Parintele Arsenie Papacioc: “Omule, daca ti-ai cunoaste valoarea!”

12-08-2011 Sublinieri

“(…) – Parinte Arsenie Papacioc, ca intrebare cheie, ce ati vrea sa ramana cuvant de mostenire pentru urmasi?

– Vedeti, eu pun cu constiinta problema mantuirii, fara sa rationalizam lucrurile si nici sa nu pierdem timpul, pe care-l socotesc extrem de scump, poate cel mai scump lucru pe care ni l-a dat Dumnezeu. Ca traim inca. Si­gur, pun si problema vesniciei noastre. Smereste-te si urmeaza-Ma, porun­ceste Hristos. Acesta ar putea fi: gandul, cu orice chip, la sfarsit, la viata de dupa moarte. Cu orice chip. Pentru ca nu trebuie sa amintesc la lumea de buna credinta ca va fi un vaiet dincolo de inchipuirea noastra, la raspantia celei din urma zi, cand omul a pierdut timpul. In viata mea am fost la capa­taiul multor morti. Dupa ce m-am eliberat din inchisoare, dupa 14 ani, in ’64, am vazut oameni pe patul de moarte, care toti doreau sa mai traiasca o zi. Eu, care traiam momentul lui, intr-o oarecare masura (intensitatea numai el, saracul, o traieste, si sigur, o vom trai toti), imi dadeam seama de starea lui disperata, ca incepuse sa vada ceea ce de fapt ii spusese Biserica: duhurile rele; pe urma, procesul constiintei si al poruncilor, grozave, din­colo de a face o comparatie cu cea mai inalta constructie filozofica.

Citeam la un parinte, Paisie (care foarte mult mi-a placut, pentru sim­plitatea scrierii), ca s-au dus americanii la el, in pustie, sa se foloseasca de intelepciunea lui. Şi i-a intrebat parintele: „Ce ati facut voi, americanii?” „Am ajuns in Luna” „Şi cat v-a costat aceasta?” „Rauri de dolari”. „A, eu pot intr-o clipa, sa ajung la Dumnezeu”. Vreau sa va spun ca-mi pun problema ce ar putea face oamenii acestia intr-o zi. Ca sa-mi dau seama si sa ne dam toti seama ca o clipa e un timp si o suspinare (care e rugaciune), important e aceasta stare de ridicare, de tasnire spre Dumnezeu, o clipa numai. Tre­buie facuta din adancul inimii, nu rationalizata, dupa tipic sau nu stiu ce obicei. Trebuie sa simti efectiv. Nu recomand canon, ci o stare de prezenta continua.

Am vazut ca intr-o zi poti face foarte multe. In disperarea lor ziceau: bine, dar Sfantul Sisoe cel Mare zicea ca intr-o zi putem sa ajungem la masura dumnezeiasca. Dar aceasta o spunea un sfant de mare traire. Dar de ce trebuie sa luam exemplul sfintilor parinti, oameni fiind si noi, de ce sa nu ne miscam si noi, chiar daca nu ajungem la gradul de traire al lor. Cel mai important lucru posibil este sa nu pierdem timpul. Spuneam mereu ca daca ar fi cu putinta sa-i intrebam pe cei de sus: „Ce v-a costat pentru atata fericire?” acesta va fi raspunsul: „Timpul petrecut bine“. Nu ne-a dat Dumnezeu pentru altceva timpul, decat pentru asta? Ne-a creat ca sa ramanem in bucuria vesnica alaturi de El. De ce ne complicam? Biserica mai mult sfinteste decat invata si de aici se reflecta faptul ca noi nu vrem imparatia omeneasca, ci imparatia cea de veci. Timpul pentru asta este, pentru a ne tine in legatura cu vesnicia. Şi va spun: nu e putin lucru sa ai sentimentul vesniciei in tine, mereu.

(…) De asta spun eu ca-i un mare dar ca noi traim. Aici trebuie sa vedem (sa avem bunul simt de a recunoaste) ca Dumnezeu ne-a pazit, ne-a indreptat, ne-a trecut cu vederea peste o serie intreaga de negativisme ale noastre, tot cu scopul ca noi sa ne indreptam, sa ne trezim. Daca am ajunge la o „sensibilitate” ne-am da seama de cate ne-a pazit Dumnezeu sa nu murim. Personal va spun ca si-n puscarie si-n pustie m-a ferit Dumnezeu. Lumea ma intreba, stiind ca am trait izolat, in padure si-n puscarie: Nu s-a facut nici o minune? S-a facut, zic, aceea ca nu s-a facut nici una si totusi traiesc – cu lanturi ruginite, in haine pline de puroaie uscate ale detinutilor, cu lanturi inchise cu nituri (nu cu lacat, care se poate deschide) si mai ales cu umilinta dincolo de inchipuire. Pentru ca, va spun: noi toti trebuie sa terminam pe cruce. Jertfa este actul mantuitor al nostru, al tuturor. Numai prin jertfa, cu orice chip, noi prindem lucrurile si primim, in sfarsit, harul lui Dumnezeu pentru mantuire. Daca aceasta suferinta este incadrata si-n umilinta, ai o cruce desavarsita. Mantuitorul a suportat nu numai durerea fizica, ci si umilinta, care era la maxim, dezbracandu-L, batjocorindu-L, Dumnezeu fiind, nevinovat fiind. Nu este minune de la Dumnezeu ca eu traiesc? Ca am trait in paduri sa vad ranjetul lupilor la cativa metri, lupi cu care nu puteai sta de vorba, ca ma dadeam dupa copaci, ca ursul sa nu ma vada. Sa stii sa vorbesti cu padurea, sa te-nfratesti cu copacii, sa cunosti limbajul acesta mut al lucrurilor, aceasta stare de suspendare din dimensiunea omeneasca, acestea sunt mari minuni.

Au fost si motive mai materializate in care se vede lucrarea lui Dumnezeu. Mi-a trimis Dumnezeu niste lupi. Nu va spun ce-a fost. Dar mi-am schimbat directia. Era iarna. A inceput o ninsoare asa de grozava! Momen­tan m-a uimit chestia asta. Nu-mi dadeam seama daca-i lucru natural, desi era iarna. Ningea asa de tare ca nu se vedea ca de aici pana in biserica. Sau cand ma baga la inchisoare la racitor, in camere frigorifice, dezbracat, si totusi traiam. Nu aveai voie sa stai jos. Era doar un butoi in toata camera. Nu puteai sta decat in picioare, de la cinci dimineata la zece noaptea.

Faceam o comparatie intre draci si cei ce ne pazeau. Am vazut dracii care se temeau de Dumnezeu, dar acestia nu se temeau de Dumnezeu. Va dati seama ce primejdie mare era. Numai ca aveam credinta si constiinta ca Dumnezeu stie de noi. Pentru marele adevar sufeream toti. Se temeau ca ma face Patriarh. Niste aberatii. Sigur ca erau mari minuni de la Dumne­zeu. Suferinta in sine este mare dar de la Dumnezeu. Nu ma mai indoiesc in nici un chip. Sunt gata pentru orice. La Aiud m-a chemat un colonel (zece colonei erau acolo, tara intreaga era inchisa): „Vorbiti-mi de exis­tenta lui Dumnezeu” spune colonelul. „Dumneavoastra, la varsta aceasta, imi puneti intrebare de scoala primara? Ochii cu care vedem, inima care ne tine-n viata si care iubeste, sunt daruri omenesti, sau de la Dumnezeu? Acesta este Dumnezeu. Insusi faptul ca suferim si traim este un argument”. Vazand ca este infrant, a intrebat: „Care este ultimul cuvant?”

„Eu sunt gata sa mor pentru ce va spun”. „Luati-l de aici. Gata!”

Vreau sa va spun ca suferinta aceasta, incadrata de o constiinta si de o credinta crestina, reprezinta secretul prin care s-a putut rezista. Nu se putea rezista altfel intr-o infometare si-o umilinta, dincolo de orice inchi­puire.

– In suferinta aceea, constientizand ca duceti o cruce, ati trait si o fericire?

Era o permanenta fericire. Daca nu era o permanenta linistire de con­stiinta ca tu esti pe cruce, nu mai avea valoare jertfa. Fiinta omeneasca e dincolo de ceea ce vede. Ca sufletul e omul, nu trupul e omul. Şi el, sara­cul trup, nu trebuie sa-l ignoram, pentru ca uite, poarta si el raspunderea mantuirii. As indrazni sa va spun ca de multe ori am simtit ca m-a ajutat la mantuire dracul. Pare un paradox.

– Mi-ati spus acum doi ani: ce ne-am face fara el?

Sigur. El ne arata cine suntem. Credeti ca l-a lasat Dumnezeu degeaba?

– Ca veni vorba si de trup, dati-mi voie sa va fac o fotografie. As fi vrut sa va mai intreb; cum sa iau cuvantul lui Iisus: „Imparatia lui Dumnezeu o aveti in voi”?

Tocmai asta este. Lumea este obisnuita cu dimensiuni. In invatatura crestina nu mai exista dimensiune. Dumnezeu daca este trait, esti intr-o imparatie intreaga, imparatia Lui. (…)

Da. Acesta poate fi raspunsul: sa nu pierdem nici un pic de timp, caci e atat de pretios. Pierderea timpului va fi motivul vaietelor, candva. S-a pierdut un timp. Avem de-a face cu un Dummezeu care, fara discutie, daca ar sti lumea cat de mult ne iubeste, ar fi mai treaza poate, sau in sfarsit, am fi mai indumnezeiti. Mi-e frica de cuvant, dar e un Adevar: Dumnezeu daca e o iubire extraordinara nu mai este o identitate separata. Este in tine. Zice un parinte: Eu il iubesc si-L vad. Dumnezeu nu e numai o dimensiune, e o traire dincolo de ratiune. Existi fara sa stii ca existi, dar in plin, cu adevarat, esti o identitate divina. Asta inseamna Dumnezeu in tine. Dumnezeu cand vine la tine, e mic ca tine. El e in slava cerului, ca si Maica Domnului, dar ii face placere sa stea la noi, in inima noastra, inima, care-i mai putin organ material, fiindca e fiinta in fiinta. E adancul cel mai adanc, adancul absolut in fiinta omeneasca, unde si-a facut Dumnezeu lacas. Şi atunci, omule, care porti aceste valori extraordinare, de ce esti neatent? Şi uite pe cine bagam noi in iad! Vedeti, de ce se spune: omule, daca ti-ai cunoaste valoarea!

(…)

– Cum sa intelegem: „Eu n-am venit sa aduc pacea?”…

Zice in continuare: se vor certa soacra cu nora. Ca nora vrea sa duca o viata crestina si soacra nu vrea. E razboiul din familie. Nu ne intelegem in problema credintei. Suntem obligati sa credem. Te superi, nu te superi, in materie de credinta trebuie sa ai sabia scoasa. O data taci, a doua oara taci, a treia oara scoti sabia. „Manie-te tare” zice Sfantul Ilie. Pacea, in compara­tie cu dreptatea, este mai mare de patru ori zice Sfantul Ioan Scararul. Ca sa faci pace, intelepciunea cedeaza. Aceasta este pozitia crestina. Sa stii sa jertfesti. Nu se poate fara Cruce, ea ramanand cel mai laudat lucru al pa­mantului. Aceasta este semnificatia lumanarii si a candelei. Nu e un obicei oarecare. Pentru ca ideea de jertfa o traieste lumanarea. Pentru a lumina, trebuie sa arda uleiul, ceara, fitilul. Nu stii sa jertfesti, nu traiesti sacrul. Ca sa poti face lucrul acesta trebuie sa duci razboi, sa scoti sabia. Trebuie sa lupti, cu orice chip, cu necredinta din jurul tau. In momentul acesta istoric, intalnesc copii care sunt opriti de parinti sa mearga la biserica. A devenit o comoditate a nu te mai ruga. Greseala foarte mare, fiindca nu poti sa te eliberezi, nu poti primi gustul adevaratei fericiri, traind la intamplare, in desantari.

A venit la mine o tanara sa-mi spuna ca merge la munte cu prietenul. Nu te minti, ii spun eu. Ce prietenie? Asta-i cuvant de paravan ca sa traiti impreuna. Nu parinte, nu-l cunoasteti. Intr-adevar, s-a intors de la munte si mi-a spus: Parinte, nici nu s-a atins de mine. Asta da barbat. Aceasta este. Femeia inseamna imparateasa daruitoare. Trebuie sa o tii pe tron. Nu sa domneasca. Sa aprecieze puterea celui care a pus-o pe tron. Ca el este capul, dar ea este inima. Are harisma de a mari barbatia barbatului si de a naste pe Hristos in sufletul lui. Aceasta este valoarea pe care a creat-o Dumnezeu. Femeia este scoasa din marea ei demnitate, de imparateasa. Femei, tineti-va cinstea si pudoarea, ca sa nu vi se strice reputatia. Frica s-a transmis atavic. Femeilor inca le e frica de barbat, chiar daca prin cresti­nism au primit libertatea. Aceasta este nunta, asta este cuplul, aceasta este creatia lui Dumnezeu. Aceasta primire in tine, mai departe, pe Eva care a fost deja in tine si acuma vine, prin nunta, iara, in tine. Nici nu este grad de rudenie intre sot si sotie. Stimularea reciproca pentru mantuire. Acesta este scopul.

– Mi-ati spus, la inceputul intalnirilor noastre, ca sensul nu este cunoasterea lui Dumnezeu, ci cucerirea Sa. Ca sa ajungi la cucerire, trebuie sa-i cunosti Chipul, sa nu ajungi sa crezi in altceva.

Chiar am scris cuiva, pe-o carte de-a mea: Smereste-te si urmeaza-Ma! Fara smerenie nu se poate. Harul vine prin smerenie. Smerenia nu este rezultatul unei lucrari duhovnicesti. Este tot un dar pe fondul unei lucrari a ta, sincere. Daca-i smerenie, vine harul, ca harul ne va mantui. Am fost intrebat: te mantuiesti parinte? Cum pot sa spun eu ca ma mantuiesc? Ma mantuiesc daca sunt smerit. Pot sa ma declar eu smerit? Ca asta inseamna smerenie? Nu te stii niciodata smerit. Numai atunci vine harul. Nu te poti juca. In plus, nu vreau sa rationalizez faptul. Eu vreau sa traiesc intens, sa fiu linistit, si cu ceva dincolo de noi, care e divin in noi, si acest divin din noi nu va disparea nici in iad. Nicaieri. El ramane permanent. Fie ca-ti dai seama sau nu. Atunci iti dai seama unde te gasesti, pentru ce traiesti. Noi suntem foarte inzestrati. Repet: Omule, daca ti-ai cunoaste valoarea!

– Smerindu-te, cu constiinta lucrarii harului, te imbunatatesti.

Vedeti, noi nu putem sa luam lucrurile acestea cu mijloacele matematicii: daca nu-mi dati anumite date, nu rezolv problema. La noi nu-i asa. Acestea sunt datele: Eu v-am creat dupa chip si asemanare. N-am facut din voi altceva, decat ca dumnezei sunteti toti.

– Zilele trecute un om de teatru spunea ca spectacolul de teatru trebuie sa iasa din spatiul teatrului construit pentru gustul altui secol. Asa cred ca-i si cazul Bisericii. Sa se gaseasca modul de a micsora suferinta din strada.

– Important este sa ma controlez pe mine, unde exista o lume intreaga. Sa ne facem amplasament de tun. Daca tunul nu are amplasament, are recul si te arunca. Dumnezeu stie. E un cersetor pe care n-ai cum sa-l ajuti, dar spui: Doamne ajuta-l, si Dumnezeu ii va da pentru rugaciunea ta. Dumne­zeu nu pentru El l-a lasat acolo. Saracul e lasat pentru noi. El intinde mana sa-ti dea tie imparatia lui Dumnezeu. Marea noastra greseala este ca ii dam banul cel mai mic. Aici gresim ca nu ai ce ai, ci ai ce dai si nu sa dai ce ai, ci sa dai ceea ce esti. (…)”

(in: George Cabas, Pagini de Pateric Romanesc, Editura Anastasis, Sibiu, 2009)

Legaturi:


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Arsenie Papacioc, Viata de familie

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

50 Commentarii la “Parintele Arsenie Papacioc: “Omule, daca ti-ai cunoaste valoarea!”

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: FIUL RISIPITOR. IUBIREA LUI DUMNEZEU si TAINA POCAINTEI. Predici strapungatoare de inima si pline de putere ale Staretului Efrem Filotheitul -
  2. Pingback: Cuvantul PARINTELUI PETRONIU TANASE la Duminica Infricosatei Judecati: “O, ce ceas va fi atuncea…” DREPTATEA SI POGORAMANTUL LUI DUMNEZEU -
  3. Pingback: CE FACEM CU ICOANA LUI DUMNEZEU DIN NOI? Predica la Duminica Ortodoxiei a Cuviosului Iustin Popovici: “ACESTA ESTI TU. Ia aminte, omule, cum traiesti! Nu sluți chipul lui Dumnezeu din sufletul tau si nu-L rani pe Hristos” -
  4. Pingback: SCOALA ORTODOXIEI PENTRU INCEPATORI. Staretul Ilarion de la Troekurovo: “Grabiti-va sa va lasati de fumat. Va rog, nu faceti datorii! TREBUIE SA VA INSTRAINATI DE SMINTELILE LUMII. Sa nu stati niciodata degeaba” -
  5. Pingback: 3 ani de la mutarea in vesnicie a PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC (19 iulie). Invataturi si evocari video: “Frumusetea intelepciunii. Sfaturi pentru viata crestina” -
  6. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC, omul cat un veac, care a stat “CU INIMA TREAZA, CU FATA CATRE DUMNEZEU” - Recomandari
  7. Pingback: SLAVA LUI DUMNEZEU! -
  8. Pingback: Din cuvintele de folos ale unui parinte athonit de o luminata simplitate: “SPORESTE FARADELEGEA si de aceea se apropie a doua Venire. CINE ARE MARE DRAGOSTE CATRE EA, VA FI AJUTAT DE PREASFANTA NASCATOARE DE DUMNEZEU. Maica Domnului are putere, dar
  9. Pingback: PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu la PILDA SEMANATORULUI despre importanta esentiala a ATENTIEI LA TINE INSUTI, a TREZVIEI NEINCETATE: “Orice stare pe loc si nepasare fata de suflet este de fapt o cadere, o coborare”. LUCRAREA LUI DUMNEZE
  10. Pingback: “In noaptea aceasta voi cere sufletul tau”. PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu la BOGATUL CARUIA I-A RODIT TARINA. In ce ne “investim” viata? -
  11. Pingback: CUVINTE LA ANUL NOU ale Sfantului Inochentie al Penzei: “Un an nou: sa incepem, asadar, o viata noua! Sa nu va potriviti cu acest veac!” -
  12. Pingback: “DACA AI FI STIUT DARUL LUI DUMNEZEU…” – Predici patrunzatoare (si audio) la Duminica samarinencei: “MULT MAI VREDNICI DE COMPATIMIT SUNTEM NOI, CRESTINII, care nu stim pretul sufletului nostru nemuritor si-l vindem pentru de
  13. Pingback: HRISTOS S-A INALTAT! Predici audio si video la INALTAREA DOMNULUI. “Iisuse, Cel Ce Te-ai inaltat de la noi la cer, nu ne lasa pe noi singuri!” | Cuvântul Ortodox
  14. Pingback: PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC (✝19 iulie 2011) – 4 ani de veşnicie. ULTIMUL INTERVIU pentru “Lumea monahilor”: “VOM RĂSPUNDE, FETIŢĂ SCUMPĂ, TOŢI! Hristos a venit, S‑a jertfit ca să ne salveze pe noi. Iar noi habar nu avem
  15. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – cuvinte insufletitoare despre VIATA IN PUSTIE, CALUGARIE si LUPTA CU DIAVOLUL, despre ajutorul Maicii Domnului si al ingerului pazitor, despre IUBIRE, VORBIRE DE RAU si ISPITE DE-A DREAPTA: “Nu ne pot mantui faptel
  16. Pingback: 5 ani de la mutarea in vesnicie a PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC (19 iulie). Invataturi si evocari VIDEO: “Frumusetea intelepciunii. Sfaturi pentru viata crestina…” | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: ✝19 iulie – PARINTELE ARSENIE PAPACIOC despre IUBIRE si IZOLARE INDIVIDUALISTA: “Din momentul în care s-a izolat, a făcut o semiasociație cu diavolul, pentru că ASCULTĂ NUMAI DE GÂNDURILE PROPRII. Condiția ca să te mântuiești, resp
  18. Pingback: Recomandare de carte: “INIMĂ ZDROBITĂ. DESTINUL UNUI TATĂ”. Experiența sfâșietoare a unui PĂRINTE în care NE VOM REGĂSI MULȚI și învățămintele amare, dar vii, ale creștinului care CONȘTIENTIZEAZĂ RATAREA TIMPULUI și a multor
  19. Pingback: “Dumnezeu lucrează! HAIDEȚI SĂ NE OPRIM DIN VUIETUL ȘI IUREȘUL ÎN CARE TRĂIM, să vedem ce vrea să ne spună, care e mesajul pentru noi” – Cuvântul Părintelui IEREMIA de la Putna la Evanghelia Semănătorului (VIDEO, TEXT) | Cu
  20. Pingback: “O sa ne intrebe Hristos la Judecata: Ce ai facut cu dragostea pe care ti-am dat-o? Ce ai făcut cu chipul Meu din tine?“ | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate