MANASTIREA PUTNA da “o replica necesara” fata de PROPAGANDA STILISTA MASCATA din Biserica noastra si fata de raspandirea unor FALSURI despre STARETUL IACHINT
Sursa: site-ul Manastirii Putna
O replică necesară
Noi, o parte dintre ucenicii apropiaţi ai părintelui Iachint Unciuleac, care a trecut la Domnul în anul 1998 şi care a fost stareţ al mânăstirii Putna între anii 1977-1992, am aflat cu surprindere că, în cartea Împotriva curentului – Botezul unui intelectual în Rusia sovietică (ed. Egumeniţa, 2010), s-au răspândit unele informaţii false referitoare la părintele nostru stareţ. În acest volum domnul Danion Vasile i-a luat o serie de interviuri domnului Benedict Ciubotaru, matematician, jurnalist şi politolog din Basarabia. La paginile 67-69 ale cărţii se găseşte un dialog pe care intervievatul susţine că l-a avut cu părintele Iachint în ziua de 15 august, la hramul mânăstirii Putna, din anul 1989. La un moment dat părintele stareţ ar fi spus: „Să ţineţi minte: niciodată să nu faceţi greşeala pe care am făcut-o noi, cu trecerea la calendarul nou. Cum sunteţi, pe vechi, aşa să ţineţi până la moarte, să nu mai lăsaţi. Punct!”.
Episodul prezentat cu simulată nevinovăţie de domnul Ciubotaru conţine câteva elemente care ne fac să credem că avem de-a face cu un fals. În primul rând, cei care l-am cunoscut îndeaproape pe părintele nu credem că sfinţia sa a spus asemenea cuvinte care nu se potrivesc nici cu contextul, nici cu caracterul sfinţiei sale, nici cu felul său de a gândi şi de a vorbi. Dorim să precizăm că părintele Iachint nu a discutat niciodată, nici măcar cu ucenicii săi cei mai apropiaţi, despre problema schimbării calendarului în România. Menţionăm că unii dintre aceşti ucenici au stat câteva decenii în preajma părintelui arhimandrit. De aceea, ni se pare foarte curios ca, în ziua hramului, părintele să abordeze pe un ton acuzator un subiect atât de dificil, în faţa unor oameni pe care îi vedea pentru prima dată. Ar fi putut un duhovnic în vârstă, cu experienţă, un om al echilibrului, al vorbelor bine aşezate, aşa cum a fost părintele Iachint, să rostească asemenea cuvinte din care să se înţeleagă că grupările stiliste pot avea dreptate, chiar dacă ele sunt practic ieşite din Biserică? Nu negăm probabilitatea ca părintele Iachint să fi spus, cu iconomie şi din politeţe, câteva cuvinte favorabile Bisericilor canonice pe stil vechi, în nici un caz însă părintele nu avea cum să conteste calendarul îndreptat, aşa cum lasă să se înţeleagă domnul Benedict Ciubotaru. Ar putea acesta din urmă să spună cu mâna pe inimă că a reuşit să facă deosebirea între nişte cuvinte de protocol înţelese greşit şi convingerile părintelui stareţ care a fost un om al ascultării, atâta timp cât domnia sa – care este un bun matematician, jurnalist şi politician, dar nu este teolog – nu a reuşit până acum să dobândească discernământul necesar pentru a distinge duhovniceşte Bisericile canonice pe stil vechi de facţiunile răzvrătite stiliste din România?
Numai cine nu cunoaşte problemele mânăstirii îşi poate închipui că, în ziua hramului Putnei, când sunt atâtea treburi de rezolvat, părintele stareţ ar fi putut să stea relaxat de vorbă, aducând nişte acuze grave la adresa Bisericii noastre. Este important de ştiut că în ziua de 15 august 1989 la mânăstirea Putna a fost prezent Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ceea ce înseamnă că părintele stareţ a fost obligat să stea aproape tot timpul cu părintele patriarh. Trebuie subliniat că, pentru a putea să-şi împlinească misiunea preoţească în timpul regimului comunist, părintele Iachint a fost nevoit să fie foarte precaut, mai ales că deţinea o funcţie însemnată. De aceea, o discuţie de acest fel trebuia evitată, mai ales în faţa unor străini (care puteau fi provocatori), chiar în condiţiile în care ea ar fi fost deschisă de alţii, căci ar fi putut fi remarcată de informatorii securităţii.
În episodul descris în carte există tot felul de amănunte care nu se potrivesc deloc cu situaţia din mânăstire. Credem că cel puţin o parte din această descriere este un simplu exerciţiu de imaginaţie cu o ţintă foarte precisă. În realitate, avem de a face cu o propagandă în favoarea vechiului calendar şi, implicit, în favoarea mişcării stiliste din România, propagandă de care nu sunt străini nici domnul Danion Vasile, nici domnul Benedict Ciubotaru. Întrucât domniile lor sunt admiratori ai mânăstirii Slătioara, le aducem la cunoştinţă că părintele Iachint îi considera pe schismaticii stilişti nişte oameni rătăciţi de la Adevăr.
Acest tip de propagandă favorabilă schismei stiliste tinde să facă din problema calendarului o problemă dogmatică, lucrul care nu este acceptat de consensul Bisericilor Ortodoxe canonice, din moment ce ele sunt în comuniune unele cu altele, indiferent de tipul de calendar pe care îl utilizează. Majoritatea covârşitoare a vieţuitorilor de la Locurile Sfinte din Ierusalim, cât şi cei din Sfântul Munte, deşi ţin calendarul neîndreptat, nu acordă nicio importanţă faptului că o Biserică utilizează calendarul vechi sau nou, ci se interesează doar dacă Biserica respectivă este sau nu canonică. Dacă domnul Danion Vasile ar fi fost un om de bună credinţă şi de bună-cuviinţă, ar fi trebuit să ne ceară permisiunea pentru publicarea acestui presupus dialog, mai ales că, în ultimii ani, a vizitat de mai multe ori mânăstirea noastră şi a purtat câteva discuţii pe tema îndreptării calendarului cu unii dintre părinţii Putnei.
Domnul Danion Vasile, pe lângă unele lucruri bune pe care le-a mărturisit de-a lungul timpului în public, a produs şi multe sminteli, amestecând adevărul cu înşelarea. Ne bucurăm că în ultima vreme el îşi doreşte să repare aceste greşeli. De aceea, credem că este bine să conştientizeze că trebuie să-şi ceară scuze în mod public pentru mai multe afirmaţii făcute la conferinţe, cum ar fi cele conform cărora bisericile care au schimbat calendarul se află sub anatemă, sau faptul că Biserica Ortodoxă Română a apostaziat, sau că Sfântul Munte (exceptând mânăstirea Esfigmenu) a apostaziat şi s-a vândut ca o prostituată ş.a.m.d. Dumnezeu să-l întărească pentru a face această pocăinţă publică!
În acelaşi timp, nu înţelegem pe ce temei teologul Danion Vasile spune că nu vrea să se împărtăşească în eparhiile Banatului şi Oradei. Se consideră el cumva mai presus de Sinodul Bisericii noastre care girează validitatea Sfintelor Taine în toate episcopiile din ţară?
Credem că trebuie să existe mai multă responsabilitate pentru ceea ce afirmăm în public, altfel oamenii cu o pregătire teologică sumară se dezorientează în faţa unor erori teologice mediatizate cu inconştienţă şi pot ajunge pe căile întunericului, pierzându-şi sufletul. Aşa s-a întâmplat de curând cu maicile de la mânăstirea Brâncoveni şi cu fostul ieromonah Nichita. Citindu-i mărturisirea de credinţă a acestuia din urmă (în care, în mod straniu, apar mai multe idei ale lui Danion Vasile), ne vin în minte cuvintele părintelui Epifanie Teodoropulos, care, în excelenta sa lucrare Cele două extreme – ecumenismul şi stilismul, spunea:
„toţi cei care, înfricoşaţi de ecumenism, au trecut la stilişti nu au făcut altceva decât să fugă de o erezie şi să cadă în alta”.
Aceştia nu conştientizează că, practic, ei au ieşit din Biserica cea Una, unde se păstrează harul, unde sunt Sfintele Taine şi unde sunt şi multe încercări întrucât aici se află Adevărul. Soluţia ortodoxă pentru problemele complicate cu care ne confruntăm în zilele noastre nu este alta decât o viaţă curată în Hristos, fără compromisuri, şi nu alunecarea în fanatisme.
De asemenea, este inadmisibil ca, după căderea fostului ieromonah Nichita, să se continue în spaţiul public promovarea unui discurs echivoc în privinţa problematicii calendarului. Aşa fac, din păcate, unii monahi care şi-au făcut prostul obicei din a-şi face toată pravila călugărească în timp ce se joacă pe internet şi care se folosesc şi ei de renumele unor duhovnici foarte cunoscuţi, deşi nu au reuşit să înveţe aproape nimic din statura duhovnicească a acestor părinţi. Asemenea monahi amestecă în mod smintitor idei ortodoxe cu idei stiliste. Ei se avântă în public şi spun că la primul Sinod Ecumenic s-a luat hotărârea dogmatică(?) prin care s-a stabilit că Biserica trebuie să aibă un singur calendar, cu o singură Pascalie. Această idee, în mod voit sau doar din neştiinţă, reprezintă o strategie tipică mentalităţii stiliste, întrucât se extinde abuziv noţiunea de dogmă de la chestiunile de învăţătură de credinţă la practicile bisericeşti care se reglementează canonic. Diferenţa cheie este cea dintre dogma neschimbabilă şi inspirată de Duhul Sfânt şi canoanele formulate cu asistenţa Duhului, dar adaptabile în funcţie de criteriile stabilite de Biserică în acord cu Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Decretul pascal de la Niceea – cu dubla valoare de canon bisericesc (nu de dogmă), dar şi de nomos sau lege imperială – a urmărit să dea noii Biserici de stat a Imperiului constantinian o unitate liturgică vizibilă, în sensul unei uniformităţi exterioare. A reuşit acest lucru găsind o soluţie destul de complicată din punct de vedere astronomic, la nivelul ştiinţei din acel timp. Biserica însă nu dogmatizează sisteme calendaristice, nici nu absolutizează o anumită stare a ştiinţei astronomice, neavând în acest sens nici mandat, nici competenţe, ci doar harisma unui discernământ perpetuu.
În concluzie, noi, o parte dintre ucenicii apropiaţi ai părintelui Iachint, cât şi toţi vieţuitorii de acum ai mânăstirii Putna, ne dezicem de afirmaţiile de mai sus, care au fost puse pe seama părintelui arhimandrit Iachint Unciuleac şi prin care se poate înţelege că părintele stareţ făcea propagandă mişcării stiliste. Considerăm că episodul înfăţişat în carte reprezintă în ansamblul lui un fals grosolan ce a luat naştere din aplicarea principiului: „plecăm de la un mic adevăr, pentru a ajunge la o mare minciună!”.
În aceste vremuri tulburi, să fim conştienţi că există nu numai ispite de-a stânga, ci şi ispite de-a dreapta. Să luăm aminte la păcatele noastre şi să ne asumăm cu sinceritate Taina Pocăinţei şi a Smereniei, fără de care Ortodoxia devine nelucrătoare. Numai în acest fel Dumnezeu ne va dărui discernământul pentru a putea vedea cursele pe care vrăjmaşul mântuirii oamenilor le întinde drept-credincioşilor creştini, prin lupii îmbrăcaţi în piei de oaie.
Ne rugăm ca toţi cei care au fost vizaţi în acest articol, dimpreună cu noi şi cu întreaga obşte drept-slăvitoare, să avem puterea de a ierta, râvna de a ne înnoi mereu viaţa întru Dragoste şi Adevăr, întru Domnul nostru Iisus Hristos.
În numele mai multor ucenici ai părintelui Iachint,
Arhimandrit Melchisedec Velnic, stareţul mânăstirii Putna
Arhimandrit Vartolomeu Chira, stareţul mânăstirii Sfântul Ioan cel Nou, Suceava
Protosinghel Teofil Obreja, economul mânăstirii Putna
Protosinghel Pavel Niga
Ieroschimonah Iacov Bârsan, cel mai vechi vieţuitor al mânăstirii Putna
Ieromonah Antonie Știrban, eclesiarhul mânăstirii Putna
Ieromonah Ioasaf Unciuleac, nepotul părintelui Iachint, care l-a cunoscut bine pe părintele stareţ încă dinainte ca acesta din urmă să devină călugăr
Arhidiacon Ioachim Maloş
Elena Rahliţchi, Maria Mazureac – doi dintre cei mai apropiaţi ucenici ai părintelui Iachint, din rândul mirenilor
27 octombrie 2010
Ziua prăznuirii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor
Legaturi:
- Ieromonahul Metodie de la Optina raspunde despre LUCRAREA DIABOLICA A SCHISMEI IN BISERICA si despre ideile stilistului VLADIMIR MOSS si ale sustinatorului si editorului sau român, Danion Vasile: “CRED CU TARIE CA TOATA ACEASTA MISCARE ESTE DECLANSATA DE CATRE FORTELE ASCUNSE ANTI-CRESTINE, CARE SUNT AVIDE DE A SUBMINA BISERICA. DUSMANUL VINE SI DIN DREAPTA!”
- PRIMA “TAIETURA” STILISTA IN TRUPUL BISERICII DE DUPA INFIINTAREA B.O.S.V. Adevaratele motive ale plecarii in Grecia a parintelui Nichita de la Brancoveni. “Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte…”
- Inainte de a incheia subiectul, e nevoie inca de unele observatii si lamuriri pe marginea apologiei stiliste facute de fratele Danion Vasile (1)
- Revista blogurilor in cazul smintelii provocate de Danion Vasile prin conferintele sale pe problema calendarului. MAI MULTE INREGISTRARI AUDIO SI VIDEO SI PRIMELE NOASTRE COMENTARII
- UPDATE: Cine sunt “catacombnicii” recomandati de Danion Vasile?
- Fanatism si relativism – extremele pierzarii. RAVNA CARE NE INSALA versus CALEA CEA STRAMTA SI DE TOTI PRIGONITA
- “A DEZBINA CINEVA BISERICA este un rau la fel de cumplit ca A CADEA IN EREZIE. Nici sangele muceniciei nu poate spala acest pacat!”
- “Biserica se teme de dezbinari si de schisme, care au ca baza demonicul egoism”
- “O ASTFEL DE „CORECTITUDINE” VA PRODUCE MEREU NUMAI SCHISME si in cele din urma ajuta numai miscarea ecumenica…”
- CUVIOSUL SERAFIM ROSE DESPRE SEMNUL RACIRII INIMII. Cum “ajuta” galceava teoretica a calendarului la denaturarea credintei
- Parintele Epifanie combate extremismele stiliste si arata cum Biserica intotdeauna a lucrat cu iconomie si dreapta socoteala
- Mitropolitul Serafim de Pireu: O RATACIRE COMUNA: ZELOTISMUL RADICAL SI ECUMENISMUL SINCRETIST
- CE AU SPUS, IN REALITATE, MARTURISITORII ROMANI INTERBELICI DESPRE PROBLEMA PASCALIEI SI A CALENDARULUI
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Dumnezeul nostru lucreaza prin ai Sai si dovada este aceasta replica, un adevarat rechizitoriu la adresa problemei calendarului.
Fara cuvinte pompoase, fara fraze mestesugite, clar si raspicat pentru ca orice minte sa priceapa se afirma ca “se extinde abuziv noţiunea de dogmă de la chestiunile de învăţătură de credinţă la practicile bisericeşti care se reglementează canonic.”
Mi-a placut si logica desavarsita a prezentarii faptelor:
– personalitatea parintelui, care, oricum nu vorbise despre calendar cu multi dintre ucenicii sai atatia ani si care nu ar fi putut sa vorbeasca taman despre asta in ziua aceea
– situatia din ziua de 15 august 1989 din incinta manastirii care nu ar fi permis astfel de discutii si dezbateri: nu era nici timpul si nici cazul sa se vorbeasca despre calendar.
Bun simt desavarsit, caracteristica a Adevarului Insusi.
Un punct de vedere extrem de temeinic, argumentat si viguros.
Raspunsul vizeaza mult mai mult decat calendar si parintele Iachint, ci in primul rand, atitudinea lui Danion Vasile si a altora care se distanteaza de Biserica ca si structura.
Doamne ajuta! Iertati-ma, cred ca se exagereaza. Mai informati-va, si veti vedea ca mai multi duhovnici romani recomanda crestinilor din Republica Moldova sa pastreze calendarul iulian. Chiar i-as ruga pe cei din Moldova care citesc mesajul meu sa confirme acest lucru.
Toate cele spre mantuire tuturor!
@ana: se pare ca acest comunicat deranjeaza, nu exagereaza. Daca ar fi fost asa cum spuneti dvs., ar fi vuit Biserica, deoarece exista nu putini speculanti ai cuvintelor duhovnicilor. Apoi, comunicatul contesta doar o afirmatie facuta de Benedict Ciubotaru si neverificata de Danion Vasile precum si modul pro-stilist in care a fost pusa. De altfel nici nu ar fi o premiera. Cei de la Toaca au ajuns sa atributie exact aceeasi fraza pana si Parintelui Cleopa… ca sa fie minciuna si mai gogonata!
@ Danutza (nepublicat):
Cele mai abjecte intoxicari posibile, tipic securistice. A colporta asa ceva este de o prostie sau ticalosie fara egal. Sa ne ajute Dumnezeu sa nu fim in niciuna din situatii… E mai mult decat trist daca asta este replica ta sau a unora la comunicatul man. Putna.
@admin: In ceea ce-l priveste pe Parintele Cleopa, nu doar ca nu a sustinut stilismul ci a spus clar si raspicat ca problema calendarului este una falsa! Calendarul nu este dogma, a fost schimbat si se va mai schimba. Este doar o masura a timpului (imprecisa de altfel daca consideram adevarul astronomic). La fel a spus si Parintele Ilarion Argatu de la Boroaia, care la randul sau a avut descoperiri legate de calendar.
Iertat sa-mi fie, dar Danion a ajuns la masuri duhovnicesti atat de inalte incat sa emita explicatii??? Parintii din Sf. Munte au o parere bine conturata despre el si nu una care sa-l maguleasca. Stim asta de la sursa…
Admin, da, deranjeaza pt ca exagereaza. Nu a spus nimeni ca acesti duhovnici au sustinut stilismul! Si dumneavoastra spuneti ca a fost o greseala schimbarea calendarului. Asa si sfiintiile lor, recunosc greseala si recomanda celor care n-au facut-o inca,(cum sunt moldovenii si poate si domnul Ciubotaru) nici sa n-o faca. Nu e corect sa faceti mincinosi acesti oameni chiar daca unul dintre ei se numeste Danion Vasile. Ar fi mai corect sa verificati. Fratilor, va rog, cu mana pe inima , nu mai intretineti acest conflict virtual, numai Dumnezeu stie inimile noastre. Iertati-ma si Dumnezeu sa va iertre!
nu inteleg de ce cred unii ca “se exagereaza”. Cum adica? Daca ti se pun in carca niste vorbe pe care nu le-ai spus, ori daca – fortat- se da un alt inteles la ceea ce ai spus, ori daca poate nici nu te-ai intalnit fata in fata cu un om, dar acela afirma ca a stat langa tine, ba mai mult ca i-ai facut unele destainuiri; Iar tu te aperi, aducand argumente ce dovedesc ca adevarul e cu totul altul, inseamna ca “exagerezi”? Oare de ce cantitate de rea-vointa e nevoie pt a incerca, chiar si dupa ce ai fost descoperit cu “cioara vopsita”, sa sustii sus si tare ca “se exagereaza”?
@ana: pai cine intretine un conflict virtual? Nu cine vede intr-un comunicat absolut decent, care a pus problema absolut normala a necredibilitatii unei marturii neverificate, o exagerare?
Deci, repetam: CARE sfintiiile lor? Ca nu am auzit pe nimeni important din BOR spunand asemenea lucruri, ci mai degraba cuvinte grele (dar adevarate) despre stilisti. Ce trebuie sa invatam de aici este un lucru elementar: sa nu colportam cine stie ce vorbe din auzite, sa nu aruncam cu afirmatii cum ne vine la gura chiar daca suntem teologi, pentru ca sminteala e mare si are efect devastator. Despre acest gen de atitudine iresponsabila este vorba, si nu vedem cine s-ar scandaliza fata de o chemare la normalitate pe care o face Man. Putna in com. de fata. Iar pe Danion nu l-am facut mincinos, deci…
Dar, ma rog, probabil e tipic pentru o anume mentalitate sa gasesti conflictual si exagerat un comunicat ca acesta si sa gasesti perfect normale, in schimb, apologiile schismatice.
Era necesară o asemenea replică a Mănăstirii Putna?
Iată reacţia părintelui Serafim Rose faţă de zelotişti contemporani lui:
„N-ar avea nici un rost să combaţi articolele părintelui L., care sunt o combinaţie de denaturare, jumătăţi de adevăr, citate rupte din context şi slogane la modă. Dar e timpul pentru un protest puternic. Am în plan o scrisoare puternică prin care să-i spun că toate lucrurile de acest fel trebuie să înceteze, că el însuşi, prin faptul că iniţiază asemenea articole, desparte cu bună ştiinţă Biserica în două tabere care se exclud reciproc.”
„De ani de zile le-am tot iertat greşelile şi excesele, iar pe părinţii P. şi N. i-am apărat de nenumărate ori. Dar acum, pentru a ne păstra judecata sănătoasă, continuând cu spor misiunea ortodoxă, trebuie să spunem adevărul pe şleau: aceştia sunt băieţi de liceu ce se joacă de-a Ortodoxia!”
Ne vorbeşte părintele Serafim Rose. Scrisori, Editura Biserica Ortodoxă, (şi chiar!) Editura Egumeniţa, Galaţi, 2003, p. 210, 282.
(continuare)
Pentru lucrarea bună pe care au făcut-o (şi prin această carte despre părintele Serafim Rose) cei de la Editura Egumeniţa, să le dea şi să ne dea Domnul Duhul Adevărului.
@Bogdan
Da, era necesara aceasta interventie si explicatia o da Emanuela:
“Daca ti se pun in carca niste vorbe pe care nu le-ai spus, ori daca – fortat- se da un alt inteles la ceea ce ai spus, ori daca poate nici nu te-ai intalnit fata in fata cu un om, dar acela afirma ca a stat langa tine, ba mai mult ca i-ai facut unele destainuiri; Iar tu te aperi, aducand argumente ce dovedesc ca adevarul e cu totul altul, inseamna ca “exagerezi”?”
Da, este necesar sa arati adevarul.
In comentariul meu de mai sus imi exprimam admiratia tocmai pentru ca au stiut care este adevarul si nu au tacut, l-au spus, spre luminarea multora dintre noi.
@Ion
Parerea mea este ca parintii au dragoste de adevar si ca scopul fratiilor lor a fost sa scoata la lumina adevarul, ca acesta sa lamureasca lucrurile incurcate de Danion….ca automat este vizata atitudinea lui Danion si a stilistilor este prin natura lucrurilor, ca atunci cand aprinzi lumina dispare intunericul.
Era foarte neceara o astfel de replica a Manastirii Putna! Parintii de acolo si-au facut pe deplin datoria. Daca nu se lua o pozitie clara si fara echivoc impotriva ereziilor zelotiste de dreapta ale schizmaticilor din tara noastra care urmeaza calendarul vechi, poate lucrurile ar fi ramas nelamurite pe deplin.
Ca sunt unii in Romania care agreeaza calendarul vechi, este treaba lor. Fiecare la Judecata vom raspunde pentru pacatele proprii. Ceea ce este insa foarte periculos, este activismul lor sustinut pentru a duce in ratacire pe cat mai multi. Da, si intr-adevar sunt oameni precum Danion Vasile fara nici un pic de frica de Dumnezeu, care amesteca jumatati de adevar cu jumatati de minciuna, care denatureaza lucrurile si care se joaca de-a ortodoxia asa cum spunea parintele Seraphim Rose. Mare responsabilitate isi asuma cu multa mandrie si inconstienta. Danion Vasile a facut tot ce a putut sa intre cu viclenie pe sub pielea multor duhovnici din Romania si din Muntele Athos, si sa incerce sa smulga de la ei declaratii denigratoare la adresa BOR si favorabile stilistilor. Nu i-a mers! A reusit insa sa puna in seama unor cunoscuti monahi care nu mai sunt in viata, si care nu mai pot sa se „apere” de minciunile lui, tot felul de lucruri inventate, pe care faptic nu are cum sa le probeze: inregistrari audio sau video, sau texte olografe. I-a denigrat in mod public pe parintele Cleopa si pe parintele Arsenie Boca si nu numai. Daca puteti fi suficient de sinceri fiecare fata de voi insiva: vi se pare ca aceasta atitudine este una in dragoste de aproapele si in frica de Dumnezeu, sau e o atitudine razvratita ce musteste de mandrie???
Cred ca este cel putin o obraznicie din partea unora sa discute, sa critice si sa puna sub semnul intrebarii luarea de pozitie a atator monahi din una dintre cele mai emblematice manastiri din Romania. Cu drept fac acest lucru? Se considera ma imbunatatiti si cu mai mult discernamant decat monahii de la Putna? Lupta este crancena si adevarul nu trebuie tinut sub obroc.
Va transcriu cateva citate din 2 carti :
1. “Calauza ortodoxa in Biserica” de Arhimandrit Ioanichie Balan ,aparuta la ed. Moldovei si Bucovinei in anul 2001 <>
2. “Calauza in credinta ortodoxa” de Arhimandrit Cleopa Ilie aparuta la Editura Episcopiei Romanului in anul 2000 cu “Recomandare” semnata Preot Profesor Dr. Dumitru Staniloaie si “Predoslovie” semnata Arhimandrit B.V. Anania
<>
catre admin
nu inteleg de ce nu mi-a luat transcrierea. sa fie oare din cauza semnelor astea “<< "?
iata din nou transcrierea, in ghilimele de asta data:
“Calauza ortodoxa in Biserica” de Arhimandrit Ioanichie Balan ,aparuta la ed. Moldovei si Bucovinei in anul 2001 :
1. “Calendarul iulian a fost indreptat de mai multe ori, intrucat ramanea in urma fata de calendarul astronomic. Ultima indreptare a caledarului bisericesc s-a facut in anul 1924, cand vechiul calendar sau “stil” ramasese in urma cu 13 zile. Crestinii care nu fac ascultare de Biserica si resping calendarul indreptat se numesc popular stilisti. Fiecare crestin poate sa se roage si sa posteasca cum doreste in familie, dar nu trebuie sa rupa legatura cu Biserica Lui Hristos, facand “bisericute” din cauza calendarului, caci mandria si neascultarea duc sigur la moarte si la osanda sufletului.(….).Cine renunta la unitatea credintei ortodoxe si la dragostea crestina din cauza calendarulu, acela nu mai e crestin adevarat, ci un om amagit de vrasmasul diavol. Dumnezeu vrea ca toti sa fim una in Iisus Hristos, prin credinta dreapta si iubire. Vai de cei care dezbina pe crestini din cauza calendarului!”
2.“Calauza in credinta ortodoxa” de Arhimandrit Cleopa Ilie aparuta la Editura Episcopiei Romanului in anul 2000 cu “Recomandare” semnata Preot Profesor Dr. Dumitru Staniloaie si “Predoslovie” semnata Arhimandrit B.V. Anania
“In anul 1923 s-au adunat la Constantinopol, intr-un sinod reprezentanti ai tuturor Bisericilor Otodoxe. Acolo, cercetand cu frica lui Dumnezeu si cu amanuntime chestiunea calendarului iulian si vazand ca prin indreptarea lui nu se adduce nici o stirbire dogmelor, canoanelor Bisericii si randuielilor Sfintilor Parinti, si ca prin ramanerea in urma a calendarului de la 21 la 8 martie, se calca randuiala stabilita de Sfantul si Marele Sinod Ecumenic de la Niceea, au hotarat cu totii sa indrepte calendarul iulian si sa aduca echinoctiul de la 8 martie la 21 martie, cum este acum. Hotararea a fost primita de toate Bisericile Ortodoxe care au luat parte la sinod(….) Astfel in anul 1924, la 10 martie, au indreptat calendarul Patriarhia Ecumenica de la Constantinopol si Biserica Greciei. Apoi, pe rand, Patriarhia Alexandriei, Patriarhia Antiohiei, si in 1924, in octombrie, a indreptat calendarul si Biserica noastra Ortodoxa Romana(….). Iar Sfintele Pasti le serbam odata cu crestinii ce tin de stilul vechi din celelalte tari, pentru unitatea si pacea Bisericilor noastre surori in dreapta credinta.(…) Stilistii sunt considerati schismatici, adica desbinati de Biserica Ortodoxa, caci au calcat legile bisericesti administrative, organizandu-si manastiri si biserici deosebite, fara aprobarea Sfantului Sinod. Iar daca indraznesc sa boteze a doua oara , atunci se fac eretici, potrivit cu canonul 47 Apostolic si alte canoane. Acesti stilisti care sunt nesupusi Bisericii pana in ziua de astazi , raman o fractiune schismatica. Dar sa se stie ca, in decursul istoriei calendarul a mai fost schimbat de cinci ori pana acum, si cand va fi nevoie iar o sa se schimbe.”
@Mihaela Pop: da, din cauza semnelor.
Va rog sa ma iertati, eu ma refeream strict la cei care tin stilul vechi din rep. Moldova. Poate sunt naiva, dar eu nu cred ca un crestin ortodox, pe stil nou sau vechi, cum o fi, poate sa minta. Eventual poate sa sa exagereze dar nu sa puna in gura cuiva cuvinte pe care acesta nu le-a spus. Dumnezeu sa ne ierte pe toti!
@ana: din pacate, nu oricine se numeste ortodox spune numai adevarul. Sau spune cuvinte nedistorsionate de propriile sale prejudecati sau interese. Tocmai v-am spus ca in Toaca era citat parintele Cleopa cu aceeasi fraza atribuita acum pr. Iachint, ceea ce este dincolo de orice credibilitate, avand in vedere opiniile par. Cleopa. Asadar, nu oricine se numeste ortodox spune si adevarul, iar acest lucru se gaseste si in Evanghelii: feriti-va de prorocii mincinosi.
Poate aveti dreptate, eu insa am spus ceea ce am simtit. Cu siguranta stiti mai multe decat mine , v-ati confruntat cu atatea situatii. Imi pare rau daca am deranjat pe cineva cu comentariile mele. Multumesc pt ingaduinta, Doamne ajuta!
Maica Ecaterina Fermo are mai nou pe pagina cuviosiei sale un link la “Biserica Ortodoxă Adevarată a Greciei in America” (www.hotca.org).
Nu stiu unde e Maica Ecaterina Fermo (e la mrea de maici de la Petru Voda)?
Acum am vazut ca Maica Ecaterina Fermo are link si la siteul http://traditiaortodoxa.wordpress.com/ (tot stilist).
@mihailt: tardive descoperiri. Maica Ecaterina Fermo nu are legatura cu man. de maici de la Petru Voda. Din pacate are puternice influente dinspre taberele zelotist-schismatice, insa este, din cate stim, monahie a unei biserici ortodoxe canonice.
Dupa cele ce s-au intamplat cu parintele Nichita si cu maicile sale, sunt binevenite astfel de lamuriri.
In ultima marturisire de credinta, dl Danion spunea ca se afla in Muntele Sfant, despre care a afirmat ca este apostat. Cine sa il mai inteleaga si pe dumnealui?
@ana
stiu ce spui, Ana, si eu sunt de acord ca ce se tine in Basarabia e calendarul corect, ca in “calauza Ortodoxa” sunt multe lucruri care ar trebui actualizate macar in functie de “stiinta” protestanta care descopera si escaveaza permanent. Spre exemplu, despre “schimbarea calendarului de cel putin 5 ori”, se pot preciza urmatoarele: In tot rasaritul, inclusiv zona Palestinei, cam din anii 260-270 sunt marturii clare ca s-a utilizat acelasi sistem calendaristic, cu ciclul de 19 ani, echinoctiul la 21 martie, etc, si la vremea Sinodului I Ecumenic, se pare ca acest calendar era deja “depasit stiintific”, adica echinoctiul trecuse in a 20-a zi. Inainte de acest calendar nu sunt semne ca s-ar fi folosit altceva in rasarit. Se presupune ca se multumeau sa urmareasca obiceiurile iudeilor si observatiile lor directe si sa-si plaseze si ei Pastile in functie de regula crestina, (normala, sau quartodecimana). La Roma, din motive speciale de mandrie, nu puteau accepta ca Biserica Alexandriei sa aiba suprematie intr-un aspect atat de important, s-au folosit mai multe sisteme calendaristice, dar care nu puteau functiona independent de Alexandria, pt ca ciclurile lor erau un fel de carpeala babeasca, si de cate ori Pastile lor cadea inainte de 21 martie, sau la alta data nepotrivita, il ajustau dupa Alexandria. De cele mai multe ori erau nevoiti sa ajusteze, dar au fost si destule cazuri cand Rasaritul si Apusul au praznuit la date diferite, datorita incapatanarii unor Papi, si asta s-a intamplat pana la Dionisie Exigul, 525.
Dionisie Exigul le-a adus marturii Romanilor in sensul ca nu se cuvine a se incapatana si a nu respecta hotararea Sin I Ec, ca hotararea aceea a fost sub lucrarea Duhului Sfant, nu dupa stiinta lumeasca trecatoare, ca obiectiile teologice aduse sunt nefondate (romanii nu intelegeau nici macar diferenta intre o luna lunara (ca in calendarul evreiesc), respectiv o luna solara (teoretica, asa cum este luna din calendarul iulian sau gregorian, adica nu corespunde fazelor lunii de pe cer). Stabilisera un interval teoretic 21 martie-21 aprilie, si nu voiau sa depaseasca aceste date de teama sa nu treaca in luna a doua. Nu intelegeau ca luna lunara (cea de pe cer) isi are lunatia la date variabile in calendarul solar), etc.
S-a stiut de la inceput mica imperfectiune a ceasornicului, invocata de Roma in zilele noastre, dar motivele aprobarii la Niceea a sistemului de 19 ani propus de Anatolie al Laodiceii au fost urmatoarele:
1. din p d v teologic si simbolic corespunde perfect invataturii ortodoxe
2. din p d v practic, are o ciclicitate perfecta se poate alcatui un sistem liturgic unitar, nu este necesara atata precizie astronomica, incat datorita caracterului cu totul si cu totul neregulat al datei Pastilor sa nu poata fi posibila o randuiala liturgica.
3. Nu se cuvenea ca Biserica sa depinda pt data Pastilor de observatiile rabinice de la Ierusalim
4.Nu se cuvenea ca Biserica sa instituie un sistem paralel de observare astronomica a lunilor noi si a echinoctiilor asemeni iudeilor, pt ca Apostolul spune “Tineti zile si luni si timpuri si ani? ma tem pt voi sa nu ma fi ostenit la voi in zadar” (Gal.4) (Se stie ca iudeii, desi aveau habar de sistemul ciclic de 19 ani cel putin din perioada exilului Babilonic (au imprumutat si numele lunilor de la Babilonieni), (se pare ca Meton din Atena s-a inspirat de la astronomii babilonieni in privinta ciclului de 19 ani), totusi nu-l utilizau oficial din cauza maniei perfectiunii astronomice. Nici un sistem teoretic nu poate corespunde chiar cu totul perfect celui ceresc).
Asadar desi noi am pastrat simbolurile teologice vechitestamentare si le-am imbunatatit (lunii pline si echinoctiului de primavara respectat de iudei i se adauga regula crestina a Duminicii, a praznuirii dupa iudei), totusi nu ne intereseaza o precizie astronomica mai mare, ci intelegerea simbolurilor teologice, praznuirea duhovniceasca, posibilitatea ca randuiala liturgica sa pastreze ratiunile duhovnicesti stabilite de Sfintii Parinti.
Un mic exemplu de citat dintr-o omilie pascala a sf. Grigorie de Nissa, ca sa intelegem ca praznuirea duhovniceasca si intelegerea simbolurilor teologice este esentiala la crestini, nu precizia astronomica, ca la iudei:
„De aceea omul, care în toată săptămâna vieţii acesteia depăşeşte întotdeauna cu bine ziua de astăzi, fără amestecare sau aluat al vechii răutăţi, făcând castitatea să înflorească în viaţa sa, se separă pe sine de orice amestec al întunericului; pentru că asta simbolizează a 14-a zi a ciclului lunar. Odată ce ciclul lunar are în total 29 zile şi jumătate, timp în care, de la prima apariţie luna crescând umple forma ei circulară, după care se retrage din nou, descrescând până ce dispare de tot, înseamnă că jumătate din numărul stabilit este ceva mai mult de 14. Priveşte luna când este în această poziţie. Mergând conform ciclului său în timpul nopţii, în acelaşi timp îşi completează cercul feţii sale, astfel încât, atunci când este plină de lumină, îşi amestecă propria strălucire cu razele dimineţii, în aşa fel încât nici seara nici dimineaţa nu intervine nici o umbră de întuneric care să întrerupă continuitatea luminii, şi strălucirea persistă neîmpărţită, pe parcursul succesiuni luminătorilor cereşti. Căci înainte ca lumina soarelui să se stingă, luna apare diametral opus soarelui şi cu propria lumină luminează ce este dedesubt, şi iarăşi, înainte ca discul ei să se rostogolească sub orizont, lumina zilei se contopeşte cu ce rămâne din lumina lunii. În acest fel întunericul acelei zile de la luna plină este şters, fiind luminat atât dimineaţa cât şi seara de succesiunea luminătorilor. Aşadar ceea ce se întâmplă cu lumina vizibilă la ziua a 14-a: eliberarea de orice amestec de întuneric pe tot parcursul zilei şi a nopţii, acelaşi lucru are în vedere şi legea spirituală, ca să devină simbol pentru cei care prăznuiesc spiritual, astfel că pe tot parcursul săptămânii vieţii lor să săvârşească unicul Paşte, luminos şi neîntunecat tot timpul cât trăiesc. Aceasta este pentru creştinini porunca cu privire la Paşte. Căutăm totuşi Luna XIV, obţinând prin această lumină sensibilă şi materială şi impresia luminii celei nemateriale şi înţelegătoare, astfel încât în timp ce noi doar aparent căutăm Luna plină, care ne dăruieşte şi acea lumină care persistă întraga noapte, de fapt legea noastră ne cere ca în tot acest timp măsurat de zile şi nopţi să fie permanent luminos şi liber de orice amestec a lucrărilor întunericului.”
De la Sin I Ecumenic (sau de la jumatatea secolului III) nu au existat modificari esentiale in Rasarit. Niciodata nu a fost contestata lungimea anului iulian, sau ciclul de 19 ani! S-a mai modificat doar pozitia pt “saltus lunae”, pozitia primului an in sirul ciclului de 19 ani, (structura si datele ramanand identice), s-a mai modificat si completat tipicul liturgic, urmand ratiuni duhovnicesti, nu capricii. In Roma a existat o lista de ani in care papii au praznuit Pastile cand au vrut ei (pana in 525). Prin Spania s-au perpetuat diferite modelele gresite de pascalie romana si mai tarziu.
Motivul reformei calendaristice din sec XX este patima apuseana iudaizanta dupa precizii astronomice. Schimbarea si fixarea permanenta a ceasornicului calendaristic in functie de capriciile stiintifice nu tine de duhul ortodox.
Nu se poate respecta regula dogmatica , calendaristica, referitoare la faptul ca Pastile crestin trebuie sa fie nu odata cu Pastile iudaic, nici inainte de Pastile iudaic (ar fi vb de erezia quartodecimana si marcionita) decat in conditiile in care lungimea medie a anului crestin este cel putin egala sau mai mare decat lungimea medie a anului iudaic. Aceste lungimi medii sunt: pt anul iulian 365,25 zile, an iudaic 365,2467 zile, an gregorian 365,2425 zile.
Asadar haosul cu nerespectarea canoanelor si a randuielilor duhovnicesti tipiconale se va mentine pana cand ne vine mintea la cap si ne dam seama ca nu este cazul sa renuntam complet la tipic de dragul unei absurde precizii astronomice si ca avem nevoie de tipic asa cum avem nevoie de icoane. Este imposibila alcatuirea unui calendar mai bun si mai perfect duhovniceste, mai echilibrat in ce priveste simbolurile exegetice, dogmatice si respectiv simplitatea practica decat acela hotarat de Parintii Sinodului I Ecumenic.
Cat despre Danion, cartea respectiva si disputa cu parintii de la Putna, eu nu stiu ce sa zic. Pe Danion tot nu il cunosc personal, nu-i stiu intentiile, prietenii, influentele, evolutia duhovniceasca, etc. Nu cred ca minte, pt ca totusi e plauzibila o oarecare linistire a constiintei vizitatorilor basarabeni. Am cerut cuiva sa-mi copieze paginile respective. La o prima citire nu mi se pare ca s-ar intentiona vreo aluzie ca stilistii ar avea dreptate cu schisma lor pe motivul calendarului, ci ca este bine ca basarabenii au reusit sa pastreze calendarul canonic, ca acum noi nu mai putem schimba nimic, nu este dupa voia noastra, iar fuga la schisme nu este o optiune, ci nu este dupa voia noastra, acum trebuie sa ne supunem Bisericii.
Precizarea parintilor de la Putna nu mi se pare rautacioasa, ci binevenita si atenta, ca nu cumva sa se interpreteze altceva.
Din alt unghi de vedere, cu totul personal si subiectiv, eu nu m-as apuca sa-mi public evolutia duhovniceasca si sa fac vedete din manastirile si Parintii care m-au format, nu mi-as permite. Stiu ca astfel de carti sunt placute si usoare la citit, iubite de public, si au si oarecare roade duhovnicesti, dar nu se potrivesc cu felul meu de a fi, si desigur cum zic parintii de la Putna e indicata o cooperare si o binecuvantare de la manastirile si parintii vizati, ca sa fie totul in armonie si sa nu apara incidente ca cel de fata.
In fine, astfel de “marturii” de autenticitate indoielnica nu ajuta cu nimic si nu pot constitui o baza solida de abordare a temei calendarului.
Intrebare, iertati fratilor: trecerea la ora de iarna schimba sensul Liturghiei ?? Ca ma tem si as vrea sa stiu daca ma conformez sau nu?
Repede raspuns, ca maine nu stiu, ma duc, nu ma duc…
@ Ciprian:
Cum adica sa schimbe sensul Liturghiei?!?! Ce legatura are si cum ati putea sa nu va mai duceti maine la Liturghie pentru ca se dau ceasurile cu o ora in urma? Atata doar sa va duceti dupa ora noua… daca, desigur, si parintii de la biserica respectiva nu au uitat de schimbarea orei.
@Ciprian
Nu exista o ora fixa la care trebuie sa inceapa Liturghia, unii incep proscumidia la 6, altii la 8, in diferite timpuri ale anului incepe dupaamiaza, sau la miezul noptii, asta nu schimba structura Sf Liturghii cu nimic.
Desigur, sunt unii preoti care poate o scurteaza, dar altceva nu se poate intampla.
…cred ca raspunsul la aceasta intrebare a lui ciprian, da raspunsul problemei care se dezbate aici (intr-o forma simpla);)
@Anca H
Iarta-ma, dar cred ca te-a furat peisajul. Problema care se dezbate aici este Comunicatul man. Putna, Danion Vasile, cartea lui, biografia duhovniceasca a lui Benedict Ciubotaru, obiectiile Parintilor, etc.
Fiecare si-a dat cu parerea mi-am spus si eu parerea ca apreciez initiativa si grija par. de la Putna pt a nu da loc unor interpretari gresite, apreciez pe admin ca a postat comunicatul pe site, dar am raspuns si nedumeririi comentatorului Ana, care a intervenit de mai multe ori.
Comentatorul Ciprian a pus o intrebare obraznica, si i s-a raspuns cu multa dragoste, problema lui este alba sau neagra, rupem sau nu rupem comuniunea, mai mergem sau nu mai mergem la Liturghie. El nu are de discutat, ci de repezit : rupem comuniunea cu IPS Corneanu, sau cu alt ierarh, taiem si spanzuram, cand este de scos sabia?
Daca ar fi fost atent la ce am scris inainte, ar fi sesizat ca Biserica Romei in mai multi ani, dupa Sinodul I Ecumenic nu a vrut sa praznuiasca Sf Pasti impreuna cu restul Patriarhiilor Ortodoxe, adica cam ce s-a intamplat in 1926 si 1929 daca iti suna cunoscut. Dar nu a fost rupta comuniunea, ci in continuare indemnata cu dragoste sa lase „fabulele iudaicesti” (Chiril al Alexandriei) si sa se supuna Sinodului I Ecumenic. I s-a explicat ratiunile teologice care o sminteau, s-au tradus in latina scrisori, omilii lamuritoare, si asa s-a ajuns la unitate.
Nu stiu cati au inteles ce a zis Sf Grigorie de Nissa in fragmentul citat, toata omilia este superba, dar daca nimeni nu intreaba nimic inseamna ca totul e limpede. Nu stiu de la cati ierarhi ai auzit la predica pascala aceste lucruri.
Tu nu intrebi pe nimeni de ce Liturghia se poate savarsi la ore variabile (dar nu chiar oricand si oricum), pe cand Sf Pasti are coordonate precise in an: luna plina, echinoctiu, Duminica. Probabil ai inteles tot. Dar avem ceva argumente scripturistice si patristice, ratiuni exegetice, duhovnicesti? Intreaba preotul dupa liturghie, sau duhovnicul: de ce?
Trist dar cercetarile protestantilor sunt mai aprofundate decat cele aproape inexistente ale stilistilor sau cele ortodoxe, se scriu mii de pagini, noi dormim si vrem totul cat mai simplu, de asta totusi este bun ecumenismul.
Ingrid, poate ca “m-a furat peisajul”, dupa cum spui. Nu te contrazic! Insa, un lucru, stii care e cusurul nostru, al oamenilor? uneori complicam lucrurile, cand de fapt sunt simple. Scuze, nu vreau sa intru intr-o polemica, de aceea incerc sa pun punct aici, am intervenit doar ca sa-mi asum “comentariul” si sa-mi cer scuze.
Si apoi, intrebarea lui Ciprian mi s-a parut o intrebare fireasca, nicidecum obraznic. Presupunerea am facut-o eu, ca probabil poate fi un raspuns la problema care se dezbate aici, asadar pana la urma, “daca vrei” mie mi se potriveste “titlutalura de obraznica”.
Multumesc si scuze pentru tulburare !
POST SCRIPTUM: raspunsul se constituia a fi simplu, mai ales ca problema calendarului nu este o problema dogmatica, desi tendinta actuala este sa se faca o exagerare (din tantar armasar), sa devina totul complicat, din care sa nu se mai inteleaga om cu om si cateodata o intrebare fireasca, simpla a unui om, poate rezolva o problema (asa faceau si Sfintii, cum era si Sf Sipridon (cu acea caramida) cand explica despre Sf Treime, desigur, nu ne comparam cu Sfintii, era asa ca idee, esenta lucrurilor).
Dar imi cer inca o data scuze ! Doamne ajuta !
Iertare tuturor celor pe care i-am mirat, smintit, sucit in dizertatii despre teologie si atitudinea unor ierarhi…nu mi-a fost scopul.
Am vrut doar sa scot in evidenta ca Nu ora/calendarul este reperul.Ca Fiul Omului este Domn si al Sambatei. Ca unde este Episcopul acolo este Biserica si ca in afara Bisericii Nu este mantuire. Iar a comenta o comunitate de calugari mi s-a parut peste puterea si asezarea mea.
Multumesc celor ce mi-au raspuns.
@Ciprian
“Iertare tuturor celor pe care i-am mirat, smintit, sucit in dizertatii despre teologie si atitudinea unor ierarhi…nu mi-a fost scopul.”
Iarta-ma, te-am luat mai dur si tu chiar nu ai urmarit nici n-ai inteles ce am scris eu. Problema calendarului nu este chiar asa simpla cum crezi, nu degeaba s-au ocupat de ea unii dintre cei mai mari Sfinti Parinti ai nostri. Dupa Dionisie Exigul, Maxim Marturisitorul, Andrei Criteanu, Ioan Damaschin s-au ocupat de alcatuirea unor altgoritmi, si punerea structurii calendarului in asa o forma incat sa fie cat mai accesibila si mai usor calculabila de catre orice credincios. Este o lucrare uimitoare, si ne este de folos sa mai intelegem cate ceva pe ici pe colo.
“Am vrut doar sa scot in evidenta ca Nu ora/calendarul este reperul.Ca Fiul Omului este Domn si al Sambatei.”
Acesta este si mesajul la ceea ce am scris eu, si Sf. Grigorie al Nissei, dar nu este gresit, ci indicat a cauta acest “timp primit” al mantuirii precum ne invata Sf Ambrozie al Mediolanului, intr-o scrisoare pascala:
“Acesta este motivul pentru care şi Domnul Însuşi, după ce a făcut atâtea lucruri minunate pe pământ şi după ce credinţa era deja întemeiată în minţile oamenilor, şi-a amintit că este timpul patimii, zicând: «Tată, a venit ceasul, preamăreşte-ţi fiul, ca şi Fiul să te preamărească» (In. 17, 1). Pentru că el El învaţă în altă parte că a căutat această preamărire a prăznuirii Patimilor, zicând: «Mergeţi şi spuneţi vulpii acesteia: Iată, alung demoni şi fac vindecări astăzi şi mâine şi a treia zi voi sfârşi» (Lc. 13, 32). Cu adevărat a fost plinit Iisus în aceia care încep să se desăvârşească şi să creadă în plenitudinea divinităţii şi a răscumpărării Sale.
De aceea căutăm noi şi ziua şi ceasul, cum ne învaţă scriptura. Proorocul David zice şi el: «este vremea să lucrezi, Doamne» (Ps. 118, 126) când căuta să priceapă şi să cunoască mărturia Domnului (Ps. 118, 125). Şi Eccleziastul zice: «Orice lucru are timpul său» (Ecc. 3, 1) Şi Ieremia strigă: «şi turturica, şi rândunica şi cocorul iau aminte la timpul când trebuie să vină» (Ier. 8, 7). Dar ceea ce este mai limpede, că poate fi socotit a se fi spus despre patimile Domnului: «Boul îşi cunoaşte stăpânul şi asinul ieslea Domnului Său» (Is. 1, 3). Să recunoaştem deci ieslea Domnului nostru din care suntem hrăniţi, păscuţi şi reînnoiţi.
Trebuie să ştim foarte precis acest timp, în care peste tot pământul urmează să răsune în armonie rugăciunile nopţii celei sfinte, pentru că şi rugăciunile au vremea lor, precum este scris: «La timpul primit Te-am ascultat şi în ziua mântuirii Te-am ajutat» (Is. 49, 8). Acesta este timpul despre care zice Apostolul: «Iată acesta este timpul primit, iată aceasta este ziua mântuirii» (II Cor. 6, 2).”
“Ca unde este Episcopul acolo este Biserica si ca in afara Bisericii Nu este mantuire.”
De acord. Acelasi lucru l-am scris si eu. Trebuia doar sa fii atent.
“Iar a comenta o comunitate de calugari mi s-a parut peste puterea si asezarea mea.”
Imi pare extrem de rau, dar admin. au postat aici acest comunicat spre a fi comentat si eu am fost de acord atat cu admin, cat si cu ce scrie in comunicat. Poate cineva se supara pe site-ul vecin sau unii comentatori, sau Danion, sau cineva care a fost vizat mai in finalul comunicatului cu a carui atitudine nu am fost de acord si stie bine, de ceva vreme. Atitudinea parintilor de la Putna este chiar binevenita, bine cantarita, cu maturitate si deosebit de multa responsabilitate scrisa, nu sunt laude si felicitari, ci ajunge atat Domnul sa primeasca rugaciunile si dragostea lor.
In cu totul alta ordine de idei pentru imbogatirea cunostintelor este bine sa stim ca Sf Parinti de la Sinodul I Ecumenic s-au ocupat si de alte probleme dogmatice legate de Pascalie decat cele mentionate anterior.
Spre exemplu problema azimelor a fost dezbatuta si solutionata tot de aceiasi Sf. Parinti si se inscrie in cele “bine dogmatisite” la Sinodul I Ecumenic cu privire la Pascalie.
Despre acest lucru avem marturie clara in lucrarea istoricului Eusebiu de Cezareea “De solemnitate paschali”, mentiuni sumare si in Chronicon Paschale si alte parti.
Este vorba despre o disputa pascala izbucnita in zona Hierapolis-Laodiceea pe la anul 165-170 d. Hr. Apolinarie si Clement Alexandrinul au intervenit si aparat varianta corecta. Disputa nu s-a terminat in secolul al II-lea, ci a fost reluata la Sinodul I Ecumenic. S-a pornit de la aparenta contradictie intre varianta sinopticilor si varianta Sf Ioan Evanghelistul cu privire la cele 3 zile ale Patimilor praznuite in mod deosebit de Biserica: anume fie 13 nisan Cina cea de Taina, 14 nisan Rastignirea, 16 nisan Invierea, sau respectiv 14 nisan Cina cea de Taina, 15 nisan Rastignirea, 17 nisan Invierea. Detalii, implicatii, mod de intelegere a textelor scripturistice pentru necunoscatori se gasesc la preoti sau in cartile de Dogmatica.
Desi la Sinodul I Ecumenic problema a fost solutionata, dupa marturia lui Eusebiu de Cezareea in mod Ortodox si s-a tinut cont de ea si la calculul Pascaliei, totusi Biserica Romei, fie din greseala, fie datorita slabei pregatii intelectuale si a greutati de a intelege faptul ca ziua in conceptia evreiasca nu incepe la miezul noptii, ca la Romani ci de cu seara, fie de dragul de a se incapatana si a nu accepta hotararea Sinodului I Ecumenic privitoare la Pascalie, a inteles exact pe dos si deja de la sfarsitul secolul al IV-lea dupa Sin. I Ec. sunt multe texte patristice apusene care citeaza exact ordinea gresita a zilelor patimilor. Desi la inceput foloseau paine dospita ca si noi, pe masura ce s-a raspandit aceasta idee opusa Sin I Ecumenic, a inceput sa apara si inlocuirea painii dospite cu azime, practica generalizata mai tarziu.
De acord cu Anca H, a simplificat la maximum problema ridicata de stilistii schismatici. Felicitari Anca!
Asadar, asa cum lucrarea Harului in Biserica nu este conditionata de ora la care se tine slujba Sf. Liturghii in diferite biserici din tara, asa nici fixarea calendarului pentru anumite sarbatori (mai putin Pastele) nu impiedica venirea Harului. Intrebarea lui Ciprian era pusa cu cap, s-a vrut un apropo extrem de ironic la adresa stilistilor (foarte interesati de orice aspect care nu se incadreaza in normele lor,) si nu o intrebare pentru admini, nici obraznicie (asa cum la prima citire am fi fost inclinati sa credem), unii s-au grabit si nu si-au dat seama.
Mi-ar fi placut ca Ciprian sa fi pus aceasta intrebare pe blogurile unde posteaza stilistii, directionata catre acestia… sunt curioasa ce i-ar fi raspuns… 😆
@Anca
cuvantul lui Ciprian este un stereotip formulat intr-n ambalaj obraznic. Dar dupa cum a reformulat mai jos se vede ca n-a intentionat decat o simpla ironie cu care cei dezinteresati in a cunoaste invatatura crestina reped pe stilistii care nu se ostenesc nici ei sa cerceteze invataturile Sf. Parinti. Toata aprecierea pt dragostea cu care Ciprian a reformulat ironia ca sa nu sminteasca sau sa dea impresii gresite.
Tie nu ti se aplica “titulatura de obraznic” (nu se aplica nici lui Ciprian, a fost doar un fel de a formula de moment de care nu si-a dat seama); in exprimarea parerii ca poate raspunsul dat lui Ciprian ar putea fi raspuns la problema calendaristica (nu a comunicatului), ai semnalat ca ai si tu nevoie de un raspuns in legatura cu aceste aspecte liturgice, si am zis ca un preot te-ar putea indruma. Mai mult ce sa zic? Domnul fie cu tine.
Domnul fie si cu tine, Mirela
Draga Ingrid, iti mai scriu atat, un SFANT contemporan facea asa: daca nu era inteles sau era contrazis, TACEA, pentru ca nu spera sa convinga un interlocutor cu explicatii si argumente in lucruri in care DECISIVA este doar EXPERIENTA DUHOVNICEASCA.
Si spre incheiere, daca imi permiti, scriai in mesajul initial ca ai raspuns cu dragoste la intrebarea lui Ciprian, hai sa-ti mai scriu ceva ca vad ca nu iti dai seama, “dragostea indelung rabda, dragostea nu se poarta cu necuviinta, pe toate le rabda” – parca Sf Apostol Pavel le spunea, nu? asadar dragostea nu ar fi zis ca cineva este obraznic, chiar sa fi fost asa (desi aici nu e cazul), acel om Ciprian, are profilul unui om cu experienta duhovniceasca, e un bun strateg.
Asadar, draga Ingrid, daca un om nu intelege din putine cuvinte, nu va intelege nici din multe. Cum mai spunea cineva, sa fim atenti la duh, nu la litera.
Sanatate si Doamne ajuta !
@Anca H
Iti inteleg dragostea si aprecierea pt respectivul (acum cred eu ca trebuie sa fie preot), eu nu il cunosc pe acest Ciprian, nici experienta lui duhovniceasca, dar iti spun ca acelasi lucru l-am simtit si eu din modul in care a revenit asupra intrebarii, multa intelepciune, si chiar mi-a facut deosebita placere sa discut cu el. Un aspect: de la inceput nu am afirmat ca aceasta persoana cu totul necunoscuta (cu a carui replici nu-mi amintesc sa ma mai fi confruntat) este obraznic, ci un anumit mod de a pune problema m-a facut sa spun ca intrebarea este obraznica). Dar asta nu inseamna ca trebuie sa te astepti sa fiu perfecta, ca nu mi se intampla sa jignesc fara sa vreau si uneori chiar cu voia la cine stie ce dispozitie proasta sau oboseala. Oricum, lui Ciprian, inca o data iertare!!!
Si alt aspect, tu chiar ai impresia ca mesajul de mai sus nu este tacere, oare nu este doar discutie pe marginea modului meu de a aborda, expresii care poate au jignit? Nu ma comport eu ca sfantul tau contemporan, desigur. Si tu de ce n-ai simtit nevoia sa taci? Oare nu pt ca ti-a facut placere sa vorbesti, sa-mi mai dai un sfat?
N-am fost destul de atenta la asta “Iar a comenta o comunitate de calugari mi s-a parut peste puterea si asezarea mea.” sigur trebuie sa fie vreun parinte de la Putna. Din nou, parinte imi cer iertare.