Eugenista MARGARET SANGER, celebra fondatoare a miscarii pro-avort: “NU AR TREBUI SA MAI FIE COPII” (video)/ Cum definim casatoria: RELATIE CONJUGALA vs. RELATIE REDEFINITA PERMANENT?/ Belgia acorda RECUNOASTEREA FILIATIEI pentru CUPLURILE LESBIENE/ CEDO si statutul embrionului uman/ Olanda INTERZICE o asociatie de promovare a PEDOFILIEI

30-04-2014 14 minute Sublinieri

  • Vremuri Vechi si Noi:

„Să nu mai fie copii”: Interviu video de arhivă şocant cu Margaret Sanger, fondatoarea mişcării internaţionale de contracepţie şi avort

Margaret Sanger este iniţiatoarea mişcării pro-avort în SUA, sub pretextul că aceasta ar permite emanciparea femeii. Puţină lume ştie, însă, că fondatoarea organizaţiei-mamut International Planned Parenthood (cel mai mare furnizor de servicii de contracepţie şi avort din SUA, care în zilele noastre a deschis filiale în întreaga lume, beneficiind de finanţare de la bugetul federal SUA şi de sprijin politic) era o darwinistă şi eugenistă convinsă, cu prejudecăţi rasiale şi sociale. Practic, ideologia la care adera, a unei rase mai pure favorizată de măsuri sociale, era aceeaşi cu cea adoptată şi de nazişti.

De curând, British Pathé, cea mai veche companie de media, care deţine o arhivă extinsă de ştiri din ultimul secol, a postat pe Internet un interviu-fulger cu Margaret Sanger Slee realizat în 1947 de ziaristul britanic John Parsons (la data respectivă activista era văduva petrolistului James Noah H. Slee).

Margaret Sanger propusese de curând ca femeile din ţările în curs de dezvoltare să nu mai nască timp de un deceniu. Reporterul John Parsons face o uşoară confuzie şi crede că ea propusese acest lucru şi pentru femeile europene.

La întrebarea lui dacă nu e o sugestie cam nepractică, deoarece multe femei ar fi infertile după 10 ani, Margaret Sanger replică, în timp ce soarbe ceai la London Dorchester Hotel, că acest lucru ar fi de fapt „foarte practic şi inteligent şi uman”.

Reporterul o provoacă, arătând că după război, în Marea Britanie „a face copii a rămas singurul lucru neraţionalizat şi netaxat”. La aceasta, eugenista americană îi răspunde că, din moment ce e vorba de o chestiune atât de personală, rămâne „la latitudinea părinţilor să decidă”. Concluzia ei: „Însă, din punctul meu de vedere, nu ar trebui să mai fie copii”. 

Margaret Sanger nu a promovat ideea ca toate femeile să îşi controleze naşterile, ci doar grupurile sociale mai puţin dezirabile: păturile sărace sau alte rase decât cea albă. Iată câteva citate explicite din opera lui Margaret Sanger:

„Să le oferim grupurilor disgenice de populaţie (n.red. – cu calităţi ereditare deteriorate, degenerate) opţiunea segregării sau a sterilizării.” („Plan for Peace”, în Birth Cotrol Review, aprilie 1932, pg. 107)

„Controlul naşterilor trebuie să ducă în ultimă instanţă la o rasă mai curată.” (Birth Cotrol Review, aprilie 1932, pg. 108)

„Ar trebui să angajăm trei-patru pastori de culoare, preferabil cu experienţă în asistenţa socială şi cu personalitate carismatică. Cea mai bună abordare educaţională pentru negri este prin apelul religios. Nu vrem să ni se ducă vestea că vrem să exterminăm populaţia de negri…” (Scrisoare către dr. Clarence Gamble, 19 decembrie 1939)

„Articolul 1. Scopul Codului American al Bebeluşilor va fi de a asigura o mai bună distribuire a bebeluşilor… şi de a proteja societatea de propagarea şi creşterea numărului celor inapţi.

Articolul 4. Nicio femeie nu va avea dreptul legal de a fi însărcinată şi niciun bărbat nu va avea dreptul de a deveni tată fără un permis special.

Articolul 6. Niciun permis de părinte nu va fi valabil decât pentru o singură naştere.” („America Needs a Code for Babies”, în American Weekly, 27 martie 1934)

În lumina celor de mai sus, este tulburător când observi că în zilele noastre, statisticile oficiale al Centrului American pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor arată că peste 35% din toate avorturile din America se fac în rândul populaţiei afro-americane, cu toate că acest grup reprezintă doar 12,8% din populaţia SUA.

Numărul avorturilor la mia de femei afro-americane este de patru ori mai mare decât în rândul femeilor caucaziene (cu pielea albă). Şi probabil că nu e de mirare.

Life News a prezentat în 2012 o analiză făcută de Susan Enouen de la Life Issues Institute, care a comparat datele de la biroul de recensământ cu locaţiile clinicilor de avort Planned Parenthood. A constatat că 62% dintre acestea sunt la distanţă de mers pe jos (maximum 3 km) de zone dens populate cu populaţie afro-americană.

Sinteză realizată pentru Ştiri pentru viaţă de Ştefana Totorcea

Sursele citatelor din Margaret Sanger:EWTN, New York University, University of Hawaii, BirthControlReview

Surse despre statisticile avortului la populaţia de culoare din SUA: LifeNews, CDC, Life Issues Institute

Apărarea căsniciei prin definirea ei

Un interviu cu Ryan T. Anderson despre concepţia societăţii asupra căsniciei şi de ce este importantă

de Alton J. Pelowski, 1 august 2013, KOFC.org

Astăzi, când problema căsătoriei între persoanele de acelaşi sex este discutată în Occident în instanţele de judecată, în mediul academic, în mass-media şi în rândul publicului, dezbaterea se centrează în jurul noţiunii de „egalitate a căsniciei”.

Dar după cum au subliniat mulţi, o astfel de retorică obliterează dezbaterea fundamentală: ce e de fapt căsătoria?

Din această perspectivă, editorul publicaţiei Columbia, Alton Pelowski, l-a intervievat recent pe Ryan T. Anderson, membru al organizaţiei conservatoare Heritage Foundation din Washington D.C. şi co-autor al cărţii: “What Is Marriage? Man and Woman: A Defense” („Ce este căsnicia? Bărbatul şi femeia: O apărare” – Ed. Encounter Books, 2012).

Ryan T. Anderson este absolvent de Princeton magna cum laudae şi doctorand în filosofie politică la Universitatea Notre Dame din statul american Indiana. Este interesat de tradiţia dreptului natural şi interacţiunea acestuia cu liberalismul clasic şi neoliberalismul.

Columbia: Ai subliniat că în dezbaterea actuală privind căsătoria există două perspective fundamental diferite asupra căsniciei. Care sunt acestea?

Ryan Anderson: După cum bine a explicat judecătorul Samuel Alito în cazul SUA vs. Windsor, există concepţia conjugală asupra căsniciei şi există perspectiva bazată pe consimţământ, sau cea revizionistă. În cadrul celei bazate pe consimţământ, căsnicia este pur şi simplu o relaţie intensă de dragoste între adulţi care îşi dau consimţământul. Nu ia în calcul sexul persoanelor în cauză şi nu este bazată pe diferenţele sexuale dintre bărbat şi femeie. Definiţia dată de noi căsătoriei este raportul conjugal, şi anume că ea leagă un bărbat şi o femeie, care devin părinţii oricărui copil pe care-l concep. Este bazată pe o uniune mai comprehensivă – o uniune a inimilor şi minţilor, dar şi a trupurilor. Foarte important este faptul că actul care uneşte un bărbat şi o femeie este acelaşi act care creează şi viaţă.

Căsnicia trebuie să fie formată din persoane de sexe diferite, pentru că doar acest tip de relaţie poate produce o nouă viaţă. Trebuie să fie o uniune permanentă, deoarece doar aşa este o uniune completă, iar copiii au nevoie de un mediu stabil, cu o mamă şi un tată. Însă, perspectiva revizionistă spune că nu există o justificare reală pentru care căsătoria ar trebui să se facă doar între doi oameni şi doar între persoane de sexe diferite şi să dureze familiepentru totdeauna.

Statul nu poate rămâne neutru în faţa acestor pretenţii. Legea va consacra doar o singură viziune asupra căsniciei şi, orice ar fi, va avansa o viziune a binelui, adevărului şi frumosului. Deci întrebarea este care viziune este cea adevărată? Vrem ca legea să reflecte realitatea cât mai bine posibil.

Columbia: Care e legătura dintre egalitatea persoanelor şi definirea căsniciei?

Ryan Anderson: Într-un fel, toată lumea este în favoarea egalităţii. Toţi vrem ca guvernul să le permită oamenilor să intre într-o căsnicie pe picior egal. Întrebarea este, prin urmare, ce e căsnicia? Doar când ştim ce este căsnicia putem şti dacă legea tratează căsnicia şi soţii în mod egal sau nu. Orice regulă a căsniciei va trage o linie de separare între ce este şi ce nu este aceasta. Perspectiva revizionistă a căsniciei se delimitează şi ea la două persoane implicate în relaţie, nu mai multe. Dar dacă egalitatea cere ca redefinirea căsniciei să includă cuplul homosexual, atunci de ce egalitatea nu ar putea cere şi redefinirea căsniciei pentru a include o relaţie ce cuprinde trei persoane? Aceasta rămâne o întrebare deschisă în mintea unora. Guvernul trebuie să justifice de ce recunoaşte un anume fel de relaţie drept căsnicie, iar pe altele nu.

Columbia: De ce este statul interesat de reglementarea căsniciei?

Ryan Anderson: Guvernul nu intervine în problema căsniciei pentru că i-ar păsa de viaţa amoroasa a adulţilor care pot consimţi liber la o relaţie, doar că un anume tip de relaţie amoroasă duce la naşterea de copii. Atunci este interesul guvernului să se asigure că dreptul oricărui copil la o mamă şi un tată este protejat într-un mod cât mai puţin coercitiv şi intruziv.

În loc să încurajeze o mamă şi un tată să-şi crească copiii ca soţ şi soţie, guvernul ar putea încerca să crească el însuşi copiii, ca în experimentul sugerat de Platon în Republica. Dar, odată cu deteriorarea instituţiei căsniciei în ultimele decenii, am văzut că statul social s-a dezvoltat, cu consecinţe dezastruoase pentru copii. Am văzut o creştere a delincvenţei, a numărului de deţinuţi şi a sărăciei în rândul copiilor şi o scădere a mobilităţii sociale.

Justiţia socială şi libertatea ar fi mai bine servite dacă guvernul ar trata cu dreptate căsnicia, astfel încât societatea civilă să poată duce la capăt munca pe care n-o poate îndeplini guvernul. În momentul în care cultura mariajului se destramă, rămânem cu un mare program de protecţie socială care trebuie să repare greşelile.

Columbia: Cum rămâne cu acele cazuri de cupluri infertile şi cu faptul că până şi cuplurile heterosexuale de azi disociază căsnicia de procreare?

Ryan Anderson: Nimeni nu a gândit vreodată că fiecare căsnicie va conduce la naşterea unui copil. N-am avut niciodată cerinţe referitoare la fertilitate în cadrul legilor maritale. Dar toată lumea ştia că fiecare copil este rezultatul unei uniuni bărbat-femeie. Legile şi politicile maritale maximizau posibilitatea ca un copil să crească cunoscând dragostea şi grija unei mame şi ale unui tată.

Politică publică este bazată pe regulă mai degrabă decât pe excepţia de la ea. Interesul guvernului stă în mare parte în căsniciile care vor procrea şi în relaţiile bărbat-femeie care vor produce copii, chiar dacă nu sunt încă mariaje. Întrebarea care ne stă înainte este următoarea: Vrem să încurajăm căsătoria dintre soţi şi soţii, dintre mame şi taţi, sau vrem să apărăm ideea că de fapt căsătoria se învârte doar în jurul dorinţelor adulţilor?

Columbia: Ce e în joc? Ce urmare ar putea avea schimbarea legală a definiţiei căsniciei?

Ryan Anderson: În primul rând, redefinirea căsniciei ar direcţiona-o numai înspre dorinţele adulţilor şi ar elimina din lege şi din politicile publice orice instituţii ce susţin idealul că un copil merită o mamă şi un tată. În al doilea rând, redefinirea căsniciei nu se va opri aici. Dacă reducem căsnicia doar la cineva pe care-l iubeşti şi vedem aspectul bărbat-femeie drept unul iraţional sau arbitrar, ne vom opri aici sau vom crede şi că numărul de persoane dintr-o căsătorie nu contează? Ce mai e atât de important la numărul de două persoane implicate într-o astfel de relaţie?

Motivul principal pentru care mariajul este înţeles că fiind monogam, exclusivist sexual (bazat pe diferenţierea dintre sexe) şi permanent este bazat tocmai pe dimensiunea bărbat-femeie. În afară de asta, diverşi experţi şi activişti au argumentat că mariajul ar trebui să fie doar un contract între adulţi ce-şi exprimă consimţământul. Nu există niciun motiv, spun ei, pentru care acesta să nu fie un contract temporar ce poate fi reînnoit. La fel, vezi oameni zicând că monogamia este împotriva firii şi că relaţiile extraconjugale ar trebui permise, cu condiţia să nu fie vreo înşelătorie sau constrângere.

Asemenea propuneri sunt un coşmar pentru interesul public, care cere ca bărbaţii şi femeile să se dăruiască unii altora permanent şi-n mod exclusiv. Un număr mai mare de parteneri sexuali şi relaţiile de scurtă durată reprezintă un risc mai mare de copii fără tată şi familii destrămate.

A treia consecinţă a redefinirii căsătoriei are legătură cu libertatea religioasă. Am văzut deja organizaţii caritabile catolice cărora li s-a interzis să mai furnizeze servicii de adopţie în statele Massachusetts, Illinois şi Washington, D.C., pentru că voiau să-i plaseze pe copiii din grija lor în case cu o mamă şi un tată. Am văzut florari, brutari, fotografi şi proprietari de pensiuni care au fost daţi în judecată pentru că au refuzat să-şi ofere serviciile pentru căsătorii între persoane homosexuale.

Columbia: De ce crezi că în ultimii ani opinia publică a înclinat în favoarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex?

Ryan Anderson: Nu ne-am formulat încă argumentul. Este uimitor faptul că o mică parte a societăţii are mai multă influenţă atunci când e bine organizată, are o bază solidă şi e foarte asertivă, în timp ce partea cealaltă este în mare parte tăcută. Adevărul este şi că ultimii 40 de ani au fost un coşmar pentru căsnicie în general. Căsătoria homosexuală este plauzibilă doar într-o lume în care căsătoria şi sexualitatea umană sunt deja profund afectate. Eliminarea aspectului bărbat-femeie al căsniciei este doar ultima verigă din lanţul de consecinţe nefaste ale revoluţiei sexuale, care a inclus pornografia, sexul şi naşterea de copii fără căsătorie, relaţiile extraconjugale, divorţul şi aşa mai departe. Tinerii nu prea au mai auzit argumente în favoarea viziunii conjugale a căsniciei şi nu au văzut supravieţuind această instituţie naturală.

Columbia: Cum le răspundeţi celor care privesc aspectul conjugal al căsniciei drept arbitrar şi iraţional fiindcă este asociat cu religia?

Ryan Anderson: Oamenii religioşi au şi viziunea lor asupra lucrurilor de genul crimelor sau despre dreptul la proprietate. Întrebarea e dacă e nevoie de raţiune pentru a recunoaşte nişte realităţi evidente.

Dacă ne gândim la toţi marii gânditori care au scris despre căsătorie: grecii şi romanii antici; liderii iudaismului, creştinismului şi islamului; gânditorii iluminişti precum Immanuel Kant şi John Locke; gânditorii orientali precum Mahatma Gandhi. Aceştia nu gândesc la fel în nicio chestiune, dar sunt cu toţii de acord că mariajul este o instituţie a bărbatului şi femeii. Până în anul 2000, nicio comunitate politică de pe faţa pământului nu a definit mariajul ca fiind altceva decât o relaţie bărbat-femeie.

A spune că viziunea conjugală a mariajului este cumva iraţională şi arbitrară dezminte istoria şi argumentele rezonabile care o sprijină.

Columbia: Cum să se raporteze la persoanele homosexuale cei care susţin căsătoria între bărbat şi femeie?

Ryan Anderson: Cred că aceasta este marea întrebare ce rămâne în prim plan şi e ceva cu care generaţiile mai tinere trebuie să se lupte într-un mod în care generaţiile anterioare nu au făcut-o. Cum le arătăm dragoste şi respect prietenilor noştri homosexuali sau prietenelor noastre lesbiene, membrilor familiei şi concetăţenilor fără să fim nevoiţi să redefinim căsătoria? Nu poţi nega faptul că în decursul istoriei americane homosexualii şi lesbienele au fost trataţi neadecvat şi abuzaţi în felurite moduri – dar legea căsătoriei nu este una dintre cauzele acestor abuzuri.

Trebuie să găsim un mod atrăgător de a le prezenta adevărul despre căsătorie prietenilor noştri sau membrilor familiei care sunt homosexuali, susţinând oportunităţi adevărate pentru relaţii de însemnătate şi o dezvoltare umană armonioasă. În vremurile şi culturile anterioare, oamenii înţelegeau mai bine prieteniile strânse, profunde; ei nu tindeau spre realizarea emoţională numai prin căsătorie. Recunoaşterea caracterului unic al căsniciei deschide un orizont mai larg şi pentru relaţii profunde care nu sunt de natură maritală.

Columbia: Ce rol pot juca cetăţenii de bună-credinţă care vor să apere şi să promoveze căsătoria în societate?

Ryan Anderson: În primul rând, să trăiască sub semnul adevărului despre căsătorie şi sexualitatea umană în propriile lor familii. Să fie soţi credincioşi unul altuia. Să fie buni părinţi. Oameni tineri, puneţi în aplicare în viaţa voastră virtutea castităţii şi pregătiţi-vă acum pentru viitoarea voastră căsnicie! Cu mult înaintea dezbaterii cu care ne confruntăm astăzi, căsătoria s-a prăbuşit pentru că homosexualii şi-au însuşit o ideologie falsă, liberală, despre sex.

În al doilea rând, să se lucreze la protejarea libertăţii religioase ţinând cont de legea căsătoriei. Trebuie să ne asigurăm că aleşii şi concetăţenii noştri respectă instituţiile şi persoanele care cred în căsătoria dintre bărbat şi femeie.

În al treilea rând, să se lucreze la consolidarea căsniciei cu mai multă vigoare şi cu dăruire. Să fim prezenţi pe reţelele de socializare, în emisiunile de divertisment şi în cultura populară, pentru a explica pe larg, în cât mai multe moduri posibile, ce este căsătoria şi de ce e atât de importantă.

Preluare de pe Ştiri pentru viaţă

Traducere de Flavia-Maria Hemcinschi

foto: www.freedigitalphotos.net

  • Cultura Vietii:

Belgia: Filiaţie automată pentru cuplurile de lesbiene

Cu o lună înainte de alegerile legislative, camera inferioară a Parlamentului din Belgia a adoptat legea recunoaşterii filiaţiei pentru cuplurile formate din femei care au dobândit un copil prin ajutorul reproducerii asistate medical (RUAM). Legea fusese adoptată aproape în unanimitate de Senat la începutul lunii, la propunerea socialiştilor.

Astfel, pentru un copil „născut” de un cuplu de femei „căsătorite”, se va elibera un certificat de naştere în care vor figura două mame. Tovarăşa de viaţă a femeii „căsătorite” dobândeşte astfel calitatea de „co-părinte”, prin legea filiaţiei automate.

Partidul Socialist din Belgia a deplâns faptul că legea nu a fost îndreptată şi spre cuplurile formate din bărbaţi, dar a declarat că va lupta pentru remedirerea acestei situații în următoarea legislatură. (după yagg.com)

CEDO va decide asupra statutului embrionului uman: Subiect sau Obiect?

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) urmează să decidă asupra statutului embrionului uman, în cazul Adelina PARRILLO contra Italia (no 46470/11).

Cazul implică o femeie care în 2002, la vârsta de 48 de ani, a decis împreună cu soțul ei  să aibă copii prin asistarea medicală a reproducerii (RUAM), întrucât femeia suferea de endometrioză, care provoacă infertilitate. În acest scop au fost creați prin fertilizare in vitro 5 embrioni care au fost congelați pentru implantare ulterioară.

În 2003, soțul d-nei Parillo a decedat, iar aceasta și-a abandonat planul de a avea copii. Opt ani mai târziu, în 2011, nemulțumită de faptul că legea italiană nr. 40/2004 interzice expres distrugerea embrionilor umani inclusiv prin cercetarea științifică, aplicanta s-a adresat direct CEDO, fără a uza de posibilitatea de a apela la instanțele naționale. Motivația plângerii a fost că i s-a încălcat dreptul la proprietate asupra celor 5 embrioni (Art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului) precum și dreptul la viața privată (Art. 8 al Convenției) prin aceea că legea italiană interzice să își doneze embrionii, obligând la păstrarea acestora în stare de crioconservare până ce nu mai sunt viabili.

Conform ONG-ului Centrul European pentru Lege și Justiție (ECLJ), care a intervenit ca terță parte în cauză, existența unui drept la proprietate asupra embrionilor implică faptul că aceștia sunt mai degrabă bunuri și nu persoane sau subiecte ale legii.

În memorandumul său de intervenție, ECLJ reamintește că legea italiană a fost adoptată ca standard etic, dar și pentru a pune capăt la ceea ce s-ar putea numi „reproducerea de tip Vestul sălbatic”, în care embriologii asistau inclusiv femei de peste 50 de ani pentru a naște. Legea a afectat interesele economice ale clinicilor de RUAM și industria biotehnologiei și a provocat dispute bioetice aprinse.

Menționăm că „Vestul sălbatic” în domeniul RUAM există și persistă în România de ani buni, fertilizarea in vitro nefiind reglementată aproape deloc (să ne amintim de cazul Adriana Iliescu); vezi aici mai multe pe această temă.

ECLJ arată că legea italiană recunoaște embrionul uman in vitro ca subiect de drept, la fel ca și celelalte subiecte implicate în RUAM și are ca scop garantarea dreptului acestuia la viață. În acest sens, legea interzice distrugerea deliberată a embrionului conceput (inclusiv distrugere prin cercetarea științifică) și obligă la congelarea embrionilor neimplantați (încă). Soluția legislativului italian este susținută de numeroase norme europene.

Curtea lasă fiecărui Stat membru responsabilitatea de a determina când începe protecția legală a dreptului la viață și garantează protecția Convenției Europene a Drepturilor Omului asupra embrionului sau fetusului din momentul în care legea internă o acordă. Așadar, prevederile Convenției se aplică și embrionului in vitro.

Întrucât embrionii sunt subiecte de drept, ei nu pot fi bunuri sau obiecte ale unui drept in rem, deci nu pot fi deliberat distruși. Distrugerea embrionilor in vitro nu este necesară pentru a proteja un drept comparabil, concurent, așa cum se petrece în cazul avortului când este permisă distrugerea embrionului in utero, pentru a proteja dreptul la viață și sănătate al mamei.

Principiul legal al priorității ființei umane contrazice clar justificarea distrugerii embrionului in vitro în interesul științei. Faptul că majoritatea statelor europene permit cercetarea embrionară distructivă nu este concludent, întrucât aceasta nu rezolvă dilema preliminară a naturii și protecției embrionului ca subiect al legilor interne (naționale). Existența unui cvasi-consens nu creează o obligație convențională de legalizare a acestei practici. Așadar, de la momentul în care Parlamentul italian a adoptat legea de recunoaștere a embrionului in vitro ca subiect și principiul priorității ființei umane este aplicabil, a devenit imposibilă satisfacerea cererii aplicantei.

La un mod mai general, cazul Parrillo c. Italia este un exemplu de convergență a liberalismului în dimensiunile sale morală și economică. Liberalismul moral (sprijinul acordat aplicantei de organizații radicale) și cel economic (reprezentat de industria biotehnologiilor) lucrează împreună pentru dereglementarea și îndepărtarea protecției legale acordată embrionului uman ca respect pentru umanitatea acestuia. În cele din urmă, Curtea, prin cauzaParrillo, este chemată să decidă dacă, în acest domeniu, interpretarea liberală ar trebui să detroneze concepția ontologică asupra drepturilor omului ca fiind bazate pe demnitatea inerentă a ființei umane, care de altfel este și cea care a inspirat elaborarea Convenției.

Având în vedere importanța sa, cazul ar putea să fie referit Marii Camere (instanța supremă a CEDO), apreciază ECLJ.

Pe 28 august 2012, a doua secție a CEDO a decis deja contra unor prevederi ale legii italiene în cauză, prin emiterea unei decizii privind accesul la diagnosticul genetic de pre-implantare în cazul Costa și Walter Pavan contra Italia (n°54270/10). O analiză a cauzei este aici.

Curtea Supremă a statului american Alabama: Orice copil are dreptul inalienabil la viaţă în toate stadiile lui de dezvoltare

Curtea Supremă din Alabama a judecat de curând recursul într-un proces care fusese soluţionat prin condamnarea unei mame care-şi pusese în pericol copilul nenăscut consumând cocaină. Bebeluşul respectiv a fost testat pozitiv pentru cocaină, după naştere.

Consumul de cocaină în timpul sarcinii este asociat cu defecte congenitale, performanţe cognitive scăzute şi deficit de atenţie la copil, putând provoca şi naşterea lui prematură.

FDin această cauză, mama respectivă, Sarah Janie Hicks, fusese condamnată de un tribunal inferior pentru „periclitarea propriului copil prin folosirea de substanţe chimice”, iar Curtea Supremă din Alabama a confirmat verdictul.

Prin această decizie, s-a reiterat o interpretare folosită de respectiva curte şi în alt proces, în care termenul de „copil” a fost interpretat ca semnificând şi „copil nenăscut”.

Judecătorul Tom Parker, care a redactat decizia majorităţii magistraților, a comentat cu privire la aspectele juridice pe care cazul le implică:

„Este imposibil ca un copil nenăscut să fie o persoană separată şi distinctă în anumite cazuri şi nu în altele. Deoarece un copil nenăscut are dreptul inalienabil la viaţă din cele mai timpurii stadii de dezvoltare a sa, are dreptul nu numai la o viaţă neafectată de substanţe chimice în toate stadiile lui de dezvoltare, ci şi la viaţă în general în toate stadiile sale de dezvoltare. Tratarea unui copil nenăscut ca persoană separată şi distinctă numai în anumite cazuri sfidează logica şi cel mai profund simţ al moralităţii”.

Judecătorul Parsons a criticat făţiş decizia din 1973 a Curţii Supreme a SUA în cazul Roe vs. Wade, care a permis liberalizarea avortului la cerere în America, explicând: „Tribunalele nu au luxul de a se ascunde în spatele unor afirmaţii ipse dixit (n.red. – dogmatice)”. Adică nu trebuie să susţină o stare de lucruri (fie ea şi în practica juridică) dacă aceasta implică o contradicţie. El a opinat că această lege a non-contradicţiei între interpretări ale noţiunilor juridice ar trebui aplicată şi pentru „a recunoaşte dreptul inalienabil la viaţă al unui copil în toate stadiile sale de dezvoltare”.

Statul american Mississippi adoptă una din cele mai restrictive legi ale avortului din țară

Statul american Mississippi are de ieri una din cele mai restrictive legi ale avortului, după ce guvernatorul Republican Phil Bryant a promulgat legea care interzice avortul după 18 săptămâni de gestație, informează LifeSiteNews.com.

Legea, care va intra în vigoare pe 1 iulie, va mai permite avortul după această limită doar în cazul în care viața femeii este pusă în pericol de continuarea sarcinii, sau dacă copilul ar urma să se nască având grave dizabilități. Nu există excepții pentru cazurile de viol sau incest.

Bryant, care de altfel a precizat clar că dorește să suprime toate avorturile în statul pe care îl conduce, a promulgat legea în ciuda criticilor severe din partea Democraților și a reprezentanților clinicilor de avorturi. Una din aceste persoane, președinta filialei locale a Center for Reproductive Rights, Rights Nancy Northup, a declarat că „este timpul ca acești politicieni să înceteze adoptarea unor legi care atacă sănătatea femeilor, protejată prin Constituție, și să se concentreze în sfârșit asupra unor politici care susțin sănătatea, viața și drepturile femeilor și familiilor din Mississippi.”

În stat mai există o singură clinică de avorturi a cărei directoare, Diane Derzis, a spus că noua lege nu îi va afecta „afacerea”, întrucât nu prestează servicii de avort decât până la 16 săptămâni de sarcină.

Conform datelor furnizate de autoritățile sanitare locale, în Mississippi s-au făcut 2.176 avorturi în anul 2012, din care doar 2 mai târziu de 21 de săptămâni de sarcină, iar pentru 382 nu se menționează vârsta gestațională.

PreședintaAmericans United for Life, Dr. Charmaine Yoest l-a felicitat pe Bryant și pe alți politicieni pro-life din Mississippi menționând că „noua lege ajută la corectarea realității șocante care face ca, în urma Roe v. Wade(decizia Curții Supreme din 1973 care a legalizat avortul în SUA), Statele Unite să fie una din cele 4 națiuni ale lumii, alături de China, Coreea de Nord și Canada care permite avortul la cerere în toate cele 9 luni ale sarcinii, uneori și plătit din banii contribuabililor.”

Yoest se referă prin aceasta la legislația la nivel federal; statele au posibilitatea de a promova legi diferite, în anumite limite, însă particularitățile sistemului legislativ și juridic din SUA fac revocarea deciziei Roe contra Wade extrem de dificilă, dar nu imposibilă.

Olanda a ales între dreptul cpedofilie-209x300 (1)opilului și libertatea de expresie

Ziarul Le Monde informează despre decizia Curții Supreme din Olanda (Hoge Raad), luată vinerea trecută: Curtea a interzis definitv activitatea asociației Martijn, înființată în 1982 cu scopul de a determina opinia publică să accepte relațiile sexuale dintre adulți și minori.

Olanda este un stat foarte atent cu respectarea libertății de exprimare și a dreptului de asociere. Curtea Supremă, cea mai înaltă instanță judiciară a Regatului, a decis vineri că integritatea copilului este mai importantă decât principiul libertății de exprimare.

Asociația Martijn declarase că se exprimă împotriva „dogmei” care „condamnă relațiile intime și amicale dintre adulți și minori” și se inspira din teoriile revoluției sexuale, afirmând că dorește interzicerea violenței și a comportamentului dominator. Magistrații au constatat că, dimpotrivă, acțiunile asociației ajungeau să banalizeze, să idealizeze aceste relații și să nege pericolul pe care îl reprezentau, ceea ce „este în contradicție cu concepțiile actuale ale societății olandeze”, care vede în asemenea relații sexuale o „atingere reală și serioasă la integritatea fizică și sexuală a copilului”. Judecătorii au precizat că asemenea relații sexuale „pot produce tulburări psihice grave și durabile”.

Ministerul Justiției din Olanda a luat act cu satisfacție de decizia Curții Supreme, care pune în evidență protecția de care au nevoie cei mici contra abuzurilor sexuale.

Asociația Martijn a avut 700 membri și a participat la mai multe dezbateri publice în cursul anilor 1990, când partide tradiționaliste, aflate la putere în Olanda, au încercat să incrimineze relațiile sexuale cu copiii mai mici de 12 ani. Numele asociației vine de la revista lansată în anii 1970 de un deținut care avusese relații sexuale cu un băiețel pe nume Martijn. În acei ani revista a fost intens sprijinită de Grupul Recreativ pentru Cultură, o asociație influentă de apărare a drepturilor homosexualilor.

Cu scandalul Marc Dutroux, din 1996 din Belgia, au început dificultățile pentru asociație. Finanțările au scăzut rapid, ca și acoperirea media și o parte din asociațiile homosexualilor nu s-au mai alăturat evenimentelor lor.

Președintele Asociației Martijn a fost arestat în 2010 pentru deținere de material pedo-pornografic. În 2012 un tribunal a decis dizolvarea asociației, dar aceasta a câștigat procesul la curtea de apel, care a apreciat, în aprilie 2013, că, deși acțiunile asociației tulbură ordinea publică, ele nu riscă totuși să antreneze „dizlocarea societății”, condiția care ar duce la interzicerea unei asociații.

Deși previzibilă, decizia Curții Supreme nu se bucură de unanimitate. Un grup de intelectuali a semnat o scrisoare în care deplânge încălcarea dreptului la exprimare.

Această decizie este a doua de acest gen din Olanda. Partidul de extremă dreapta CP 86 a fost interzis în 1998. În schimb, procesul ce viza interzicerea clubului Hells Angels a eșuat în 2009.

 


Categorii

Avort, Homosexualitate, Pedofilie, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

3 Commentarii la “Eugenista MARGARET SANGER, celebra fondatoare a miscarii pro-avort: “NU AR TREBUI SA MAI FIE COPII” (video)/ Cum definim casatoria: RELATIE CONJUGALA vs. RELATIE REDEFINITA PERMANENT?/ Belgia acorda RECUNOASTEREA FILIATIEI pentru CUPLURILE LESBIENE/ CEDO si statutul embrionului uman/ Olanda INTERZICE o asociatie de promovare a PEDOFILIEI

  1. sper ca mamaita asta sa nu fi murit ca sa se chinuie vesnic, poate e in viata si mai are vreme de indreptare…Doamne ajuta !!

  2. Sanger a murit la 86 de ani, la data de 6 septembrie 1966! Ea considera ca pentru ca femeile sa se bucure de egalitate in societate si sa aibe vieti mai sanatoase, trebuie sa poata hotara cand sa aibe copii.
    In 1916 a deschis prima clinica de avorturi de America, avorturile fiind numite eufemistic “controlul nasterilor” (birth control).
    Sanger a fost puternic influentata de vederile psihologului american Havelock Ellis, conform caruia sexualitatea este o forta puternica, eliberatoare. Aceasta viziune a fost un argument in plus pentru controlul nasterilor, care ar permite femeilor sa se bucure de relatii sexuale fara teama unor sarcini nedorite.
    http://en.wikipedia.org/wiki/Margaret_Sanger#Sexuality

    Cam la asta se reduce totul astazi: placeri fara sarcini nedorite.

    Îţi dai seama cât datorezi părinţilor numai atunci când ai şi tu un copil.

    Când mama îşi hrăneşte copilul, e bună ca cerul; când copii îşi hrănesc părinţii, numără fiecare zi.

    Omul este dispus să fie recunoscător părinţilor, când aceştia nu mai sunt.

    Un tată hrăneşte zece fii şi zece fii nu pot hrăni un tată.

    Belşugul uită de mamă şi de tată.

    Un tată prea blând şi prea milos îşi nenoroceşte copiii.
    http://100ro.blogspot.ro/2012/05/proverbe-si-zicatori-despre-respectul.html

  3. Parintele Serafim Man: “In fata lui Dumnezeu, avortul este cea mai urata crima”
    Avortul este unul dintre pacatele mari care aduc mania lui Dumnezeu peste noi toti, iar femeia care moare in timpul avortului este ca si cum s-ar omora singura, iar dupa canoanele Sfintilor Parinti, Biserica nu are voie sa faca rugaciuni pentru sufletele lor, acesta fiind pacat impotriva Duhului Sfant. Avortul este pacat strigator la cer si aduce pedeapsa lui Dumnezeu si in viata aceasta, si mai ales dupa moarte. Pedeapsa imediata este, uneori, chiar moartea; iar mai tarziu, neputinta de a aduce pe lume alti copii, boli asupra celorlalti copii si a parintilor, neintelegeri intre soti si altele. Pacat au insa si cei care indeamna la savarsirea avortului – soti, mame, prieteni, precum si cei care savarsesc avortul – medici, asistente ori farmacisti care dau medicamente impotriva conceptiei.
    “Femeia se va mantui prin nasterea de copii (I Tim. 2, 15) – spune Sfantul Apostol Pavel.

    “Dumnezeu nu e o poveste, e o realitate. Acum e pe crezute, atunci va fi pe văzute!” – Părintele Arsenie Boca
    http://vladherman.blogspot.ro/2013/01/parintele-serafim-man-in-fata-lui.html

    Parintele Arsenie Boca:
    Alta durere mare pe care o aveti voi mamele, dar care atarna si-asupra tatilor, sunt copiii lepadati. E pacat strigator la cer! E ucidere la mijloc, nu e ceva mai usor. E pacat strigator la cer. Ascultati toti cu luare aminte. Sangele lor striga razbunare. De aceea nu vei avea noroc cu ceilati ci plans si jale. Razbunarea sangelui varsat se face fara mila, ori ca iti ia Dumnezeu si pe ceilalti, ori vor cere insasi capul mamei.
    Vrei copii putini? Nu te atinge de barbat. Insa ca sa puteti face lucrul acesta trebuie sa va infranati cu postul, iar eu zic cu foamea. Caci trupului acestuia de pe noi nu-i pasa daca ne baga in focul iadului. De aceea ar trebui ca nici noua sa nu ne pese de poftele lui ci sa le mai ucidem cu postul.
    Te sfatuieste barbatul sa ucizi copiii? Sfatul e ucigas, nu-l asculta ci mai bine rabda sa fii alungata de la casa lui si va vedea Dumnezeu osteneala ta si nu te va parasi, ca te va milui de vei fi vrednica.
    http://www.adevaruldespreavort.ro/ce-spune-biserica-ortodoxa/59-despre-copiii-lepadati-parintele-arsenie-boca

    Interviu cu parintele Paisie Aghioritul
    – Părinte, o oarecare femeie de patruzeci de ani, care are copii mari, este însărcinată în luna a treia. Bărbatul ei o amenintă că va divorta dacă nu face avort.
    – Dacă va face avort, vor plăti ceilalti copii cu boli si accidente. Astăzi părintii îsi omoară copiii prin avorturi si nu au binecuvântarea lui Dumnezeu. Mai demult dacă se năstea un copil bolnav, îl botezau, iar dacă murea, pleca îngeras. Dar părintii aceluia rămâneau cu alti copii sănătosi si astfel aveau binecuvântarea lui Dumnezeu. Astăzi, însă, părintii îsi omoară copiii sănătosi cu avorturile si tin în viată pe cei bolnăviciosi. Apoi aleargă în Anglia si America să-i vindece. Iar acesti copii dacă vor trăi, vor face familie si poate să dea nastere la alti copii bolnavi. In timp ce, dacă ar fi făcut si alti copii, nu ar fi alergat atât de mult pentru unul, pentru cel bolnav, si nu s-ar fi mâhnit atât de mult dacă ar fi murit, căci ar fi plecat îngeras de aici.

    Avortul este un păcat înfricosător. Este o ucidere, si încă una mare, căci copiii mor nebotezati. Părintii trebuie să înteleagă că viata începe în clipa zămislirii.
    Intr-o noapte, Dumnezeu a îngăduit să văd o înfricosătoare vedenie, care mi-a arătat care este soarta acelor copii. Era în noaptea spre Martea Luminată. Aprinsesem două lumânări în două tinichele, asa cum obisnuiesc să fac chiar si atunci când dorm, pentru cei ce suferă sufleteste si trupeste, vii si morti. La ora douăsprezece, în miezul noptii, în timp ce rosteam rugăciunea lui Iisus, văd un ogor mare, înconjurat cu un gard de zid, semănat cu grâu care abia începuse să crească. Eu stăteam în afara ogorului si aprindeam lumânări pentru cei moiti, pe care le lipeam de zidul împrejmuitor. In partea stângă era un teren viran, plin de stânci si văgăuni, care se miscau mereu din pricina unui vuiet puternic alcătuit din mii de tipete sfâsietoare, care-ti rupeau inima. Chiar si cel mai împietrit om s-ar fi umilit, dacă le-ar fi auzit. In timp ce sufeream din pricina acelor tipete sfâsietoare si mă întrebam de unde provin si ce înseamnă toate acestea pe care le vedeam, am auzit o voce spunându-mi: “Ogorul cu grâu, care încă nu a dat în spic, este cimitirul cu sufletele mortilor care vor învia. Iar în locul care se cutremură de tipetele sfâsietoare, se află sufletele copiilor care au fost omorâti prin avorturi”. După această vedenie mi-a fost cu neputintă să-mi revin multă vreme, din pricina marei dureri ce am simtit-o pentru sufletele acelor copii. Nu am putut nici măcar să mă odihnesc după aceea, cu toate că eram istovit de oboseală.
    http://www.sfaturiortodoxe.ro/avortul/avort-nastere-copil-5-luni.htm

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare