PORTUL CONSTANTA LA SCHIMB CU SCHENGEN? Premierul Ciolos intentioneaza sa “oferteze” OLANDA cu punctul STRATEGIC geopolitic si militar de la MAREA NEAGRA

• DW.DE/ Horatiu Pepine: Premierul Cioloș propune Olandei o bună afacere în domeniul transporturilor

Exasperați de refuzul Olandei de a accepta admiterea României în Spațiul Schengen, decidenții politici de la București caută să adopte o cale mai pragmatică, oferind olandezilor anumite avantaje economice.

Premierul Cioloș și-a propus să-l convingă pe omologul său Mark Rutte să renunțe la rezervele sale privind admiterea României în Schengen. Mark Rutte nu este un om ușor de manevrat și, în plus, poziția guvernului de la Haga nu poate fi desprinsă de opțiunea mai difuză a membrilor Parlamentului. La fel ca în Marea Britanie, sistemul politic olandez pune mai mult preț pe democrația parlamentară decât în Est și în particular în România.

În orice caz, Mark Rutte e omul care spune lucrurilor pe nume și, de fapt, olandezii au fost singurii care, în ultima vreme, s-au opus deschis admiterii României în Schengen spre deosebire de toți ceilalți care s-au complăcut în ambiguități. Desigur, până la urmă, cu toții s-au agățat de rapoartele MCV ca de ultimul argument.

Am înțeles totuși, printre rânduri, din declarațiile președintelui Klaus Iohannis în cursul vizitei sale la Berlin că de data aceasta românii s-ar putea baza pe un sprijin mai consistent din partea Germaniei, dar câtă vreme admiterea în Schengen pretinde unanimitatea statelor membre, Țărilor de Jos rămân o baricadă de cucerit.

Poziția olandezilor e cu atât mai relevantă acum cu cât prim-ministrul Mark Rutte exercită de la începutul anului președinția prin rotație a Uniunii Europene. Prin urmare contează cum văd olandezii prioritățile Uniunii și ce viziune au ei despre Uniune în general, căci și admiterea României se leagă strâns de toate acestea.

În discursul său susținut în 20 ianuarie 2016 în fața PE, când a prezentat prioritățile președinției olandeze, prim-ministrul Mark Rutte a spus, în esență, că dorește să mute accentul de pe dimensiunea idealistă a unificării europene pe dimensiunea sa pragmatică sau, după cum s-a exprimat el, pe acele obiective care aduc ”o plusvaloare evidentă”. Dacă generația părinților săi vedea în UE în primul rând șansa păstrării păcii și privilegia dimensiunea istorică, generația celor de 40 de ani e mai preocupată de câștigurile practice evidente, fiind mai reticentă față de marile viziuni istorice.

Un pasaj din acest discurs ar trebui citat in extenso: ”Ar trebui mai ales, spunea Rutte, să nu reducem discuția la alternativa mai multă sau mai puțină Europă. Ceea ce ne dorim în primul rând este o Europă mai bună, care acționează mai bine căutând să ofere maximum pentru cetățenii săi. În acest scop, în anumite domenii este necesar ca Europa să bată în retragere. Comisia lucrează de altfel în acest sens. Dar în alte privințe e clar că nu reușim să cooperăm suficient.” Olandezii doresc în primul rând ca Europa să consolideze piața internă și se arată la fel ca britanicii dezintersați de avansul integrării politice.

Pe scurt și reducând problema la ce ne interesează, olandezii nu vor fi receptivi la argumetentele idealiste și de principiu ale unității europene. Ei au interese comerciale foarte mari în România și nu vor să renunțe la anumite priorități. S-a remarcat bunăoară interesul pe care îl manifestă Olanda pentru controlul traficului de mărfuri din portul Constanța.

Cu doi ani în urmă pe când deținea portofoliul Externelor în guvernul de la Haga, Frans Timmermans declara la București că dorește realizarea unei cooperări strânse între portul Rotterdam și portul Constanța: ”Noi dorim să împărtășim din experiența noastră, a spus el , în domeniul logisticii și organizării portuare și nu doar pentru că ar fi în folosul Constanței, dar și pentru că ar fi în beneficiul Rotterdam-ului.” O asemenea ”alianță”, a explicat F. Timmermans, ar permite României și Țărilor de Jos să controleze întregul transport european de mărfuri pe cale maritimă și fluvială. Cert e că Bucureștiul a văzut în această ofertă mai curând un avantaj pentru Rotterdam și nu s-a încheiat nicio alianță.

E logic să ne întrebăm dacă Mark Rutte va relua această ofertă și mai ales, dacă de data aceasta, noul premier al României, Dacian Cioloș va găsi de cuviință să o ia în considerare.

Vom vedea. Putem semnala însă declarația lui Dacian Cioloş înainte de plecarea sa către Haga: ”Vreau să discutăm și despre cooperarea biletarală, dat fiind faptul că Olanda e un partener politic important pentru România, atât din punctul de vedere al schimburilor comerciale cât și al investițiilor olandeze în mai multe domenii și, dat fiind potențialul pe care îl are România de creștere economică, vreau să dau acest semnal că așteptăm o prezență mai activă din partea Olandei în România, în anumite domenii (…). Și o să discutăm chiar de perspectiva unor proiecte mai concrete în interes olandez în domeniul transporturilor.” Se pare așadar că premierul Cioloș intenționează să ia el inițiativa venind cu o ofertă proprie.

• Gabriel Bintia:

Motto:

“Dau un port,
Pentru un cal mort!”

“Dau un regat pentru un cal”, a strigat un rege! Dar un prim-ministru nu are un regat, nici nu are nevoie de cal, ci are un port de dat pentru o himeră!

Trebuie să fii orb să nu vezi că spațiul Schengen nu mai poate exista. Au venit un milion, poate două, de refugiați. În Orientul Mijlociu e încă război, economie nu mai există, fridom şi dimocrăsi nici atât. Nici în Africa de nord situația nu e grozavă. Deci Europa se poate aştepta la încă zece-douăzeci de milioane de imigranți. Unii umblă hai-hui, fără documente, fără să se ştie de ei, țările europene expulzează solicitanții de azil dintr-una într-alta, se acuză reciproc şi se dau în judecată, reintroduc controlul la paşapoarte. S-a găsit însă un prost care vrea în țara poneilor roz! Pentru un port!