DE CE VA FI RAZBOI? Un raspuns duhovnicesc

13-07-2015 4 minute Sublinieri

 

Viktor Vasnetsov - Cei patru calareti ai Apocalipsului (1887)

Viktor Vasnetsov – Cei patru calareti ai Apocalipsului (1887)

Având în vedere ce se întâmplă în lume, întrebarea „Va fi război?” este pe buzele și în mintea multora dintre noi. Războaie sunt în multe locuri din lume, dar războiul la care face referire întrebarea este unul global, asemenea celor două Războaie Mondiale din secolul XX.

În ciuda eforturilor susținute pentru a aduce pace socială, rasială, etnică, religioasă, economică etc. conflictele cresc – de la cele personale la cele între grupuri și stări sociale, state și civilizații. Și vor crește, căci metoda prin care se încearcă obținerea acestei păci este, de fapt, una care sporește conflictul.

Civilizația relativismului

Dacă ar fi să definim civilizația globală actuală, principiul împărtășit de majoritatea statelor este credința în lipsa unui adevăr absolut, a unor norme care să fie general acceptate. Odată cu dezincriminarea avortului la cerere, dezincriminarea incestului, desființarea căsătoriei naturale bărbat–femeie, singura normă de viață care să fie împărtășită de toate statele este incriminarea actelor sexuale cu minori și a pornografiei infantile. Răspândirea uriașă a acestora arată că e doar o problemă de timp dezincriminarea lor.

Credința din trecut în existența unei firi a lucrurilor, pe care legile statelor și politicile publice o recunosc și țin cont de ea, a fost înlocuită la nivel public (în mediile culturale, educaționale, politice și chiar religioase) cu credința că nu există un adevăr obiectiv despre nimic și că fiecare poate să creadă ce vrea despre orice, iar singura obligație a oamenilor, a grupurilor sociale și a statelor este să nu afecteze libertate de a crede orice a altora. Cu alte cuvinte, nu există bine sau rău, adevăr sau fals, ci totul este doar o problemă de opinie personală.

Dictatura relativismului și principalul ei inamic, firescul

Promotorii relativismului consideră că rădăcina conflictelor este credința în adevăruri absolute și că această credință generează automat violență împotriva celor care nu împărtășesc aceleași adevăruri. Prin urmare, promotorii relativismului forțează practicarea credinței în inexistența unor adevăruri absolute și în existența doar a unor adevăruri relative, valabile numai pentru cei ce cred în ele și le urmează. Pe scurt, morala relativismului este: cineva poate să creadă ce vrea și să facă ce vrea, dar să nu impună altora credința și voia proprii.

În teorie, relativismul lasă fiecăruia libertate individuală, iar spațiul public este guvernat de regula de a nu atenta la libertatea celorlalți.

Cu toate acestea, pacea nu vine, ci din contră. De exemplu, războaiele din prezent au condus către cel mai mare număr de refugiați din istoria omenirii: 60 de milioane, dintre care jumătate sunt copii.

Civilizația relativismului este civilizația Religiei lui Eu, egocentrismul, în care omul se face dumnezeu pentru sine. Cel care îmi limitează egocentrismul cu fapta sau viața sa devine dușmanul meu și dușmanul statului. Astfel relativismul duce la dictatură şi apoi la război.

Dictatura va apărea pentru că cei care susțin relativismul consideră că doar el este soluția și că problema nu este acesta, ci prea puțina lui aplicare. Ca urmare, îl vor aplica cu forța celor care nu îl vor îmbrățișa de bună voie. Comunismul a plecat de la idealul egalității materiale între oameni pentru a cărui realizare s-a folosit forța, căci oamenii nu au vrut de bună voie. Astfel, au fost uciși milioane de oameni considerați că stau în calea fericirii universale. Aceeași spirală a violenței este cerută și de relativism.

Nu va fi de ajuns ca omul să accepte că „fiecare e liber să facă ce vrea” într-o problemă, ci va fi necesar să declare că „opinia mea nu este mai adevărată decât opinia celuilalt” – altfel înregimentarea în relativism nu este completă. Conform regulilor relativismului, tot cel care nu se va supune acestei necesități va fi în afara legii, iar opinia lui va fi declarată ca ilegală. De exemplu, în mai 2015, senatorul american Marco Rubio constata că

suntem pe punctul de a argumenta că predarea creştinismului este de fapt un discurs al urii

din cauza înțelegerii homosexualității ca păcat.

În această dictatură a relativismului, persoanele, grupurile și țările vor fi cu atât mai persecutate cu cât trăiesc și susțin mai mult firescul lucrurilor. Astfel, nu este de mirare faptul că cel mai persecutat grup religios din lume și, în general, cel mai persecutat grup de orice natură din lume este cel al creștinilor. Și nu va fi de mirare că, în particular, Biserica Ortodoxă, ca instituție, nu va putea evita să fie cel mai intens atacată de către dictatura relativismului, din cauza conformității ei cu firea lucrurilor. Pentru că, în esență, înainte de a fi un război împotriva oamenilor, războiul declanșat de relativism este un război împotriva adevărului firii lucrurilor, a lui Dumnezeu.

Războiul tuturor împotriva tuturor

Războiul cu arme nu a început în anii din urmă în Ucraina, în Orientul Mijlociu, în Africa, ci războiul cu arma în mână (chiureta) a început prin Revoluția sexuală din anii ′60, când comunitățile și statele au căzut de acord că este necesară anularea dreptului la viață pentru cel mai vulnerabil grup: copiii nenăscuți. Atunci, pentru a obține cât mai multă plăcere trupească cu cât mai puține costuri și responsabilități, copiii au fost văzuți ca inamicii fericirii părinților și a început războiul împotriva lor – avortul la cerere, legalizat în câțiva ani în majoritatea statelor civilizației occidentale. În statele comuniste, acesta se declanșase mai demult, căci Lenin a legalizat avorturile în Rusia în 1920.

Războiul are fronturi unde lupta este dusă cu un deosebit succes. De exemplu, în Uniunea Europeană 96% dintre copiii diagnosticați intrauterin cu Sindrom Down sunt avortați – un procent atât de mare nu este posibil decât cu aprobarea întregii societăți.

Dar există și fronturi în care lupta este de-abia la început. Deși promovată de decenii, abia în acești ani câștigă teren eutanasierea involuntară: bătrâni și copii nou-născuți cu diferite afecțiuni sunt uciși la cererea altor membri ai familiei, considerându-se că viața lor nu merită trăită. De fapt, cei puternici, care dispun de viața lor, vor să poată trăi fără responsabilitatea purtării de grijă pentru aceștia. Avortul postnatal (noul nume academic pentru pruncucidere) este susținut de din ce în ce mai mulți eticieni, care consideră că până spre doi ani de la naștere viața unui copil este mai puțin valoroasă decât cea a unui porc – între ei, un etician englez care a primit titlul de doctor honoris causa al celei mai importante universități din România.

Întinderea acestui război va fi pe măsura acceptării relativismului. Oamenii care consideră că își sunt propria măsură și își apără modul de viață prin dogma „e interzis să interzici” îi vor înlătura din societate pe cei care consideră că unele lucruri nu sunt firești și nu trebuie acceptate ca normă publică. Statele care vor avea ca politică publică relativismul vor porni război cu cele care vor continua să admită credința în adevăruri absolute.

Va fi război?

Sfântul Nicolae Velimirovici, în cartea „Războiul și Biblia”, publicată în 1931, spune despre un nou război mondial ca fiind ine­vitabil. Argumentele sale pot fi sintetizate într-unul:

Pacea fără Dumnezeu e leagănul războiului”.

Puțini l-au crezut atunci, dar cuvintele sale s-au adeverit după opt ani, când a început al Doilea Război Mondial. Astăzi, argumentul său se poate sintetiza astfel:

„Relativismul, adică libertatea fără adevăr, este leagănul războiului”.

Căci cum poate să promoveze pacea o țară care acceptă uciderea unor grupuri întregi de oameni nevinovați? Iar România nu regretă uciderea a mai mult de 22.000.000 de copii prin avort începând cu 1958. Cum să sperăm la pace?

Și astăzi, dacă războiul relativismului împotriva adevărului, al omului împotriva lui Dumnezeu, va continua, războiul dintre oameni va fi ine­vitabil, atât războiul civil, cât și războiul între țări. Când oamenii se întorc la adevăr, la firea lucrurilor, atunci se instaurează pacea cu Dumnezeu și pacea cu aproapele.

Mihai Pavel

Cauza războiului constă în lepădarea oamenilor de Dumnezeu și de legea Lui. Lepădarea de Dumnezeu și netrebnicia din timp de pace a oamenilor provoacă războiul. Atunci când oamenii merită războiul, atunci când acumulează cauze de război, războiul vine fie că o vor ei, fie că nu o vor. Precum cei ce beau apa cu bacili de tifos se molipsesc de tifos și tifosul este inevitabil, așa și cei ce, lepădându-se de Dumnezeu, se adapă cu gânduri, pofte și fapte potrivnice lui Dumnezeu, atrag asupra lor molima războiului, și războiul devine inevitabil. Atâta vreme cât oamenii se războiesc cu Dumnezeu prin gândurile, poftele și faptele lor, degeaba visează la pace. Fie că vor sau nu, războiul n-are cum să nu vină acolo unde este semănată sămânța războiului. Războiul împotriva lui Dumnezeu, pe față sau într-ascuns, duce inevitabil la război între oameni.

Sfântul Nicolae Velimirovici, „Războiul și Biblia


Categorii

Al treilea razboi mondial, Avort, Eutanasie, Homosexualitate, Manastirea Putna

Etichete (taguri)

, , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

7 Commentarii la “DE CE VA FI RAZBOI? Un raspuns duhovnicesc

  1. -care consideră că până spre doi ani de la naștere viața unui copil este mai puțin valoroasă decât cea a unui porc-

    Aceste cuvinte ma dor profund. Cum sa imi vad copilul care are un an si sase luni ca …nu pomenesc.. Atata gingasie si frumusete dumnezeiasca la un copil si unii il aseamana cu…
    Nu pot sa zic decat ca prin gura pruncilor graieste Cuvantul iar prin cea a ..eticilor graieste Satan.
    Dumnezeu cu Maica sa ne pazeasca !

  2. off topic: Corectitudine politica ++

    „Sunt facultati in America unde nu se dau carti mai vechi de 5 ani: numai in ultimii 5 ani !
    Pai se traieste intr-un prezent permanent care este practic un sfarsit permanent.
    Daca te uiti inapoi, devii incorect politic, devii arheofil, …. , reactionar, trebuie sa fii mereu update.

    Ei vor sa fie numai ce ste cerut acum, … este vechea fobie la radacini…
    Cei noi cei de astazi vor sa traiasca intr-un dispret fata de lumea radacinilor de sub pamant..”

    Dan C Mihailescu – Rostul lecturii in lumea de azi, Credinta si cultura, Trinitas TV 24 mai 2015 min 22

  3. Da, din pacate, tema razboiului este din ce in ce mai mult de actualitate, insa nu trebuie nici sa ne infricosam peste masura, nici sa ignoram avertismentele. Pe plan personal, sigur ca imi este frica de ce va sa vie si nici nu stiu daca sau cat sunt de pregatit pentru orice ar urma. De aceea, fiindca fiecare avem tot felul de neputinte, sa-l rugam pe bunul Dumnezeu sa mai amane, daca este posibil, acest deznodamant nefericit si tragic al omenirii. Oricum va fi, este musai sa credem ca ajutorul lui Dumnezeu, pentru cei care il cer cu credinta, va veni negresit si in raport de orice situatie.
    Pe de alta parte, este dureros sa vezi ca omenirea il exclude pe Dumnezeu din orice fel de randuiala lumeasca. La temelia randuielii omenesti este pus acest relativism ingrozitor si care aduce o pace fara Dumnezeu, care este echivalentul razboiului.
    Uitandu-ne in istorie, lumea nu a fost o mare iubitoare a Dumnezeului cel adevarat, insa lumea si popoarele lumii, in decursul istoriei, aveau o credinta in ceva mai presus de lume si tineau la spiritualitatea lor. Acum, ca nicicand in istorie si ca urmare a globalizarii accentuate si a relativizarii, a tehnicitatii excesive, oricare aspiratie a omului catre vesnicie, inclusiv credinta in Dumnezeul cel adevarat, este inlaturata sau relativizata si este creat astfel un Dumnezeu convenabil omului, adica un Dumnezeu tolerant si permisiv.
    Opinia personala este dumnezeul zilelor noastre, totul este ingaduit in limita unei libertati mincinoase, fiindca este o libertate fara adevar. Oamenii nu mai au nevoie de absolut, de Dumnezeu, fiindca se au pe ei insisi. Trist, insa omul poate ajunge sa creada cu adevarat ca el este masura tuturor lucrurilor si, ca in parabola Mantuitorului, se pare ca lucratorii viei l-au alungat pe stapanul acesteia.
    Firescul si bunul simt sunt discreditate sistematic pe temeiul liberului arbitru, insa nu avem o libertate in adevar, ci o alegere in minciuna si numai a minciunii. Omul, de la Adam pana acum, si-a insusit mereu aceasta viclenie ingrozitoare, pierzatoare de vesnicie, ca poti alege mereu sa devii dumnezeu fara de Dumnezeu.
    Ma uit cu amaraciune la situatia asta absurda si dureroasa cu Grecia; este evident ca decizia nu le apartine grecilor, iar europenii nici macar nu se mai sinchisesc sa mascheze ipocrizia, cinismul si lipsa de milostivire. Cand ai o datorie pe care nu o poti achita, orice om normal stie ca fie poti fi iertat de o parte sau de toata datoria, fie poti fi executat silit oricand pentru acea datorie. Iar conducatorii Greciei, cand au initiat aceasta disputa cu europenii, trebuiau sa fie pregatiti pentru orice fel de evolutie, inclusiv pentru situatia in care s-a fi ajuns la care pe care si pentru orice scenariu, inclusiv pentru iesirea din zona euro si baterea unei monede proprii. Cand stii ca vei fi amenintat cu iesirea din zona euro, cu toate consecintele ce decurg de aici, pentru a fi obligat sa accepti propunerile europenilor, nu poti declara public inainte de negocieri, ca nu te-ai gandit la varianta hard, respectiv la revenirea la fosta moneda nationala, drahma. Nu poti juca dur decat daca esti pregatit pentru orice scenariu. Premierul grec trebuia sa aiba tiparnitele pregatite cand s-a pus la masa negocierilor. Daca e altfel si fie joci la cacialma, fie nu joci toate variantele corecte posibile, fie esti surprins de partea cealalta, esti diletant, naiv sau tradator.
    Problema nu este daca va fi razboi, ci cand va fi acest razboi. Sunt create acele cauze premiza ale unui conflict care poate deveni global, iar cauza primordiala a oricarui razboi este evident scoaterea lui Dumnezeu din orice fel de carmuire si legiuire lumeasca si pe cale de consecinta, imbratisarea pacatului sub toate formele lui. Cand pacatul este stabilit ca principiu de vietuire, iar cel mai puternic si dezvoltat stat al planetei da un asemenea semnal lumii acesteia, asa cum reiese din recenta hotarare a Curtii Supreme americane referitoare la legalizarea casatoriilor homosexuale in toate cele 50 de state din SUA, nu prea iti vine sa crezi ca nu va exista chiar niciun fel de consecinta. Dumnezeu lucreaza la mantuirea lumii si va lucra pana la sfarsitul vremurilor, insa, cand oamenii se netrebnicesc in asemenea masura, nu putem ignora faptul ca va exista un raspuns al lui Dumnezeu la o asemenea stare de lucruri. Dumnezeul milei nu vrea moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu, insa acest Dumnezeu milostiv si iertator nu poate face binele impotriva vointei oamenilor, care nicicum nu vor sa se intoarca si care continua sa lucreze cu sarg la propria lor pieire, fiind de o inconstienta vecina cu nebunia: “Astazi s-a marcat o etapa majora in drumul nostru spre egalitate. Cuplurile de homosexuali si de lesbiene au acum dreptul de a se casatori, la fel ca toti ceilalti”, a scris Obama pe Twitter. “Iar aceasta decizie este o victorie pentru America”, a mai spus el.
    Absurdul situatiei e grotesc atunci cand te gandesti ca Dumnezeu, in chip nevazut, exista in cadru, iar oamenii, sarmanii de ei, in calitate de autori sau complici, il pun mereu pe Dumnezeu in situatia de a-si intoarce privirea; culmea este ca omul se mai si lauda cu spurcaciunile pe care le face sau le incurajeaza sub orice forma. Pe temeiul ca dreptul la casatorie al homosexualilor este consfintit prin lege si aceasta constituie un progres al egalitatii, oamenii, maine poimaine, or sa vrea sa se impreuneze legal cu minorii sau cu animalele. Probabil, vom fi martorii unui lobby asemanator celui pentru drepturile LGBT si vom auzi din ce in ce mai mult si din cat mai multe directii (desigur sunt inclusi aici “specialistii” si somitatile de serviciu care mereu cuvanta in asemenea situatii, iar noi, muritorii de rand nu ni se permite sa-i contrazicem, fiindca, nu-i asa, ei sunt “specialistii”), că de fapt pedofilia este o orientare sexuală, la fel ca și homosexualitatea sau heterosexualitatea.
    Dumnezeu nu abdica de la a avea grija de propria creatie, dar nici nu poate ignora la nesfarsit dorinta oamenilor de a fi lasati cu totul in voia lor. Din pacate, in timpurile noastre, cand oamenii poseda atatea mijloace de distrugere in masa, aceasta respectare a vointei umanitatii de catre Dumnezeu ar putea echivala cu posibila autodistrugere a omenirii.
    Omul este capabil sa-si gestioneze propria libertate numai daca se afla in adevar. Cand esti in intuneric insa, propria ta voie iti poate fi propriul mormant. Dusmanul de moarte al omului, diavolul, va fi mereu prin apropiere, ajutandu-te sa cazi in aceasta prapastie fara fund a despartirii de Dumnezeu, care este adevaratul iad. Liberul arbitru este argumentul preferat al diavolului si din pacate, omul, mereu face aceeasi alegere nefericita: vrea sa fie un dumnezeu fara de Dumnezeu.

  4. Da, si eu cred ca dictatura relativismului va duce la atacarea vizibila a crestinismului, la inceprea prigoanei impotriva Bisericii. Dar, intr-adevar, poate duce la razboi si intre state, chiar daca avem de o parte a baricadei, in mod vizibil, doar Rusia, perceputa pe buna dreptate de catre oculti ca fiind singurul bastion statal care se opune cat de cat relativismului.
    P.S.: De altfel, avem astfel o explicatie buna si pentru lupta de decimare a liderilor singurului partid cu sprijin mare in popor – PSD-ul.

  5. @catalin
    tu trebuie sa intelegi un lucru…un om poate duce o vaca la apa dar 20 de oameni nu o pot sili sa bea.
    cruciada pocaintei purta prin titluri de schioapa, jurnalismul de tip “buhuhu” nu vor trezi in om nicio miscare spre pocainta, doar Dumnezeu poate face asta. Istoricul poate cel mult sa arate sensul duhovnicesc al evolutiei istoriei, dupa cum spunea sf. Teofan Zavoratul.
    “pocaiti-va pentru ca vine al treilea razboi mondial”…cine te-a pus pe tine ava si judecator?
    cine esti tu sa-mi spui mie… raule?

  6. In cu totul alta ordine de idei, e bine ca un astfel de text duhovnicesc general care ne spune, cumva, ceea ce stiam deja, atrage atentia si, iata, e circulat pe fb si comentat, Ar fi bine insa sa luam aminte si la analize mai aplicate, cum ar fi cea de aici: http://analize.cuvantul-ortodox.ro/cum-a-devenit-posibil-al-treilea-razboi-mondial/

    In cazul in care nu are nimeni rabdare sa parcurga textul, am atrage atentia macar asupra acestui punct de vedere:

    Există un corolar în doctrina nucleară a Rusiei, o modalitate prin care rușii cred că au rezolvat problema superiorității militare occidentale, care este atât de riscant, atât de periculos, încât este dificil de crezut că e luat în serios. Și totuși, există multe indicii că da.

    Corolarul propune adoptarea de către Rusia a ceea ce ei numesc un atac nuclear de „de-escaladare”. Răspunsul Rusiei, în cazul unui astfel de conflict, este să folosească o singură armă nucleară – din familia celor mici, de folosit în teatrul de operațiuni, cunoscute sub numele de arme „tactice”, și nu arme nucleare „strategice”. Ideea este că o astfel de lovitură ar semnala disponibilitatea Rusiei de a folosi arme nucleare și ar forța inamicul să încheie imediat lupta.+

    Nikolai Sokov, expert în arme nuclear și fost funcționar în cadrul Ministerului rus de Externe, a explicat în Buletinul Oamenilor de știință în domeniul Atomic că aceasta nu mai este o opțiune exagerată de ultimă instanță, ci a devenit esențială în planificarea militară rusă.

    „Pentru a fi eficientă, o astfel de amenințare trebuie să fie credibilă. În acest sens, toate exercițiile militare la scară largă pe care Rusia le-a efectuat începând din anul 2000 au inclus simulări de atacuri nucleare limitate,” a spus Sokov.

    Buzhinsky, membru recent pensionat din Statul Major General rus, a confirmat în întâlnirea noastră că acest lucru este ceva ce militarii consideră drept o opțiune viabilă. „Dacă Rusia suferă un puternic atac convențional, da, desigur, așa cum este scris în doctrină, poate exista o utilizare limitată de arme nucleare nestrategice”, a spus el. „Pentru a afișa intenție, ca factor de de-escaladare.”

    Este greu de imaginat o idee mai periculoasă de planificare militară astăzi decât a unui război nuclear „limitat”. Atunci când privești această doctrină din partea americană, începi să vezi ce o face periculoasă, chiar nebunească. Imaginați-vă că sunteți un lider american și forțele din Europa de Est au fost atrase cumva în conflict cu rușii. Poate că, în timp ce artileria și avioanele rusești te împresoară, contraataci pe teritoriu rusesc să-i anihilezi. Kremlinul, temându-se de începerea unei invazii asupra Moscovei, detonează un focos nuclear tactic asupra forțelor tale din Estonia sau Letonia. Nu ai nici o idee dacă mai vin și alte atacuri nucleare rusești – pe câmpul de luptă, în Europa sau chiar împotriva Washington-ului sau New York-ului. Răspunzi cu un atac nuclear tactic similar, riscând escaladarea treptată la război nuclear total? Temându-te de ce e mai rău, ataci direct Kremlinul? Sau anunți un armistițiu unilateral, retrăgând forțele umilite, recompensând Rusia cu o victorie?

    Doctrina nucleară a Rusiei pariază că orice lider american – ca să nu mai vorbim de liderii din Franța și Marea Britanie, tot puteri nucleare – ar alege ultima dintre aceste trei opțiuni. Dacă această predicție se dovedește a fi greșită, aceasta ar însemna război nuclear, poate chiar global și, astfel, distrugător. Această doctrină, cu alte cuvinte, este un joc de noroc cu soarta lumii.

    Asadar, Rusia, daca se va simti incoltita intr-o situatie de razboi conventional, e gata sa recurga la arme nucleare “mici”, folosite in tarile din regiune – cum ar fi tarile baltice sau Romania. Iar SUA nu da semne ca o va slabi din stransoare…

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare