O poveste tulburatoare, cu rezonante biblice, despre o REGASIRE MIRACULOASA A DOUA SURORI DESPARTITE DE VREMURI ACUM 75 DE ANI
Emisiunea “În premieră” cu Carmen Avram a difuzat duminică, 6 Martie, un material cutremurător despre destinul a două surori, despărţite mai bine de 75 de ani, de războaie, lume, ani, istorie şi…bătrâneţe. Urmăriţi un material încărcat de emoţie şi duioşie realizat în exclusivitate de reporterii emisiunii „În premieră” .
Una dintre ele, Alexandra Soroţki, locuieşte într-o garsonieră din Bucureşti, iar cealaltă, Xenia, în Moscova.
Xenia a dispărut în timpul războiului, pe când avea 17 ani şi mama sa o lăsase temporar la nişte prieteni de familie în Basarabia. Războiul a închis graniţele şi le-a făcut imposibilă căutarea celor două, iar după aceea nu au mai reuşit să afle nimic una despre cealaltă.Despărţite pentru o viaţă întreagă, de război, circumstanţe şi distanţă, cele două s-au reîntâlnit după 7 decenii şi jumătate, la Bucureşti. Alexandra a fost contactată de nepotul ei de la Moscova, care a sunat-o şi i-a spus că sora ei este în viaţă şi a fost în Rusia în tot acest timp.
Bucuria revederii nu a durat foarte mult. Deşi şi-a regăsit sora şi familia pierdută, Alexandra Soroţki este conştientă că nu o să meargă niciodată la Moscova. Mai mult decît atât, în marea zi a reîntâlnirii, acesteia i-a plesnit un vas de sânge şi a orbit.
Vezi si:
Uimitoare poveste.
Mi-a provocat si durere dar si bucurie. Ce frumusete, ce oameni minunati! Dumnezeu sa le ajute pe surori sa aiba liniste si bucurie in suflet. Poate se gaseste cineva s-o ajute pe batrana, decenta si placuta doamna, acum cand a orbit si poate are unele nevoie. Poate e cineva in zona ei.
Mult avem de invatat de la astfel de oameni.
Doamne ajuta
Coplesitoare aceasta intalnire a celor doua surori dupa trei sferturi de veac. Impresionanta si forta credintei Alexandrei care marturisea in final:“Eu vorbesc singura cu Xenia cand iau masa […] si gandul meu bun sa mearga acolo, cu sanatate, si sa simta si ea asa cum simt si eu in sufletul meu.“ “Gandul meu bun” izvorat cu siguranta dintr-o inima plina de credinta dar si incercata in timp… Gandul bun, cel care-i tine pe oameni uniti atunci cand nu mai ramane altceva si cand viata fiecaruia face ca ei sa fie despartiti, dar ramanand insa uniti “in cuget si-n simtire”; “gandul bun” ce zboara cu dorul calator si ajunge la celalalt impartasindu-i iubirea care l-a nascut;“gandul bun” care da forta de a duce mai departe viata in ciuda tuturor greutatilor…Sa avem si noi astfel de ganduri bune, ramanand neclintit in credinta!
Am plans.E imposibil sa ramai cu ochii uscati in fata acestei povesti… Ce miraculoasa, scurta si izbitoare regasire..