MANASTIREA PUTNA da “o replica necesara” fata de PROPAGANDA STILISTA MASCATA din Biserica noastra si fata de raspandirea unor FALSURI despre STARETUL IACHINT

28-10-2010 6 minute Sublinieri

Sursa: site-ul Manastirii Putna

O replică necesară

Noi, o parte dintre ucenicii apropiaţi ai părintelui Iachint Unciuleac, care a trecut la Domnul în anul 1998 şi care a fost stareţ al mânăstirii Putna între anii 1977-1992, am aflat cu surprindere că, în cartea Împotriva curentului – Botezul unui intelectual în Rusia sovietică (ed. Egumeniţa, 2010), s-au răspândit unele informaţii false referitoare la părintele nostru stareţ. În acest volum domnul Danion Vasile i-a luat o serie de interviuri domnului Benedict Ciubotaru, matematician, jurnalist şi politolog din Basarabia. La paginile 67-69 ale cărţii se găseşte un dialog pe care intervievatul susţine că l-a avut cu părintele Iachint în ziua de 15 august, la hramul mânăstirii Putna, din anul 1989. La un moment dat părintele stareţ ar fi spus: „Să ţineţi minte: niciodată să nu faceţi greşeala pe care am făcut-o noi, cu trecerea la calendarul nou. Cum sunteţi, pe vechi, aşa să ţineţi până la moarte, să nu mai lăsaţi. Punct!”.

Episodul prezentat cu simulată nevinovăţie de domnul Ciubotaru conţine câteva elemente care ne fac să credem că avem de-a face cu un fals. În primul rând, cei care l-am cunoscut îndeaproape pe părintele nu credem că sfinţia sa a spus asemenea cuvinte care nu se potrivesc nici cu contextul, nici cu caracterul sfinţiei sale, nici cu felul său de a gândi şi de a vorbi. Dorim să precizăm că părintele Iachint nu a discutat niciodată, nici măcar cu ucenicii săi cei mai apropiaţi, despre problema schimbării calendarului în România. Menţionăm că unii dintre aceşti ucenici au stat câteva decenii în preajma părintelui arhimandrit. De aceea, ni se pare foarte curios ca, în ziua hramului, părintele să abordeze pe un ton acuzator un subiect atât de dificil, în faţa unor oameni pe care îi vedea pentru prima dată. Ar fi putut un duhovnic în vârstă, cu experienţă, un om al echilibrului, al vorbelor bine aşezate, aşa cum a fost părintele Iachint, să rostească asemenea cuvinte din care să se înţeleagă că grupările stiliste pot avea dreptate, chiar dacă ele sunt practic ieşite din Biserică? Nu negăm probabilitatea ca părintele Iachint să fi spus, cu iconomie şi din politeţe, câteva cuvinte favorabile Bisericilor canonice pe stil vechi, în nici un caz însă părintele nu avea cum să conteste calendarul îndreptat, aşa cum lasă să se înţeleagă domnul Benedict Ciubotaru. Ar putea acesta din urmă să spună cu mâna pe inimă că a reuşit să facă deosebirea între nişte cuvinte de protocol înţelese greşit şi convingerile părintelui stareţ care a fost un om al ascultării, atâta timp cât domnia sa – care este un bun matematician, jurnalist şi politician, dar nu este teolog – nu a reuşit până acum să dobândească discernământul necesar pentru a distinge duhovniceşte Bisericile canonice pe stil vechi de facţiunile răzvrătite stiliste din România?

Numai cine nu cunoaşte problemele mânăstirii îşi poate închipui că, în ziua hramului Putnei, când sunt atâtea treburi de rezolvat, părintele stareţ ar fi putut să stea relaxat de vorbă, aducând nişte acuze grave la adresa Bisericii noastre. Este important de ştiut că în ziua de 15 august 1989 la mânăstirea Putna a fost prezent Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ceea ce înseamnă că părintele stareţ a fost obligat să stea aproape tot timpul cu părintele patriarh. Trebuie subliniat că, pentru a putea să-şi împlinească misiunea preoţească în timpul regimului comunist, părintele Iachint a fost nevoit să fie foarte precaut, mai ales că deţinea o funcţie însemnată. De aceea, o discuţie de acest fel trebuia evitată, mai ales în faţa unor străini (care puteau fi provocatori), chiar în condiţiile în care ea ar fi fost deschisă de alţii, căci ar fi putut fi remarcată de informatorii securităţii.

În episodul descris în carte există tot felul de amănunte care nu se potrivesc deloc cu situaţia din mânăstire. Credem că cel puţin o parte din această descriere este un simplu exerciţiu de imaginaţie cu o ţintă foarte precisă. În realitate, avem de a face cu o propagandă în favoarea vechiului calendar şi, implicit, în favoarea mişcării stiliste din România, propagandă de care nu sunt străini nici domnul Danion Vasile, nici domnul Benedict Ciubotaru. Întrucât domniile lor sunt admiratori ai mânăstirii Slătioara, le aducem la cunoştinţă că părintele Iachint îi considera pe schismaticii stilişti nişte oameni rătăciţi de la Adevăr.

Acest tip de propagandă favorabilă schismei stiliste tinde să facă din problema calendarului o problemă dogmatică, lucrul care nu este acceptat de consensul Bisericilor Ortodoxe canonice, din moment ce ele sunt în comuniune unele cu altele, indiferent de tipul de calendar pe care îl utilizează. Majoritatea covârşitoare a vieţuitorilor de la Locurile Sfinte din Ierusalim, cât şi cei din Sfântul Munte, deşi ţin calendarul neîndreptat, nu acordă nicio importanţă faptului că o Biserică utilizează calendarul vechi sau nou, ci se interesează doar dacă Biserica respectivă este sau nu canonică. Dacă domnul Danion Vasile ar fi fost un om de bună credinţă şi de bună-cuviinţă, ar fi trebuit să ne ceară permisiunea pentru publicarea acestui presupus dialog, mai ales că, în ultimii ani, a vizitat de mai multe ori mânăstirea noastră şi a purtat câteva discuţii pe tema îndreptării calendarului cu unii dintre părinţii Putnei.

Domnul Danion Vasile, pe lângă unele lucruri bune pe care le-a mărturisit de-a lungul timpului în public, a produs şi multe sminteli, amestecând adevărul cu înşelarea. Ne bucurăm că în ultima vreme el îşi doreşte să repare aceste greşeli. De aceea, credem că este bine să conştientizeze că trebuie să-şi ceară scuze în mod public pentru mai multe afirmaţii făcute la conferinţe, cum ar fi cele conform cărora bisericile care au schimbat calendarul se află sub anatemă, sau faptul că Biserica Ortodoxă Română a apostaziat, sau că Sfântul Munte (exceptând mânăstirea Esfigmenu) a apostaziat şi s-a vândut ca o prostituată ş.a.m.d. Dumnezeu să-l întărească pentru a face această pocăinţă publică!

În acelaşi timp, nu înţelegem pe ce temei teologul Danion Vasile spune că nu vrea să se împărtăşească în eparhiile Banatului şi Oradei. Se consideră el cumva mai presus de Sinodul Bisericii noastre care girează validitatea Sfintelor Taine în toate episcopiile din ţară?

Credem că trebuie să existe mai multă responsabilitate pentru ceea ce afirmăm în public, altfel oamenii cu o pregătire teologică sumară se dezorientează în faţa unor erori teologice mediatizate cu inconştienţă şi pot ajunge pe căile întunericului, pierzându-şi sufletul. Aşa s-a întâmplat de curând cu maicile de la mânăstirea Brâncoveni şi cu fostul ieromonah Nichita. Citindu-i mărturisirea de credinţă a acestuia din urmă (în care, în mod straniu, apar mai multe idei ale lui Danion Vasile), ne vin în minte cuvintele părintelui Epifanie Teodoropulos, care, în excelenta sa lucrare Cele două extreme – ecumenismul şi stilismul, spunea:

„toţi cei care, înfricoşaţi de ecumenism, au trecut la stilişti nu au făcut altceva decât să fugă de o erezie şi să cadă în alta”.

Aceştia nu conştientizează că, practic, ei au ieşit din Biserica cea Una, unde se păstrează harul, unde sunt Sfintele Taine şi unde sunt şi multe încercări întrucât aici se află Adevărul. Soluţia ortodoxă pentru problemele complicate cu care ne confruntăm în zilele noastre nu este alta decât o viaţă curată în Hristos, fără compromisuri, şi nu alunecarea în fanatisme.

De asemenea, este inadmisibil ca, după căderea fostului ieromonah Nichita, să se continue în spaţiul public promovarea unui discurs echivoc în privinţa problematicii calendarului. Aşa fac, din păcate, unii monahi care şi-au făcut prostul obicei din a-şi face toată pravila călugărească în timp ce se joacă pe internet şi care se folosesc şi ei de renumele unor duhovnici foarte cunoscuţi, deşi nu au reuşit să înveţe aproape nimic din statura duhovnicească a acestor părinţi. Asemenea monahi amestecă în mod smintitor idei ortodoxe cu idei stiliste. Ei se avântă în public şi spun că la primul Sinod Ecumenic s-a luat hotărârea dogmatică(?) prin care s-a stabilit că Biserica trebuie să aibă un singur calendar, cu o singură Pascalie. Această idee, în mod voit sau doar din neştiinţă, reprezintă o strategie tipică mentalităţii stiliste, întrucât se extinde abuziv noţiunea de dogmă de la chestiunile de învăţătură de credinţă la practicile bisericeşti care se reglementează canonic. Diferenţa cheie este cea dintre dogma neschimbabilă şi inspirată de Duhul Sfânt şi canoanele formulate cu asistenţa Duhului, dar adaptabile în funcţie de criteriile stabilite de Biserică în acord cu Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Decretul pascal de la Niceea – cu dubla valoare de canon bisericesc (nu de dogmă), dar şi de nomos sau lege imperială – a urmărit să dea noii Biserici de stat a Imperiului constantinian o unitate liturgică vizibilă, în sensul unei uniformităţi exterioare. A reuşit acest lucru găsind o soluţie destul de complicată din punct de vedere astronomic, la nivelul ştiinţei din acel timp. Biserica însă nu dogmatizează sisteme calendaristice, nici nu absolutizează o anumită stare a ştiinţei astronomice, neavând în acest sens nici mandat, nici competenţe, ci doar harisma unui discernământ perpetuu.

În concluzie, noi, o parte dintre ucenicii apropiaţi ai părintelui Iachint, cât şi toţi vieţuitorii de acum ai mânăstirii Putna, ne dezicem de afirmaţiile de mai sus, care au fost puse pe seama părintelui arhimandrit Iachint Unciuleac şi prin care se poate înţelege că părintele stareţ făcea propagandă mişcării stiliste. Considerăm că episodul înfăţişat în carte reprezintă în ansamblul lui un fals grosolan ce a luat naştere din aplicarea principiului: „plecăm de la un mic adevăr, pentru a ajunge la o mare minciună!”.

În aceste vremuri tulburi, să fim conştienţi că există nu numai ispite de-a stânga, ci şi ispite de-a dreapta. Să luăm aminte la păcatele noastre şi să ne asumăm cu sinceritate Taina Pocăinţei şi a Smereniei, fără de care Ortodoxia devine nelucrătoare. Numai în acest fel Dumnezeu ne va dărui discernământul pentru a putea vedea cursele pe care vrăjmaşul mântuirii oamenilor le întinde drept-credincioşilor creştini, prin lupii îmbrăcaţi în piei de oaie.

Ne rugăm ca toţi cei care au fost vizaţi în acest articol, dimpreună cu noi şi cu întreaga obşte drept-slăvitoare, să avem puterea de a ierta, râvna de a ne înnoi mereu viaţa întru Dragoste şi Adevăr, întru Domnul nostru Iisus Hristos.

În numele mai multor ucenici ai părintelui Iachint,

Arhimandrit Melchisedec Velnic, stareţul mânăstirii Putna

Arhimandrit Vartolomeu Chira, stareţul mânăstirii Sfântul Ioan cel Nou, Suceava

Protosinghel Teofil Obreja, economul mânăstirii Putna

Protosinghel Pavel Niga

Ieroschimonah Iacov Bârsan, cel mai vechi vieţuitor al mânăstirii Putna

Ieromonah Antonie Știrban, eclesiarhul mânăstirii Putna

Ieromonah Ioasaf Unciuleac, nepotul părintelui Iachint, care l-a cunoscut bine pe părintele stareţ încă dinainte ca acesta din urmă să devină călugăr

Arhidiacon Ioachim Maloş

Elena Rahliţchi, Maria Mazureac – doi dintre cei mai apropiaţi ucenici ai părintelui Iachint, din rândul mirenilor

27 octombrie 2010

Ziua prăznuirii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor

Legaturi:


Categorii

Cazul Danion Vasile (2010), Comunicate, Erezii, secte, rataciri, sminteli, inselari, scandaluri..., Manastirea Putna, Nichita Pascan (fostul parinte de la Brancoveni), Pagini Ortodoxe, Polemici, conflicte, zelotism, extremism, provocari, Stilism

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

59 Commentarii la “MANASTIREA PUTNA da “o replica necesara” fata de PROPAGANDA STILISTA MASCATA din Biserica noastra si fata de raspandirea unor FALSURI despre STARETUL IACHINT

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Ingrid, a fi duhovnicesc inseamna a nu cadea “in capcane ale razboiului nevazut”, aceasta inseamna sa fii ostas al lui Hristos….acu imi vine in minte o intamplare (care aparent poate sa nu aiba legatura) cu doi prieteni care se aflau intr-o piata si strigau in gura mare unul catre altul…finalul il stiu cunoscatori…. In rest, numai bine.

    Doamne ajuta !

  2. NU sunt preot, nu sunt calugar. Nu m-am simtit deloc lezat de mesajul nimanui, asa cum nici eu nu mi-am propus sa `lovesc` pe careva. NU am studii de teologie, nici macar de istorie, asa ca tot ce am spus e `o opinie`. Am formulat-o direct, ca intrebare-provocare pentru ca am vrut sa fie `vie`, adaptatat la logica simpla. Sau poate ca nu m-am priceput sa spun altceva.

    Si marturisesc ca am invatat putin din raspunsurile primite. Lucruri pe care singur nu le-as fi aflat si despre care, recunosc, nu stiam mare lucru. Multumesc

  3. @ciprian

    Si eu va multumesc! Din reactiile sufletesti pe care le-am avut la tot ce a urmat dupa ce v-ati exprimat opinia am mai patruns un pic in niste ” tenebre” ale sufletului meu.
    Greu e razboiul cu noi insisi!

  4. @AnaR:
    cu noi insine …
    Si mie mi-a fost greu pana am invatat.

    Si daca imi permiteti, tabloul complet ar fi:

    Masculin singular:
    eu însumi
    tu însuţi
    el însuşi
    Masculin plural:
    noi înşine
    voi înşivă
    ei înşişi
    Feminin singular:
    eu însămi
    tu însăţi
    ea însăşi
    Feminin plural:
    noi însene
    voi însevă
    ele înseşi/însele

    P.S. Va asigur ca nu am vrut sa dau o lectie de gramatica, ci doar sa reamintesc niste lucruri.

  5. Ok, Anca, toate cele bune si tie.
    @Ciprian
    N-are nimic ca nu sunteti preot, cerutul iertarii este bun acolo, ca cine stie cum n-am fost atenta.

    Nici eu nu le-as fi aflat fara acces la carti protestante.
    Si tragic este spre exempplu, ca intrucat in problema azimilor protestantul incerca s-o traga spre turta catolicilor, ca de fapt chiar daca Eusebiu spune X, Y, ca au hotarat sinodalii, de fapt totusi nu s-ar sti chiar sigur, m-am pacalit si eu in primul moment de ideea “nu se stie”. (protestantul nu pronunta cuvantul azima, sa-mi atraga atentia, ci disputa intre varianta Sinopticilor si cea a Sf Evanghelist Ioan, de care inadmisibil uitasem.)
    Si m-am facut de ras in fata altora cu acel “nu se stie”, dar tot eu mi-am dat seama la timp, si este bine ca mi-am dat seama singura.

    Nu stiu daca au fost destul pe inteles lucrurile pe care le-am prezentat, dar daca v-a fost de folos, ma bucur mult. Doamne ajuta.

  6. @Antuza
    Asa e , am gresit! Si probabil voi mai gresi!
    Dar marturisesc ca in naivitatea mea, citind ce ati scris :”Si mie mi-a fost greu pana am invatat”, am crezut ca va referiti la razboiul duhovnicesc!
    Si m-am bucurat ca mai invat si eu ceva din ceea ce ma intereseaza cu adevarat!
    Dar multumesc si pentru lectia de gramatica! Buna si asta! Sper sa se prinda de mine! Desi e cam tarziu! 🙁

  7. @AnaR:

    Niciodata nu e prea tarziu, indiferent la ce ne referim. Lupta se da pana in ultimul moment …

  8. Ma iertati ca sunt pisaloaga, dar iata si formele de genitiv-dativ al pronumelui de intarire, pe langa formele de nominativ-acuzativ amintite mai sus:

    Masculin:

    Mie însumi
    Ţie însuţi
    Lui însuşi
    Nouă înşine
    Vouă înşivă
    Lor înşişi

    Feminin:

    Mie însemi
    Ţie înseţi
    Ei înseşi
    Nouă însene
    Vouă însevă
    Lor însele

  9. Antuza, cu totii gresim (sub diverse forme), chiar si atunci cand uitam sa fim mai ingaduitori, mai diplomati sau poate… mai putin rautaciosi. 🙁
    Nu cu gramatica ajungem in Rai…

  10. @Mirela:

    ca sa nu incepem inca o polemica asa cum s-a desfasurat una mai sus, vreau sa-ti amintesc ceea ce am spus deja: “Va asigur ca nu am vrut sa dau o lectie de gramatica, ci doar sa reamintesc niste lucruri.” Prin urmare nu am vrut sa fiu rautacioasa, nici sa fac pe desteapta, daca asta s-a inteles, nici sa ma dau cine stie ce cunoscatoare a limbii romane, pentru fac si eu greseli, iar daca mi se atrage atentia civilizat multumesc cu sinceritate si recunostinta. Asadar nu cu gramatica ajungem in Rai, e adevarat, dar extinzand putin lucrurile, SI NU MA MAI REFER LA CAZUL CONCRET DE AICI, limba prin intermediul careia ne exprimam credinta si prin care comunicam intre noi este foarte importanta. Cum ar fi de exemplu Sfanta Liturghie daca ar fi plina de greseli gramaticale, mai ales la momentele ei cele mai importante, cum ar fi Sfanta Evanghelie, Psalmii, Cartile Sfintilor Parinti si rugaciunile daca ar fi rostite intr-o limba romana aproximativa, cum ne-am mai intelege intre noi? Ar fi un chin, o frustrare. Asadar trebuie sa fim recunoscatori inaintasilor nostri care s-au straduit sa aduca limba romana la frumusetea ei de astazi, si daca ar fi sa-l amintesc doar pe Eminescu tot ar fi suficient. Asta este ultima mea interventie la un subiect pe care eu l-am deschis, si care constat ca nu a fost bine receptat. Cu alte cuvinte va asigur ca alta data o sa ma abtin, adica asa cum ai spus, o sa fiu mai ingaduitoare si mai diplomata.

  11. @Antuza, nici eu nu vreau polemica. Insa ai vazut ca Ana s-a smerit, cum e frumos si crestineste si nu s-a suparat desi te asigur ca astfel de interventie este una suparatoare. E putin nepoliticos sa corectezi gramatica unei persoane (in vazul tuturor… si doar pentru un singur cuvant), poate nu sesizezi, dar te asigur ca este. Nu-i nimic, toti gresim, insa dupa aceea nu trebuia sa mai insisti. De aceea am simtit nevoia sa intervin, desi acum cred ca ai facut-o cu bune intentii. Imi pare rau daca te-a suparat interventia mea, dar daca tot e vorba sa ne corectam unul pe altul fara sa ne suparam… 😉

    Cartile scrise, inclusiv cele mentionate de tine, sunt una, iar comentariile pe un forum, de multe ori scrise in graba sau din neatentie, sunt alta. Insa daca tot te intereseaza corectitudinea limbajului, forma pronumelui de intarire in cazul analizat nu era genitivul-dativ, ci nominativul-acuzativ (raspunde la intrebare “cu cine?” si nu “cui”), iar formele sunt:

    Masculin:

    * Eu (pe mine) însumi
    * Tu (pe tine) însuţi
    * El (pe el) însuşi
    * Noi (pe noi) înşine
    * Voi (pe voi) înşivă
    * Ei (pe ei) înşişi

    Feminin:

    * Eu (pe mine) însămi
    * Tu (pe tine) însăţi
    * Ea (pe ea) însăşi
    * Noi (pe noi) însene
    * Voi (pe voi) însevă
    * Ele (pe ele) înseşi (însele)

    (Vezi aici. Iertare.

  12. Uite ca si eu m-am grabit si am gresit, vezi, are grija Dumnezeu sa ne smereasca pe toti :)…

  13. am vazut de curand pe net ca P. Melchisedec da la Putna este mason!
    si se vede si din cum abordeaza problema. imi pare rau, dar cine se scuza, se acuza!

  14. @ alta Mirela:

    Vai de noi la Judecata, vai de noi, care cu multa placere credem intoxicarilor si calomniilor de pe net… Dar cam asa e cand nu ai argumente, tot ce ai de facut este sa arunci cu noroi si sa discreditezi… Macar de am mai avea o farama de frica de Dumnezeu!!

  15. Cu ajutorul lui Dumnezeu am aflat raspunsul cu privire la “stilisti”:

    “Nu e de mirare ca aici s-au savarsit multe minuni, poate cea mai zguduitoare fiind prefacerea in chip vazut, in timpul Sfintei Liturghii, a painii si vinului in Trupul si Sangele lui Hristos. Ea s-a petrecut in anul 1932, in urma tulburarilor pricinuite de trecerea la stilul nou al calendarului, pe care il adoptase si parintele Ioanichie Moroi, impreuna cu toata obstea. Insa unul dintre parintii din manastire, Calistrat Bobu, avea mari framantari, gandind ca schimbarea nu era pe placul Domnului. Ajunsese chiar sa se indoiasca de propriul har primit la preotie si isi inchipuia ca slujbele pe care le oficia sunt fara nici un rod. Intr-una din zile, in timpul unei Liturghii oficiate de parintele Calistrat, dupa ce acesta a invocat Duhul Sfant pentru prefacerea Sfintelor Daruri, painea nu si-a mai pastrat aspectul obisnuit, s-a transformat in carne, iar Sangele lui Hristos a inceput sa curga de pe Sfantul Disc, pe Antimis. Fratele Constantin, care era paracliser, a asistat la infricosatoarea minune si a alergat sa il cheme pe batranul staret. Parintele Ioanichie Moroi l-a mustrat pe necredinciosul Calistrat si apoi a sapat cu dalta in piciorul Sfintei Mese o nisa, unde a asezat Trupul si Sangele Mantuitorului. Acestea se afla si acum acolo, in biserica cea veche a Manastirii Sihastria.”

    http://www.formula-as.ro/2011/986/spiritualitate-39/mari-duhovnici-romani-parintele-ilie-cleopa-14214

    Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajuta-ne Tie sa-ti urmam!

  16. Pingback: Diversiuni moscovite: “PATRIOTII MOLDOVEI” vor sa declare autoritatile de la Chisinau ilegale si revendica teritoriile “MOLDOVEI MARI”/ Se reactiveaza si vechiul amic al filostilistilor romani, Viorel Ciubotaru, seful Asociatiei Sf
  17. Pingback: CUVIOSUL IACHINT UNCIULEAC (“PUTNEANUL”) – 90 de ani de la nasterea jertfelnicului “duhovnic al Bucovinei” (10 septembrie) care a adormit intru Domnul, “la datorie”, IN SCAUNUL DE SPOVEDANIE -
  18. Pingback: PARINTELE IACHINT AL PUTNEI – icoana blandetii, discretiei, intelepciunii, iubirii patimitoare si rabdarii NESFARSITE. Ultimele cuvinte: “PARINTE, RABDARE! Toata viata trebuie sa avem rabdare, daca vrem sa ne mantuim“. MARTURII calde de
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare