Guvernele eurocratiei tehnocrate NEGOCIAZA FALIMENTUL GRECIEI SI LIBERALIZAREA ECONOMIEI ITALIEI

23-01-2012 5 minute Sublinieri


Guvernul de la Atena negociază cu băncile renunţarea la o parte din datoriile statului elen. Dacă nu se va ajunge la un acord, Grecia riscă falimentul de stat, cu consecinţe imprevizibile pentru întreaga Europă. De cealaltă parte, unii experţi susţin că de fapt Grecia este deja în faliment, iar acordarea de noi împrumuturi nu face altceva decât să amane recunoaşterea acestui lucru. Suma la care trebuie să renunţe creditorii privaţi ai Greciei – băncile şi fondurile de investiţii – pentru a evita intrarea în incapacitate de plată a ţării se ridică la 103 miliarde de euro.

O valoare uriaşă chiar şi pentru marii directori de bănci, cu venituri foarte ridicate, precum şeful Deutsche Bank, Josef Ackermann. Acesta câştigă anual 8,8 milioane de euro şi este preşedintele Asociaţiei Internaţionale a Băncilor, scrie Deutsche Welle. Organizaţia negociază cu guvernul grec pe tema ştergerii datoriilor. Creditorii ar urma să piardă jumătate din banii pe care ar fi trebuit să-i recupereze de la Grecia. În acest sens, ei au nevoie de garanţii că cealaltă jumătate din datorii le va fi plătită necondiţionat.

Controversată rămâne dobânda la care aceste împrumuturi vor fi returnate. Băncile solicită 4,6%, mediul politic nu vrea să plătească peste trei procente. Diferenţa dintre cele două dobânzi înseamnă foarte mulţi bani, dacă luăm în considerare perioada de 30 de ani pe care se întind creditele.

Consecinţe imprevizibile

Nu se întrevede deocamdată o soluţie. Negociatorul-şef al asociaţiei băncilor, Charles Dallara, a părăsit Atena iar discuţiile s-au purtat la sfârşitul săptămânii prin telefon. Anterior, şeful Deutsche Bank Ackermann a criticat din nou felul în care politicienii au administrat criza: “Conform aşteptărilor, împrumuturile de stat trebuiau returnate în proporţie de 100%. Acest principiu a fost încălcat în ciuda tuturor promisiunilor făcute înainte”, a declarat Ackermann pentru DPA. El a avertizat cu privire la urmările pe termen mediu şi lung ale ştergerii datoriilor, măsură pentru care “se va plăti mai târziu un preţ ridicat”.

Dacă executivul elen şi băncile nu se înţeleg, politicul poate decide de unul singur o tăiere a datoriilor. În acest caz, se activează aşa-numitele asigurări pentru un faliment al Greciei. Este o variantă neagreată de şefii de state şi guverne din cele 27 de ţări membre ale UE, pentru că “ar permite fondurilor de investiţii care au pariat pe falimentul Atenei să înregistreze câştiguri foarte mari, ceea ce politicienii vor să împiedice cu orice preţ”, explică Hans-Peter Burghof, profesor de economie bancară la Universitatea Hohenheim.

Martie, luna falimentului?

Reducerea datoriilor este o condiţie pentru plata unui nou pachet financiar pentru Grecia, în valoare de 130 de miliarde de euro, din fondul special de salvare instituit de UE. Cum se va proceda dacă băncile nu acceptă să renunţe la o parte din datorii, nu este încă clar. Miniştrii de finanţe europeni sperau că o înţelegere între bănci şi Atena va fi pecetluită deja la sfârşitul săptămânii. Nu mai e timp de amânări: dacă Grecia nu primeşte fonduri suplimentare de la UE şi FMI până la jumătatea lui martie, ţara va intra în incapacitate de plată. Experţii cred că acest lucru ar fi trebuit să se întâmple demult. “Grecia este falimentară”, spune profesorul Burghof. Potrivit acestuia, “se pune doar întrebarea cât vor mai continua politicienii să ascundă acest adevăr prin noi transferuri de bani către Atena”.

La fel vede problema şi colegul său Clemens Fuest de la Institutul de studii finnciare al Universităţii Köln. “Estimările programului de ajutorare al UE prevăd o cotă a datoriilor greceşti echivalentă cu 120% din PIB-ul ţării în 2020. Din acest motiv, apreciez că va fi nevoie în orice caz de încă o tăiere a datoriilor statului elen“, a precizat Fuest pentru Bayerischer Rundfunk.

Profesorul Hans-Peter Burghof critică însă tactica de negociere utilizată de institutele financiare la discuţiile cu guvernul grec. “Băncile speră că, de teama unor turbulenţe şi mai mari pe pieţele financiare, guvernele europene vor continua să pompeze bani publici pentru rezolvarea crizei. Riscul ca lucrurile să meargă şi mai prost sunt însă foarte mari”. Burghof consideră că dobânda de 4,6% solicitată de bănci este exagerată. Aceasta va genera chiar câştiguri importante pentru bănci iar statele europene nu ar trebui să accepte această condiţie, potrivit profesorului Burghof. Asociaţia Internaţională a Băncilor a anunţat că va continua să negocieze cu Atena, în vederea încheierii unui “acord istoric” de renunţare voluntară la datorii, pentru a ajuta la stabilizarea zonei euro. Lui Josef Ackermann rezultatul final poate să îi fie foarte bine indiferent: în mai, bancherul de 63 de ani va renunţa la toate funcţiile de conducere.

Guvernul Mario Monti a adoptat, vineri, un vast plan de liberalizare a economiei italiene, în cursul unei şedinţe care a durat aproximativ opt ore.  Planul, destinat ridicării obstacolelor care frânează creşterea economnică, este privit cu ostilitate de mediile corporatiste. Taxiurile, farmaciile, transporturile publice locale, distribuitorii de carburanţi, profesiile libere, asigurările şi băncile sunt vizate de noul plan de liberalizare, menit să stimuleze concurenţa.

Potrivit informaţiilor preliminare, planul prevede creşterea numărului licenţelor de taxi, a farmaciilor şi notariatelor, acordarea libertăţii proprietarilor de staţii de carburant de a se alimenta de oriunde doresc. După adoptarea în decembrie a planului de austeritate, Mario Monti a lansat faza a doua a liberalizărilor, în vederea relansării economiei Italiei, care se confruntă cu recesiune.

Nota noastra: Carevasazica in Italia a fost nevoie de tot circul cu falimentul, datoriile suverane si guvernul de tehnocrati ca sa liberalizeze sectoare ale economiei, pe cand la noi se fac presiuni, in conditiile in care, chipurile, stam mai bine decat Italia la datorii, pentru liberalizarea pretului la gaze, la energie si alte sectoare strategice…

Miniştrii de Finanţe din Zona Euro încep luni o nouă rundă de discuţii, prima din acest an, pentru stabilirea unor detalii ale măsurilor anticriză, cu speranţa că ce a fost mai greu a trecut, chiar dacă Grecia continuă să fie în pericol de faliment, scrie AFP, preluată de eubusiness.com. AFP se întreabă însă dacă Zona Euro a depăşit cu adevărat vârful crizei, sau este vorba doar despre o perioadă de acalmie, datorită împrumuturilor de aproape 500 de miliarde de euro acordate de BCE băncilor europene, care le permit să cumpere din nou obligaţiuni suverane.

În afară de Grecia, alte subiecte ale reuniunii vor fi mecanismul permanent de stabilitate financiar pentru ţările cu probleme din zona euro, care trebuie să intre în vigoare în iulie, şi noul tratat menit să întărească disciplina bugetară, care urmează să devină funcţional în ianuarie 2013. Întâlnirea se desfăşoară în perioada premergătoare summit-ului din 30 ianuarie al liderilor UE, remarcă presa străină. […]

Ce alte subiecte se vor mai discuta la Bruxelles

Alte subiecte ale reuniunii vor fi mecanismul permanent de stabilitate financiar pentru ţările cu probleme din zona euro, care trebuie să intre în vigoare în iulie, şi noul tratat menit să întărească disciplina bugetară, care urmează să devină funcţional în ianuarie 2013, scrie AFP, citat de Mediafax.

Pentru mecanismul permanent de susţinere, miniştrii trebuie să stabilească sistemul de luare a deciziilor, care ar urma să fie prin majoritate calificată pentru a se evita blocarea ajutoarelor financiare de către unul sau două state, aşa cum s-a întâmplat cu Finlanda sau Slovacia.

Totodată, miniştrii vor studia cum poate fi condiţionată acordarea de ajutoare din acest fond de ratificarea unui nou tratat care impune o “regulă de aur” referitoare la revenirea la un buget echilibrat, idee susţinută de Germania.

Ungaria a luat măsuri care “nu sunt suficiente”

În plus, miniştrii de Finanţe din zona euro au noi dureri de cap, comentează publicaţia eubusiness.com, demnitarii fiind chemaţi, de asemenea, să ia în discuţie şi situaţia Ungariei, care are nevoie de o nouă linie de finanţare din partea Fondului Monetar Internaţional. Problema-cheie pentru miniştrii de finanţe va fi dacă să adopte poziţia comisarului european pe probleme de economie, Olli Rehn, care a condamnat modul cum guvernul de la Budapesta realizează managementul finanţelor publice ale Ungariei. Deoarece Ungaria nu este în zona euro, Bruxelles-ul nu poate penaliza Budapesta cu sancţiunile financiare permise de noile reglementări pentru ţările care fac parte din zona euro. Singura ameninţare ce poate fi folosită este cea privind reducerea subvenţiilor UE.

Recent, un diplomat din cadrul Comisiei Europene a subliniat că măsurile anunţate de Ungaria pentru a ţine deficitul bugetar sub control “nu sunt  suficiente”. Directorul general al FMI, Christine Lagarde, a cerut în urmă cu câteva zile guvernului ungar să ia măsuri “tangibile” pentru a demonstra că este dispus să urmeze o politică de stabilizare economică, înainte ca instituţia financiară să accepte reluarea discuţiilor pentru un nou program de finanţare, potrivit Financial Times.

Ministrul ungar al dezvoltării, Tamas Fellegi, şeful echipei de negociatori cu instituţiile financiare internaţionale, a declarat că a discutat situaţia economică din Ungaria cu FMI, precum şi unele chestiuni legate de politicile controversate ale guvernului, inclusiv despre legea care restrânge independenţa băncii centrale.

Premierul italian propune dublarea fondului de stabilitate la 1.000 de miliarde euro

Referitor la Mecanismul European de Stabilitate (ESM), care va constitui unul dintre subiectele din cadrul discuţiilor de luni de la Bruxelles ale miniştrilor de finanţe din zona euro, preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE), Mario Draghi, este de părere că acesta ar trebui să aibă o capacitate mai mare decât nivelul planificat de 500 de miliarde de euro, potrivit The Telegraph, care citează săptămânalul german Der Spiegel.

Mecanismul European de Stabilitate (ESM) va înlocui Fondul European de Stabilitate Financiară (EFSF). La rândul său, premierul italian Mario Monti s-a pronunţat în favoarea dublării Fondului European de Stabilitate Financiară (EFSF) din zona euro la 1.000 de miliarde de euro, pentru crearea unui climat de încredere în moneda unică europeană. Monti consideră că încrederea care s-ar crea pe pieţele financiare prin această măsură ar permite scăderea dobânzilor obligaţiunilor suverane. Monti a făcut deja propunerea guvernului german condus de cancelarul Angela Merkel. […]


Categorii

1. DIVERSE, Criza datoriilor suverane, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare