IPS ILARION (Patriarhia Moscovei) arunca la gunoi invatatura Sfintilor Parinti despre IMBRACAMINTE, PODOABE SI FARDURI. De la cedari mici se ajunge si la cele mari…

5-10-2011 1 minut Sublinieri

Moscova, Septembrie 30, Interfax

“Biserica nu a spus niciodată că o femeie trebuie să poarte rochii lungi şi cenuşii şi să se acopere cu batice cenuşii. Există un anumit cod al îmbrăcăminţii în Biserici, dar acesta există doar pentru a nu distrage atenţia bărbaţilor de la rugăciune la frumuseţea femeilor” a spus preşedintele Departamentului Sinodal pentru Relaţiile externe al Patriarhiei Rusiei, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, răspunzând unor întrebări în cadrul emisiunii “Biserica şi Lumea” de pe canalul TV ROSSIJA 24.

“În toate celelalte cazuri, o femeie se poate îmbrăca aşa cum doreşte, trebuie să poarte haine decente, dar pot fi frumoase şi atractive”. Cât priveşte fardul, Mitropolitul a spus că “nu există o interzicere strictă în tradiţia creştină. El a spus că Sfinţii Părinţi au pornit de la Sfântul Apostol Pavel care a zis ca femeile şi în general oamenii să se împodobească nu cu podoabe, ci mai degrabă cu frumuseţe spirituală. Totuşi, cred că folosirea moderată a cosmeticelor nu cauzează niciun rău unei femei. Biserica nu a zis niciodată că femeia nu trebuie să fie modernă şi frumoasă”.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: http://www.interfax-religion.com

Conceptiile lui IPS Ilarion tin probabil de acea “ortodoxie” a rusilor care organizeaza din cand in cand parade de moda cu niscai clerici invitati pentru a le binecuvanta… Sau acea ortodoxie in care se binecuvanteaza concerte rock, marsuri ale motociclistilor (insusi PF Kirill fiind implicat in asa ceva anii trecuti) si alte manifestari foarte “crestinesti”.

Un fel de aggiornamento al ortodoxiei, varianta rusa.


Categorii

"Reforma" in biserica/ aggiornamento, 1. DIVERSE, Mitropolitul Ilarion, Opinii, analize

Etichete (taguri)

, , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

39 Commentarii la “IPS ILARION (Patriarhia Moscovei) arunca la gunoi invatatura Sfintilor Parinti despre IMBRACAMINTE, PODOABE SI FARDURI. De la cedari mici se ajunge si la cele mari…

  1. avand in vedere ca IPS Ilarion de Volokolamsk sta mai mult in compania papistasilor decat a ortodocsilor , nici o manifestare de-a sfintiei sale nu ma mira . Pretuieste atat de mult fetele celor imbracati in perdelute si dantelarii , iradiaza efectiv la vederea lor ( priviti orice foto in care apare salutand un papistas ) incat cred ca a trecut de mult pe planul doi toate cele ale ortodoxiei .

    Sa-l ierte Dumnezeu si pe noi , odata cu el .

  2. Omul este prada stricaciunii in acest veac, adica a bolilor de tot felul (inclusiv serioase deformari trupesti), a imbatranirii si a mortii fizice. Biserica insista(!) ca aceasta stare sa fie observata, acceptata si purtata ca cruce de la Dumnezeu. Aceasta stare a omului este roada pacatului si Dumnezeu a lasat-o ca dar pentru ca omul sa realizeze ca stricaciunea este rezultatul despartirii spirituale de Dumnezeu, si astfel sa il caute pe Dumnezeu pentru a se Mantui de patimi si de moartea spirituala (de-a doua).

    Cineva care isi propune sa se infrumuseteze in aceasta viata nu isi intelege imputiciunea generala (trupeasca si sufleteasca) si faptul ca trupul si toate ale lumii acesteia sunt sortite sa se intoarca in pamant, pentru ca in Veacul ce va sa fie, sufletul (purificat de patimi) sa primeasca un nou trup care va fi cu adevarat frumos si dumnezeiesc, si intreg universul va fi restaurat de Dumnezeu.

    Doresc sa atrag atentia asupra ‘ispitei frumosului’. Este bine a ne dori frumosul, evident, dar omul cazut nu intelege ca frumusetea izvoraste numai de la Dumnezeu, si de aceea se ataseaza in mod patimas de propriile idei si concepte despre frumos, inclusiv de propriul chip, pe care il vede frumos desi defectele sunt prea vizibile. De ce aceasta? Pentru faptul ca mandria (patima sufleteasca) din om doreste a fi admirat de cei din jur si pentru a se impune pe sine. Iar aici exista un complex de patimi, inclusiv cea a denaturarilor sexuale ce domina aceste timpuri. Bine-inteles ca fardurile si imbracamintea oricat de putin indecenta (nesmerita), poate duce gandul omului la amintirea patimilor sexuale, ceea ce este absolut de nedorit in Biserica.

    Personal, consider ca acesti clerici care promoveaza asemenea idei inovatoare, printre care si ecumenismul, nu sunt oameni duhovnicesti, sau sunt prea incepatori si nedumeriti daca nu rau intentionati, deci nu au ce cauta in pozitii de ierarhi si nici chiar de preoti si diaconi. In mod normal acestia ar fi caterisiti degraba, dar cred ca in zilele noastre mai repede ar fi caterisiti cei care se opun acestor inovatii si erezii.

  3. In vremurile de sfarsit din ce in ce mai multi vor trada adevarata credinta ortodoxa.
    P
    rea multe compromisuri se fac.Traim intr-o lume din ce in ce mai stricata si fiecare avem partea noastra de vina, Dumnezeu sa ne ierte!

    As avea o-ntrebare: stiu ca in Sfanta Scriptura se vorbeste de mai multe semne premergatoare sfarsitului.
    Imi poate cineva expune care sunt aceste semne mai exact?
    Sunt de asemenea curios cate dintre ele s-au indeplinit…

  4. Cred ca Mitropolitul Hieroteos Vlahos in Pishoterapia Ortodoxa ar eun excelent articol despre “senzualitate”.. Cred ca ar fi bine venite articole din aceastra lucrare deosebita.
    Vedem cum incet, incet, se denatureaza ortodoxia, ca vindecare de patimi si iluminare a mintii, in agiornamente romano-catolice.

  5. Dar sa nu iei nici un fel de atitudine ca preot fata de astfel de tinute si ”cosmetizari”
    femeiesti in biserica, oare nu-i gresit ?
    Se doarme generalizat, de la vladica la opinca, in aceasta privinta.
    Tuturor li se pare ca exteriorul n-are importanta, atata vreme cat in interior esti credincios.
    Eu mi-as dori mult sa nu mai am ochi sa vad cum se ajunge in fata altarului cu ochii bine marcati de diverse culori, cu parul vopsit si cu fusta usurel deasupra genunchiului. Bine ca vine si asa., stiu.Desigur ca s-a asezat pe cale acea persoana si e pe la inceput, poate si eu sant tot pe acolo. Numai ca ce ma doare e ca preotul nu spune nimic, dar nimic despre atitudinea exterioara a crestinului.
    Eu nu stiu ce sa spun copiilor care ma intreaba: Mama, de ce sa nu ma imbrac in treining la biserica daca cei care canta la strana, barbati si femei laolalta(uneori si d-na preoteasa) sant in blugi ?

  6. Bine ca in schimb, ni s-a ingradit accesul la sfintii din biserica, la moastele lor.
    Duminica de duminica atingeam direct moastele Sfantilor din inchisorile comuniste si cutiuta in care se aflau moastele Sfantului Gheorghe.
    Acum ni s-a pus un ditamai geamul despartitor, incat nu le mai poti atinge.
    Sincer, nu inteleg de ce si mi-e teama sa intreb ca sa nu infurii pe cineva, ca santem foarte sensibili la intrebari care ascund nesupunere fata de hotarari mai inalte.

  7. ” Dar sa nu iei nici un fel de atitudine ca preot fata de astfel de tinute si ”cosmetizari”
    femeiesti in biserica, oare nu-i gresit ? ”

    Cu siguranta este gresit , dar nu inteleg de ce doar ” in biserica ” . Oare doar intre noi , cei care mergem frecvent la biserica este nevoie sa aratam decenta sau decenta trebuie sa fie inca un cuvant de ordine al intregii noastre conduite , indiferent de loc ? De foarte multe ori am intalnit acest mod de a gandi si este pagubos si pentru noi si pentru cei din jurul nostru , carora nu vrem sa le aratam cum trebuie sa arate un crestin , ne este frica , parca , sa ne manifestam ca si crestini in exteriorul bisericii . Parca trebuie sa fii alt om cand mergi la slujba si altul cand mergi la Slujba .
    In general , situatiile de genul acesta , cu impopotonari exagerate la biserica , se rezolva in timp scurt , daca persoana continua sa frecventeze biserica si nu vine ” din an in Pasti ” , privind si observand pe cei care frecventeaza , fara a fi insa carcotasi , considerand , la modul general , ca nu poti veni in blugi ( barbatii ) .

  8. @IoanC,

    Cineva care isi propune sa se infrumuseteze in aceasta viata nu isi intelege imputiciunea generala (trupeasca si sufleteasca) si faptul ca trupul si toate ale lumii acesteia sunt sortite sa se intoarca in pamant

    Este firesc totusi ca femeile sa isi doreasca sa fie frumoase, exista in subconstientul lor aceasta, mai ales cand vor sa intemeieze o familie, ele stiu ca si aceasta conteaza in alegerea unei sotii, sa nu fim ipocriti. Daca esti sleampata si imbracata urat, nu se uita nimeni la tine.
    Pe de alta parte, mai este si lupta pentru supravietuire intr-o lume din ce in ce mai dura. Deseori prevaleaza alegerea unei haine mai dragute (decente), pentru ca si asta conteaza atunci cand ai un servici unde se cere o anumita tinuta, si unde altfel nici nu ai fi putut fi angajat, caci concurenta este mare, si trebuie sa poti supravietui, sa ai o slujba. Nu cred ca frumusetea ar trebui incriminata, ci decenta. Nu cred ca spune nimeni ca o conditie pt mantuire ar fi sa ne imbracam urat (daca traiesti in lume). Mie nepotrivit in cuvantul lui IPS Ilarion mi se pare cand vorbeste despre farduri, si sintagma de femeie moderna, pt ca aici intra multe lucruri neconforme cu traditia ortodoxa, caci a fi o femeie moderna, presupune hranirea multor patimi si acceptarea unor pacate (doar daca citesti rev. Cosmopolitan e suficient sa te lamuresti care sunt cerintele ‘modernitatii’).
    Spune unei femei care doreste sa imbratiseze ortodoxia, ca trebuie sa se imbrace urat, si eventual sa nu se mai uite in oglinda nici macar sa isi aranjeze parul, si va fugi rapid, cu certitudine.

  9. @ Mirela:

    Ref. la prima parte – contextul afirmatiilor IPS Ilarion e dat de ceea ce ai remarcat in partea a doua, in mod evident. Doar ca exprimarea sa a fost una eufemistica, diplomatica. Sa fim seriosi: isi propune cineva sa se imbrace “urat”?! Asta era problema? E foarte evident ca “frumosul” si “atractivitatea” de care vorbeste sunt cele dupa standardele “modernitatii”, adica ale “modei” si ale DUHULUI LUMESC DOMINATOR, iar nu dupa cele ale Traditiei si ale bunului-simt. Portul traditional era foarte frumos, dar cu o frumusete simpla, necautata, naturala si curata, care nu impingea spre sexualitate, ci spre puritate. Modestia in sine are o altfel de frumusete, straina de senzualitate si de “atractivitate”, adica de stilul mai mult sau mai putin provocator.

    Pe de alta parte, e lense de inteles ca un crestin nu trebuie sa invoce criteriile lumii si sa le puna deasupra celor ale lui Dumnezeu, adica nici sa-si insuseasca sau sa ramana, dupa convertire, atasat acelorasi standarde “estetice” tot mai anormale, doar pentru ca vrea sa se casatoreasca sau fiindca societatea este dura si te judeca aspru daca ii incalci conventiile.

  10. @ Fane, Mirela

    Mie nu-mi place sa fiu intr-un fel in biserica si in altul in afara ei.
    Cu toate astea, mai imbrac si pantaloni in afara ei, desi nu-s multumita de mine ca nu reusesc sa scap de comoditatea pe care o ofera.
    Dar macar cu asta se incepe cand intram in biserica, cu decenta pe care ti-o impune locul.Cu acceptarea conditiei de femeie si de-aia imi pun fusta. Cu gandul ca te intalnesti cu El si ca acolo nu-i nevoie sa-ti pui masca; ca n-ai venit sa-ti gasesti pereche…

    Da ‘ cine-a zis ca trebuie sa te imbraci urat, Mirela?
    Pai daca vii la ortodoxie ar trebui sa te intrebi cum ii place Domnului si nu omului. Si daca perechea ti-o gasesti exagerand in cele exterioare, mai bine lipsa!

  11. Parca trebuie sa fii alt om cand mergi la slujba si altul cand mergi la Slujba .

    Corect. E nevoie sa fim cat mai putin dedublati posibil… Si problema credem ca e gresita daca se raporteaza exclusiv la criteriile negative, minimaliste (“sa nu fie indecent”), mai ales cand standardele dupa care se masoara social “indecenta” s-au tot schimbat, coborand jos de tot. Si cred ca mai degraba un crestin ar trebui sa se raporteze la niste criterii de “cuviinta” duhovniceasca. Pe care, sa fim realisti, daca nu le are pe dinauntru (daca adica slujeste unui alt domn), degeaba le si respecta pe dinafara, silit, de forma, doar la biserica… Un crestin cauta sa fie UNA in integritatea lui si sa marturiseasca si prin cele din afara, pe cat poate mai mult, al cui este el rob. Sigur ca acum nu trebuie sa ne si judecam unii pe altii din cauza asta, adica sa incepem sa ne luam sub lupa unii pe altii si sa ne vanam neconcordantele, ci fiecare sa se judece pe sine in lumina voii lui Dumnezeu. Dar este trist sa auzi de la cel mai inalt nivel ierarhic o asemenea pledoarie care descurajeaza portul mai… natural, mai cuminte si mai traditional, care nu-si propune sa atraga si sa iasa in evidenta, adica fustele (chiar) lungi, chipul necorijat si nepictat, parul natural (fie si albit), etc. Noi am perceput “stirea” ca pe o palma peste fata data acestui gen de fete si femei ortodoxe si asa marginalizate de lume si luate in ras ca “habotnice”, care acum se simt tot mai straine in insasi Biserica lor, simtindu-se rusinate ca nu sunt destul de… moderne! Si ispitindu-le spre a se schimba dupa norma lumii! Rau am ajuns!

  12. @admin,

    Am inteles.

    @Alina,

    Pai daca vii la ortodoxie ar trebui sa te intrebi cum ii place Domnului si nu omului. Si daca perechea ti-o gasesti exagerand in cele exterioare, mai bine lipsa!

    Da sigur, cum ii place Domnului, numai ca persoanele mai incepatoare, daca ar constata sau crede ca ce ii place Domnului, ar indeparta-o total de orice sansa de a mai fi considerata atractiva de actualul sau viitorul partenter de viata, ar spune din pacate si cel mai probabil, pas. Ideea era sa nu indepartam oamenii mai putin cunoscatori de ortodoxie, sau sa ii determinam sa gaseasca motive pentru a crede ca ortodocsii sunt habotnici sau salbatici (vezi afirmatia lui IoanC la care faceam referire, aceea ca nici macar nu trebuie sa dorim sa fim frumosi, ceea ce consider ca pt femei este de neconceput).

  13. @Mirela

    Eu sunt de parere ca presiunea sociala catrea a arata bine (“decent” spun unii) este sufocanta.
    Eu sunt revoltata. Consider o corvoada vopsitul parului (as vrea sa fie socialmente acceptabil parul alb la 30-35 ani.. eu am inceput sa albesc devreme). Urasc pantofii cu toc (desi port ocazional, ca imi cere sotul sa arat cumva ca-i stric lui ascensiunea profesionala prin imaginea mea prea comoda)… am adesea dureri in talpa la mers zile intregi dupa o seara petrecuta pe tocuri inalte. Tortura reala.
    Nu-mi place sa folosesc farduri (asa o pierdere de vreme sa te vopsesti, apoi sa te cureti.. iar rezultatul este indoielnic, zic eu).
    Parfumurile au componente toxice (se stie ca pot da migrene, reactii alergice etc.. si ma refer si la parfumuri de lux).
    Nimic bun sau macar agreabil.

    Sa nu doresti sa fii frumos mi se pare normalitatea. Frumusetea trebuie cautata in alta parte, nu in haine si accesorii.
    Sf. Ioan Gura de Aur:
    ” Ei bine, multe femei care au fost biruitoare în luptele fecioriei n-au putut birui patima împodobirii cu haine frumoase, ci au fost înfrânte, doborâte la pământ mai mult decât femeile din lume. Nu-mi spune mie că nu-şi pun podoabe de aur, că nu se îmbracă în haine de mătase brodate cu aur, că n-au coliere bătute în pietre scumpe. Ceea ce este mai cumplit decât toate şi ceea ce arata cu covârşire boala lor şi tirania patimilor este că se străduiesc şi se silesc prin hainele lor simple să le întreacă în elegantă pe femeile îmbrăcate cu haine de mătase şi împodobite cu bijuterii de aur şi să arate mai plăcute la înfăţişare decât acelea. După părerea lor săvârşesc un lucru indiferent, dar, după cum îl arată natura, pierzător de suflet, vătămător şi cu prăpastie adâncă.”
    sursa:http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/04/29/sfantul-ioan-gura-de-aur-catre-cuvioasa-diaconita-olimpiada-despre-virtutea-simplitatii-si-patima-ascunsa-a-impodobirii/

  14. Toată lumea are dreptate. 🙂
    Tot la fel de adevărat este şi că MAREA majoritate a bărbaţilor funcţionează prin vizual faţă de sexul opus. Aşadar acest impact vizual poate fi de multe ori hotărâtor. NU este ceva impus sau hotărât de femei. Ele doar se adaptează. Cum se adaptează, asta depinde de conştiinţa fiecareia în parte, şi de aici excesele şi greşelile care se fac. Aşadar este vorba pur şi simplu o relaţie de feed-back, care s-ar putea regla de la sine prin efortul ambelor părţi.

  15. Eu cred, am o intuitie asa, pornind de la citatul oferit mai sus din Sf. Ioan Gura de Aur, ca si atitudinea si intentia cu care este purtata o haina sunt foarte elocvente. Putem purta haine simple si decente, fuste si rochii, ne putem acoperi pentru a pazi pe ceilalti de ispite; ne putem acoperi si pentru a starni curiozitatea si a incita si mai mult. Gestica, privirea si tinuta corpului care poarta hainele cred ca este la fel de important sa fie simple si cuminti ca si hainele. Privirea ochilor nemachiati dar otravitoare prin ea insasi, indrazneata, poate fi mai nociva pentru sufletele celor din jur decat privirea machiata a unor ochi senini care vadesc un suflet curat. Nu vrea sa fac nici pe departe apologia fardurilor si va rog sa nu ma intelegeti gresit pentru ca eu insami am renuntat la ele nu neaparat din motive care tin direct si strict de ascultarea de Biserica si de Parinti, ci pentru ca pur si simplu mi se pare o pierdere de timp, o fatada, o asa-zisa indatorire sociala extrem de obositoare. Indiferent de opiniile altora, voi purta pantofi plati pentru ca nu stiu si nu pot sa merg pe tocuri; nu mi voi mai vopsi parul pentru ca dupa doua saptamani arata oribil; idem, unghiile; fardurile accentueaza ridurile iar fustele scurte ma fac sa ma simt ridicola. In general de fiecare data cand ma machiam si imi vopseam parul unghiile sau purtam haine mai fistichii traiam sub teroarea obsesiei ca e posibil ca pentru unii sa arat ridicol. Cel putin fara vopsele si asa mai departe sunt eu insami buna sau rea, frumoasa sau urata, dar eu insami in pielea mea cum m-a lasat Dumnezeu si, fie ca vreau, fie ca nu, nu am decat sa ma obisnuiesc cu ea pentru ca alta nu am. Teama de ridicol in primul rand m-a facut sa imi fie literalmente lehamite de toate prostiile acestea costisitoare si cronofage.

    E drept ca nici nu mi se pare corect sa ii expun pe cei cu care ma intalnesc zilnic mirosurilor corporale, imaginii unui par nespalat sau a hainelor rupte sau uzate. Cred ca fiecare trebuie sa gaseasca pana la urma in constiinta proprie si in sfatul duhovnicului cea mai sigura cale de mijloc pentru a nu sminti pe semeni. Din niciun punct de vedere. Si daca anumite restaurante impun un cod al tinutei, la care nimeni nu comenteaza si de la care niciun patron respectabil nu abdica, cu atat mai mult trebuie sa fim constienti de codul tinutei impus de statutul nostru de crestini ortodocsi, daca asa ne pretindem, atat la biserica, cat si la metrou.

    Dincolo de toate astea, marile doamne nu sunt si nu au fost niciodata niste paiate.

    Iertati-ma pentru vorba lunga.

  16. Reguli, reguli, reguli si iar reguli.
    Frumos este tot ceea ce spuneti fiecare in parte. Insa nu trebuie uitat faptul ca deseori exprimam o mare iubire fata de semenul nostru si dorinta ca el sa ne fie alaturi in credinta, sa poata sa-si intoarca fata de la pacatele sale si sa inceapa o noua viata, cea adevarata, cea alaturi de Hristos.

    Or, fratele nostru, vine dintr-o lume altfel construita. O lume in care libertatea se raporteaza la alte valori.

    Fireste, gradul de intelegere, de acceptare si raportare la valorile lumii acesteia se exprima si prin modul in care noi ne imbracam, nu doar ne comportam. Fireste, modul in care un om se comporta in societate si felul in care el se imbraca reflecta, in primul rand, dupa parerea mea, gradul de educatie primit. De aceea nu as dori sa iau in discutie extremele, comportamentul si imbracamintea care nu de putine ori frizeaza ridicolul.

    Cel care il cauta pe Dumnezeu sau cel care l-a descoperit intamplator in viata lui, in diverse situatii, vine in biserica asa cum este el la acel moment. Si daca vine, ce descopera el mai intai? O alta lume, in care nu de putine ori, ceea ce se spune este departe de ceea ce se face, destul de intoleranta uneori, fie ea si la nivelul vestimentatiei.

    Ceea ce uitam noi deseori, este faptul ca modul de-a fi, propriu crestinismului, nu este rezultatul eforturilor noastre omenesti, ci este insasi descoperirea lui Dumnezeu in inimile noastre. Atunci cand duhul Lui Dumnezeu se atinge de inima noastra, incet-incet, toate valorile lumii in care traim, palesc. Pentru ca ni se descopera o alta viata, alte valori la care sa ne raportam. Nu de putine ori, multi dintre noi, chiar daca au urcat multe trepte in evolutia profesionala si spirituala, constata ca tot ceea ce-au construit pana atunci, raportat la valorile lumii acesteia trecatoare, nu aduce nici un folos.

    Daca trebuie sa fiu alta atunci cand merg la slujba de zi cu zi si cu totul schimbata atunci cand ma indrept spre biserica, inseamna ca merg nu pentru a ma ruga Domnului de ajutor si a-I multumi, ci pentru ca asa trebuie, ca altfel e pacat. (E incetatenita de multa vreme vorba asta in vocabularul multora dintre noi: e pacat sa faci asa, e pacat sa gandesti astfel…)

    In toate situatiile trebuie sa fiu eu, una singura. Insa pentru asta, am nevoie sa fiu acceptata asa cum sunt, initial. Schimbarea va veni dupa aceea, insa e preferabil ca ea sa fie din convingerea sufletului meu si nu din constrangere.

    Cred ca cea mai buna regula de conduita care se poate impune este cea a propriului exemplu.

  17. Vestimentatia influenteaza intr-o masura destul de buna caracterul omului. Dar tot la fel de adevarat este si faptul ca schimbarile petrecute la nivel spiritual isi lasa amprenta nu doar asupra felului de-a fi, ci si la nivel vestimentar.

    Aseara, la un post tv, o emisiune care urmarea sa modeleze gusturile vestimentare ale tinerilor. Adica, erau prezentati asa cum veneau si mai apoi dupa, in functie de optiunile fiecaruia.

    Una dintre fete si-a marturisit deschis admiratia fata de lady gaga. Prin urmare, isi adaptase imbracamintea si felul de-a fi la controversatul personaj. Gene false cat aripi de fluture, machiaj strident, fata acoperita de pudra si farduri, rochie scurta si foarte stramta, tocuri inalte, subtiri.

    Atitudinea pe care o adoptase era si ea pe masura vestimentatiei – aceea de scena, de model care in permanenta se afla in fata aparatului de fotografiat.

    Dupa criticile necesare, a urmat apoi dezlipirea genelor false, demachierea, descaltarea pantofilor, imbracarea unui halat de casa si infasurarea parului intr-un prosop de baie. Ei, dar odata schimbata garderoba, atitudinea tinerei s-a schimbat brusc. De unde inainte tinea mana dreapta permanent pe sold, acum a marturisit ca nu mai poate face asta, lipsesc elementele-cheie. A urmat apoi transformarea si naturaletea si feminitatea a luat locul vulgaritatii de mai inainte.

    Starea de naturalete este proprie firii umane, insa uneori ea se descopera pe parcurs, dupa experiente proprii sau exemple ale celorlalti. Insa cei care isi indreapta pasii catre Hristos, vor descoperi de la sine, de cele mai multe ori, si modul de-a fi si pe cel de-a se purta in biserica Sa. Uneori insa e nevoie de timp, rabdare si incredere.

  18. @ carmen:

    Da, trebuie sa existe si reguli, in ciuda unei gandiri foarte liberale, care azi precumpaneste in lume si care le detesta, clamand domnia bunului plac subiectiv, botezat abuziv LIBERTATE. Nu asta e libertatea. In biserica acestea se numesc randuieli, si toate au un sens foarte clar si nu sunt intamplatoare, arbitrare sau absurde. Iar fara randuieli nu ne vom forma niciodata, ne vom amagi doar si vom aduce duhurile noastre seculare in biserica. Da, stim toate obiectiile duhovniciei postmoderne influentate de psihologia contemporana, dar in ciuda maicii Siluana et co. vom spune ca… exista si TREBUIE, dar un trebuie asumat, constientizat…

    Schimbarea va veni dupa aceea, DACA are cine sa spuna oamenilor ca E NEVOIE de o schimbare, nu daca li se spune din capul locului ca e bine asa cum sunt. Despre asta era vorba aici. In rest de acord. Trebuie tact, ingaduinta, rabdare…. insa NU toleranta.

  19. @admin:

    “Da, stim toate obiectiile duhovniciei postmoderne influentate de psihologia contemporana, dar in ciuda maicii Siluana et co. vom spune ca… exista si TREBUIE, dar un trebuie asumat, constientizat”…

    Puteti detalia afirmatia de mai sus.

  20. O fata de clasa a 7-a,si-a pus in gand sa ii duca pe toti colegii ei la spovedit la manastirea Antim la un parinte anume. Colegii,vai!! ce colegi.. copiii fara nici cel mai mic simt al pacatului,desi sentimentul de culpa in sufletul omului,a inflorit atunci,in Gradina Raiului,s-au impartit in doua tabere.O parte dintre ei mergeau la spovedit,pe rand,cerandu-i insa fetei noastre sa mearga pe trotuarul celalalt,deoarece nu corespundea ca vestimentatie cu imbracamintea lor…dar au mers. Au descoperit pacatele si greselile parintelui,au simtit si binecuvantarea dezlegarii si a canonului. Cealalta parte a copiilor din clasa au ramas la fel blasfemiind fara sa stie ce pacat fac ,pana cand cei din prima grupa le spuneau ca toate aceste fapte ale lor sunt pacate si subliniindca”Daca nu ai sti ,pacat nu ai avea,dar stiind….atunci iti ramane IADUL!” Asa si noi care ne numim crestini,daca stim ca vopsitul, imbracamintea indecenta, fumatul si toate acele “dracovenii”care ne lupta, sunt pacate si totusi le facem in deplina cunostinta,atunci ne ramane…….

  21. @ Antuza:

    Cam greu… Am intalnit de cateva ori, cam dusa la extrem, ideea aceasta ca… trebuie (sic) sa renuntam la orice fel de… “TREBUIE”. E un sambure de adevar aici, dar am vazut ca se exagereaza si se incurajeaza, probabil neintentionat, indarjirea in voia proprie, neascultarea si se imping lucrurile catre un soi de relativism psihologic.

  22. De acord, insa nu la randuieli ma refeream, ci la exagerarile care numai bine nu fac. Mi se pare necesar anuntul postat la intrarea in biserica, cel care atrage atentia oamenilor ca trebuie sa aiba o tinuta decenta, sa-si inchida telefoanele, sa nu fumeze in curtea bisericii, etc. Macar dintr-un minim respect fata de locul in care se afla. Dar sunt insa si exagerari.

    Cand inca nu implinise inca varsta pentru a merge la scoala, fetita mea a fost luata de mana si scoasa afara din biserica de catre parintele, cand tamaia, din pricina faptului ca era imbracata in pantaloni.Si asta intr-o biserica cunoscuta, din centrul orasului.

    Incercati sa convingeti cativa/cateva colege sa vina alaturi de tine, sa asiste la liturghie.(Presupunand ca, cei in cauza nu merg prea des la biserica, desi botezati ortodox si cununati religios, ca tot romanul.)Nu au rabdare, li se pare slujba prea lunga, predica anosta, nu au aer si nu pot respira din cauza aglomeratiei, si cate si mai cate alte argumente puerile. Daramite sa le mai spui ca vopsitul parului e un pacat, la fel ca si rimelul de pe gene. Dar sunt si situatii in care oamenii se adapteaza din mers, daca nu din convingere, cel putin de oarecare rusine fata de cei de langa ei.

    La aceste reguli duse in extreme care fac ortodoxia, privita din afara, ca pe un cerc inchis, accesibil doar in anumite conditii, ma refeream.

  23. @ Carmen:

    De acord, fara discutii. Dar pe noi ne-ati taxat nemeritat cu “reguli, reguli, reguli… ” si la asta am reactionat 🙂

  24. Iertare, n-am vrut sa supar pe nimeni. Se vede treaba ca nu am gasit tonul potrivit. Si nici cuvintele…

  25. Eu cred ca nimeni NU trebuie ‘dus de mana’ nicaieri. Nici in fata lui Hristos. Fortarea lucrurilor, silirea brutala nu aduce bucurie si pace, ci poate naste chiar un conflict interior, rabufnind in afara prin supapele firii.

    Mi-amintesc un exemplu din Pateric, cand la un Avva vin parintii pustiei sa se foloseasca. La final, Avva il intreaba pe unul dintre cei veniti:’ dar tu nu ai nici o nelamurire, nici o intrebare de pus ?’. Acesta raspunde: Parinte, mie imi e de ajuns doar sa va privesc.

    Si reversul, cand de asta data Avva nu spune nici un cuvant, iar ucenicul insista, stiind ca pelerinii facura osteneala pentru aceasta intalnire. ‘daca nu se folosesc din ce vad la mine, nu se vor folosi orice le’as grai’, explica Parintele.

  26. @c2,

    Cred ca ai gresit articolul. 🙂
    Comentariul cred ca voiai sa il postezi la “Noua republica”.

  27. @Carmen

    Nu mi se pare exagerat sa te imbraci diferit la biserica.
    Totusi nu mergem la cinema, ci la intalnirea cu Hristos. Sigur ca te imbraci altfel.
    Dupa ce am citit talcuiri la Sfanta Liturghie, am inteles ca totusi nu pot sa merg imbracata oricum, parfumata etc.
    Nu ma intereseaza ce fac altii, poate nu sunt informati, dar daca am aflat cum trebuie sa ma port si nu o fac din comoditate sau vanitate, este pacat. Ma gandesc ca ma vede Sfanta Maica a Domnului cu umerii goi sau cu pantaloni stramti.. Mi se pare necuviincios. Deci nu este vorba de ceilalti, ci de noi.
    Si ca am putea sminti prin fuste lungi… Mie imi plac mult fustele lungi si am multe, dar din pacate (chiar din pacate) port midi pt ca-l ingrozesc in primul rand pe sotul meu caruia nu I se par frumoase. Deci inteleg si acest aspect, dar sunt cam revoltata ca in ziua de azi, cand poti iesi oricum imbracat pe strata, tocmai fustele lungi sunt taxate! (de batic, nu mai vorbesc.. Altfel poti pune fundite, strasuri, palarii, orice pe par, dar nu batic ca trezesti repulsie).
    Avem de a face cu o discriminare.
    Parerea mea este ca in ziua de azi poti purta price, iar publicitatea te poate convinge si sa porti pungi in loc de haine, daca exista o eticheta atractiva (sexy, provocator, curajos, classy, eco-friendly etc). Hainele modeste si care imbraca (nu invita la dezbracatul din privire) nu suporta astfel de etichete si nimeni nu vrea sa se identifice cu ceea ce sugereaza ele (cu exceptii fericite).

  28. Referitor la fustele lungi, si la faptul ca multi stramba din nas cand te vad astfel imbracata, mi-amintesc cand ma mai imbracam cu o fusta lunga, inainte de a obisnui sa frecventez biserica (dar imi placea fusta) tot soiul de comentarii ironice pe strada din partea baietilor (cei mai obraznici). Toti convinsi ca numai fetele cu picioare urate poarta fuste lungi pt a le acoperi, de aceea ma si inceput sa fug de ele (o perioada).

    Fustele lungi, desi multora cu duh lumesc le displace, pot fi chiar dragute, exista si modele ‘trendy’, ca sa zic asa. Moda hippy este mereu … la moda, si e chiar ‘cool’ 🙂

  29. Biserica ne învaţă să urmăm calea de mijloc. De aceea şi în cazul îmbrăcăminţii ar fi indicat de urmat aceeaşi cale de mijloc. Tot ceea ce este exagerat ori în plus ori în minus, fie că este prea lung sau prea scurt, prea strâmt sau prea larg, IESE din normalitatea căii de mijloc. Fie că eşti prea dezbrăcat sau prea îmbrăcat atragi inutil atenţia. De ce să facem acest lucru forţând lucrurile, când o îmbrăcăminte în limitele normalului ne-ar feri şi de mândrie şi de ridicol.

  30. @admin,

    “Am intalnit de cateva ori, cam dusa la extrem, ideea aceasta ca… trebuie (sic) sa renuntam la orice fel de… “TREBUIE”. E un sambure de adevar aici, dar am vazut ca se exagereaza si se incurajeaza, probabil neintentionat, indarjirea in voia proprie, neascultarea si se imping lucrurile catre un soi de relativism psihologic”.

    Eu n-am observat aşa ceva. Poate că n-am fost atentă, de aceea astfel de afirmaţii ar fi de dorit să fie însoţite şi de exemple concrete, altfel nu e clar despre ce este vorba.
    Cred că maica Siluana a făcut în plan real – la buza străzii plină de aurolaci – foarte multă misiune creştină. Nu toţi se “complică” cu astfel de lucruri, pentru că e greu. Experienţa poate să o recomande în acest sens mai mult decât pe mulţi alţii. Poate că şi din experienţa de zi cu zi a ortodoxiei aplicate a observat unele fenomene pe care unii se tem din diferite motive să le numească în mod direct.

  31. @ Antuza:

    Ce legatura are una cu alta? Maica Siluana a facut, intr-adevar, lucruri demne de toata lauda. Dar are si unele idei sau formulari gresite sau exagerate in destule privinte. Nu am stat sa-i facem “dosar” de “inculpare”, precum altii, ca sa si avem probele la indemana, dar povestea asta cu “nu trebuie sa spui trebuie” e un loc comun in discursul sf. sale si o stiu cam toti cei care o citesc/asculta mai des. A aparut relativ recent si intr-un interviu din Lumea monahilor. Oricum, asta e minor, fata de alte idei, dar orisicat, ni se pare ceva un picut fortat si care nici nu functioneaza, practic, in toate cazurile.

    Sa nu ne facem idoli din nimeni, totusi… Ce e bun, ramane bun (si slava Domnului, am fost si atacati ca am promovat pe site niste interviuri cu maica), dar sa nici nu absolutizam.

  32. admin@:

    Mulţumesc pentru răspuns.

  33. Pina la urma problema imbracamintii in biserica in zilele noastre este una destul de clara: cei care vin la biserica exclusiv pentru biserica nu se vor gindi prea mult la CUM sa se imbrace in biserica. Adica vor pune pe ei imbracaminte neutra, nici prea- prea, nici foarte-foarte, chiar daca asta inseamna si pantaloni (unii pantaloni pot fi mai decenti decit unele fuste, sau rochii).E psihologic. Mai ales atunci cind ai probleme si simti nevoia unei intoarceri in sine, ai chiar tendinta sa te viri intr-un colt si sa te faci cit mai putin vazut….altfel….Cred ca constiinta noastra lasata de la Dumnezeu ne spune. ne face sa simtim cind exageram cu imbracamintea si in biserica si in afara bisercii. Sau poate sint eu prea optimista apropo de glasul constiintei?!

    Oricum, cred ca in zilele noastre avem probleme mult mai grave decit imbracamintea in biserica.

  34. @ petra:

    Da, esti optimista tare cu constiinta. Cine mai sta sa o asculte in ziua de azi?

    Sunt probleme mai grave, dar si asta a ajuns, din pacate, foarte grava.

  35. Extrem de grave sunt şi alte probleme, cel puţin fel de importante şi la fel de răspândite ca şi problema la care s-a făcut referire în această postare, despre care însă se vorbeşte foarte puţin, sau deloc: violenţa în familie care produce mai multe victime decât am putea să credem, beţia răspândită la scară naţională, păcatul înjurăturilor, şi nu în ultimul rând abandonul familiei, care dacă în statistici este îngrijorător, în realitate este înspăimântător, şi lista ar putea continua. Care dintre probleme e mai importantă? Putem face o ierarhie? Nu, pentru că subiectivismul ar fi măsura noastră.

    P.S. Puteţi să nu postaţi comentariul meu. Nu mă deranjează.

  36. @ Antuza:

    Nu ne asteptam ca vreodata un ierarh modernist sa se apuce sa justifice respectivele pacate sau probleme familiale. Din contra, unele chiar fac obiectul a destule predici de infierare, desi foarte putini dintre cei care vin la biserica au aceste probleme. Cei care le au stau acasa. Aici era vorba despre anumite probleme ale celor care VIN la biserica si care sunt inselati de o mentalitate modernista, legitimata acum si de pe pozitiile de cea mai inalta autoritate. Si de la cele mici se ajunge si la cele mari, precum ziceam in titlu…

  37. Pingback: Mitropolitul Ilarion (Patriarhia Moscovei): viitorul ortodoxiei depinde de credinciosia fata de Traditie/ Se pregateste pozitia oficiala a Bisericii Rusiei fata de PRIMAT - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  38. Pingback: IPS Ilarion Alfeyev despre SIRIA, DIALOGUL ORTODOX-CATOLIC, PAPA FRANSCISC, LEGISLATIA ANTI-GAY A RUSIEI SI RELATIILE PATRIARHIEI CU KREMLINUL. Tarile Europene ar trebui sa ia ca model RUSIA in privinta legislatiei privind PROPOAGANDA HOMOSEXUALA - Recoma
  39. http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/10/05/ips-ilarion-patriarhia-moscovei-e-pentru-folosirea-moderata-a-fardurilor-si-a-imbracamintii-atractive-de-catre-femei/.
    Am citit diferite opinii si comentarii cu privire la acest site. Vreau sa va spun ca din punctul meu de vedere, si daca cititi cu atentie Mitopolitul Ilarion nu pare sa exagere cu absolut nimic. Se si specifica faptul ca :”Există un anumit cod al îmbrăcăminţii în Biserici, dar acesta există doar pentru a nu distrage atenţia bărbaţilor de la rugăciune la frumuseţea femeilor”.Si daca ne uitam bine gasit in Biblie acest cod. El nu face referire la faptul ca femeia trebuie sa intre intr-o biserica indecenta. Incercati sa cititi cu atentie articolul. Acum fac referire la barbati: De ce nu merg barbatii la biserica exact asa cum se trezesc din pat? Ci merg in fata oglinzii sa te aranjezi, te schimbi in hainele pregatite pentru biserica, nu poti sa pleci in pijamale.Sau de ce iti aranjezi parul cand poti pleca si cu freza nearanjata??! Aaaaa…. nu se poate.Ee atunci si aranjarea este importanta si pentru barbai si pentru femei. Iar cu referire la machiaj este un accesoriu al femeii dar nu pentru aberatii de genul ” ca fardurile si imbracamintea oricat de putin indecenta (nesmerita), poate duce gandul omului la amintirea patimilor sexuale, ceea ce este absolut de nedorit in Biserica.” Ca intr-o biserica nu mergi sa te uiti dupa femei care si cum e machiata ci mergi pentru a te ruga si a te pocai pentru faptele si gandurile tale.Dumnezeu ne judeca pe fiecare din noi si el ne vedem cand si cum intram intr-o biserica. ” Cel ce-si judeca aproapele inaintea mea Antihrist se va numi”.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare