Cu CJ HOPKINS despre GLOBOCAP și Marea Accelerare către noul totalitarism patologic, cenzura NOII NORMALITĂȚII și demonizarea noilor dizidenți. „Noua normalitate este aici pentru a rămâne”

30-05-2021 17 minute Sublinieri

Sursă foto: https://consentfactory.org/2021/05/03/the-criminalization-of-dissent/

TK News by Matt Taibbi:

Întâlnirea cu un cenzurat: CJ Hopkins, criticul „Noului Normal”

Apariţia lui Covid-19 a trântit America într-un paradox care seamănă cu intriga unui episod prost din Star Trek. Jumătate din țară confundă știința cu un set de ordonanţe rigide și cere ca aceasta să fie venerată ca religie. Cealaltă jumătate crede că primul grup minte întotdeauna și sfidează chiar și ordinele de bun simţ, în propria sa teologie a eliberării. Știința, care este un proces consultativ, este cea care suferă pagubele colaterale ale bătăliei.

C.J. Hopkins este un dramaturg, romancier și editorialist american care locuiește în Berlin. Scrierile sale mi-au atras atenția pentru prima dată la scurt timp după alegerea lui Donald Trump, când a fost unul dintre primii scriitori americani care au atacat subiectul Rusiagate și campania împotriva „fake news” ca mecanism de identificare a grupurilor disidente care acum trebuiau să fie monitorizate și poate cenzurat. El a scris acestea la sfârșitul lui 2016:

„Cine se află în spatele acestei amenințări cu „știrile false”? Ei bine, Putin, normal, dar nu numai Putin. Pare a fi opera unei vaste conspirații formate din tipuri virulente anti-establishment, de extremă-dreapta, de extremă-stânga, pensionari libertarieni, socialiști de canapea, sandernisti, corbynisti, teroriști ontologici, normalizatori ai fascismului, ciudați anti-globalism slab educați și tot soiul de urâtori ai lui Clinton.”

Abordarea sa vizavi de pandemie a început urmărind retorica oficială surescitată, interpretând o parte majoră a reacţiei la coronavirus drept o preluare oportunistă şi autoritară a puterii de către proiectul neoliberal global. El a criticat legea germană numită în mod sinistru Legea de Protejare de Infecţii, o lege care a preluat puterea celor 16 state ale țării și a permis impunerea pe durată nedeterminată a oricărei măsuri pe care autoritățile federale le-au considerat necesare, inclusiv blocaje și stingeri peste noapte. El a pălit văzând că răspunsul guvernului la protestele împotriva tuturor acestor lucruri a devenit din ce în ce mai grosolan:

„Mii de oameni s-au adunat în fața clădirii Reichstag din Berlin pentru a protesta împotriva totalitarismul „Noului Normal” în această dimineață, așa că poliția a declarat demonstrația ilegală și a pus tunurile de apă pe ei … sunteți mulțumiți, totalitariştilor?”

Mai presus de toate, Hopkins a criticat tendinţa emotivă a propagandei din jurul Covid-19, care tratează criza nu ca pe o problemă logistică de rezolvat, ci ca pe un semnal că oamenii ar trebui să-și modifice fundamental așteptările legate de viață, reducându-şi pretenţiile la libertăți politice, transformând teroarea morții într-o fixaţie constantă a relaţiilor publice și adoptând un „nou normal” al supravegherii sporite și al ritualurilor de securitate. „Societatea s-a transformat într-un imens spital din care nu se poate scăpa”, a scris el, adăugând:

„Ați văzut fotografiile cu veselii Nou-Normali care iau masa la restaurante, se relaxează pe plajă, fac jogging, se duc la şcoală și așa mai departe, ducându-și viața „normală” cu măștile lor cu aspect medical și vizierele profilactice. Ceea ce vedeţi este patologizarea societății, patologizarea vieții de zi cu zi, manifestarea fizică (socială) a unei obsesii morbide legate de boală și moarte.”

Nu cu mult timp în urmă, Hopkins a distribuit pe Facebook o imagine a unui turn din Dusseldorf pe care era scris mesajul „Vaccinarea = Libertatea”. El l-a comparat cu abominabilul mesaj de la Auschwitz, Arbeit macht frei, (Munca te va face liber). Facebook a spus că a încălcat standardele comunității împotriva „persoanelor periculoase” și a eliminat postarea pentru a preveni „daune offline”. Curând a descoperit că prietenii și cunoscuții nu puteau să împărtășească nici aceasta și nici alte postări ale sale. Un site web pe care publică texte părea, de asemenea, că este bombardat permanent cu etichete de avertizare, unul destul de cunoscut – ne relatează povestea mai jos.

Obsesiile politice care au crescut în jurul coronavirusului vor să împartă oamenii în grupuri care „cred” în ştiință și care nu cred, dar problema este că o mare parte a propagandei din jurul coronavirusului a estompat intenționat diferenţa dintre autoritatea științifică și cea politică. O tendință atât în ceea ce priveşte ​​raportarea cât și cenzura implică înfăţişarea oricărei opoziții politice față de politicile pandemiei drept negativism științific. Oamenii care se opun pașapoartelor de vaccin devin „anti-vaccinişti”, cei care se opun lockdown-urilor sau închiderilor la anumite ore devin „negaţionişti ai virusului” și așa mai departe. (Uneori aceştia sunt ambele lucruri. Dar nu întotdeauna).

Aș fi ultima persoană care să sugereze vreodată ca o persoană nevaccinată să meargă fără mască – am purtat una peste tot de când a început toată treaba asta – dar simbolismul unui, să zicem, Joe Biden vaccinat, care încă poartă o mască în aer liber, în opoziţie cu directivele CDC sau al unei Kamala Harris afişând poze cu ea purtând o mască la un apel pe Zoom este din ce în ce mai evident. Pentru un politician, masca este un simbol al autorității pe care a împrumutat-o ​​de la știință, iar eliminarea uneia este un simbol al faptului că frica ce justifică impunerea puterii în caz de urgență a slăbit. Nu este deloc surprinzător să vedem reticența de a scoate măștile, chiar și atunci când oamenii de știință spun că este în regulă să o faci.

Serviciul de informații interne din Germania a anunțat recent că a pus sub supraveghere „negaţioniştii coronavirusului”, deoarece, așa cum explică New York Times, „prezentau riscul de a submina statul”. Nu se ştie dacă supravegherea va include sau nu pe cineva precum Hopkins, dar a devenit clar în ultimele luni și săptămâni că standardul pentru ștergerea sau blocarea conținutului legat de coronavirus se lărgeşte dramatic pentru a include totul, de la glume insipide până la plângeri sarcastice despre oficialii din sănătate şi până la temutele Întrebări despre Wuhan.

Un subiect precedent al acestei rubrici, Dreptul de a Şti din SUA, ar fi putut fi cenzurat de Google pentru că a arătat înregistrări publice despre colaborarea finanțată de SUA cu infamul Institut de Virologie Wuhan. În ultimul an, zeci de site-uri și conturi de Facebook au fost fie închise, fie suspendate pentru diverse speculații cu privire la Institutul Wuhan, dar acum că fostul director al CDC, Robert Redfield, i-a spus lui Sanjay Gupta la CNN: „Din punctul meu de vedere, încă mai cred că etiologia cea mai probabilă a acestei patologii în Wuhan a fost de la un laborator. A scăpat.”, perspectivele odată interzise au trebuit reintroduse în mainstream. Acest lucru a subliniat ceea ce ar fi trebuit să fie o problemă evidentă legată de închiderea discuțiilor încă de la apariţiile ştirilor complexe.

Am vorbit despre acestea și despre alte întrebări cu Hopkins, care este, pe pagina sa, fulminant, sarcastic, hiperbolic, amuzant și avizat. Nu sunt de acord cu el în legătură cu unele lucruri – nu sunt în mod special un anticapitalist, de pildă – dar nu am crezut niciodată că acordul este o condiție prealabilă pentru a te bucura de un scriitor, iar Hopkins este unul distractiv. El este genul de persoană care este, sincer, prea directă și prea interesantă pentru a fi angajată la un ziar american, ceea ce este minunat pentru cititorii săi, dar probabil mai puțin pentru el, deoarece genul său tinde să fie primul aruncat peste bord de către orice regim de cenzură.

De altfel, aș fi interesat să aud povești de la cititori despre eliminarea sau ștergerea conținutului legat de Covid-19. Iată relatările lui Hopkins:

TK: Ce povești nu ai putut să distribui pe internet?

Hopkins: Poate că cel mai dramatic exemplu a fost cenzurarea unei postări pe Facebook care conținea o fotografie a unei expoziții de artă „New Normal” în Germania, unde artistul proiectase sloganul „Vaccinare = Libertate” pe unul dintre acele turnuri TV gigantice pe care le avem aici. Desigur, asta mi-a evocat infamul semn „Arbeit Macht Frei” de deasupra porților de la Auschwitz, fapt pe care l-am remarcat în postarea mea (adică „Nu chiar« Arbeit Macht Frei», dar suficient de aproape”). Facebook a împiedicat oamenii să de share postării și, când s-au întrebat de ce, le-a trimis acest avertisment: „Postarea dvs. contravine standardelor noastre comunitare privind persoanele și organizațiile periculoase… nu permitem simboluri sau sprijin pentru persoane sau organizații periculoase pe Facebook. Definim periculoase ca fiind activități teroriste, ură sau violență organizată, crimă în masă sau în serie, trafic de persoane, activitate criminală sau dăunătoare.” Multe persoane care au încercat să dea share postării au avut conturile suspendate sau restricționate. Am scris despre acest lucru în detaliu într-unul dintre editorialele mele Consent Factory, „Poliția «realistă» a Noului Normal”.

Mai recent, YouTube a cenzurat un interviu („Corona Kult”) pe care l-am făcut cu Gunnar Kaiser, un cunoscut autor și influencer de pe YouTuber de aici din Germania, pe motiv că acesta ar „conține dezinformare medicală”. Interviul nu conține deloc informații medicale. Suntem doar eu și un alt autor care discută opiniile noastre cu privire la restricțiile Covid-19, ideologia „New Normal”, capitalismul global, totalitarismul, romanul meu și așa mai departe.

Acestea sunt exemplele cele mai notabile, dar aud în mod obișnuit de la oameni de pe Facebook că au fost împiedicați să dea share editorialelor mele din Consent Factory. Nu am fost cenzurat de Twitter din câte știu, dar aceștia au „ostracizat” în mare parte portalul OffGuardian, care a scris în mod critic despre Covid-19 de la bun început și care publică majoritatea editorialelor mele. Când faceți clic pe orice articol din OffGuardian de pe Twitter, primiți un avertisment în care se spune că „acest link poate fi nesigur”. Evident, nu este nimic nesigur legat de OffGuardian. Avertismentul este pur și simplu un mijloc de a încerca să sperie oamenii și de a-i ține departe de site și de conținutul acestuia.

Cenzura vizează în mod clar orice conținut care se abate de la narațiunea oficială Covid-19 / New Normal. A ajuns la niveluri isterice pe Facebook, unde orice postare care include cuvintele „vaccin”, „Covid” etc., este împodobită instantaneu cu un avertisment cu privire la modul în care „vaccinurile sunt testate pentru siguranță și eficacitate” sau lucruri de genul acesta.

TK: Platformele Big Tech îmi vor spune că răspândești propagandă anti-vaxx. Care ar fi răspunsul tău la asta?

Hopkins: Au pe jumătate dreptate. Aproape tot ce am publicat pe rețelele de socializare este în mod tehnic „propagandă”, adică „idei, fapte sau speculații răspândite în mod deliberat pentru a susține cauza cuiva sau a deteriora o cauză opusă” (adică una dintre definițiile cuvântului din Merriam-Webster). Acestea fiind spuse, majoritatea oamenilor cred că propaganda este înșelătoare și eu nu încerc să induc în eroare pe nimeni. Încerc să îi îndemn pe oameni să pună la îndoială propaganda oficială cu care mass-media corporate și alte „surse autorizate” ne inundă zilnic, din care o mare parte este, de fapt, înșelătoare.

În ceea ce privește partea „anti-vaxxer”, (a) nu am nicio problemă cu vaccinurile care au fost testate temeinic și aprobate pentru uz public și pe care oamenii nu sunt constrânși să le ia prin introducerea unui sistem de segregare medicală și (b) aceste etichete derogatorii, „anti-vaxxer”, „teoria conspirației” și „negaționist al Covid” nu au sens. Sunt termeni pur tactici, cum ar fi termenul „extremist”. Singurul lor scop este să demonizeze pe oricine pune la îndoială sau contestă narațiunea oficială a „Noii normalități”.

De altfel, „negaționist al Covid”, eticheta oficială de demonizare folosită în Germania, are aici un înțeles oribil, ceea ce nu este întâmplător. Guvernul și mass-media au echivalat în mod intenționat pe oricine pune la îndoială sau contestă narațiunea oficială a „Noii normalități” cu anti-semiții și cu neo-naziștii, de peste un an. Este cea mai eficientă și înfricoșătoare campanie de demonizare la care am asistat vreodată, și am asistat la câteva.

TK: Este politica de moderare a conținutului Facebook în Germania diferită de politica din SUA? Există o diferență culturală în ceea ce privește modul în care germanii privesc moderarea conținutului, ținând cont că aveau deja legi referitoare la discursul urii?

Hopkins: Sunt sigur că politica din Germania a Facebook este diferită, dar această cenzură nu se limitează la Germania. Este în toată lumea. În ceea ce privește diferențele culturale, da, există una, dar este legată în principal de antisemitism și orice legătură cu naziștii, motiv pentru care campania oficială pentru a-i demoniza pe cei dintre noi care contestă sau protestează împotriva „Noului Normal” ca „antisemiți” a fost atât de eficientă aici. A fi acuzat de antisemitism este cel mai urât coșmar al oricărui german care este o persoană publică.

TK: Ați fost unul dintre primii oameni care și-au exprimat scepticismul cu privire la Russiagate. Vedeți o legătură între acea poveste și cea de acum?

Hopkins: Absolut, aceeași operație, doar narațiunea este diferită. OK, voi încerca să rezum toate aceste idei cât pot de mult, așa că aveți puțină răbdare. Trebuie să ne întoarcem în 2016 …

Așadar, în acel moment, capitalismul global se ocupa, vesel, să destabilizeze, restructureze, privatizeze și duce în sclavie, prin datorii imense, întreaga planetă și să curețe micile buzunare de rezistență la ideologia capitalistă globală, așa cum se face de la căderea URSS, care a fost momentul când capitalismul global a devenit primul sistem ideologic global-hegemonic fără nici o opoziție din istorie. Războiul împotriva terorii era încă principala narațiune oficială. Apoi au apărut, Brexit, Trump și întreaga reacție populistă împotriva globalizării și a ideologiei woke care a izbucnit în 2016. Așadar, capitalismul global (sau „GloboCap”, așa cum obișnuiesc să-l numesc) a trebuit să ajusteze narațiunea oficială pentru a îl delegitima pe Trump, care era (a) un președinte neautorizat și (b) un simbol al acelei reacții populiste și, în esență, un mare „să vă ia naiba pe toți” din partea poporului american la adresa establishmentului capitalist global.

Ok, GloboCap își petrece următorii patru ani demonizându-l pe Trump ca fiind un agent al spionajului rusesc și literalmente reîncarnarea lui Adolf Hitler și pe toți cei care l-au votat (sau care au refuzat să voteze pentru Hillary Clinton) ca „fasciști” sau „extremiști suprematiști albi”. Sau doar „rasiști”. Russiagate s-a făcut praf în primăvara anului 2019, dar până atunci GloboCap trecuse deja la Hitlergate și întețea isteria în masă pe tema „fascismului literal” și a „atacului asupra democrației” (și, se presupune, asupra armatei americane) care urma să fie realizat de miliția clandestină a lui Trump formată din „suprematiștii albi” care se uită la emisiunile lui Alex Jones, sau ceva de genul acesta.

Dar Russiagate / Hitlergate nu a fost niciodată despre Trump, care nu a fost niciodată o amenințare la adresa lui GloboCap și a fost mereu doar un clovn narcisist. A fost vorba de a ne reaminti cine conduce lumea și ce se întâmplă dacă începem să ne răzvrătim împotriva hegemoniei capitalismului global și să alegem președinți neautorizați cu comportament de clovni în locul marionetelor marilor corporații pe care GloboCap le-a verificat cu atenție și ni le-a prezentat ca să le votăm cuminți și ascultători. Ceea ce se întâmplă este că ei fac un exemplu din președintele cu comportament de clovn și îi demonizează pe toți cei care l-au votat drept „trădători” și „rasiști”. Narativa a culminat în 2020 cu protestele / revoltele BLM, cu „luarea cu asalt” a Capitolului, etc. Hitlerul rus a fost învins. „Democrația” a triumfat. Așadar, acum era momentul să „restabilim normalitatea”… sau, mai degrabă, „Noua normalitate”.

În esență, ultimii 4-5 ani au fost despre zdrobirea rezistenței față de hegemonia și ideologia GloboCap în Occident, așa cum a fost zdrobită rezistența față de hegemonia și ideologia GoboCap în Orientul Mijlociu în timpul „războiului împotriva terorii”. Ce modalitate mai bună de a zdrobi o rebeliune populistă și de a ne reaminti cine este cu adevărat la conducere decât să încurajăm isteria în masă în jurul unui virus în mod clar non-apocaliptic, să impunem o grămadă de „măsuri de urgență” totalitare inutile, să anulăm drepturile constituționale ale cetățenilor, să cenzurăm și/sau demonizăm disidența și, în general, să transformăm societățile în state polițienești patologic-totalitare?

Faza totalitară extremă nu va dura (trecem deja la faza 2), dar „Noua normalitate” este aici pentru a rămâne, sau acesta este în orice caz planul. Ceea ce nu este o surpriză sau nu ar trebui să fie. GloboCap a anunțat trecerea la „Noua Normalitate” foarte clar, chiar de la început, în martie / aprilie 2020, când încă ne arătau fotografii false ale chinezilor care cădeau morți pe stradă, proiectând o înspăimântătoare rată a mortalității de 3,4% (adică , sute de milioane de decese) și desfășurând în tot acest timp faza inițială a operațiunii „Șoc și groază”.

OK, înainte ca cineva să-mi spună că sunt un „conspiraționist”, GloboCap nu sunt o adunătură de inși adunați într-o cameră care conspiră pentru a face toate lucrurile acestea. Capitalismul global este un sistem. Sistemele funcționează urmărindu-și propria structură și logică. Ceea ce descriu eu nu este o persoană care conspiră (deși anumiți indivizi o fac cu siguranță, și asta face parte din sistem). Vorbesc despre evoluția logică a unui sistem ideologic global-hegemonic, adică un sistem fără dușmani externi, căruia nu i-a mai rămas nimic de făcut decât să își consolideze puterea și să elimine rezistența internă. Dacă priviți ultimii 5-6 ani (de fapt, ultimii 30 de ani) din această perspectivă, această trecere spre o structură socială mai puțin democratică, mai monolitică din punct de vedere ideologic, mai totalitară (adică „Noua normalitate”) nu este în nici un fel surprinzătoare. Dimpotrivă, este următorul pas logic.

Starea coruptă a mass-mediei corporatiste despre care ați scris recent și dvs. și Glenn Greenwald este, de asemenea, o parte a acestei tranziții către o structură societală global-capitalistă monolitică ideologic, dar cred că am insistat deja prea mult pe această temă, așa că hai să lăsăm asta pentru altă dată.

TK: Ați pierdut prieteni în lumea teatrului din cauza acestei probleme?

Hopkins: Da, prieteni și colegi. A pune sub semnul întrebării narațiunea oficială Covid sau orice aspect al „Noii normalități” este un lucru complet tabu, poate cel mai mare tabu din lumea artelor și divertismentului. L-ați intervievat pe profesorul de studii media Mark Crispin Miller despre situația prin care a trecut când a fost nevoit să se apere față de fanaticii „Noii Normalități” de la New York University (n.n., profesorul Mark Crispin Miller a scris o lucrare intitulată „Masking Oursevles to Death” cu privire la propaganda măștilor în timpul pandemiei Covid-19, lucrare pe care a prezentat-o studenților în timpul unui curs dedicat propagandei). Genul acesta de lucruri se întâmplă într-un mod mai puțin formal în lumea artelor. Așa cum a spus Woody Allen, „nu este un joc în care omul este lup pentru om… este mai mult un joc în care omul nu îi mai răspunde omului la telefon”.

TK: V-ați autocenzurat din cauza acestor întâmplări neplăcute și, dacă da, în ce fel?

Hopkins: Sună ca și cum aș fi făcut-o? Nu, cred că experiența lansării „Noii Normalități” care are deja mai mult de un an, în care am adunat povești despre echipe de polițiști care fac raiduri în casele oamenilor, deoarece vecinii i-au denunțat că „au avut prieteni invitați la cină” și arestează doamne în vârstă pentru că au fost prinse „plimbându-se în parc fără permisiune”, în care am văzut cum mass-media a demonizat supraviețuitori ai Holocaustului drept „antisemiți” pentru că au protestat împotriva restricțiilor Covid, în care am citit cum foști colegi de-ai mei îi cer guvernului să înființeze lagăre de internare pentru cei care refuză să fie „vaccinați ”și tot restul – cred că toate acestea m-au făcut să am gura și mai mare și să devin, din păcate, mai puțin amuzant.

traducere Cuvântul Ortodox

Matt Taibbi este un jurnalist liberal american critic la adresa mainstreamului politic și mediatic

CONTRAMUNDUM:

CJ HOPKINS: „NOUA NORMALITATE” MAI POATE FI ÎNCĂ OPRITĂ

Daniel Miller: Serviciile de informații germane au inventat recent o nouă categorie de „extremiști” pentru a monitoriza orice persoană care pune sub semnul întrebării povestea oficială a așa-numitei pandemii. Dvs. continuați să publicați editoriale foarte incisive care fac tocmai asta. Credeți că vă monitorizează agenții de informații?

C J Hopkins: Cine știe? Probabil că nu, deoarece presupun că Bundesverfassungsschutz (Biroul federal pentru protecția constituției) are ținte mai importante de supravegheat. Nu sunt nici activist german nici organizator de proteste. Sunt doar un autor expatriat care scrie pe blog. Însă dacă avem în vedere gradul de paranoia și fanatism din Germania ultimelor luni, nu m-aș mira să mă aflu undeva pe la periferia radarului.

DM: A analiza ce s-a întâmplat în ultimele 15 luni reprezintă o problemă complexă, dacă avem în vedere cele două sfere intersectate, cea a psihologiei colective și cea a proiectului organizat, deliberat. Isteria generală a populației și conformismul funcționarilor de nivel mediu nu poate fi atribuit în mod plauzibil unui lanț direct de comandă, ci are legătură cu felul în care anumite grupuri de indivizi sunt recompensate în mod structural pentru a se supune autorității politice, nu să pună întrebări. În același timp, există un proiect psihologic sistematic și deliberat de a provoca isterie și de a genera obediență în vederea atingerii unor scopuri politice și economice bine definite. Până acum acest proiect a fost foarte eficient.

CJH:  Este o descriere a stadiilor preliminare din oricare sistem totalitar. Există întotdeauna o mică minoritate de agenți conștienți care mișcă lucrurile, dar succesul depinde în ultimă instanță de convertirea maselor la noua ideologie, sau pur și simplu de obținerea acceptului lor prin teroare cu propagandă și forță burtă. Am descris ultimele 12-14 luni ca faza 1 a „noii normalități”, faza de „șoc și uluială” într-un text recent. Dar scopul era de a-i face atenți pe cititori la ceea ce se întâmplă, nu să fac o analiză a componentelor implicate. Schimbări ideologice la scara unei societăți întregi, așa cum este cea pe care o trăim acum, sunt întotdeauna chestiuni foarte complicate, o combinație de elemente deliberate și altele organice. Elementele organice (i.e. manipularea maselor) par limpezi și familiare. Nu-mi dau seama cât de deliberate sunt elementele deliberate. Sincer să fiu, m-am concentrat mai mult pe opoziția față de ele decât pe analiza lor. Cred că ne aflăm într-un stadiu în care „Noua Normalitate” poate fi, dacă nu în întregime oprită, cel puțin serios mutilată, sau forțată să-și ajusteze traiectoria, astfel încât să rămână posibilități de rezistență. În ceea ce privește analiza și articularea structurii și dinamicii de putere în lumea noastră supranațională a capitalismului global, acesta este scopul meu mai amplu, pe care l-am încercat în articolele scrise până acum.

DM: Alunecarea spre totalitarism a luat avânt de ceva vreme. În ultimele zeci de ani și în special în ultimii câțiva ani am asistat la o eroziune de proporții a expertizei profesionale și a independenței în toate sectoarele politice cheie, iar în ultimii zece ani o corupție a limbajului care se aseamănă cu coruperea limbajului din Al Treilea Reich, analizată de Victor Klemperer. Epoca de dinainte de revoluția bolșevică din Rusia a fost caracterizată de o supraproducție a intelighenției, iar lucrul acesta s-a petrecut și în Occident. Astăzi, o dată cu milenialii, avem cea mai educată și cea mai săracă generație din Apus din ultimii 100 de ani.

CJH: Programul „Noii Normalități” este un pas gigantic în această direcție…

DM: Poate că așa-zisa „Mare Resetare” ar putea fi descrisă mai bine ca „Marea Accelerare”, dat fiind faptul că își propune să intensifice aceste megatendințe. Deja, digitalizarea, atomizarea și proletarizarea s-au intensificat în ultimele 14 luni. După cum ne spun: „nu vei avea nimic și vei fi fericit”. Ne îndreptăm deja spre „nu vei avea nimic”. De ce „vei fi fericit”, nu este imediat clar, dar poate ni se vor administra obligatoriu medicamente psihotropice, așa cum se întâmplă acum cu vaccinurile și pașapoartele. O întrebare care mă frământă este legată de motivațiile elitei în urmărirea acestor scopuri. Cred elitele în ceea ce spun sau este ceva pur și simplu instrumental pentru ele?

CJH: Oamenii sunt creaturi ciudate. Majoritatea dintre noi sunt în stare să „creadă” în lucruri în care nu cred de fapt, iar apoi să își schimbe opinia și să nu mai creadă în ele, imediat ce a face asta le convine. Pe mine mă interesează mai mult sistemele decât indivizii. Nu cred că există o încăpere de capitaliști la Davos sau la Bilderberg sau mai știu eu unde, care pun de o conspirație pentru a introduce următoarea fază a dominației mondiale. Cred că mai degrabă seamănă cu ceea ce Chomsky și Herman descriu în „Manufacturing Consent” referitor la media corporatistă și cenzură. Celor care se  află într-o poziție de putere în sistem nu trebuie să li se spună ce să gândească sau ce să facă. Ei știu ceea ce se presupune că ar trebui să gândească și ceea ce se presupune că ar trebui să facă, altfel nu ar fi în acele poziții. Au fost antrenați ani zile pentru a sluji sistemului, iar pentru a-și justifica și raționaliza slujirea fac tot ceea ce este nevoie să facă, iar asta include a „crede” în povestea oficială, oricare ar fi ea. Lucrul acesta rămâne valabil chiar și la cele mai înalte nivele ale sistemului, unde structura și nevoile sistemului generează „credințele” și „viziunea” celor aflați în pozițiile cele mai puternice.

Cât privește „Marea Resetare”, ea mi se pare a fi un alt pas major în procesul de consolidare și restructurare a capitalismului global care s-a desfășurat începând cu anii 90, când a devenit primul sistem ideologic global hegemonic din istorie. Când un sistem devine hegemonic global – și nu cred că ne dăm seama suficient ce înseamnă acest lucru – nu mai are adversari externi, deoarece nu mai există un „exterior”. Controlează întreg teritoriul. O dată ce s-a realizat acest lucru, sistemul trebuie (a) să se restructureze pe sine pentru a se adapta la supremația sa hegemonică, ceea ce reprezintă ceva cu totul diferit de lupta pentru supremație care a precedat-o, și (b) să identifice și să neutralizeze opoziția internă – din nou, pentru că nu mai există nicio opoziție externă. Nu contează în realitate cât de conștiente de acest proces sunt „elitele”. Evoluția sistemului o cere.

Dacă veți privi la istoria ultimilor 30 de ani prin aceste lentile, veți vedea cum capitalismul global se restructurează pe sine ca un sistem hegemonic fără adversari externi, și care-și neutralizează toate formele de opoziție internă. „Războiul contra Terorii”, „Războiul contra Populismului” iar acum această nouă și mult mai manifest totalitară formă de „societate” global-capitalistă nu sunt deloc surprinzătoare. Dimpotrivă, este tocmai la ceea ce te aștepți  din partea unui sistem global hegemonic nou instaurat.

CJ HOPKINS: A SCHIMBA RADICAL SOCIETATEA DIN CAUZA UNUI VIRUS ESTE O DEMENȚĂ

DM: Identificați capitalismul global (sau „GloboCap”) drept personaj principal în această poveste. Există o altă școală de gândire, care se revendică de la James Burnham, care susține că nu mai trăim acum într-un sistem capitalist propriu-zis, ci într-o formă de managerialism, asemănătoare fascismului, deoarece reprezintă o fuziune între stat și corporații. Oricum ar sta lucrurile, ne putem întreba dacă acest sistem este acefalic și mecanic așa cum pare să sugerați dvs. La urma urmelor, elitele chiar se adună la Davos și pare greu de imaginat că nu plănuiesc să facă un profit împreună sau că nu au abilitatea de a face asta. Vorbiți de capitalismul global care „se restructurează pe sine”, dar, în fapt, nu este sistemul global restructurat de agenți individuali?

Marea Resetare este un plan manifest foarte îndrăzneț urmărit de o mână de oameni. Dincolo de acest nivel de comandă, un grup mult mai mare de cadre le implementează politicile. Acest grup pare în realitate ca și cum ar fi spălat pe creier. În ce măsură se hipnotizează unul pe altul și în ce măsură vorbim de indivizi complet conștienți care plutesc deasupra vârtejului? După cum spune Burroughs, „doar o mână de Senders știu ce fac, însă acești Senders de la vârf sunt cei mai răi și mai periculoși oameni din lume”.

În fine, deși capitalismul global este poate hegemonic, rămâne în continuare compus din diferite centre de putere care nu împărtășesc exact aceleași interese, mai presus de toate Rusia, China și Apusul. Fiecare dintre aceste zone, care cunosc la rândul lor subdiviziuni, au abordat „Noua Normalitate” în moduri diferite, Rusia fiind cea mai sceptică, China cea mai cinică, iar Occidentul cel mai alienat mintal. Uneori mă întreb dacă nu asistăm mai degrabă la horcăitul final al unui Occident plin de iluzii și muribund, decât la impunerea unei noi paradigme de guvern mondial.

CJH: Bineînțeles că există agenți individuali care pun în aplicare restructurarea capitalismului global. Sistemele sunt compuse și menținute în funcțiune de indivizi. Ceea ce încercam să sugerez este că acești indivizi sunt în esență interșanjabili pentru sistemul a cărui structură fundamentală și evoluție le forțează deciziile și acțiunile. Orice sistem ideologic este ca un teren de tenis sau tablă de șah. Stabilește un teritoriu și regulile conform cărora indivizii gândesc și acționează. Într-un turneu de tenis, jucătorii se schimbă, dar toți joacă tenis. Același lucru se petrece și cu mediul artistic. Nu poți cânta muzică folosind vopsea și nici nu poți picta cu un pian. Limbajul ne oferă o altă analogie fertilă. Oricine vorbește mai mult de o limbă își dă seama că structura limbii determină felul în care gândești, cum percepi și ceea ce ești în stare să exprimi.

Ar fi ușor dacă ar exista o mână de conjurați la vârful piramidei care pun la cale totul după un plan general. Atunci am putea lua cu asalt Bastilia, am decapita pe câțiva și am schimba din temelii lucrurile. E tentant să privim lucrurile astfel, deoarece la vârf sunt figuri ușor de identificat. Dar capitalismul global este o hidră. A decapita câțiva indivizi nu înseamnă altceva decât a înlocui unele capete cu altele. Iar Hidra rămâne Hidra.

În ceea ce privește trăsătura capitalismului global de a fi total, susțin acest punct de vedere. Vorbesc despre capitalismul global ca fiind în primul și primul rând o ideologie globală, și ca un sistem global economic și financiar în care fiecare națiune „dezvoltată” reprezintă o parte interdependentă, inclusiv China și Rusia, dar și țări „paria” precum Cuba sau Iran.

Suntem atât de obișnuiți în a gândi în termeni de state națiune care se întrec cu alte state națiune încât nu ne-am prins încă asupra faptului că ele nu mai reprezintă actorii principali. Bineînțeles că această competiție continuă, dar arată mai mult ca o competiție între corporații… o luptă pentru dominație în interiorul sistemului capitalist global, spre deosebire de lupta pentru puterea de a decide natura sistemului însuși. Această luptă s-a terminat acum, sau mai degrabă continuă diferit, sub forma unor insurgențe în interiorul sistemului, deoarece, așa cum aminteam mai înainte, nu mai există „exterior”.

DM: Această analiză, conturată pe baze marxiste, continuă să-și demonstreze utilitatea. Însă mă întreb dacă nu are și limite. În măsura în care afirmă un sistem total inexpugnabil, pare că rezistența este inutilă. Cu toate acestea, ați afirmat mai înainte despre posibilitatea de a obstrucționa Noua Normalitate înainte ca ea să se instaleze deplin. Cum ar putea să se petreacă acest lucru?

CJH: Am citit foarte mult Marx în tinerețe, dar și mulți alți filosofi, dar nu îmi dau seama ce este specific marxist în perspectiva mea. Nici nu cred că de aici se desprinde ideea unui sistem inexpugnabil. Niciun sistem nu este inexpugnabil. În cele din urmă, totul se prăbușește. Rămâne doar problema lui când și cum.

Cât despre obstrucționarea „Noii Normalități”, acest lucru se întâmplă deja și s-a petrecut de la bun început. Orice formă de totalitarism depinde de soldații de jos pentru a-și impune dictatele. Deși majoritatea populației occidentale a colaborat cu acest plan de la început, a existat o minoritate relevantă care s-a opus din start „Noii Normalități”. Ne aflăm într-un moment critic. Pe de o parte, opoziția ia amploare și chiar o mână de figuri publice proeminente care au tăcut în ultimul an simt că au libertatea de a critica sau cel puțin de a pune sub semnul îndoielii povestea Covid. Pe de altă parte, autoritățile par hotărâte să ducă mai departe schimbarea ideologică, în principal prin impunerea unui sistem de segregare patologizat. În acest moment problema este câți oameni vor continua să urmeze ordinele, odată ce faza de „șoc și uluială” s-a terminat.

Pică în sarcina noastră, a celor care ne-am opus de la bun început „Noii Normalități” să-i facem și pe alții, care au tăcut până acum, sa vadă demența planului, să ia atitudine și să nu se mai supună. Pentru asta, trebuie să încetăm a ne mai supune regulilor impuse de povestea oficială și să producem cât mai multe divergențe sociale prin asta. Practic, trebuie să demonstrăm prin acțiunile noastre că „Noua Normalitate” este o mișcare paranoică, totalitară și ideologică, fără niciun fel de bază în realitate, așa încât cei care i se supun să fie tulburați de acest fapt.

Așa cum am spus de nenumărate ori, indiferent ce este cu acest virus, nu avem nevoie din pricina lui de o „Nouă Normalitate”. Ideea că trebuie să restructurăm radical societatea umană din cauza unui virus, indiferent ce virus, este la modul literal o demență. Trebuie să-i determinăm pe cei obedienți față de „Noua Normalitate” să dea ochii cu nebunia acțiunilor și ideilor lor. S-ar putea să nu funcționeze, dar este singura noastră șansă.


Categorii

Noile totalitarisme, dictatura si reeducare, Pandemia de coronavirus/ COVID-19

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

4 Commentarii la “Cu CJ HOPKINS despre GLOBOCAP și Marea Accelerare către noul totalitarism patologic, cenzura NOII NORMALITĂȚII și demonizarea noilor dizidenți. „Noua normalitate este aici pentru a rămâne”

  1. Pingback: Plandemia merge înainte… și nu e nici o conspirație! | MĂRTURIE CREȘTIN-ORTODOXĂ
  2. Pingback: Libertatea de exprimare în SUA este pe patul de moarte… Oare numai acolo? | MĂRTURIE CREȘTIN-ORTODOXĂ
  3. Pingback: La ce asistăm în prezent? MANUFACTURAREA „NOII REALITĂȚI” TOTALITARE. CJ Hopkins: „să nu ne minţim vizavi de lucrurile cu care ne confruntăm” - Cuvântul Ortodox
  4. Pingback: FURTUNA CARE VINE. Despre segregarea socială a nevaccinaților și sinuciderea colectivă a umanității în tirania sanitară cu texte de Giorgio Agamben și CJ Hopkins
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare