PARINTELE ARSENIE PAPACIOC, izvorul de autentic intr-o lume falsa. Atletul lui Hristos si-a plinit alergarea… VIDEO SI FOTO DE LA INMORMANTARE
- Roman ortodox in Franta: Parintele Arsenie Papacioc s-a nascut in vesnicie – “Slava omului incepe cu adevarat de la groapa sa” (si VIDEO inedit)
- Eugen Chelemen: “Să nu fii dependent de un interes al cuiva, care prin tine, prostule, îşi îndeplineşte scopurile” (VIDEO)
În ultima vreme pleacă dintre noi oameni mari şi mi se pare că nu mai are cine să îi înlocuiască în domeniile lor de activitate.
Părintele Arsenie Papacioc s-a numărat printre ultimii mari duhovnici ai României. Prin viaţa lui plină de pilde, prin învăţăturile sale, prin dragostea şi bunătatea cu care îi învăluia pe credincioşi, părintele Arsenie Papacioc a vindecat mii de suflete.
Iată cât de frumos vorbea despre această ţară, despre acest popor, în preajma alegerii noului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române…. (urmeaza VIDEO)
- George Radulescu:
Arsenie Papacioc – Patriarhul oamenilor liberi
Am aflat şi eu cu tristeţe, asemenea multor români, de plecarea din această lume a Părintelui Arsenie. Mi-am amintit de un text pe care l-am scris în februarie, atunci când Părintele fusese internat în spital, în stare destul de gravă. Găsesc potrivit să-l republic mai jos pentru că nu şi-a pierdut din actualitate. Dumnezeu să-l numere pe Părintele Arsenie printre sfinţii săi!
“Câţi dintre noi ştiu de Părintele Arsenie Papacioc? Îndrăznesc să cred că nu puţini. Nu degeaba i se spune Patriarhul Dobrogei. Din 1976 şi până astăzi, vieţuieşte la Mănăstirea Sfânta Maria – Techirghiol.
Cei care nu cunosc nimic sau cunosc prea puţine lucruri despre Părintele Arsenie trebuie să afle că face parte din linia de forţă a Ortodoxiei româneşti. A pătimit în temniţele comuniste alături de importanţi intelectuali români – Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic, Valeriu Gafencu. Este una dintre puţinele surse de autenticitate care ne-au mai rămas.
Creştinii ortodocşi îl pun alături de Părintele Arsenie Boca, de Părintele Ilie Cleopa sau de Părintele Teofil Părăian. Învăţătura celor amintiţi este trăită. De aici şi puterea lor. Cei care dintre dumneavoastră i-au ascultat vorbind măcar o dată cunosc bine efectul de bisturiu al cuvintelor rostite de aceşti duhovnici.
Pentru Părintele Arsenie, Scriptura înseamnă armonie, aşa cum el însuşi mărturiseşte. În armonie trebuie să ne trăim şi zilele, dar tocmai la asta am renunţat. Cu cât gândim mai puţin, cu atât vrem mai mult. Şi vrem lucruri năstruşnice.
Uneori e un exerciţiu util să reflectăm la viaţa unor oameni care ne pot ajuta să deprindem rânduiala. Şi, implicit, bunul-simţ. Mesajul Părintelui Arsenie răscoleşte toate ungherele sufletului şi luminează acolo unde a înflorit mucegaiul. Aerisire a minţii şi luminare a sufletului, simplitate şi linişte. Cam asta poţi căpăta ascultând astfel de oameni. Dacă vrei, pentru că altminteri nu te obligă nimeni. Ei nu-ţi invadează spaţiul privat, iar tu poţi rămâne captiv, pe mai departe, clişeelor despre preoţi şi Biserică. E vorba de alegere…
Oricum, valoarea Ortodoxiei româneşti nu va scădea nici de acum încolo. Pentru ea au mărturisit şi mărturisesc încă, de aici şi dintr-o altă lume, Sofian Boghiu, Paisie Olaru, Benedict Ghiuş, Arsenie Boca, Ilie Cleopa, Iustin Pârvu şi Arsenie Papacioc.
Acum, Părintele Arsenie trece printr-o nouă încercare. S-a obişnuit cu suferinţa atâtor amar de ani – 97 la număr. Cu voia Celui Căruia şi-a închinat viaţa, va trece cu bine şi peste asta. Fie şi pentru ca starea lui de sănătate fizică să mai crească puţin starea noastră de sănătate morală.”
Părintele Arsenie, un atlet cu vocaţie de sfânt
În tinereţe, „Patriarhul Dobrogei“ era un sportiv talentat, gazetarii numindu-l „pantera blondă“. Viaţa Părintelui Arsenie Papacioc pare desprinsă dintr-un roman scris de Dostoievski – copilărie patriarhală, tinereţe plină de succese şcolare şi sportive şi maturitate jertfită lui Dumnezeu.
Anghel, pe numele de botez, s-a născut la 15 august 1914, în satul Misleanu, comuna Perieţi, judeţul Ialomiţa, fiind al şaptelea copil al familiei agentului sanitar Vasile Papacioc, om foarte respectat în părţile locului. „Mă cheamă Papacioc pentru că tatăl bunicului meu a fost preot în Macedonia, în nordul Greciei. Era aromân şi i s-a spus: «Popa cu cioc» – Papacioc. Dar la origine ne chema Albu. Şi bunicul meu a venit cu mii de oi din Macedonia şi s-a instalat pe Ialomiţa, unde era câmpie. Satele erau rare…”, povestea Părintele Arsenie într-o „mărturie despre sine”.
Minte sănătoasă, în corp sănătos
Anghel le-a demonstrat de mic dascălilor săi că are o memorie impresionantă şi o inteligenţă de netăgăduit. Aşa se făcea că la sfârşit de an şcolar venea mai mereu acasă cu premiu şi coroană. Mai târziu, a devenit membru în cercul literar constituit în jurul revistei „Vraja” şi a absolvit Şcoala de Arte şi Meserii din Bucureşti, cu specializarea „desenator”. Dar calităţile intelectuale ale viitorului monah erau dublate de aptitudini sportive. La întrecerile interşcolare, organizate în Capitală, obţine locul I la viteză şi locul II la sărituri. „Am fost şi vedetă, am făcut sport. «Pantera blondă» mă numeau gazetele. În schimb, suferinţele m-au îndreptat spre cunoaştere, spre adevărata forţă. Trebuie să ştii să te jertfeşti, să fii permanent un erou în faţa lui Dumnezeu, nu un milog”, spunea Părintele Arsenie.
Urmarea lui Hristos
După vârsta de douăzeci de ani, Anghel a vrut să intre ca frate la Mănăstirea Frăsinei din Vâlcea, dar stareţul de atunci l-a refuzat. „Nu te pot primi, frate. Te văd că eşti niţel mai învăţat şi nu te pot pune la boi. Ce o să zică fraţii? Pe acesta îl ţii la cancelarie şi pe noi ne pui la greu?”, i-a spus părintele de la Frăsinei. Dar Anghel Papacioc nu şi-a abandonat gândul şi, în cele din urmă, a fost acceptat în obştea monahilor de la Mănăstirea Cozia.
După ce intră în vizorul comuniştilor din Râmnicu Vâlcea pentru că-i învăţa pe elevi despre Dumnezeu, dar şi după ce Securitatea îl ia în evidenţe, fratele Anghel ajunge la Mănăstirea Sihăstria, unde este călugărit în prezenţa altor nume sonore ale Ortodoxiei româneşti – Părintele Sofian Boghiu, Părintele Benedict Ghiuş şi Părintele Petroniu Tănase. Primeşte taina preoţiei şi devine ucenic al Părintelui Ilie Cleopa – a cărui canonizare este aşteptată a se produce curând.
Viaţa îl poartă apoi pe la Seminarul Monahal de la Neamţ, ca spiritual, şi ulterior la Mănăstirea Slatina, ca egumen. Aici este arestat şi trimis la Suceava pentru „anchetă”, unde, timp de 90 de zile, este bătut cu bestialitate pentru acuzaţii imaginare. După ani de detenţie şi de muncă forţată [peste care se trece mult prea usor, n.n.], Părintele Arsenie a fost eliberat şi i s-a permis să slujească la o parohie din Ardeal. De aici, în 1976, pleacă la Mănăstirea „Sfânta Maria” din Techirghiol, acolo unde va trece la cele veşnice 35 de ani mai târziu.
Printre sălbăticiuni
„Nu se întâmplă nimic fără voia Lui Dumnezeu. Şi perii capului ne sunt număraţi! Tot ce ni se întâmplă, ni se întâmplă pentru ca noi să ne trezim mai mult”, explica Părintele Arsenie Papacioc nu cu mult timp în urmă. Adesea, el le oferea credincioşilor exemplul propriei vieţi: „Pe mine m-au întrebat mulţi dacă atât cât am stat prin puşcării şi prin pustii nu s-a făcut vreo minune. «S-a făcut uneori», le-am spus eu. «Care, care?», m-au întrebat. Am trăit ani de zile nemâncat, arătam ca un schelet, am trăit în pustie unde rânjea lupul la zece metri distanţă de mine şi nu aveam unde scăpa. Astea nu sunt minuni? Faptul că încă trăiesc nu e o minune?”
“A iubi vrăjmaşii e o poruncă, nu un sfat! Dacă nu poţi să-ţi iubeşti vrăjmaşii, măcar să nu-i urăşti, şi nu mai eşti în baltă, ci pe treaptă.”
Arsenie Papacioc, arhimandrit
- Doxologia:
Ceea ce faci, fă din inimă! – Părintele Arsenie Papacioc
Sute de credincioși și-au luat aseară rămas bun de la Părintele Arsenie Papacioc
Înmormântarea Părintelui Arsenie Papacioc (foto)
- Ziua de Constanta: Lacrimi şi durere la căpătâiul Patriarhului Dobrogei (galerie foto)
- Mediafax: Mii de persoane l-au condus pe ultimul drum pe părintele arhimandrit Arsenie Papacioc
http://www.mitropolia.md/main/show_article/5565
Fratilor,
Sa ma iertati dar ma macina un gand… Cat de anapoda putem gandi fata de mintea strabunilor?
Cum se poate ca un duhovnic minunat, ca un urias al Ortodoxiei si unul din ultimele exemple de viata autentica sa fie inmormantat intr-un cosciug kitsch-os ce in ciuda luxului si opulentei nu vorbeste decat de desertaciune?
Nu e oare un paradox ca Pr. Arsenie monahul ce vietuia curat si simplu sa plece dintre noi in cosciug cu aer conditionat?
In ce stare suntem???
Nu era mai potrivita plecarea daca nu dupa randuiala inmormantarii monahilor macar intr-o randuiala simpla?
@Catalin
Mie nu mi se pare a fi exagerat: in mod sigur a avut multi fii duhovnicesti dintre care, unii bogati care au avut dragoste fata de parintele lor drag gandindu-se ca…macar in moarte, in drumul spre cimitir sa aiba parte de o un sicriu – chiar ‘fitos’ – dar DE FOLOS – nu s-a riscat (in felul acesta) sa puna mana unii pe fata, mainile, corpul sfintiei sale cu scopuri nu intotdeauna ‘evlavioase’ iar in felul acesta, a scutit de paza pe monahii/monahiile care erau puse intr-o situatie delicata pentru a da peste mana (la propriu) sau peste obraz (la figurat)pe cei deplsasati, rau-intentionati chiar nebuni, vrajitori…
Pentru cei care nu am putut fi langa Parintele Arsenie pe ultimul drum pamantesc…
http://www.youtube.com/watch?v=vmFhGEHdtYU
@ Catalin
Daca ne uitam pe pozele care s-au facut pana acum vedem ca Parintele Arhimandrit Arsenie Papacioc nu a fost inmormantat in acelasi cosciug in care a stat pentru ca o tara intreaga sa vina sa-si ia ramas bun, inainte de a fi coborat in mormant. Este destul de clar ca a fost pus intr-un astfel de cosciug, inital, pentru a fi ferit de tot felul de gesturi care mai de care mai “evlaviose”. Dupa care, sper ca nu ne vom supara daca nu a fost pus pe nasalie…
@ Catalin:
Arata cat de putin am inteles. Din viata unui calugar imbunatatit, a unui Avva cum este Parintele Arsenie, din viata numita duhovniceasca.
Ramanem (cum e si firesc pentru noi cei din lume) strict sufletesti, emotionali. Fapt care nu e nicicum rau in sine, dar poate deveni cand nu suntem constienti de asta.
@ Catalin:
Si noi zicem ca a fost cel putin nepotrivit asa…. Un frate ne trimisese chiar niste poze cu sugestia unui mesaj de tipul: La racitor a fost aruncat de comunisti, in timpul vietii, la Aiud, la racitor si dupa moarte de catre slugile Marelui Arhitect… Dar ni s-a parut ca am tulbura necuvenit atmosfera acestor zile si am deturna nedrept atentia catre un scandal inutil, daca am fi tratat asa acest subiect. Insa iti impartasim strangerea de inima.
ar fi fost mai bine sa vedem ruj pe mainile parintelui?sau sa inceapa sa traga cate cineva de haine,de flori sau de mai stiu eu ce? iertati dar cred ca sunteti carcotasi!!!
Nu stiu daca slugile marelui arhitect l-au pus in acest sicriu sofisticat… Posibil. Oricum, foarte nepotrivit! Culmea este ca s-a permis! Unde era Maica stareta? Va dati seama ce se insinueaza… sa nu miroase, etc. Iar noi stim ca este sfant! Trist! Pentru nestiutori exista scuza, dar pentru ceilalti…rusine!
In ce priveste sursa sicriului, s-ar putea sa fie pur si simplu o donatie a unei case de pompe funebre care vrea sa-si arate, in felul asta, consideratia fata de parintele dar si sa-si faca reclama, in acelasi timp, dar nu trebuia permis! Aici ne duc modernismul si occidentalismul, mentalitatea “de piata”, pe care, iata, ni le insusim cu mare sarg! Ajungem sa ne batem joc, nu doar de noi insine, dar si de Sfintii nostri! Ce sa zicem? In felul asta, in curand o sa ne vedem sfintii rujati {nu pe maini, de la sarutarile femeilor, caci asta nu ar fi mare lucru), ci pe buze de-a dreptul! Dati cu pudra si fard de obraz ca sa arate “bine” in sicriu, ca asa-i occidental si civilizat! Altfel s-ar putea sa fie lumea agresata optic, nu? Vai de noi!
Intr-un video de mai sus, pe aceasta pagina, insusi pr Arsenie spune ca trebuie in viata sa ne smerim cu orice chip. Eu cred ca, stand intr-un sicriu de acest gen, el s-a smerit, chiar si fara sa i se fi cerut pararea, chiar si dupa moarte. Asadar, lasati sicriul – ca e doar un obiect si noi suntem persoane, sa nu ne lasam smintiti de asa ceva, ca asta vrea dracu – si nu uitati ce ne-a lasat cel care nu zace in el, ci se inalta spre Domnul pe care mult l-a iubit.
Dobrogea, si in special litoralul, este un conglomerat inedit de obiceiuri, ritualuri si credinte.
Cei care au procedat astfel au facut-o, fiti convinsi de asta, din dragoste fata de Parintele, insa tributari obiceiurilor si modernismelor care se furiseaza hoteste in viata si sufletele noastre.
Pentru zona respectiva, de vreo doi ani incoace, este o adevarata moda care probabil tinde sa devina un trist obicei. Ca multe altele, de altfel.
@ admin
Ma bucur ca nu sunt singurul ce simte asa… Chiar mi-a fost teama sa nu fiu cumva interpretat eronat…
E clar ca timpurile incep sa fie din ce in ce mai stranii…
@ ceilalti frati si surori
Multumesc celor care mi-au impartasit si inteles temerile.
Imi cer scuze celorlalti pentru diferentele de opinie.
Nu e vorba decat de o perspectiva mult mult prea lumeasca a noastra celor ramasi vremelnic pe aici, in fata mortii, a drumului sufletului Pr. Arsenie spre Rai!
Mi-e groaza de cum mascam tot si impodobim pana si moartea uitand ca antidotul este in fapt viata simpla si autentica intru Hristos!
Iertati inca odata!
Vaz ca de pe Basilica a disparut stirea.
Basilica: Înmormântarea Părintelui Arsenie Papacioc
http://www.basilica.ro/ro/stiri/inmormantarea_parintelui_arsenie_papacioc__6153.html
“stire inexistenta” (?!)
…dara, valeu, ce osanale se canta acolo unui sfant in viata ce tocma aniverseaza 60 de anisori. Cel ce cu adevarat nu poate fi decat Darul lui Dumnezeu pentru Biserica Ortodoxă Română – Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Intru Multi Ani!
Pr Ciprian@
El s-a smerit, dar noi o luam razna. Aici e vorba despre noi nu despre Parintele. Nu se lasa nimeni smintit, insa, daca nu se trage un semnal de alarma in legatura cu duhul neortodox despre care vorbeste acest sicriu, el va continua sa lucreze stricator in mintile si inimile noastre ale tuturor. Iertati!
@ pr. Ciprian:
Asa este, si de aceea noi am evitat sa facem mare caz si sa dam proportii mai mari acestui “amanunt”, pentru a nu inmulti sminteala, insa… nici nu e bine ca asa ceva se intampla. Si nadajduim ca multi frati/surori de aici au pus gandul bun, nu neaparat ca au fost incantati de procedeul inedit si necuvenit…
Cum ne spunea Parintele? Sa nu fim dependenti de interesul altcuiva care, prin noi isi indeplineste scopul?
La Aiud la racitor, si cosciug tot cu racitor…
Atat una cat si alta ar trebui sa ne revolte si poate prima chiar mai mult decat a doua, caci la Aiud Parintele era in viata. Cu toate acestea, constrangerile la care a fost supus trupul viu, si slava trupului neinsufletit nu pot sa vorbeasca decat despre smerenia duhului Parintelui.
Ce-i drept acum, este ca in alegerea unui cosciug cu aer conditionat s-a strecurat si ceva slava desarta din partea celor care au optat pentru el, dar asta nu ii va saraci parintelui cinstea pe care trebuie sa i-o aducem noi si bucuria pe care o are in ceruri alaturi de Hristos, de Maica Domnului si de toti sfintii. Si slava Domnului ca Hristos nu se uita la cosciugul in care a fost inmormatat trupul!
Asadar, fratilor, sa ne ridicam mai degraba privirea si mainile catre cer, si sa nu ramanem tintuiti in lumescul slavei desarte.
Mi-aduc aminte ca am citit intr-o carte(va rog sa ma iertati ca nu mai tin minte in care),despre faptul ca:”un om care s-a lepadat cu adevarat de voia sa proprie nu mai are nici o dorinta legata de propria moarte”,adica in ce conditii va muri,cand va muri,unde va muri,cum va fi inmormantat,etc…
Sicriul acela face parte din ascultarea Parintelui Arsenie si dupa moarte.
Credeti ca nu putea lasa un cuvant si despre cum sa fie inmormantat?
S-a smerit prin ascultare pana si in ceea ce priveste inmormantarea.
Cei care au hotarat insa,in legatura cu toate cele ale inmormantarii,vor da socoteala.Insa nu cred ca au gresit.Fiti convinsi ca au fost intrebati ierarhi despre aceasta,iar hotararea a fost arhiereasca.Ierarhii au un har pe care noi nu-l putem intelege.Oamenii nu inteleg(si ma refer la credinciosi in general) nici ce inseamna harul preotiei,cu atat mai mult pe cel al arhieriei.Noi trebuie sa ne supunem celor pusi sa ia astfel de hotarari.Comentariile se pot face,dar vor fi legate automat de un duh de neascultare.Sa ma ierte cei care au comentat ceva.As putea spune si eu multe despre cum ar trebui sa fie o inmormantare calugareasca,argumentat, chiar dupa randuiala tipiconala,dar asta ar anula ascultarea la care insusi Parintele s-a supus.
Inainte de a primi harul preotiei am fost ofiter,si in armata ordinul se executa nu se comenta.Apoi am stat 2 ani la m-rea Sihastria,unde am vazut ca ascultarea contine in sine un har divin special,care nu poate fi descris prin cuvinte ci doar experiat.In mediul monahal ascultarea are cel mai inalt har.Dupa ce am fost facut preot de mir am experiat ascultarea aceasta din lume,pe care toti ne chinuim efectiv sa o facem si care e plina de comentarii si de o calitate f.f.slaba.Nu ne dam seama cat de mult afecteaza comentariile noastre,atunci cand ni se cere ascultare,pe cel caruia suntem datori sa-i dam ascultare.
Iertati-ma,as avea multe de scris,dar deja m-am lungit cam mult si m-am lansat in niste expuneri legate de ascultare care si-ar avea locul pe la alte articole.
@ Pr. Victor Agache:
Aveti dreptate, parinte. Iertati-ne!
http://www.gandul.info/puterea-gandului/arsenie-papacioc-o-candela-neadormita-8513033
Paziti`va gandul si sufletul curate, pastrand pe Duhul sfant in voi!
In casa Domnului, in adancul sufletului sa nu incetati sa aprindeti faclia rugaciunii care sa arda vesnic.
Cercetati Scripturile, ca socotiti ca in ele aflati viata.
Sa biruiesti ca un erou. Ce inseamna vesnicia si cum se castiga?
Timp, putin timp petrecut bine.
Hristos a inviat!