CULT NEORTODOX AL PERSONALITATII LA TRUSTUL PATRIARHIEI. Decizii ale Sinodului BOR: CANONIZAREA MITROPOLITILOR ANDREI SAGUNA SI SIMION STEFAN si… reluarea neconditionata a dialogului cu greco-catolicii. Oare si a cedarilor de biserici?

22-07-2011 3 minute Sublinieri

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE ne informează:

În ziua de 21 iulie 2011, în Sala Sinodală din Reşedinţa Patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

În deschiderea lucrărilor, după oficierea slujbei de Te Deum în Catedrala Patriarhală, ierarhii au participat la slujba de pomenire a părintelui arhimandrit Arsenie Papacioc, trecut la Domnul în ziua de 19 iulie 2011.

Dintre hotărârile luate menţionăm:

– Sfântul Sinod a aprobat canonizarea mitropoliţilor Transilvaniei Andrei Şaguna (cu zi de pomenire la 30 noiembrie) şi Simion Ştefan (cu zi de pomenire la 24 aprilie), ca urmare a propunerilor sinoadelor mitropolitane ale Mitropoliei Ardealului şi Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

În legătură cu răspunsul Sinodului episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică) privind reluarea dialogului dintre cele două Biserici, Sfântul Sinod consideră că dialogul trebuie reluat fără condiţii prealabile întrucât problemele invocate pot fi discutate în cadrul dialogului însuşi spre a fi identificate soluţii în vederea rezolvării acestor probleme. De asemenea, dialogul trebuie extins şi la alte aspecte ale unei posibile cooperări practice.

Andrei Şaguna: mângâierea, speranţa tuturor românilor

 

Andrei Şaguna în memoria ardelenilor

 

Mitropoliţii Andrei Şaguna şi Simion Ştefan canonizaţi

1. Mitropolitul Şaguna Andrei (din botez Anastasie) a fost mitropolit al Ardealului (de origine aromână). S-a născut la 20 decembrie 1808 (1 ianuarie 1809 st. n.) în Mişcolţ, în Ungaria şi a trecut la Domnul la 16/28 iunie 1873 în Sibiu (înmormântat în Răşinari). Studiile gimnaziale la Mişcolţ şi Pesta (abs. 1826), superioare – de Filosofie şi Drept – la Universitatea din Pesta (1826-1829) şi de Teologie la Seminarul ortodox din Vârşeţ (1829-1832). După terminarea studiilor teologice, a intrat la mănăstirea sârbească Hopovo, unde a fost tuns în monahism, sub numele Andrei (24 octombrie 1833) şi hirotonit ierodiacon (februarie 1834); profesor la Seminarul Teologic din Carloviţ şi secretar al „Consistoriului arhidiecezan’ de acolo (din 1834), ieromonah (29 iunie 1837), protosinghel, „asesor’ (consilier) mitropolitan şi «administrator’ (locţiitor) de egumen la mănăstirile Iazac (1838), apoi la Beşenovo (1841); arhimandrit şi egumen la mănăstirile Hopovo (1842), apoi la Covil (1845); după 1842 a funcţionat un timp ca profesor la secţia română a Seminarului Teologic din Vârşeţ şi „asesor’ al Consistoriului de acolo. La 15/27 iunie 1846 numit „vicar general’ al Episcopiei Ardealului, cu sediul la Sibiu; la 2 decembrie 1847 ales episcop (recunoscut la 5 februarie 1848, hirotonit la Carloviţ la 18/30 aprilie 1848); la 12/24 decembrie 1864 numit arhiepiscop şi mitropolit al reînfiinţatei Mitropolii a Ardealului cu reşedinţa în Sibiu.

Ca episcop, a militat pentru restaurarea vechii Mitropolii a Ardealului, prin numeroase memorii înaintate Curţii din Viena, patriarhului ortodox sârb şi Congresului naţional-bisericesc sârb din Carloviţ, prin sinoadele eparhiale – formate din clerici şi mireni – convocate la Sibiu în 1850, 1860 şi 1864. După reînfiinţarea Mitropoliei (1864), cu două eparhii sufragane – la Arad şi Caransebeş -, a convocat un Congres naţional-bisericesc al românilor ortodocşi din întreaga Mitropolie, la Sibiu (septembrie-octombrie 1868), care a aprobat Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania (sancţionat de autoritatea de stat la 28 mai 1869), după care s-a condus Biserica Ortodoxă din Transilvania şi Banat până în 1925. Principiile fundamentale ale acestui statut – autonomia faţă de stat şi sinodalitatea, adică participarea laicilor (2/3) alături de clerici ( 1 / 3 ) la conducerea treburilor bisericeşti – au stat la baza Statutului de organizare a întregii Biserici Ortodoxe Române din 1925 şi a celui din 1948.

Pe tărâm cultural, a organizat învăţământul primar şi mediu ortodox românesc din Transilvania, punându-l sub îndrumarea Bisericii; preoţii parohi erau directori ai şcolii „poporale’ din parohia lor, protopopii „inspectori’ ai şcolilor din „tractul’ lor, iar episcopul (sau arhiepiscopul), „inspector suprem’ al şcolilor din întreaga eparhie, principii înscrise şi în Statutul Organic. La sfârşitul păstoririi sale, în Arhiepiscopia Sibiului existau aproximativ 800 de şcoli „poporale’, un gimnaziu cu 8 clase la Braşov (înfiinţat în 1850), o şcoală reală-comercială (din 1869) la Braşov, un gimnaziu cu 4 clase la Brad (din 1868). La îndemnul lui s-au tipărit peste 25 de manuale şcolare, unele în mai multe ediţii (de Sava Popovici Barcianu, Ioan Popescu, Zaharia Boiu ş.a). La Sibiu cursurile de teologie au fost ridicate de la 6 luni la un an (1846), iar în 1853 a înfiinţat un Institut teologic-pedagogic cu două secţii: teologică (doi, apoi trei ani de studii) şi pedagogică (doi, apoi trei ani de studii), cumpărând câteva case pentru nevoile şcolii şi internatului, pentru studenţii teologi şi preoţi a tipărit un număr însemnat de manuale didactice, lucrate de el însuşi sau de profesorii Institutului; a trimis numeroşi tineri la studii de specializare la Universităţile din Austria şi Germania, cu burse oferite din fondurile şi fundaţiile create de el. A avut un rol decisiv la, întemeierea şi organizarea „Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român’ (Astea), fund primul ei preşedinte (1861-1866); a iniţiat ziarul „Telegraful Român’ (ianuarie 1853), care apare până azi.

Ca „om politic’, a îndeplinit un rol de seamă în perioada 1848-1849: preşedinte al Adunării Naţionale româneşti de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj din 3 / 1 5 mai 1848, delegat de Adunare să prezinte revendicările româneşti împăratului Austriei, la Innsbruck şi Viena, apoi Guvernului din Pesta. în anii următori – fie singur, fie cu alţi delegaţi ai românilor – a prezentat în mai multe rânduri memorii către împărat, cu doleanţele naţiunii române; după 1860 a fost membru în Senatul imperial din Viena, între 1863-1865 deputat în Dieta Transilvaniei, copreşedinte al Conferinţei naţionale-politice a românilor (1861) şi al Congresului naţional al românilor (1863), ambele la Sibiu; după crearea statului dualist austro-ungar (1867), a fost mentorul direcţiei „activismului’ în viaţa politică a românilor transilvăneni. Îndrumător şi sprijinitor al preoţimii şi al credincioşilor, ctitor al bisericii din Guşteriţa, lângă Sibiu; membru de onoare al Societăţii Academice Române (1871), preşedinte de onoare al Societăţii „Transilvania’ din Bucureşti.

2. Mitropolitul Simion Ştefan a fost mitropolit al Transilvaniei şi a trecut la Domnul în iunie/iulie 1656 în Alba Iulia. A învăţat în Colegiul academic din Alba Iulia; călugărit în mănăstirea românească din acest oraş. În 1643 ales mitropolit al românilor ardeleni, cu sediul în Alba Iulia (Bălgrad). În timpul păstoririi sale s-a tipărit Noul Testament zis „de la Bălgrad’, prima traducere românească integrală (1648), cu o remarcabilă prefaţă a mitropolitului, în care dezbătea problema unităţii limbii româneşti. A fost reeditat în 1988 şi 1998. În 1651 a tipărit o Psaltire în limba română.

 

 

 

De remarcat si CULTUL – strident, dizgratios si… absolut neortodox – al personalitatii, practicat pe platforma Basilica la adresa PF Daniel, a carui aniversare surclaseaza net orice alt eveniment, incepand cu plecarea la ceruri a Cuviosului Arsenie Papacioc… Iata doar o enumerare a ultimelor titluri de pe Basilica:

22-07-2011 15:09

Moment aniversar cu ocazia împlinirii a 60 de ani de viaţă a Patriarhului României, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul”

22-07-2011 12:45Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României împlineşte 60 de ani

22-07-2011 12:30Te Deum cu ocazia aniversării a 60 de ani de viaţă ai Patriarhului României

22-07-2011 12:25Darul lui Dumnezeu pentru Biserica Ortodoxă Română – Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, la 60 de ani de dăruire lui Hristos (1951-2011)

22-07-2011 10:44Liturghie arhierească în paraclisul istoric al Reşedinţei Patriarhale resfinţit astăzi

22-07-2011 10:43Sfânta Liturghie Arhierească la Catedrala Patriarhală

22-07-2011 10:15Părinţii Patriarhului Daniel

22-07-2011 09:45Ierarhii Bisericii Ortodoxe Române în sinod

22-07-2011 09:33 Paraclisul istoric al Reşedinţei Patriarhale a fost resfinţit de Patriarhul României

22-07-2011 09:00Părintele Arsenie a primit sărutarea cea mai de pe urmă

22-07-2011 08:52Mănăstirea Bocşa Vasiova din Episcopia Caransebeşului în haine de sărbătoare

22-07-2011 07:30Astăzi se resfinţeşte Paraclisul Reşedinţei patriarhale

21-07-2011 21:43Sfinţirea noului autocar al Centrului de Pelerinaj al Patriarhiei Române

21-07-2011 21:13Concert aniversar la Palatul Patriarhiei


Categorii

1. DIVERSE, Greco-Catolici (Uniatia), Ierarhi romani, Pagini Ortodoxe, Patriarhul Daniel

Etichete (taguri)

, , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

31 Commentarii la “CULT NEORTODOX AL PERSONALITATII LA TRUSTUL PATRIARHIEI. Decizii ale Sinodului BOR: CANONIZAREA MITROPOLITILOR ANDREI SAGUNA SI SIMION STEFAN si… reluarea neconditionata a dialogului cu greco-catolicii. Oare si a cedarilor de biserici?

  1. Prea tare ultima poza,nu stiu de unde le luati,dar le nimeriti foarte bine.
    El e oaia alba in aceasta poza,cred ca la asta v-ati gandit ,nu? 🙂

  2. Oare acesti ierarhi sunt mai mari decit martirii temnitelor comuniste?
    As vrea sa stiu, pe larg, ce argumente se aduc pentru canonizarea acestora.

  3. apropo de feeling-ul ceausist care a reverberat din intreaga massmedia ortodoxa romaneasca (vedeti btw ca baietii de la site-ul Doxologia nu l-au uitat pe “Taticul” care i-a format) pe mine nu m-a surprins Basilica, ci acest articol (ma refer mai ales la autorul sau)
    http://www.ziarullumina.ro/articole;1670;1;60201;0;E-sarbatoare!.html

  4. @ Clifford:

    Da, ce sa mai zicem, pai fiecare supus mai mic sau mai mare trebuie sa-si aduca proppriul tribut omagial… Cu atat mai mult cei rasplatiti – sau pe cale de a fi… – cu un beneficiu (de egumen) sau altul… Trist, dar trebuie sa-i intelegem si iertam, iubindu-i la fel… de indurerat.

  5. La multi ani si la multi bani !!!
    Mi-a placut transmisia de la palat,de azi.
    S-a transmis foarte multa afectivitate si chiar dragoste pe micile ecrane. Ce s-au mai giugiulit ei pe acolo ,chiar mi-a placut,e bine ca se mai deconecteaza,merita.

  6. Fratilor cu retrocedarile va fi problema. A plecat Bartolomeu. Cei noi vor face pe ei de frica sa nu li se duca scaunele. Cand li se duc scaunele nu mai au cine sa ii linguseasca si se vor simti pierduti. Daca nu-i rasfata nimeni nu se simt bine si asa ca vor face orice sa isi pastreze scaunele pe care stau…

  7. Pingback: Daniel cel plin de lumină » Gigel Chiazna
  8. De pe site-ul Basilica, citez din omagiul adus Prefericirii sale Patriarhul Daniel:

    Strălucitul discipol al Părintelui Stăniloae, devenea în 1987 la Sihăstria Neamţului monahul Daniel […]

    Slujirea adusă Bisericii şi aproapelui a cunoscut o nouă strălucire odată cu alegerea şi hirotonirea tânărului ieromonah Daniel ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei […]

    Vasta cultură, profundul simţ al Ortodoxiei, viaţa duhovnicească aleasă, simţul practic şi voinţa neclintită de a sluji lui Dumnezeu şi oamenilor […]

    Ca Patriarh al României, slujirea Preafericirii Sale a dobândit strălucirea pe care Dumnezeu a dorit-o. […]

    În domeniul construcţiilor bisericeşti, aceşti primi ani de arhipăstorire au debutat sub auspiciile relansării viguroase (prea viguroase! – n.m.) a demersurilor pentru aducerea la viaţă a proiectului noii Catedrale […]Patriarhale

    Dragostei de cultură şi grijii pentru educaţie a reuşit Preafericirea Sa să îi dea o nouă dimensiune şi o nouă strălucire în aceşti primi ani de patriarhat printr-o serie de proiecte culturale […]

    Excepţionala şi atât de bogata activitate administrativă, pastoral-misionară şi cultural-academică se oglindeşte într-o serie de distincţii şi titluri (de parca asta conteaza, recunoasterea lumeasca – n.m.), pe care Preafericirea Sa le-a primit din partea multor instituţii de mare prestigiu din ţară şi din străinătate. […]

    
    După această succinta prezentare se poate constata faptul că Preafericirea Sa este una din marile şi providenţialele personalităţi ale Ortodoxiei contemporane, un teolog profund şi un ierarh luminat cu slujire pilduitoare, adânc şi fidel înrădăcinat în solul Tradiţiei ortodoxe, mereu deschis spre dialog (chiar prea deschis – n.m.) şi răspunzând la provocările societăţii contemporane, dar şi un adevărat ambasador al culturii şi spiritualităţii ortodoxe româneşti contemporane.[…]

    Un singur cuvant: Waw !

    Am orbit de atata stralucire. Deci asa ceva…

  9. Aceste laude mi-au adus acest gand :” Diavolul se face inger de lumina”.
    Acest patriarh, desi calugar, are mai mult comportamentul unui “om de afaceri”. Fac parte dintre cei care in mod obisnuit nu sunt de acord cu criticarea ierarhilor, dar faptul ca Patriarhul nu a participat la inmormantarea parintelui arhimandrit Arsenie Papacioc, care nu a fost ierarh ales, dar a fost ierarh al sufletelor ortodoxe romane lasat de Dumnezeu, mie mi-a pus multe semne de intrebare. Parintele Arsenie merita aceasta “onoare”.
    In plus, eu am duhovnic calugar (arhimandrit) si stiu ca de cate ori este ziua de nastere a sfintiei sale si ii urez multi ani, el imi raspunde: Gheorghe a murit, ziua mea de nastere este ziua cand m-am calugarit…
    Doamne iarta-ma !

  10. @ Dorian:

    IPS Andrei a rezistat darz in fata greco-catolicilor cat a fost la Alba-Iulia. Inca mai nadajduim sa nu-si calce in picioare constiinta nici acum, chiar daca la Cluj presiunile sunt mult mai mari, iar slabiciunea sa omeneasca este… pe masura 🙁

  11. Ierarhii propusi spre canonizare, nu zic nu, au fost ierarhi importanti, dar din biografia sumara redata se vede ca au avut mai mult o activitate administrativa foarte importanta… Nu stiu daca activitatea administrativa poate fi un semn al sfinteniei… In tot cazul poate fi un precedent, nu? Vedeti peste nu stiu cati ani X a facut Catedrala Neamului, a reimpartit administrativ episcopiile, mitropoliile, a infiintat nu stiu cate episcopii nu stiu pe unde , a facut trust tv radio, ziare, pagina web etc…. rezulta ca trebuie canonizat!!! Si asa si altii ca el….

  12. @beatrice:

    E drept ca astfel de canonizari tin de o gandire sintetizata bine in comentariul dvs., insa cei doi mitropoliti nu au nicio vina pentru asta. 🙂 Iar activitate administrativa in slujba ortodoxiei cu siguranta nu era deloc un lucru usor pe vremurile lor (mai ales pe vremea mitr. Simion Stefan) si cu siguranta nu au primit cine stie de glorificari (cum primeste deja PF-ul nostru) in timpul lucrarii lor. Cateva aspecte din viata lor gasim aici: http://corinanegreanu.blogspot.com/2011/07/doua-canonizari-care-imbogatesc-norul.html

    Iata, de pilda, ce gasim despre Andrei Saguna:

    A refuzat demnitatea de patriarh al Bisericii Ortodoxe Sârbe, pe care i-au oferit-o unii, după cum a refuzat şi demnitatea de mitropolit al tuturor românilor ardeleni dacă va trece la unirea cu Biserica Romei, cum îi propunea Alexandru Sterca Şuluţiu, viitor mitropolit la Blaj; acest lucru îl mărturiseşte Şaguna însuşi în memoriile sale. Este o mărturie clară asupra ataşamentului său faţă de Ortodoxie.

    Tot în timpul vieţii a dat dovadă de o smerenie cu adevărat călugărească. Acest lucru rezultă din faptul că în 1871 a refuzat să participe la serbările organizate cu prilejul aniversării a 25 de ani de la venirea în Ardeal, declarând că va petrece acea zi în rugăciune, “cu post şi rugăciune, ca astfel să mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate facerile de bine ce le-au revărsat peste Biserica şi naţiunea noastră românească în decurgerea a 25 de ani”. Iar prin testament a dispus să i se facă o înmormântare simplă, “fără pompă, fără muzică şi fără predică”, prohodit doar de ieromonahul Gherman, duhovnicul său. (…)

    Din toate acestea, se desprind Ortodoxia credinţei sale, slujirea lui neîncetată la altar, propovăduirea Cuvântului Evangheliei prin predici şi prin cărţi tipărite; îndrumarea clerului şi credincioşilor săi prin pastorale, slujirea întregului neam românesc prin şcoli şi alte instituţii de cultură.

    Pentru toate acestea, considerăm că Andrei Şaguna poate fi trecut în rândul sfinţilor. El nu este cu nimic mai prejos decât marii ierarhi cărturari canonizaţi de Sfântul Sinod în ultimii ani: Iachint de Vicina, Varlaam şi Dosoftei, Antim Ivireanul şi Grigorie Dascălul sau Sfântul Calinic al Râmnicului. A apărat dreapta credinţă în faţa acţiunilor prozelitiste ale Bisericii unite, aşa cum au făcut şi înaintaşii săi în scaunul de mitropolit al Ardealului, Ilie Iorest şi Sava Brancovici în faţa prozelitismului calvin maghiar. (Pr. acad. prof. dr. Mircea Păcurariu)

    Iar pentru mitr. Simion Stefan:

    A păstrat nealterată identitatea confesională a românilor

    Într-o epocă dramatică pentru Ortodoxia transilvăneană, în care erau atentate înseşi esenţa şi existenţa sa, într-o situaţie aberantă din punct de vedere pastoral, în care mitropolitul era deposedat de prerogative, de autoritate, prin restrângerea jurisdicţiei, prin imixtiunea autorităţilor calvine, prin impunerea celor 15 condiţii – a căror aplicare ar fi însemnat calvinizarea Bisericii transilvănene, vlădica Simion Ştefan a reuşit să păstreze nealterată identitatea confesională a românilor transilvăneni. Totodată, prin formula aparte de apologie ca promovare culturală, a oferit acestora nu doar repere de credinţă, ci şi instrumente de consolidare a identităţii naţionale şi culturale. Or, acest lucru se petrecea tocmai într-o epocă în care emanciparea politică şi socială a românilor din spaţiul intracarpatic se dovedea imposibilă.

    Cât priveşte, punctual, evenimentul editorial de la jumătatea secolului al XVII-lea – Noul Testament de la Bălgrad -, fără a fi disociat de contextul general al Reformei, dar nici generat sau întreţinut exclusiv de acesta, ci în consonanţă cu impulsul intern, propriu Ortodoxiei transilvănene, opera se revendică a fi una românească şi ortodoxă. Departe de a fi tributar programului reformator, mitropolitul Simion Ştefan s-a dovedit, în acelaşi timp, umanist şi ortodox convins. Umanist, ca exponent al puterii de selecţie pe care cultura românească a secolului al XVII-lea a avut-o în acest proces de asimilare a valorilor europene, aşa încât din multitudinea invitaţiilor reformatoare să fie aleasă doar cea a introducerii limbii naţionale în Biserică.

  13. @beatrice & altii: si totusi…
    …stim noi oare ce om ar fi potrivit ca patriarh pentru aceste vremi, pentru cum suntem noi, mirenii dar si clericii de azi? radem, glumim, dar sper ca nu uitam gluma ca sa pastram in noi judecata ci viceinversa. zic eu ca e mai sanatos asa.

  14. http://www.ziarullumina.ro/articole;1670;1;60201;0;E-sarbatoare!.html

    bestial, inconstient, ti se strepezesc dintii, sub orice critica scris… infricosator….

  15. @ Antonie (nepublicat):

    Nu stim daca sunteti sau nu stilist ori sectant, dar nu putem aproba comentariile violent anti-ierarhie, care ii condamna in bloc pe ierarhi si “biserica”. Genul acesta de atitudini generalizatoare si in duh de razvratire, pe langa ca sunt nedrepte (fiindca sunt multi care nu sunt asa) si sunt neduhovnicesti nu pot proveni de la un adevarat fiu al Bisericii, care isi asuma cu durere toate neputintele trupului al carui madular viu se doreste a fi… Din fericire, nu toti episcopii sunt asa cum ii prezentati, chiar daca fenomenele sunt reale si sunt dureroase. Dar cu totul alta ar trebui sa ne fie atitudinea. Ne pare rau.

  16. eu nu sunt un fiu al bisericii sunt o sluga pacatoasa si netrebnica a lui Iisus Hristos Imparatul Slavei … iertare multa scumpii mei…mie rusine de multe lucruri care se intampla sub ochii nostri …obraznicie mare …Sfinte Ioane Botezatorule , tu glasule din pustie fate auzit si in aceste vremuri de foc…o bunule samarinean care esti de alt neam ajutane cu mila ta …iertare scumpii mei frati…dumnezeu sa faca mila cu noi…nu toate degetele de la mana sunt la fel dar toate slujesc mainii…

  17. as mai spune ceva mia placut mult atitudinile inaltului Anania …revelatoarele cuvinte ale parintelui Iustin…si frumusetea inaltatoare a parintelui vrednic de pomenire Arsenie Papacioc…,,va veni vremea cand toti vor innebuni si daca se va afla cineva sa nu fie ca ei vor spune ca acela este nebunul si vor arunca cu pietre in el sal omoare…,,…calea de mijloc este cea tamaduitoare…oare de ce na fost condamnat si de Mantuitorul scumpul nostru sfant si mare ierarh Nicolaie cand ia ars o palma grozava protestantului arie ,ba dimpotriva…oamenii cu firea lor apucata au aruncat imediat cu pietre…se spune ca marturisirea adevarului se vede din fapte nu din vorbe …atunci…cineva mia spus odata ,,ai sa vezi multe netrebnicii si multe spurcaciuni in fata ta ,sa nu te smintesti ca multora li se va lua vederea,,…fie ca Bunul nostru IISUS HRISTOS si PRESFANTA NASCATOARE DE DUMNEZEU sa faca mila cu noi cu toti…amin ps…ma retrag putin sami pun cenusa in cap

  18. apropo mam referit la unii arhierei …astazi nu se mai folosesc decat cuvinte de inaltare omului si de lauda …Bunului Dumnezeu cei mai ramane…

  19. Cu atatea surse de “lumina” riscam sa uitam ca Hristos este Lumina lumii. Sa nu fie!

  20. Ioana,ceea ce face sa uitam de Mantuitorul, sunt patimile….iertare pentru toate…

  21. antonie,
    aveti dreptate.
    Daca prin comentariul meu (ironic) v-am produs oarece tulburare, sa ma iertati. Sper sa ma ierte si Domnul pentru cat m-am scarbit de linguseala celor care m-au facut sa imi amintesc de “sedintele de partid” de prin anii ’80.

  22. comentariul dv nu ma tulburat cu nimic… nu ati produs nici un fel de ironie prin acest comentariu…este foarte bun … eu pacatosul doar am mai adaugat ceva… iertare multa domnisoara sau dna Ioana

  23. http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/slujitorul-credincios-intelept

    Nu sunt de acord cu tonul multor comentarii din presa noastră, nici cu acesta susindicat întru-totul, dar se pare că majoritatea vede problema altfel decât mine, aşa că mă supun smerit. Poate dacă i-ar fi scris domnul Pleşu omagiile, acest narcoman insaţios al epitetelor, nu s-ar fi smintit atât de mulţi credincioşi de ceea ce ar fi trebuit să fie un cald prilej de sărbătoare al Preafericitului nostru Părinte Patriarh Daniel. Altfel, e plăcut să-l vedem pe domnul A.Pleşu asumându-şi statutul de mădular al Bisericii, nu doar zestrea ei filosofic-sapienţială. Iertaţi-mă!

  24. @ utzu:

    Nu, totusi, in Biserica ORTODOXA, ziua unui Patriarh – si inca a unuia atat de… tiranic si iubitor de laude si de glorie desarta, din pricina pacatelor noastre – nu ar trebui sa fie defel zi de sarbatoare sau de manifestare a vreunui cult al personalitatii. Nu asa ne invata Evanghelia, nici Sfintii Parinti si vietile lor. un Patriarh nu ar trebui sa fie papa. Plesu are si el o data dreptate, dar mai mult din greseala, fiindca acum chiar s-a intrecut masura de la care este nevoie de muuuulta lamaie. Dar e oglinda noastra. Deci tot pe noi trebuie sa ne plangem. Iarta-ne si pe noi!

  25. Doar semnalam articolul domnului Pleşu. 🙂 Am înţeles poziţia dumneavoastră, după cum cred că şi a mea este mai mult decât evidentă. Un post spornic şi binecuvântat vă doresc tuturor! Doamne, ajută!

  26. Pingback: BOR, atacata (iar) in cotidianul Romania Libera. CUM ISI BATE JOC RL DE SFINTII MARTIRI NASAUDENI!
  27. Pingback: Prozelitism si abuz greco-catolic la Vasad-Bihor: BISERICA RETROCEDATA CATOLICILOR INTR-UN SAT DE ORTODOCSI. Episcopia Oradiei ataca POFTA MORBIDA a UNIATILOR dupa locasurile de cult ortodoxe! - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  28. Pingback: Cultul personalitatii la Patriarhul Daniel | Carte românească
  29. Pingback: Patriarhul Daniel reia ”dialogul” cu GRECO-CATOLICII, sub supravegherea …ambasadorului SUA, Mark Gitenstein, si a Nuntiului Apostolic - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare