#ÎNSTAREDEBINE. “Cum invata profesorii sa vorbeasca despre sexualitate?”. Proiect de EDUCATIE SEXUALA finantat de KAUFLAND derulat in scoli de Fundatia “TINERI PENTRU TINERI” si F.D.S.C., in parteneriat cu Recorder.ro (VIDEO)/ Un secretar de stat francez considera ca exista CONVERGENTA IDEOLOGICA intre conservatori si teroristi islamici

(sursa: http://instaredebine.ro/)

• Gabriel Popa/ stiripentruviata: „Tineri pentru Tineri” consideră teoria gender esențială în predarea „abilităților pentru viață” și starea de bine a elevilor

Din caietul de curs pentru gimnaziu realizat de „Tineri pentru tineri” – caiet care, chipurile, ar forma „abilități pentru viață” pentru „starea de bine”.

„Identitatea de gen reprezintă modul cum fiecare individ se percepe din punct de vedere biologic, ca bărbat sau ca femeie” – așadar, genul este în capul nostru, și există bărbați prizonieri în corpul unei femei, și femei prizoniere în corpul unui bărbat. Soluția? – tratament cu hormoni și operație de schimbare de sex efectuate cât mai repede; orice chestionare a acestei dogme este „transfobie” (rudă apropiată cu homofobia).

„În momentul în care ne naștem suntem fii sau fiica cuiva, având astfel un rol pe care nu am avut posibilitatea să-l alegem” – poate ar trebui să ne dăm în judecată părinții, pentru că au avut tupeul să ne aducă pe lume fără să ne întrebe dacă suntem sau nu de acord, și ce părere avem despre rolul care ne-a fost atribuit?

„Însă rămâne la latitudinea noastră să alegem caracteristicile care ni se potrivesc: fiu/fiică ascultătoare sau rebelă” – așadar, să-ți asculți sau să-ți disprețuiești părinții este o alegere a unei caracteristici „care ți se potrivește”. Ca și cum ai alege cu ce ojă să te dai sau cu ce culoare să-ți vopsești părul. Porunca aia cu „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți…” este doar o relicvă retrogradă, din Evul Mediu.

Și o listă de întrebări despre valori fundamentale ale familiei, parșiv amestecate cu tot felul de „progresisme” – valori care sunt denumite „opinii”. Copiilor li se atrage atenția că în nici unul dintre acele cazuri „nu există un răspuns corect”; altfel spus, nu există ADEVĂR. Există doar un singur adevăr, care este DOGMA că genul este în capul nostru.

Iar toată această ÎNDOCTRINARE ar trebui să-ți formeze „abilități pentru viață” și să-ți dea „o stare de bine”. Cam la fel cum spălarea pe creier pe care o făceau vechii bolșevici ne dădea, tuturor, „o stare de bine”.

Îndoctrinarea este finanțată și susținută de Kaufland.

• Razvan Vastea: Ultimul reportaj Recorder abordează problema educației sexuale în școlile românești.

Astfel, se documentează cum mai multe ong-uri organizează un program de educație al profesorilor pentru ca aceștia, mai departe, să educe sexual copiii.

Nu insist acum asupra nocivității orei de educație sexuală unde nu e ca la matematică sau la română. Că dacă proful de matematică este slab pregătit, aia e, merge copilul la meditații să ia capacitatea, dar dacă proful de educație sexuală se inspiră din filmele porno ca să ne educe nouă copiii la ce meditații îl mai dai pe cel mic ca să nu rămână cu sechele pe viață?

Pe filmare formatorul de formatori sexuali face afirmația „Consider că materialele pornografice contribuie la creșterea nivelului de informare a celor ce le utilizează”. În chicotele profesoarelor se ridică doi tineri profesori. Ei consideră că pornografia face bine. Ei și alții ca ei vor să le țină copiilor noștri lecții de educație sexuală.

Link reportaj: https://youtu.be/1uOPYphRMXA 

• Activenews:

Asociația „Tineri pentru Tineri” învață profesorii să le vorbească copiilor că „pornografia contribuie la creșterea nivelului de informare a celor ce le utilizează”. Proiectul e sprijinit de Recorder.ro și Kaufland. Reacția lui Mihai Gheorghiu

Asociația „Tineri pentru Tineri” desfășoară proiectul „Pentru fete și băieți”, prin care 150 de diriginți de la clasele a șaptea și a opta sunt instruiți să coordoneze activități cu elevii despre educație sexuală, numită eufemistic „sănătatea reproducerii”.

Printre altele, doi profesori de la o școală din Ilfov au fost de acord cu afirmația „Consider că materialele pornografice contribuie la creșterea nivelului de informare a celor ce le utilizează”. 

Destinatarii acestui proiect sunt copii de 10-12 ani. Proiectul este finanțat de Kaufland, cu sprijinul Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile și este promovat de siteul Recorder.ro, cel care i-a dedicat deja un reportaj.Materialul – disponibil aici – a stârnit deja reacțiile părinților, aceștia fiind îngroziți de imaginile în care copii de 10 ani sunt evident stânjeniți când li se vorbește despre „ejaculare”, „organe genitale” și homosexualitate.

Președintele Platformei Împreună, Mihai Gheorghiu, a spus că miza ideologiei de gen este „cucerirea minții și sufletului copiilor, sexualizarea precoce, controlul social al noilor generații”.

„Revoluția “stării de bine” începe cu copiii noștri

La Ciorogârla a început deja! Starea de bine! Apoi epicentrul ”stării de bine” se mută la Popești – Leordeni. Au fost identificați și inamicii publici, părinții. 4 800 de copii din 8 județe sunt deja subiecte ale experimentului „stării de bine”. Grupe de profesori, apoi clase de elevi, se adună și recită mantra eliberării sexuale a întregului popor. Tozo și Ova sunt noii eroi de basm al copilăriei sexualizate, iar sexualitatea este noua aventură eroică care trebuie mereu repovestită. Astfel, ajungem la miza fundamentală a ideologiei de gen în școlile noastre, cucerirea minții și sufletului copiilor, sexualizarea precoce, controlul social al noilor generații. Totul are aerul sordid al unei campanii din anii 50 pentru crearea omului nou al progresismului multilateral dezvoltat și sexualizat”, a scris Mihai Gheorghiu.

Asociația „Tineri pentru Tineri” a scos și un manual pe tema respectivă, despre care ActiveNews a scris aici.

***

Kaufland a finanțat un program prin care elevii sunt îndoctrinați cu teoria gender. Programul a fost realizat de un ONG a cărui misiune este să promoveze „sănătatea reproducerii”, inclusiv la copii

Asociația „Tineri pentru tineri”, un ONG care își propune „promovarea accesului tinerilor la educație/ informare și servicii de sănătate, cu accent pe sănătatea reproducerii, planificare familială și pe formarea abilităților privind viața de familie”, a editat un „caiet de curs pentru elevi” în care se promovează teoria gender, iar identitatea de gen „reprezintă modul cum fiecare individ se percepe din punct de vedere biologic, ca bărbat sau ca femeie”.

„Sănătatea reproducerii” și „planificare familială” reprezintă eufemisme folosite de stânga pentru avort și metode contraceptive. Grupurile „țintă” ale Tineri pentru tineri sunt, conform siteului oficial, inclusiv copii de 10 ani. „Adolescenți: 10-19 ani (10-14 ani, 15-19 ani),Tineri: 15-24 ani”, scrie sursa citată.

Jurnalistul Gabriel Popa a comentat ceea ce se afirmă în respectivul „caiet de curs”, proiect finanțat de Kaufland. Asociația „Tineri pentru tineri” a fost finanțată prin celebrele fonduri norvegiene, dar și de Comisia Europeană.

[…]

Ministerul Educației permite educația sexuală în școli, fără să aibă habar de ONG-urile care intră la clase

Educația sexuală în școlile din România devine o temă tot mai actuală, departe de a fi clarificată, în contextul în care Ministerul Educației nu își asumă o poziție oficială față de acest subiect, dar lasă la latitudinea școlilor să permite accesul ONG- urilor în clase, cu materiale care nu sunt avizate și care rămân cvasinecunoscute pentru părinți sau cadre didactice. Discuția apare în momentul în care o asociație desfășoară programe de educație sexuală a copiilor, cu vârste începând de la 10 ani în școlile din țară, subiect despre care ActiveNews a scris aici.

În acest sens am încercat să aflăm de la Ministerul Educației care este baza legală care permite unui ONG să intre într-o școală și să susțină la clasă ore de educație sexuală.

„Nu există o metodologie privind desfășurarea orele de educație sexuală în școli.  Acest tip de educație (ca activitate extracurriculară și extrașcolară) se poate realiza în unitățile de învățământ cu acordul conducerii acestora și cu informarea părinților, în conformitate cu Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar (ROFUIP), aprobat prin ordinul nr. 5.076/2016, cu modificările și completările ulterioare”, se arată în răspunsul transmis de Ministerul Educației pentru ActiveNews.

Potrivit sursei citate, proiectele de programe școlare care nu fac parte din oferta națională, cum este cazul educației sexuale, nu au nevoie de avizul MEN.

„Proiectele de programe școlare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire opționale propuse pentru oferta națională de către inspectorate școlare, unități de învățământ, precum și de alte organizații cu experiență în domeniul educației sunt avizate de MEN. Elaborarea programelor școlare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire opționale ofertate la nivelul unității de învățământ se realizează, în mod descentralizat, de către fiecare unitate de învățământ, în fiecare an școlar, pentru anul școlar următor”, subliniază MEN.

Concret, explică MEN, Curriculumul la decizia școlii se constituie atât din pachete disciplinare opționale ofertate la nivel național, regional și local, cât și din pachete disciplinare opționale ofertate la nivelul unității de învățământ. Consiliul de administrație al unității de învățământ stabilește curriculumul la decizia școlii, în urma consultării elevilor, părinților și pe baza resurselor disponibile.

Astfel, „oferta de curriculum la decizia școlii este avizată de Consiliul profesoral și este ulterior aprobată de către Consiliul de administrație al unității de învățământ, cu avizul inspectoratelor scolare”. 

Ulterior, potrivit MEN, „orice protocol vaconține prevederi cu privire la responsabilitățile părților implicate, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. (…) Reprezentanții părinților, tutorilor sau susținătorilor legali se vor implica direct în buna derulare a activităților din cadrul parteneriatelor ce se derulează în unitatea de învățământ”.
Educația sexuală,  precizează MEN, „se poate derula sub forma unui curriculum la decizia școlii (CDȘ) sau ca activități extracurriculare și extrașcolare”. 

„În conformitate cu anexa ordinului nr. 3.593/18.06.2014 privind aprobarea Metodologiei privind elaborarea și aprobarea curriculumului școlar – planuri-cadru de învățământ și programe școlare, curriculumul la decizia școlii poate funcționa la nivel de unitate de învățământ sau la nivel național. Astfel, stabilirea disciplinelor de tip CDȘ  se fundamentează prin: 

•realizarea unei analize de nevoi, la nivelul elevilor înscriși în unitatea de învățământ;
•evaluarea disponibilității resurselor umane și materiale existente în unitatea de învățământ;
•realizarea unei analize a nevoilor și a oportunităților specifice contextului cultural, social și economic local”, se arată în răspunsul transmis de MEN către ActiveNews.

În continuare, am încercat să aflăm de la Ministerul Educației care sunt ONG-urile care susțin, în prezent, ore de educație sexuală în scolile din România.

 „Întrucât activitățile extracurriculare și extrașcolare se desfășoară cu acordul unităților de învățământ, MEN nu colectează date cu privire la ONG-urile care au susținut/susțin ore de educație sexuală”, precizeză Ministerul Educației în răspunsul transmis ActiveNews.

În concluzie, Ministerul Educației permite educația sexuală în școli, fără să avizeze conținutul materiei care ajunge să fie prezentată elevilor și fără să știe care sunt ONG-urile care intră la clasă.
Tu știi ce a învățat copilul tău azi la școală?

Alternativa de bun simt: Ce facem cu educația sexuală?

În luna decembrie câțiva parlamentari au inițiat un proiect de lege privind obligativitatea educației sexuale pentru copii cel puțin o dată pe semestru. Un studiu Eurostat de anul trecut arăta că la nivelul UE România are cele mai multe mame până în vârsta de 20 de ani ceea ce, în opinia inițiatorilor, reclamă necesitatea introducerii orei de educație sexuală în școală, pentru a stopa fenomenul maternității la vârste mici.

Credem că soluția legislativă propusă este îndoielnică. De ce?

În primul rând, soluția pentru rezolvarea unei probleme trebuie propusă abia după identificarea cauzelor acesteia; simpla constatare a problemei (există un număr semnificativ de mame tinere sau adolescente) nu e totuna cu identificarea cauzelor care o generează; dacă nu știm factorii care alimentează fenomenul, de unde putem ști că remediul propus (educația sexuală) este cel corect? Nici crema de gălbenele nu vindecă urticaria produsă de alergia la căpșuni.

Or, pentru identificarea cauzelor este importantă cercetarea detaliată a unor factori sociologici suplimentari cu privire la mamele adolescente și tinere: proveniența (urbană/rurală, etnică, familială), gradul lor de școlarizare sau abandonul școlar, nivelul de trai al familiei, dacă locuiesc sau nu cu părinții, dacă sunt abandonate sau dacă părinții se află în străinătate, modelul cultural de proveniență, dacă sarcina a fost voluntară sau nu ori dacă e rezultatul unui abuz.

Până la obținerea unor astfel de date, nu se poate specula că principala cauză ce generează sarcinile și nașterile printre adolescente ține de absența noțiunilor de bază despre funcția sexuală sau despre contracepție (prezervative etc) și, prin urmare, nici că introducerea unei astfel de discipline în curricula școlară ar rezolva ceva. S-ar putea ca nu aceste noțiuni să le lipsească, ci altele să fie motivele.

Mai degrabă sărăcia, mediul promiscuu, analfabetismul și abandonul școlar ori accesul dificil la educație sau la surse de informare, uneori abuzul sexual, neglijența (nu neștiința) sau, alteori, chiar un model cultural specific, un mod de viață caracteristic unor comunități etnice care practică asumat măritișul și maternitatea de la vârste mici sunt cauzele fenomenului; acestor cauze trebuie să adresăm soluțiile.

Or, în aceste situații introducerea educației sexuale în programa școlară nu ajută cu nimic: nici minorei care a abandonat oricum școala, nici fetei care alege să urmeze modul de viață specific comunității etnice din care face parte. Nu trebuie omis că cele mai multe mame minore sunt fete care au abandonat școala – prin urmare tocmai la segmentul de populație pretins vizat nu ar ajunge orele de educație sexuală; ar merge la cursuri de sexualitate doar elevii care oricum gestionează, se pare, satisfăcător chestiunea – cei care știu să citească și au internet acasă au auzit cu siguranță de contracepție și de riscul de graviditate.

Pe de altă parte, din datele raportului Eurostat pe anul trecut rezultă că, între 2005 și 2015, în România numărul nașterilor printre adolescentele sub 20 de ani a scăzut cu 35%, chiar și fără ora de educație sexuală în școală. Deducem de aici că există deja factori (spre exemplu, creșterea constantă a nivelului de trai) care îmbunătățesc situația în discuție și fără a se trece la o măsură (educația sexuală) cu care o mare parte a cetățenilor nu sunt sunt de acord și cu rezultate incerte (în fond, în datele Eurostat figurează cu număr semnificativ de nașteri la adolescente și țări precum Marea Britanie sau Germania, unde se practică educația sexuală în școli).

Prin urmare, până la ora de educație sexuală, primele și cele mai importante măsuri pentru diminuarea fenomenului ar fi creșterea nivelului de trai, reducerea abandonului școlar și accesul la educația generală, ameliorarea situației familiilor cu părinți emigrați și copiii rămași în țară în grija rudelor și încurajarea reîntregirii acestor familii. Educația în general – nu cea sexuală, reducerea abandonului școlar de la vârste mici, școlarizarea, sunt în sine factori inhibitori ai fenomenului sarcinilor și nașterilor la adolescente.

Pe de altă parte, procentul mamelor adolescente și tinere este îngroșat artificial de luarea ca reper a vârstei de 20 de ani: nu este clar după ce grilă valorică se stabilește standardul comportamental potrivit căruia a avea copii la 18-20 de ani este rău pentru o femeie și în virtutea cărui drept superior statul ar trebui să “reeduce” femeile aflate la această vârstă că nu trebuie să aibă copii, când unele chiar asta își doresc.

Apoi, ce nu se prea ia în discuție în privința mamelor tinere este dacă nu cumva uneori sarcinile erau chiar dorite ori acceptate fără probleme. Pentru multe tinere, datorită specificului local mai tradiționalist sau datorită standardelor și modelelor culturale specifice unor comunități etnice, maternitatea este voluntară; nu pentru că nu ar cunoaște care sunt posibilitățile de contracepție, ci pentru că nu sunt interesate de contracepție.

Poate chiar doresc să aibă copii (ca să nu mai spunem că îndeobște perspectiva concurentă, cea a amânării momentului primei nașteri pentru a da prioritate carierei șamd generează un alt tip de consecințe: proporția crescută de probleme de fertilitate după 30 de ani).

În altă ordine de idei, pentru prezentarea funcției sexuale și a posibilelor consecințe (de la graviditate la boli cu transmitere sexuală) cele două-trei ore în cadrul disciplinei “Biologie” în clasa a opta sunt suficiente și vin la o vârstă adecvată.

Să nu uităm că totuși, sistemul de educație în ansamblu și calitatea actului educațional și a corpului profesoral sunt criticate pe scară largă; adăugarea la o programă și așa încărcată a încă unei discipline predată cine știe cum și de cine știe cine, într-o materie sensibilă, nu va face decât să amplifice nemulțumirile.

În fine, standardele și implicațiile vieții sexuale sunt chestiuni de morală, de opțiuni private și convingeri personale ale părinților și copiilor în cauză; în mod similar religiei, nu pot fi impuse astfel de ore ca obligatorii – ci doar cu acceptul prealabil și informat al părinților (art. 29 alin.6 din Constituție).

Până la apariția unor noi cercetări sociologice amănunțite care să ia în calcul toți factorii, chestiunea educației sexuale pare mai degrabă una din categoria “noi avem o soluție, căutăm probleme”; în orice caz, nu trebuie minimalizat riscul transformării cu timpul a orei de educație sexuală în vehicul pentru agendele extremiste în vogă, precum familiarizarea copiilor cu teoriile gender și cu practicile sexuale alternative.

• ActiveNews: Un politician francez îi compară pe cei care se opun căsătoriilor homosexuale cu teroriștii radicali musulmani

Nu aș pune mișcarea „La Manif  pour tous” și teroriștii islamici pe același nivel, dar consider că între ei există o convergență ideologică”. Cu aceste cuvinte, secretarul de stat pe lângă prim-ministrul francez, responsabil pentru egalitatea între femei și bărbați, Marlène Schiappa, a inflamat opinia publică și cea mai cunoscută inițiativă cetățenească din Franța, care militează împotriva căsătoriilor gay.

Inițiativa cetățenească „La Manif Pour Tous”, comparată de oficialul francez cu terorismul islamist, este o mișcare populară ce reunește organizații locale din întreaga Franță. Această rețea națională, care reprezintă milioane de francezi conservatori, a organizat numeroase mobilizări și manifestări publice ca reacție la legea inițiată în timpul președinției lui François Hollande ce permitea căsătoria între persoane de același sex.

Declarația controversată a lui Schiappa a fost făcută într-un interviu pentru  publicația conservatoare ”Valeurs actuelles”, aceasta explicând:

„În prezent există o explozie de acte antisemite, dar și homofobe. Aceste două segmente de populație sunt considerate a fi bogate. Homofobia și antisemitismul au în comun faptul că sunt teorii radicale islamiste, care fac din evrei și homosexuali țapi ispășitori. Există o alianță între extremiștii de dreapta și radicalii islamiști, care sunt uniți în lupta lor. Unele lozinci ale ”Manif pour tous” au fost lansate în suburbii”. Nu aș pune mișcarea ”La Manif  pour tous” și teroriștii islamici pe același nivel, dar consider că există între ei o convergență ideologică”.

Ludovine de La Rochère, președinta „Manif pour tous”, a depus o plângere împotriva lui Schiappa. Într-un interviu pentru La Croix, ea explicat că organizația a primit sute de mesaje de indignare din partea francezilor conservatori, care i-au cerut să reacționeze ferm.

Schiappa a fost obligată să-și ceară scuze, însă un astfel de comentariu devine emblematic pentru climatul politic actual din Franța, care cataloghează orice opoziție față de „drepturile LGBT” drept „homofobie”, scrie Lifesitenews.

Ludovine de La Rochère declara în 2018, într-un interviu pentru stiripentruviata, înaintea Referendumului pentru Familie, că România trebuie să conștientizeze că e nevoie să facă tot posibilul pentru a nu se confrunta cu revendicarea instituției căsătoriei de către cuplurile formate din doi bărbați sau două femei și susținea că teoria genului „șterge identitatea omului de la naștere.”

• Stiripentruviata: Planned Parenthood încearcă să restricționeze accesul tinerilor la filmul „Unplanned”, care demască ororile din industria avorturilor

Asociația Americană de Film (Motion Picture Association of America – MPAA) a încadrat filmul „Unplanned” la categoria „R –restricted/acces restricționat”. În mod normal, filmele încadrate în această categorie sunt cele care conțin limbaj vulgar, nuditate, sex sau violență. „Unplanned” nu conține astfel de scene, însă specialiștii MPAA au considerat că în film sunt anumite „imagini sângeroase”. În acest condiții cei sub 17 ani pot viziona filmul numai însoțiți de un adult. Filmul urmează să aibă premiera la sfârșitul lunii martie și va fi difuzat în peste 800 de cinematografe din SUA. Trailerul filmului a atins deja un număr record de vizualizări pe iTunes.

„Unplanned” este o dramatizare după bestseller-ul autobiografic omonim al cunoscutei activiste americane pro-viață, Abby Johnson. În film este prezentată uimitoarea transformare a vieții lui Abby Johnson, urmărind drumul plin de provocări parcurs de aceasta de la director în cadrul unei clinici din Texas a Planned Parenthood, principala rețea de avorturi din SUA, la unul din liderii mișcării pentru viață și susținătoare a femeilor în criză de sarcină. Filmul dezvăluie cum incredibilul moment de răscruce din viața eroinei a fost precedat de ani de speranțe înșelate, iar apoi a venit momentul de revelație: „Credeam că le ajut pe femei, dar mai mult le făceam rău decât bine. Totul până am văzut un copil luptându-se pentru viața lui și atunci toată lumea mea s-a prăbușit și am înțeles atrocitatea acțiunilor mele”, a spus Abby Johnson. Multe din secretele întunecate ale Planned Prenthood și ale industriei de avorturi vor fi relevate celor care vor urmări filmul. „Nimeni nu va putea să spună că nu a știut după ce va vedea filmul”, a declarat Johnson.

„Unplanned” a întâmpinat dificultăți încă din faza de producție. Filmările s-au desfășurat în secret din cauza presiunilor Planned Parenthood și amenințărilor activiștilor pro-avort. Alegerea coloanei sonore a fost extrem de dificilă, 9 din 10 case de distribuție refuzând să acorde licențe, printre care Disney, Sony/ATV și Universal Music. Chiar și formații pro-viață au refuzat să acorde drepturile pentru piesele lor, de teamă să nu intre în conflict cu casele de producție. Actrița Ashley Bratcher, care interpretează rolul lui Abby Johnson, a fost avertizată că va fi pusă pe lista neagră.

Decizia MPAA este încă o dovadă clară a influenței Planned Parenthood în industria filmului. Realizatorii filmului Cary Solomon and Chuck Konzelman au declarat că nu vor contesta decizia MPAA, însă consideră o ironie faptul că în SUA multe adolescente au dreptul să avorteze fără consimțământ parental, însă nu pot urmări un film despre avort decât cu acordul părinților. Evident că Planned Parenthood se teme că numărul de clienți i s-ar putea diminua, deoarece tinerele se vor gândi la scenele din film în momentul când se vor confrunta cu o sarcină neplanificată.

Nu același standard l-a aplicat MPAA și multor producții care conțin, de exemplu, scene „de dragoste” între persoane de același sex sau limbaj care se referă explicit la sex. De asemenea, este greu de acceptat cum un film, chiar cu anumite scene mai dure, care prezintă drama avortului, cu toate ororile pe care le implică, este supus cenzurii, prin restricționarea accesului adolescenților, în schimb, pe platformele de socializare, cu sute de milioane de vizualizări, se permite difuzarea de materiale în care copii de 12-13 ani sunt folosiți în interviuri în care se face apologia avortului. Să nu mai vorbim de orele de educație sexuală în care copiii sunt inițiați, încă de la vârste fragede, să deprindă „tainele sexului”, sub toate formele, fiind învățați că totul este permis pentru că este normal.

Nu putem ignora și conotațiile politice ale filmului. „Unplanned” va apărea în plin război, atât la nivel central, cât și în toate statele americane, între susținătorii pro-viață și cei pro-avort. Tabăra pro-viață, reprezentată de republicani, administrația prezidențială și toate organizațiile pro-viață, luptă pentru interzicerea sau restricționarea avorturilor și interdicția de a finanța avorturile din bugetul asigurărilor de sănătate.

Tabăra pro-avort, reprezentată de democrați, organizațiile pro-avort și industria avorturilor (care finanțează politicienii și ONG-urile) cu rețeaua Planned Parenthood ca lider absolut, duce o ofensivă pe toate fronturile pentru eliminarea tuturor restricțiilor legale impuse avorturilor și finanțarea avorturilor din banii contribuabililor.

Printre „victoriile” cu care se mândrește tabăra pro-avort se numără legalizarea avortului până în momentul nașterii și permiterea infanticidului (refuzul de a acorda asistență medicală pentru salvarea vieții copiilor născuți vii în urma avortului), legi adoptate deja în mai multe state americane.

Bătălia pentru Casa Albă la alegerile prezidențiale din 2021 se va da între președintele Donald Trump, un puternic susținător pro-viață și candidatul democrat pro-avort, toți ce 12 democrați care și-au anunțat deja oficial candidatura fiind susținători înfocați pro-avort, unii dintre ei având legături foarte apropiate cu Planned Parenthood.

În aceast război este dovedit faptul că industria de film și muzică din SUA, împreună cu principalele mass media, la care se adaugă rețelele de socializare sunt, în mare măsură, de partea taberei pro-avort. În acest context, nu trebuie să ne mire faptul că „Uplanned” va avea parte de un tratament discriminatoriu din partea industriei de film și mass media, care vor încerca să facă tot posibilul să reducă impactul filmului asupra opiniei publice americane, în special în ceea ce privește publicul tânăr.

Sondajele de opinie au relevat că majoritatea americanilor, chiar și cei pro-avort, se opun avorurilor în stadiu avansat de sarcină și condamnă infanticidul. Cu siguranță, după apariția „Unplanned” numărul susținătorilor pro-avort se va diminua.