut alături de colegii mei duminică la emisiunea „România te iubesc!” luând parte la această dezbatere pro și contra educației sexuale. Echipa de la Pro TV mi-a luat un scurt interviu, de aproximativ 10 minute, în care am spus mai multe lucruri.
Am spus că, atunci când vorbim despre educație sexuală, lucrurile nu pot fi privite doar alb-negru. Am susținut faptul că părinții sunt cei care trebuie să-și educe copiii în ceea ce privește sexualitatea.
Am recunoscut faptul că România are o problemă mare în această privință, dar datoria școlii este de a încuraja părinții și a-i educa.
Am menționaț faptul că și noi avem programe prin care mergem prin licee și discutăm cu elevii despre emoții sentimente și mai ales despre ce înseamnă iubirea.
Le-am spus că am acasă o fetiță de 4 ani și jumătate care așteaptă încă un frățior și o surioară. Nu se uită pe geam așteptând barza ci știe că în burtica mămicii ei este viitorul partener al ei de joacă. Am spus că nu m-a întrebat cum a ajuns acolo pentru că e firesc. O fetiță de vârsta ei nu-și pune probleme de acest tip încă, dar atunci când o va face voi fi acolo și eu și mămica ei pentru a-i explica.
Mi-am exprimat într-adevăr „repulsia”, dar nu față de ideea generală de educație sexuală, ci față de o carte prezentată drept „Ghid de educație sexuală pentru copii” care conține niște desene explicite ieftine și prin care autoarea sugera, în prefață, că ar trebui să îmi „educ” copilul deja de pe la vârsta de 4-5 ani, prin replici de genul: „În timpul contactului sexual, se produce ejacularea, adică o mare cantitate de spermatozoizi se scurge din penisul bărbatului în vaginul femeii”. Am spus că nu pot face nici o legătură între acest tip de „educație” și fetița mea.
Din toate aceste idei, Pro Tv a reușit să transmită cu succes românilor că „domnul în sutană” (așa cum am fost prezentat) este revoltat de ideea de educație sexuală și că popilor în general le crește tensiunea atunci când aud de idei de acest gen.
Am fost descurajat inițial de forța incredibilă pe care televiziunea o are pentru a manipula, dar voi continua să lucrez pentru a susține un sistem de dezvoltare sănătoasă a copiilor noștri, tocmai pentru că… România, te iubesc!
CitizenGo a lansat în luna octombrie o petiţie adresată Amnesty International, petiţie prin care se cere oprirea campaniilor de promovare a avortului. Petiţia a fost semnată de aproape 155.000 de persoane.
„Actorul Liam Neeson a lansat o reclamă pentru Amnesty International ce promovează cu neruşinare introducerea avortului în Irlanda. Intervenţia actorului în viaţa morală şi politică a Irlandei s-a manifestat în timp ce Amnesty îşi intensifică campania de a legaliza avortul în Irlanda şi în jurul lumii.
Amnesty Internaţional a fost fondată pentru a susţine drepturile şi libertatea prizonierilor de conştiinţă*. În ziua de azi, site-ul web al Amnesty afirma următoarele: „Prin cercetarea noastră detaliată şi campaniile hotărâte contribuim la lupta împotriva abuzurilor asupra drepturilor omului în ]întreaga lumii. Îi aducem pe torţionari în faţa justiţiei. Schimbăm legile tiranice. Şi eliberăm oamenii închişi doar pentru că şi-au exprimat opinia.″
Însă, din păcate, nu asta e tot ce fac.
La ora actuală, Amnesty a devenit unul din susţinătorii cei mai inveteraţi ai avortului la cerere.
Prin urmare, nicio persoană care doreşte să apere cu-adevărat drepturile omului nu poate, cu conştiinţa împăcată, să fie un membru şi să susţină Amnesty International prin timp sau bani.
Amnesty şi-a pierdut credibilitatea morală printr-o deviere de la misiunea sa.
Prin promovarea avortului, Amnesty a dus la o diviziune chiar şi-n rândul propriei comunităţi de membri, punând astfel în pericol susţinerea din partea persoanelor de diferite naţionalităţi, culturi şi religii care împărtăşesc un angajament consecvent pentru toate drepturile omului.
Timp de ani întregi, Amnesty a promovat avortul şi a diminuat familia firească în aproape toate ţările în care activează. Printre exemplele frapante se numără şi:
– Amnesty a devenit unul din susţinătorii cei mai aprigi şi mai insistenţi ai avortului la cerere în Irlanda. Sloganul numeşte avortul drept un „drept la sănătate″.
– Amnesty Internaţional a lansat, de fapt, o campanile globală pentru promovarea avortului în întreaga lume, numită „Corpul meu, Drepturile mele″. Amnesty a mai condus campanii proeminente pro-avort în Mexic, El Salvador, Paraguay, Chile şi Argentina şi în multe alte ţări.
– Din 55 de propuneri publice publicate de Comitetul pentru Drepturile Omului al Naţiunilor Unite, intervenţia din partea Amnesty a fost una din doar două organizaţii care cereau că avortul să fie declarat că „drept al omului″. În propunerea lor, cei de la Amnesty spun că dreptul la viaţa nu se aplică „înainte de naştere″. Iar asta s-a petrecut în iunie 2015 !
– Amnesty Internaţional e susţinută de mulţi oameni, care datorită muncii prestate în trecut, trăiesc acum sub impresia greşită că Amnesty promovează pur şi simplu lucruri precum legea corectă, respectul pentru libertatea religioasă, oprirea torturii şi eliberarea prizonierilor politici.
Deci acum îi rugăm pe toţi cei care au făcut donaţii de bună credinţă la Amnesty International să nu mai susţină acest grup. Donaţiile de acum către Amnesty International înseamnă sprijinirea
„Avortului Internaţional″. Rugăm pe Amnesty să nu-şi mai impună politica pro-avort în ţări pro-viaţă cum ar fi Irlanda, El Salvador şi Paraguay.
Amnesty: Atâta timp cât promovezi avortul, eu n-o să te susţin!
Către managerii şi personalul de la Amnesty Internaţional,
Amnesty Internaţional era una din organizaţiile non-guvernamentale de vază din întreaga lume. Deşi nu se ocupă de fiecare aspect al drepturilor omului, organizaţia a întreprins multe în sprijinul prizonierilor politici şi prizonierilor de conştiinţă din toată lumea. Totuşi, schimbând politica în cadrul Amnesty spre promovarea avortului înseamnă că eu, precum şi mulţi alţii, nu va mai pot susţine organizaţia întrucât faceţi campanii împotriva unui drept fundamental al omului, cel de a trăi.
Un aspect foarte problematic este încercarea Amnesty de a convinge ţările pro-viaţă asupra avortului cum ar fi Irlanda, El Salvador, Mexic şi Paraguay. Vă rugăm respectaţi-le cultura pentru viaţă care protejează mama şi copilul şi NU MAI impuneţi avortul asupra ţărilor pro-viaţă.
Din păcate Amnesty International a devenit o organizaţie pe care nimeni din cei care doresc să apere drepturile omului nu o mai poate susţine în calitate de membru activ sau de donator, având în acelaşi timp conştiinţa împăcată..
Prin semnarea acestei petiţii, declar solemn că, atâta timp cât nu se desfiinţează aceste politici,nu voi mai sprijini Amnesty Internaţional în vreun fel, şi voi face tot ce-mi stă în putinţă ca să informez cât mai multe persoane de rolul vostru, cel de susţinători ai avortului.
* prizonier de conştiinţă = prisoner of conscience
termenul se poate referi la orice persoană încarcerată datorită rasei, orientării sexuale, religiei sau perspectivelor politice.
Soțul văduv al câștigătoarei din 2001 a premiului Femeia Anului oferit de revista Glamour a înapoiat trofeul spunând că a fost insultător ca anul acesta premiul să fie oferit fostului atlet Bruce Jenner, care în urma schimbării de sex și-a schimbat numele în Caitlyn Jenner.
Într-o postare pe Facebook pe care a publicat-o joia trecută, ofițerul de poliție în rezervă James Smith a condamnat acceptarea premiului de către transexualul Jenner, spunând că reprezintă o insultă la adresa soției lui decedate și a altor femei cărora le-a fost înmânat trofeul de-a lungul timpului.
Moira Smith a primit titlul de „Femeia Anului” postmortem. Ea a murit evacuând persoane de la World Trade Center în 11 septembrie 2001.
„În 29 octombrie 2001 am avut onoarea de a accepta premiul revistei Glamour Femeia Anului, oferit postmortem soției mele, ofițerul de poliție Moira Smith. Moira a murit în data de 11 septembrie 2001 în timp ce salva mii de oameni din clădirea World Trade Center” a scris Smith, citat de CNS News și U.S. Magazine. „Cadrul medical de pe ambulanță Yamel Merino a primit și ea premiu postmortem în acea seară pentru eroismul de care a dat dovadă.”
„Am fost șocat și întristat de-a dreptul să aflu că revista Glamour doar ce a oferit titlul de Femeia Anului lui Bruce Jenner. Găsesc că este o insultă adusă memoriei soției mele Moira Smith și memoriei celorlalte femei care au câștigat acest premiu” a continuat Smith în postarea sa pe care LifeSiteNews nu a putut să o acceseze.
„Nu a existat nicio femeie în America sau oriunde în restul lumii care să merite acest premiu mai mult decât acest bărbat?” a întrebat Smith. „În aceste timpuri când avem femei în forțele armate luptând și murind pentru țară, femei medici care se luptă cu eroism cu boli incurabile, femei care sunt ofițeri de poliție și pompieri care își riscă viețile luptând în linia întâi pentru necunoscuți, femei curajoase care au învins boli crunte… și lista de posibilități poate continua… asta este cea mai bună variantă pe care ați putut să o găsiți?”
„Pot doar să cred că a fost o campanie de presă menită să resusciteze un mijloc de comunicare deficitar” a concluzionat el. „După ce am discutat cu familia despre această palmă dată memoriei Eroinei noastre, am decis să dăm înapoi celor de la revista Glamour Magazine premiul acordat lui Moira.”
Un purtător de cuvânt al revistei Glamour a confirmat într-un comunicat de presă dat celor de la The New York Post că premiul a fost și a declarat: „Am fost mândri să putem onora memoria soției sale […] în 2001 și ne menținem decizia de a o onora pe Caitlyn Jenner.” „Premiile acordate de revista Glamour în cadrul evenimentului „Femeia Anului recunosc meritele femeilor dintr-o varietate de domenii.”
Jenner nu a fost singurul a cărui premiere a iscat controverse în 2015; directoarea clinicilor de avorturi Planned Parenthood, Cecile Richards, a fost și ea premiată. De asemenea, Smith nu este singurul critic-surpriză al acestor decizii; una dintre cele mai cunoscute feministe a declarat celor de la BBC: „cred că misoginismul joacă un rol foarte mare în tot ceea ce s-a întâmplat: ideea că un bărbat care face toate aceste transformări pentru a deveni femeie va fi o mai bună femeie decât o persoană care s-a născut fiind femeie.”
Este o victorie rară, chiar istorică: zeci de mii de oameni din regiunea Ontario proclamă cu putere că se opun noului curriculum de educaţie sexuală propus de premierul provinciei, Kathleen Wynne. Mulţimi de protestatari şi-au făcut vocile auzite în faţa biroului d-nei Wynne, în faţa legislaturii regionale la Queen’s Park şi la birourile membrilor parlamentului regional, pe toată întinderea provinciei.
Întregul fenomen este uimitor din mai multe motive. Mai întâi, sistemele de şcolarizare au implementat programe de educaţie sexuală care au displăcut părinţilor şi cărora aceştia li s-au opus imediat, dar niciodată până acum o mişcare de asemenea dimensiuni nu s-a solidificat în jurul opoziţiei faţă de această programă şi de politicienii care caută s-o introducă.
În al doilea rând, această mişcare nu este constituită pur şi simplu din „suspecţii de serviciu”, social conservatorii catolici şi protestanţi, ci, mai degrabă, include o masă imensă de indo-canadieni şi imigranţi musulmani, hinduşi, sikh şi chinezi.Poate că acest curriculum al premierului Wynne este pur şi picătura care a umplut paharul, un pas micuţ prea departe pentru zeci de mii de părinţi sătui ca politica şi educaţia noastră să fie dominate de discuţii despre sex care sunt adesea în conflict cu valorile pe care părinţii caută să le transmită copiilor lor acasă.
Mulţi dintre aceşti părinţi, desigur, se opun categoric ideii că sistemul şcolar sau statul au vreo treabă în a oferi copiilor lor „educaţia” în domeniul sexual şi valorile post-moderne care o însoţesc. Iar când guvernul nu este de acord cu asta, pur şi simplu creşte suspiciunea că o altă „agendă” este pe rol, că nu este vorba doar despre mecanica sexului pe care vrea statul s-o predea, ci mai degrabă de ideea că întreaga activitate sexuală este permisibilă moral şi că aceste valori trebuie înrădăcinate copiilor la o vârstă cât mai fragedă, pentru a fi siguri că vor „prinde”.
Peter Hitchens, un bine cunoscut jurnalist, scriitor si comentator cultural din Marea Britanie a avut multe de spus despre ideea educaţiei sexuale moderne în diferite articole şi interviuri în presă. Pentru o mai bună înţelegere asupra modului în care a apărut educaţia sexuală modernă în Vest, l-am intervievat în show-ul meu radio, The Bridgehead. Conform analizei sale, suspiciunile a mulţi părinţi sunt corecte. În opinia sa, întregul concept este desfiinţat de propriile argumente.
„Problema cu educaţia sexuală” mi-a spus el la telefon, „este că motivul aparent pentru care este susţinută se dovedeşte a nu fi real. Am făcut un fel de studiu acum câţiva ani asupra dezvoltării educaţiei sexuale în ţara mea şi ce am găsit este că a fost justificată încă de pe la mijlocul celui de-al doilea război mondial, când, desigur, existau o mulţime de boli venerice, pe premiza că, dacă oamenii ar fi mai bine educaţi despre asta, s-ar reduce numărul de astfel de boli şi sarcinile nedorite. Şi totuşi, dacă urmăreşti atât bolile cu transmitere sexuală, cât şi sarcinile nedorite, conducând acum spre avort, descoperim că, în ciuda extinderii tot mai mari a educaţiei sexuale în societatea noastră, a discuţiilor mai deschise despre sex şi a creşterii răspândirii pornografiei (care se presupunea, de asemenea, că va încheia represiunea), numărul de femei care rămân însărcinate când nu doresc continuă să crească, la fel şi numărul de persoane care se îmbolnăvesc de boli cu transmitere sexuală.”
Parţial, asta se întâmplă pentru că, aşa cum jurnalistul George Jonas de la National Post sublinia într-un articol, să educi tinerii într-o activitate, va creşte, desigur, acea activitate. Astfel, riscul avortului, a bolilor venerice şi a sarcinilor la vârste fragede nu vor face decât să crească. Oricum, dacă scopul educaţiei sexuale nu este doar să prevină aceste lucruri, ci mai degrabă să reeducă, atunci încă se poate potrivi intenţiei statului.
„Se spune”, notează Hitchens, „că Gyorgy Lukas, comisar al educaţiei în scurta guvernare sovietică a lui Bela Kun în Ungaria în 1918, a spus deschis că scopul educaţiei sexuale atunci când a introdus-o (cred că a fost prima persoană care a făcut asta) era să corupă minţile şi morala mai ales a femeilor crescute religios.Mie mi se pare că sensul este foarte evident… pentru că lucrurile pe care le învaţă oamenii în educaţia sexuală sunt legate de dezinhibare… Când eram eu la şcoală nimeni nu vorbea vreodată de masturbare. Ar fi fost extrem de grosolan s-o aduci în discuţie oriunde, să nu mai vorbim ca un profesor adult să le spună copiilor despre asta sau despre alte practici sexuale, în clasă. În momentul în care aceste lucruri încep să fie discutate, oamenii devin dezinhibaţi, le dispar restricţii pe care le aveau anterior. Acum, aţi putea crede, şi multă lume crede şi a crezut asta de-a lungul timpului, că aceste inhibiţii ar fi rele pentru noi. Este un punct de vedere. Se întâmplă să nu-l împărtăşesc şi, dacă urmezi această convingere ca părinte, presupun că eşti îndreptăţit să prezinţi aceste lucruri copilului tău la o vârstă cât de mică doreşti, într-o ţară liberă, dar ceea ce ne îngrijorează în multe cazuri este că părinţii nu realizează ce se întâmplă în clase decât după ce a avut loc.”
Se pare că părinţii din regiunea Ontario descoperă cu exactitate ce li se predă copiilor lor şi ce ar vrea guvernul regiunii să-i înveţe şi se opun cu putere. Unul dintre motive este chiar simplu. Ei ştiu că a-i învăţa pe copii despre sex fără să corelezi asta cu valorile morale, este, după cum a subliniat Hitchens, dezinhibator.
„Să discuţi aceste lucruri aşa cum se discută le face să sune ca fiind ceva normal”, arată Hitchens. „Aşa că presupun că acei copii vor avea relaţii sexuale premature, în afara căsătoriei sau promiscue şi chiar se presupune că vor face aşa, toate precauţiile pe care ar trebui să le aibă se bazează pe ideea că aşa se va întâmpla. ’Dacă nu poţi fi cuminte, fii grijuliu’”.
Desigur, din acest motiv şcolile noastre sunt aşa de implicate în a împărţi prezervative şi a asigura acces rapid la pilula de a doua zi, pentru că se presupune că oamenii, chiar şi copiii, sunt total incapabili de a se abţine de la sex în afara căsătoriei. Iar presupunerea este foarte mult promovată de clasa noastră politică actuală.
„Statul este incredibil de ostil familiei puternice”, spune Hitchens, „iar familia puternică este susţinută de căsătoria pe viaţă şi de o atitudine destul de aspră şi puritană faţă de relaţiile sexuale, deoarece statul puternic are de câştigat în multe moduri, la fel şi comerţul şi patronul modern, din mariaje slabe şi relaţii sexuale relaxate. Este şi sublinierea pe care o face Aldous Huxley, anume că suntem din ce în ce mai aproape să acceptăm propria robie în căutarea plăcerii, ceea ce cred că spune şi istoricul marxist Eric Hobsbawm… că nu este nicio congruenţă în istoria omenirii între libertatea sexuală şi libertatea politică. Sclavilor li s-a permis întotdeauna să copuleze, ce nu li s-a permis a fost să se căsătorească.
„Şi asta”, continuă Hitchens, „este un punct extrem de important. Nu este neapărat o legătură între o societate liberă şi dezinhibată din punct de vedere sexual şi o societate liberă politic, care are discurs liber şi libertate de adunare. Aşa că avem de-a face cu o foarte profundă bătălie filozofică asupra naturii societăţii şi trebuie să fie condusă într-un mod foarte serios. Dificultatea este în a găsi pe cineva dispus să te asculte.”
Este o perspectivă fascinantă, în special venind de la cineva care era cândva troţkist radical. Când i-am spus asta, Hitchens a răspuns că este exact motivul pentru care este atât de versat în modul în care gândeşte şi acţionează Stânga.
„Am decis să nu mai cred în asta pentru că mi se părea greşit din punct de vedere moral şi deosebit de periculos, ” mi-a spus Hitchens. Dar marele avantaj pe care îl am este că ştiu ce gândesc şi spun în particular cei de stânga atunci când nu încearcă să facă pe plac oamenilor în emisiuni televizate. Ştiu cât de perseverent şi devastator este acest proiect pe care îl au şi mai ştiu că motorul principal al activităţii stângiste, chiar din anii ’60, nu a fost să acapareze oficiile poştale, chioşcurile şi gările, ci a fost să acapareze televiziunile, publicaţiile şi universităţile şi să obţină victoria capturând minţile oamenilor şi să modifice societatea nu prin naţionalizarea căii ferate, ci prin naţionalizarea copiilor.”
Naţionalizarea copiilor. O idee care dă fiori, dar una care are sens. Dând statului şi sistemului de educaţie sarcina de a-i învăţa pe copii ce să creadă şi ce valori să adopte, ai cooptat structura familiei.
„Când se afirmă despre copii că pot să vorbească pentru ei înşişi”, a punctat Hitchens, “ce vor să spună, de fapt, este că părinţii trebuie eliminaţi din discuţie. Nu vor cu adevărat să vorbească pentru ei, ci vor ca toţi copiii să facă ce vor ei şi ştiu că în calea acestui plan, casa părintească este cel mai mare obstacol.”
Din acest motiv, multe state caută să interzică practici care le ameninţă scopul, cum ar fi educaţia acasă:
“Se întâmplă în oarecare măsură în Marea Britanie, este ilegală în Germania la momentul actual din cauza legii naţional socialiste adoptate sub Hitler, care nu a fost niciodată abrogată şi sunt tentative de a o restricţiona în Marea Britanie. Ei sunt la vremea copilăriei lor, dar sunt pe drumul lor şi cred că rezistenţa părinţilor este probabil singurul răspuns eficient. Poţi spune ‘Bine, dacă tu simţi că vrei să-ţi impui puterea în casa şi în familia mea, mulţumesc frumos, dar nu te voi lăsa. Ne vom educa acasă copiii.’ Şi sincer, nu ştiu cum este sistemul vostru şcolar, dar dacă este ceva diferit de al nostru, va rezulta o educaţie generală mult mai bună.
Rezistenţa părinţilor este, până la urmă, răspunsul la tentativa statului de a-i educa şi reeduca pe copii. Şi victoria istorică a părinţilor din Ontario contra curriculum-ului radical de educaţie sexuală al premierului Kathleen Wynne este un pas bun în direcţia corectă. Protestele, presiunea şi, eventual, educaţia acasă pot fi toate necesare. Dar să vezi mase mari de oameni trezindu-se la realitatea a ce încearcă sistemul de educaţie să facă este foarte încurajator.
Şi Hitchens spune:
„Fiţi deosebit de vigilenţi. Nu vă imaginaţi că aceste lucruri trec. O greşeala pe care pot spune c-am făcut-o este că n-am realizat decât prea târziu cât de serioasă este problema. Este foarte serioasă. Aflaţi ce le spun ei copiilor. Veţi fi surprinşi, şi nu plăcut, şi dacă aţi aflat, vedeţi ce puteţi face pentru a vă asigura că puteţi transmite ceea ce aţi moştenit şi ceea ce este datoria noastră fundamentală să transmitem următoarei generaţii. Pentru că, dacă n-o veţi face, nimeni altcineva n-o va face.”
Din 1980 încoace, în Noua Zeelandă, rata avorturilor la adolescente aproape s-a dublat. Pentru că tot mai multe sarcini la adolescente se sfârşesc prin avort, se pare că aceste mame preferă să avorteze decât să nască. În aceste condiţii, Noua Zeelandă este pe locul trei în lume la sarcini la adolescente, după SUA şi Rusia.
În 2001, Asociaţia Neozeelandeză pentru Planificare Familială (FPA) s-a adresat guvernului pentru a-l determina să abordeze problema sarcinilor la adolescente într-o formă similară cu cea a Strategiei Britanice de abordare a sarcinilor la adolescente pe 10 ani.
Menţionând Olanda, directorul executive Dr Gill Boddy-Greer afirmă:
„Adevărata poveste de succes este scrisă de Olanda, care are nu doar cea mai scăzută rată de sarcini la adolescente din Europa, ci şi cea mai scăzută rată de avorturi din rândul ţărilor dezvoltate. Studiile au atribuit acest lucru atitudinii deschise faţă de sexualitate, contracepţie şi educaţie sexuală, în contextul unei societăţi foarte tolerante şi primitoare.”
Raportul afirmă că aceste lucruri au permis discutarea problemelor legate de relaţiile sexuale la o vârstă mai tânără, înainte de a se instala barierele inhibiţiilor. Olandezii au reuşit să reducă numărul naşterilor la adolescente cu 72% în ultimii 30 de ani.
„Progresul Olandei reafirmă necesitatea furnizării unei educaţii sexuale complete, care să fie începând din acest an o realitate naţională, prin intermediul Curriculei de sănătate şi educaţie fizică. Sperăm că vom avea în curând şi un ghid de bune practici în acest domeniu.”
Însă, Robert Rector, cel care a contribuit la elaborarea programului educaţional pentru abstinenţă, afirmă:: „Copiii din societatea de azi sunt suprasaturaţi cu informaţii despre contracepţie şi mesaje care încurajează sexul ocazional”.
Organizaţiile care promovează educaţia sexuală explicită au încercat să găsească metode pentru a accesa fondurile destinate programelor de abstinenţă. După cum subliniază un raport al Consorţiului Medicilor din aprilie 2002, unele programe „abstinenţă-plus” finanţate de guvernul federal îi învaţă pe tineri despre masturbare şi metode „alternative” de activitate sexuală, cum ar fi duşul sau baia împreună, folosirea literaturii sau filmelor erotice pentru a-şi stimula fanteziile sexuale.
Adevărata educaţie pentru abstinenţă este în mod clar cel mai sigur şi mai bun mesaj pentru adolescenţii Americii. De fapt, abstinenţa este singura formă de „sex protejat” care este 100% eficientă. Studiul demonstrează că este cea mai bună şi mai viabilă alternativă, care funcţionează mai bine decât programele non-abstinenţă. Acest lucru s-a putut observa de pildă în Uganda, unde numărul cazurilor de îmbolnăvire cu HIV a scăzut vertiginos.
Studii
Un sondaj efectuat în Marea Britanie şi publicat în martie 2004 a arătat totuşi că numărul sarcinilor la adolescente este mai mare în zonele unde educaţia sexuală a fost promovată în mod mai agresiv.Raportul a arătat că educaţia sexuală explicită, împreună cu furnizarea de prezervative fetelor pur şi simplu le încurajează să devină active sexual.
Cifrele oficiale arată că sarcinile la adolescente au crescut în Marea Britanie cu o cifră anuală de 800, de la 38.439 în 2001, la 39.286 în 2002, în ciuda celor 15 milioane de lire sterline cheltuite pentru a preveni situaţia. Sarcinile au dus la 17.682 de avorturi în 2001.
Olanda
„În ciuda susţinerii publice îndelungate a educaţiei sexuale în şcoli, este greu de observat vreun efect concret al acestei educaţii asupra comportamentului sexual şi contracepţiei”, afirmă Jane Mauldon şi Kristin Luker. Există indicii că „expunerea la un program formal de educaţie contraceptivă creşte şansele ca o tânără femeie să folosească mijloace contraceptive la primul contact.” În ciuda răspândirii mari a informaţiilor asupra contracepţiei, totuşi, „un număr mare de adolescenţi recurg la relaţii sexuale fără folosirea unor mijloace de protecţie împotriva sarcinilor sau a BTS”.
Un studiu efectuat în 1982 pe 1.888 de adolescente a constatat că „expunerea în prealabil la un curs de educaţie sexuală este în mod afirmativ şi semnificativ asociată cu iniţierea activităţii sexuale la vârste cuprinse între 15 şi 16 ani”. În 1986, William Barsiglio şi Frank Mott au menţionat „educarea în biologie sexuală” pe lista factorilor care îi determinau pe băieţi să se implice în relaţii sexuale la vârste foarte tinere.
În aceeaşi privinţă, Dr Deborah Ann Dawson, specialist american în dinamica populației, a subliniat:
„Majoritatea cercetătorilor sunt de acord asupra faptului că educaţia sexuală nu reduce numărul de sarcini nedorite la adolescente şi nici incidenţa activităţii sexuale… Nici educaţia despre sarcină, nici educaţia pentru contracepţie nu au un efect semnificativ asupra riscului de sarcină premaritală la adolescentele active sexual. Această constatare aduce o provocare argumentului că educaţia sexuală formală ar fi un instrument eficient pentru reducerea sarcinilor la adolescente”.
Criticii contrazic, spunând că şi dacă Dawson are dreptate că educaţia sexuală nu reduce sarcinile la adolescente, este incorect să se spună cu „nu are un efect semnificativ”. Ei subliniază că modelele statistice au demonstrat că educaţia pentru contracepţie creşte şansele începerii activităţii sexuale la vârsta de 15 ani cu 50%, un efect cu adevărat semnificativ.
Comentatorul Thomas Sowell a afirmat în revista Forbes:
„Programele de educaţie sexuală subvenţionate masiv de guvernul federal au intrat în sistemul de şcoli publice al Americii în timpul anilor 70, adesea suplimentate de cabinetele medicale din şcoli, care au oferit informaţii în plus şi referinţe în materie de sex, sarcină şi avort. Înainte de introducerea acestor programe, sarcinile la adolescente începuseră deja să scadă încă de peste un deceniu. Această tendinţă s-a schimbat însă şi sarcinile la adolescente s-au înmulţit din nou, pe măsură ce educaţia sexuală s-a răspândit tot mai mult în şcolile publice. Rata sarcinilor la adolescente cu vârste între 15 şi 19 ani a fost de 68 la mie în 1970 şi de 96 la mie în 1980… Potrivit lui Sowell, cifrele în creştere ale avorturilor chiar depăşeau cifrele sarcinilor. Între 1970 şi 1987, de exemplu, numărul de avorturi a cescut cu 250.000, chiar dacă numărul adolescenţilor a scăzut cu 400.000.”
Citatele de mai sus sunt luate exclusiv din surse aflate în general în favoarea avorturilor şi în sprijinul educaţiei sexuale explicite.
Continuarea unui program eşuat
Investiţia de energie şi bani în programele de educaţie sexuală explicită este enormă. O schimbare de direcţie în acest moment ar însemna recunoaşterea nu doar a unui eşec, ci şi asumarea răspunderii.
Criticii educaţiei sexuale explicite cred că experţii în educaţie sexuală au ajuns să fie închişi în propria lor birocraţie auto-perpetuantă, al cărei scop primar este supravieţuirea şi, dacă e posibil, extinderea. Acest lucru a dat societăţii, spun aceşti critici, un program social care a ajuns chiar să fie recompensat pentru rezultatele sale negative (prin creşterea fondurilor).
Pe măsură ce ratele sarcinilor şi avorturilor la adolescente cresc, aceşti „sexperţi” continuă să susţină tot mai mult ceea ce oponenţii lor condamnă ca fiind cauza care a generat problema de la început. Educaţia sexuală explicită a contribuit probabil la rata crescută a sarcinilor la adolescente, prin încurajarea experimentării pe tărâm sexual.
În 1986, Harris şi Asociaţii au efectuat un sondaj cuprinzător pentru asociaţia Planned Parenthood privind activitatea sexuală a adolescenţilor şi efectele pe care educaţia sexuală le-a avut asupra ei. Rezultatele arată că:
• Adolescenţii care au beneficiat de educaţie sexuală curpinzătoare/explicită : 46% s-au implicat în relaţii sexuale
• Adolescenţii care nu au beneficiat deloc de educaţie sexuală cuprinzătoare/explicită : 32% s-au implicat în activitate sexuală
• Adolescenţii care au beneficiat de educaţie sexuală din punct de vedere biologic – 26% au avut relaţii sexuale.
Rezultate pe termen lung
Din 1960 în 1991, pe o perioadă de doar trei decenii, societatea americană a fost martora următorului fenomen:
• Avorturile au crescut cu 800% • Rata naşterilor nelegitime a crescut cu 457% • Cazurile de abuz asupra copiilor au crescut cu peste 500% • Rata divorţurilor a crescut cu 133% • Procentul familiilor monoparentale a crescut cu 214% • Cazurile de concubinaj au crescut cu 279% • Incidenţa bolilor transmise sexual a crescut cu 245% • Rata sinuciderilor la adolescenţi a crescut cu 214% • Rata delictelor juvenile a crescut cu 295%.
Nu este deloc suprinzător că educatorii în materie de sex au avut un asemenea impact profund asupra societăţii. Combinaţia de forţă şi autoritate pe care o exercită ei este deja răspândită în toată lumea. Reţeaua lor e extrem de bine organizată şi finanţată din belşug, astfel că aceste forţe influenţează din plin atitudinile cu privire la sex ale societăţilor occidentale.
Spargerea barierelor
Allan Guttmacher, fost preşedinte al societăţii Planned Parenthood a fost întrebat „Ce anume face ca avortul să fie atât de sigur în America?”. El a răspuns cu două cuvinte: „Educaţia sexuală”. Madelyn Murray O’Hare, celebră atee, a scris: „Problema avorturilor este doar o păcăleală… Lupta se dă de fapt pentru educaţia sexuală, inclusiv informaţia asupra controlului naşterilor”.
Se poate spune că avortul este efectul, iar educaţia sexuală cauza principală, chiar cauza primară a revoluţiei sexuale.
6 Commentarii la “PUTEREA CA REEDUCARE: “Ai putere atunci când rupi conştiinţa omului în bucăţi, iar bucăţile vii le rearanjezi în forme noi, pe care tu însuţi le hotărăşti”/ IMPOTRIVA MATERNITATII SUROGAT/ Amnesty International – promotoare a AVORTULUI/ REZISTENTA POPULARA IN CANADA FATA DE AGENDA EDUCATIEI SEXUALE/ Demitizarea “eficientei” educatiei sexuale: STUDII/ CENZURA PRO TV a opiniilor critice fata de MITUL EDUCATIEI SEXUALE”
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Cateva lucruri mai putin stiute despre Bruce Jenner :
The Agenda Behind Bruce Jenner’s Transformation
740
http://vigilantcitizen.com/vigilantreport/the-agenda-behind-bruce-jenners-transformation/
Interviu cu un domn Bilderberg pe Digi 24.Acum
http://www.globalresearch.ca/the-dirty-war-on-syria/5491859
http://www.globalresearch.ca/the-trans-pacific-partnership-tpp-americas-economic-war-against-asia-and-latin-america/5491993
https://www.youtube.com/watch?v=tTDxy4sMQz8
http://www.activenews.ro/externe/A-fost-bombardierul-rusesc-tinta-unei-ambuscade-Detaliile-care-schimba-totul-in-cazul-doborarii-avionului-Su-24-127344