Avortul, CAUZA DISPARITIEI NEAMULUI/ Se intampla in Romania: AVORTURI FORTATE/ Reprimarea PREOTILOR implicati in manifestatia ANTI-GAY de la TIBILISI/ Festivalul de la CANNES transformat in FESTIVAL AL FILMULUI PEDOFILO-GAY EXPLICIT (Recomandari familie)

25-05-2013 12 minute Sublinieri

Declin accelerat al valorilor in societatea americana. Printre cauze: INDUSTRIA HOLLYWOOD SI MASS-MEDIA

avort1

  • Doxologia:

Irina Nastasiu: Avortul, cauza dispariției neamului

Dimineaţă de dimineaţă, holurile spitalelor din România sunt neîncăpătoare pentru tinerele care vin să facă avorturi. Palide şi speriate, ele îşi aşteaptă rândul pentru a omorî fiinţa nevinovată care a prins viaţă în pântecele lor şi care nu se poate apăra singură de instrumentele ucigaşe ale medicilor.

Crima se face mereu la fel: după dilatarea colului până la 2 centimetri, chiureta medicului pătrunde în uter, iar copilul este rupt în bucăţi şi apoi scos afară. O nouă viaţă se sfârşeşte într-un recipient smălţuit. Pentru tinerele mai înstărite, o fiolă de Diazepam injectată în venă asigură un somn adânc, dar trauma post-avort nu se lasă aşteptată. Insomnii, coşmaruri sau vise obsesive, retrăirea dureroasă  a avortului, goliciune sufletească, depresii, sentimente de vinovăţie sau chiar tentative de sinucidere sunt doar câteva din manifestările care apar după avort. Sunt răni adânci, care se pot vindeca doar în sânul Bisericii, prin spovedanie şi pocăinţă sinceră.

Statisticile sunt înspăimântătoare. România ocupă al doilea loc, pe plan european, în ceea ce priveşte rata avortului, potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Totodată, ţara noastră se află pe poziţia a 6‐a la nivel global, cu un număr total al avorturilor de aproximativ 100.000 ‐128.000 pe an. În România se fac aproape 400 de avorturi zilnic, pentru care statul cheltuieşte anual peste cinci milioane de euro, se arată într-un studiu realizat de Institutul pentru Politici Publice, bani plătiţi şi din asigurările cetăţenilor creştini anti-avortDe ce invocăm mereu sărăcia din sistemul sanitar, dar, pe de altă parte, cheltuim sume imense pentru subvenţionarea crimelor?De ce nu investim aceşti bani în susţinerea programelor de educaţie creştină, care să-i înveţe pe tineri valorile castităţii?

Societatea de azi preferă să promoveze metodele contraceptive, ca alternativă la avort. Utilizarea contraceptiei pe scară largă, în România, şi-a arătat, însă, efectele, rata avorturilor menţinându-se, în continuare, la un nivel foarte ridicat. De asemenea, absolut toate mijloacele contraceptive hormonale, orale (comprimate) şi parenterale (inelele vaginale, plasturii contraceptivi, implanturile, injecţiile contraceptive, sistemele intrauterine hormonale) şi dispozitivele intrauterine (DIU), sunt abortive. Efectele ucigaşe ale contraceptivelor sunt, însă, cu totul ignorate, statul român oferind în mod gratuit aceste produse, care până în anul 2000 aveau un preţ ridicat, grupurilor de populaţie dezavantajate, cum ar fi: persoane fără venit, studenţi, şomeri sau cei care beneficiază de asistenţă socială. Numeroase campanii de promovare a contracepţiei se desfăşoară azi în şcolile şi liceele din România, unde copiii sunt atenţionaţi cu privire la sarcini nedorite, SIDA şi alte boli cu transmitere sexuală. A-i învăţa pe copii cum să folosească prezervativele şi contraceptivele înseamnă a le stimula curiozitatea, ceea ce duce inevitabil la debutul timpuriu al vieţii sexuale. De aceea, în loc să le trasmitem copiilor mesaje cu dublu înţeles, ar trebui să le prezentăm, în şcoală şi în familie, virtuţile abstinenţei, încurajându-i să-şi păstreze fecioria până la căsătorie.

Lipsa modelelor autentice şi a reperelor morale, presiunea anturajului şi dorinţa de a fi în rând cu lumea, fac ca adolescentele noastre să banalizeze păcatul grav al avortului, considerând embrionul doar o “aglomerare de celule” şi repetând uciderile “pe bandă rulantă”. Aşa s-a ajuns ca în perioada 1958 – 2008, peste 21 de milioane de copii să fie avortaţi, ceea ce înseamnă că un neam întreg zace sub pământ.

Cine va plăti pentru aceste crime?

Părintele Nicolae Tănase avertizează: “În 2056 vom fi nouă milioane de români!”

Prezent recent la conferinţa organizată de ASCOR Baia Mare, cu tema “Încredere în prietenie şi căsnicie”,  părintele Nicolae Tănase de la Valea Plopului a tras un semnal de alarmă cu privire la populaţia României, afirmând că, în ritmul în care se fac avorturile, în 2056 vor mai exista între şase şi nouă milioane de români.

 “În 2056, noi vom fi între şase şi nouă milioane, gânditi-vă cum va fi stăpânită România de români, dacă românii vor fi aşa de puţini! Când ne parintele-nicolae-tanase-1pregătim copiii noştri ca să intre la Liceul Pedagogic, ca să iasă învăţători, profesori şi nu numai, avem oare această cunoştinţă, că nu vor mai avea cui să predea, din moment ce avem 247.000 de naşteri şi 543.000 de morţi? Asta e media în 22 de ani, de la 1989 încoace”, a spus părintele Tănase.

Avem, cu toţii, o mare responsabilitate faţă de situaţia în care ne aflăm. Suntem, oare, conştienţi că, prin indiferenţa şi tăcerea noastră, ne facem vinovaţi de complicitate? Ştim că lângă noi se omoară zilnic sute de copii, copiii noştri, copiii neamului românesc, copiii lui Dumnezeu! Ce facem pentru a opri acest măcel?

“În România, înotăm în sânge! Nu până la glezne, nu până la genunchi, nu până la brâu, nu până la gât, ci până peste cap! Pentru că populaţia existentă în România acum este de 18 milioane. Şi în 20 de ani, de la moartea lui Ceauşescu încoace,  s-au omorât 18.000.100 de copii! Aceasta este cifra oficială! Este statistica oficială, pentru că există una neoficială, care arată această stare de fapt, şi anume că cifra poate să fie chiar şi dublă!!! (…)

La Judecată nu ne vom prezenta singuri, ne vom prezenta cu copiii noştri, cu soţia noastră, cu soţul nostru, cu părinţii noştri, cu vecinii, cu prietenii, şi acolo vom da seamă de ceea ce am făcut pentru noi, dar mai ales pentru ei. Dacă se fac avorturi, nu sunt vinovaţi numai cei ce fac avorturi – mamele, taţii, medicii, asistentele. Suntem vinovaţi cu toţii, pentru că nu luăm nicio atitudine.” (Părintele Nicolae Tănase)

Alexandra Nadane

În primul număr al revistei „Pentru viaţă” a apărut un articol cu titlul „În România se fac avorturi forţate”. Unii dintre cititori au considerat că este o exagerare: ”Cum să se facă avorturi forțate când România este o țară liberă și democrată?” Din păcat, situaţia descrisă acolo nu este reprezentativă decât pentru o parte din avorturile forțate din țara noastră. Din acest motiv am hotărât publicarea unei serii de articole despre rănile României reale, o Românie pe care nu o cunoaştem, o ignorăm sau chiar ne gândim că nu poate arăta chiar aşa de rău.

Ştiu că de multe ori s-au spus multe lucruri negative despre România şi nu s-au oferit soluţii, rezultatul fiind o lamentare inutilă sau renunţarea de a face ceva pozitiv. Nu doresc să continui astfel de informări ineficiente. Rostul acestei serii de articole este să conştientizăm câteva adevăruri incomode, pe care majoritatea nu le cunoaștem, și să căutăm împreună portiţe de ieşire. Iar dacă nu vom găsi soluții concrete, măcar să luăm atitudine, pentru că așa se va produce schimbarea, în timp.

Revenind la afirmația de mai sus, o întăresc cu toată fermitatea: „DA! În România se fac avorturi forţate”.

Sunt părinţi care îşi duc copiii pe sus în cabinetul ginecologic, cu speranţa că viitorul fetei lor va fi unul fericit şi lipsit de probleme. Efectele sunt de multe ori tragice: adolescentele sunt afectate emoţional pentru toată viaţa, mai ales când ele sunt conştiente de ceea ce sunt obligate să facă și ar dori din tot sufletul să nască acel copil. Dacă aceasta se întâmplă în familii în care părinții își iubesc copiii, gândiți-vă ce se întâmplă cu fetele însărcinate care nu se află într-o familie iubitoare!

În centrele de plasament, de pildă, avortul este văzut ca fiind cea mai bună soluţie pentru ca totul să rămână ascuns de structurile superioare, iar responsabilii locali să nu aibă probleme.

Când intri în majoritatea centrelor de plasament de stat te izbeşti de durere. Te întâmpină feţe triste, vezi copii care dorm pe scaune sau adorm în braţele tale, în timp ce vorbesc cu tine, datorită efectelor bromurii pe care tocmai au primit-o ca „tratament”. Centrul e unul dintre puţinele locuri în care există medicamente pentru durerea sufletului, pentru lipsa de dragoste, chiar şi pentru dorinţa de a te juca mai mult.

Zilele trecute m-am dus într-un centru pe care îl cunosc de mai mulți ani, după ce am aflat că o adolescentă a rămas însărcinată şi a decis să păstreze copilul, iar cei de la centru au ameninţat-o că o vor da afară dacă își menţine decizia. Cu câteva zile înainte discutasem cu ea despre ce ar face într-o asemenea situaţie, pe atunci ipotetică, şi mi-a spus că îşi doreşte un copil şi că va face tot ce îi stă în putinţă ca să-i fie bine. Acum lucrurile arătau cu totul altfel. În ziua următoare avea programare la avort. O convinseseră să-şi schimbe atitudinea.

Am stat de vorbă cu ea. Era liniştită şi împăcată. Mi-a spus că cei din conducerea centrului au ameninţat-o că o vor da afară, dar că ea îşi doreşte să păstreze copilul şi îşi asumă orice consecință a acestei decizii.

Am stat apoi de vorbă cu cei din conducerea centrului. Le-am spus de la bun început că reprezint o asociaţie care protejează drepturile adolescentelor însărcinate, că am aflat de cazul fetei şi că vom face tot posibilul să o sprijinim, chiar şi juridic dacă va fi nevoie, pentru că ceea ce fac ei se numeşte hărţuire. Când şi-au dat seama că situaţia poate ajunge uşor în faţa opiniei publice, ceea ce le-ar fi adus greutăți, au adoptat o atitudine cooperantă, spunând că sunt cu adevărat interesaţi să o sprijine şi că vor face tot ce le stă în putinţă, însă din punct de vedere legal trebuie să părăsească centrul. Mai târziu au chemat-o pe tânăra în cauză, i-au vorbit foarte frumos şi i-au spus că îi respectă decizia.

Cu siguranţă este o diferenţă între a-i spune fetei însărcinate că nu poate rămâne în centru cu copilul, conform normelor legale, şi ameninţarea că va fi dată afară. S-ar putea spune că nu au făcut decât să o informeze cu privire la prevederile legii, dar în realitate este vorba de o interpretare în sens abuziv, pentru că au folosit legea cu viclenie pentru a-şi ascunde interesului lor, primordial, în spatele prevederilor legale privind interesul celorlalți copii din centru.

Problema părea a fi rezolvată. Când am ieşit, cineva mi-a arătat încă două fete însărcinate. Una dintre ele intenţiona să facă avort în cel mai scurt timp, motivând că nu vrea ca acest copil să aibă parte de ce a avut ea până atunci. Cealaltă prefera să păstreze copilul, luptându-se cu presiunea din partea responsabililor centrului. Dar asta nu era totul. Realitatea este că foarte multe dintre fetele trecute de 15 ani din acel centru făcuseră cel puţin un avort, iar unele practicau prostituţia. Iar avortul era soluția pentru ca problemele să nu iasă la suprafață…

Concluzia despre avorturile în centrele de plasament? Dreptul la alegere, atât de invocat, este total inexistent în astfel de situaţii. Practic nu există alegere: ori faci avort, ori pleci pe stradă cu copilul, minoră, fără serviciu, fără casă, fără mâncare, fără nimic din ce ai nevoie tu, ca mamă, și copilul. După avort, fetelor le rămâne doar disperarea şi speranţa că într-o zi poate va fi altfel. Situaţii asemănătoare celei de mai sus se întâmplă probabil în multe centre de plasament, dar puţine fete au curajul să spună ceva.

Concluzia despre noi, cei din afara centrului, a venit și ea, îndată. Înainte să plec m-am întâlnit cu un copil pe care nu l-am mai văzut demult. După ce l-am strâns tare în braţe, pentru că mi-e foarte drag, m-a întrebat: „Alexandra, nu vrei să vii să lucrezi la noi? Sau nu neapărat aici, ci în oricare alt centru, pentru că m-aş muta oriunde, dar numai să fii tu acolo!”. Făcusem, cu câțiva ani în urmă, ca membră a unei organizaţii de tineret, voluntariat la acel centru.

Personalul centrului mi-a spus că, în perioada în care studenții făceau voluntariat, copiii aveau mai puține probleme. Mi-am amintit că cineva mi-a explicat odată că adolescenții se aruncă în cele mai periculoase relații, inclusiv sexuale, tocmai datorită lipsei de afecțiune reală. Se leagă lucrurile.

Poate că așa arată unul din elementele soluției în cazul avorturilor din centrele de plasament: voluntari care să ofere ceea ce personalul nu reușește. Prin aceasta nu acuz pe cei de acolo, căci cine știe câtă dragoste au oferit și cât au încercat să fie bine. Dar uzura cotidiană își spune cuvântul în timp. Și, de fapt, copiii de acolo nu sunt în mai mare măsură ai lor decât sunt ai noștri. Faptul că ei au un salariu nu ne scuteşte pe noi de responsabilitate. Aceşti copii, aceşti tineri ne vor aproape de ei, să-i ascultăm, să-i sprijinim, să le spunem un cuvânt bun şi uneori să-i îmbrăţişăm. Nu credeţi?

Acest fragment din România reală l-am scris pentru noi, cei din afara centrelor de plasament, care putem să fim alături de cei aflați acolo. Cu siguranță ar scădea numărul avorturilor forțate din centrele de plasament dacă dumneavoastră, cititorule, și prietenii dumneavoastră ați deveni prietenii unui centru de plasament! Trebuie să mai spun că această cunoștință face parte dintr-o familie de 5 copii, romi, din care o parte sunt în centrul de plasament, iar o parte stau într-o casă părăsită în cele mai grele condiţii şi fără garanţia că în ziua următoare au ce să mănânce. Fratele cel mai mic ar fi trebuit să fie clasa a doua şi nu s-a dus deloc până acum. O altă soră care are 14 ani s-a apucat de prostituţie.

Cândva le-am propus să meargă cu toții într-un așezământ din provincie, unde există o masă caldă, au loc de dormit, pot merge la școală. Răspunsul lor a fost negativ. Într-un fel îi înţeleg. Prietenii, colegii şi puţinii oameni pe care îi ştiu sunt în București. Am scris și această parte a istoriei lor pentru a fi cinstită – răul nu cuprinde doar pe unii ci, în diferite moduri, ne încearcă pe toți. Când este lângă noi, să nu ne iluzionăm că nu va ajunge și la noi. La aceste fragmente vizibile cred că soluția ar fi să facem binele împreună.

La Kiev şi la Moscova, au fost organizate marşuri la care au participat câteva zeci de membri ai comunităţilor homosexuale. În pofida prezenţei masive a forţelor de ordine, demonstranţii au fost atacaţi de extremişti de dreapta, dar şi de preoţi. Poliţiştii au efectuat zeci de arestări în ambele oraşe. 

La demonstraţia din capitala Ucrainei au participat 50 de membri ai comunităţii gay, care au fluturat steaguri în culorile curcubeului şi au purtat pancarte cu mesaje prin care îşi cer drepturile.

Marşul prin centrul Kievului a durat doar 20 de minute, timp în care poliţiştii au avut mult de furcă. Zece persoane care i-au atacat pe participanţii la marş au fost arestate. „Ne-am adunat astăzi aici pentru a organiza un marş în apărarea drepturilor omului şi pentru a protesta faţă de discriminarea la care sunt supuşi homosexualii în Ucraina”, a declarat Vladimir, organizator al marşului homosexualilor.

Şi la Moscova a fost un marş al homosexualilor, în faţa Dumei de Stat. La fel ca la Kiev, membrii comunităţii gay au fost păziţi de zeci de poliţişti, dar acest lucru nu a impiedicat izbucnirea violenţelor. Autorităţile ruse nu au aprobat demonstraţia comunităţii homosexuale. În Rusia, dar şi în alte foste republici sovietice, printre care Ucraina şi Georgia, populaţia nu este de acord cu acordarea mai multor drepturi persoanelor cu o altă orientare sexuală.

Doi preoţi din cadrul influentei Biserici Ortodoxe Georgiene în această ţară au fost inculpaţi joi în urma unui atac violent împotriva unei defilări a homosexualilor la Tbilisi, a anunţat Ministerul de Interne, relatează AFP.

“Ministerul de Interne a declanşat o procedură judiciară împotriva a doi preoţi implicaţi în incidentele de la 17 mai”, a anunţat ministerul într-un comunicat.

Orthodox Christian activists run during clashes with gay rights activists at an International Day Against Homophobia and Transphobia (IDAHO) rally in TbilisiCei doi nu au fost arestaţi, a precizat o purtătoare de cuvânt a ministerului. Zeci de persoane venite să defileze vineri în centrul oraşului Tbilisi în apărarea drepturilor persoanelor de orientare homosexuală, cu ocazia Zilei mondiale împotriva homofobiei, au fost evacuate de poliţie, după ce au fost atacate de mii de militanţi conservatori georgieni conduşi de preoţi ortodocşi.

Televiziunea naţională a prezentat imagini cu cei doi preoţi în timp ce urlau obscenităţi şi proferau ameninţări cu moartea împotriva activiştilor gay. “Să fii preot nu este un alibi. Oricine a comis o infracţiune, încălcat legea, incitat sau participat la violenţă va fi pedepsit”, a dat asigurări premierul Bidzina Ivanichvili într-un mesaj postat pe Twitter.

Homosexualitatea, care era pedepsită prin lege în fosta Uniune Sovietică, este stigmatizată, în continuare, în Georgia, o fostă republică sovietică din Caucaz, cu o cultură foarte conservatoare, în care Biserica ortodoxă exercită o puternică influenţă. Înainte cu o zi de manifestaţie, şeful Bisericii Ortodoxe Georgiene, Ilia al II-lea, a îndemnat autorităţile să o interzică, calificând homosexualitatea drept o “boală”.

Pelicula franceză „Blue is the Warmest Colour“ („La Vie d’Adele“) este considerată marea favorită la Festivalul de Film de la Cannes din acest an. Filmul, care are critici elogioase în presa internaţională, spune povestea de dragoste a două femei şi are scene explicite de sex, ce au şocat audienţa. Drama regizată de Abdellatif Kechiche (un regizor francez de origine tunisiană) se concentrează pe relaţia şi povestea de iubire dintre două femei: adolescenta de 15 ani Adele (interpretată de Adele Exarchopoulos) şi Emma (Lea Seydoux), o femeie matură. O scenă de sex din film a reuşit să lase o impresie puternică asupra celor care au asista la premiera de la Cannes. „Este una dintre cele mai grafice scene de sex din istoria cinematografiei non-pornografice“, scrie „The Telegraph“.

„Filmul are trei ore, dar singura problemă cu timpul este că nu a mai ţinut încă şapte” , a mai scris publicaţia britanică.  La conferinţa de presă, Adele Exarchopouulos a declarat că şi pentru ea a fost un şoc să vadă acea scenă în peliculă. Pentru că secvenţa respectivă a fost atât de veridică, au apărut speculaţii că cele două actriţe au făcut mai mult decât să mimeze actul sexual, iar Lea Seydoux a adâncit misterul. „Ceea ce vedeţi pe ecran e ceea ce am făcut“, a declarat actriţa. „The Hollywood Reporter“ a scris că filmul va stârni, cu siguranţă, controverse, deoarece trece de bariera dintre „interpretare şi realitate“. Regizorul Abdellatif Kechiche a mărturisit că ia în considerare eliminarea unor pasaje, pentru a asigura filmului o distribuţie cât mai vastă. „Nu vrem ca lungmetrajul să nu fie proiectat din cauza unei singure scene, dar, desigur nu vom modifica tot filmul“, a spus el. Acesta a mai precizat că nu a dorit să facă un film despre drepturile persoanelor gay, deşi pelicula a fost proiectată la scurt timp după ce Franţa a legalizat căsătoria între persoane de acelaşi sex. Regizorul român Cristian Mungiu face parte din juriul ediţiei de anul acesta a Festivalului de Film de la Cannes, prezidat de Steven Spielberg. Cea de-a 66-a ediţie a Festivalului de Film de la Cannes se desfăşoară în perioada 15-26 mai.

sigla

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti

Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro
23 mai 2013

INVOLUTIA RAPIDA A VALORILOR

Un sondaj de opinie pe un subiect extrem de serios, facut recent in SUA si publicat luni, ne-a dat pe dos planurile pentru editia de astazi AFR. Dar intr-un sens bun. Ne gandiseram la un alt subiect, dar ceea ce am citit ne-a ingrijorat si pus pe ganduri. E vorba de involutia rapida a valorilor in Statele Unite, cea mai dezvoltata tara din istorie, in care 90% din locuitori inca afirma o credinta in Dumnezeu. E tara fondata de puritanii englezi ai Secolului XVII, autorii lui Plymouth (Mayflower) Compact (“Intelegerea de la Plymoth”), o declaratie-legamint in care se obligasera sa cladeasca in America de Nord o societate noua pe principiile crestine cele mai stricte. [Nota AFR: The Plymouth (Mayflower) Compact este o declaratie la care au subscris supravietuitorii voiajului transatlantic al vasului Mayflower. Poarta numele lui Plymouth Rock – Stanca Plymouth – o micuta insula pe coasta statului Massachusetts a Oceanului Atlantic unde au ajuns. Cei interesati pot citi despre acest document aici:http://score.rims.k12.ca.us/score_lessons/symbols_freedom/pages/mayflower.html]

Puritanii vedeau in micile colonii fondate de ei, Massachusetts si apoi Rhode Island, oportunitatea de a transforma Lumea Noua in Noul Ierusalim descris in Sfintele Scripturi, o societate buna si morala, departe de Europa imbatrinita si prinsa in conflicte teologice si militare. Dupa patru secole, insa, realitatea Lumii Noi, in special a Americii, e radical diferita de viziunea societatii morale a vechilor puritani. In 2003 Massachusetts a fost primul stat american care a legalizat casatoriile homosexuale, iar doar cu citeva saptamini in urma Rhode Island, fondat de anabaptistii Evului Mediu si azi majoritar Catolic, a facut la fel. [Detalii aici: http://cnsnews.com/news/article/ri-bishop-gay-marriage-we-ve-entered-post-christian-era]

Cum se explica acest declin valoric vertiginos al Americii la care suntem cu totii martori de doar 10 ani incoace? Sondajul de opinie asupra caruia comentam astazi si facut public pe 20 mai cauta sa-l explice. Il atribuie atrofierii influentei religiei in societatea americana. Iar declinul influentei religiei e explicat prin slabirea interesului in credinta a generatiei tinere. [AFR va recomanda: asupra acestui subiect saptamina trecuta agentia de sondaje de opinie Barna Group a emis un raport care poate fi cititi aici: http://www.barna.org/teens-next-gen-articles/621-three-spiritual-journeys-of-millennials#.UYw90yBlmso.email]

Sondajul de opinie pe care-l comentam astazi a fost facut de firma Gallup. Anual Gallup face un sondaj privind pozitia americanilor asupra valorilor, numit “Values and Beliefs Survey” (“Sondajul valorilor si al opiniilor”). Gallup este una dintre cele mai prestigioase si credibile agentii de sondaje de opinie americane, si de aceea cind ea face sondaje America ia aminte. Sondajul acestui an a fost facut intre 2 si 7 mai si a inclus 1.535 de adulti. A inclus 20 de subiecte, si denota un declin valoric drastic in societatea americana in doar 12 ani. Gallup compara rezultatele sondajului anului 2001 cu rezultatele sondajului din 2013. Diferentele sunt strigatoare la cer. Unele din rezultatele anului 2013 sunt urmatoarele:

(1) 59% dintre americani afirma moralitatea relatiilor sexuale intre persoane de acelasi sex (adica a homosexualitatii), cu 19% mai mult ca in 2001. 

(2) 60% dintre americani afirma ca e acceptabil si moral pentru cineva sa aibe copii in afara casatoriei, cu15% mai mult ca in 2001. 

(3) 63% dintre americani afirma moralitatea relatiilor sexuale intre un barbat necasatorit si o femeie necasatorita, cu 10% mai mult ca in 2001. 

(4) 68% dintre americani afirma moralitatea divortului, cu 9% mai mult ca in 2001. 

(5) 14% dintre americani afirma moralitatea poligamiei, cu 7% mai mult ca in 2001. 

(6) 13% dintre americani afirma moralitatea clonarii umane, cu 6% mai mult ca in 2001.

(7) 34% dintre americani afirma moralitatea clonarii animalelor, cu 3% mai mult ca in 2001.

(8) 16% dintre americani afirma moralitatea sinuciderii, cu 3% mai mult ca in 2001. 

(9) 31% dintre americani afirma moralitatea pornografiei, cu 1% mai mult ca in 2001. 

(10) 42% dintre americani afirma moralitatea avortului, la fel ca in 2001. 

(11) 45% dintre americani afirma moralitatea suicidului asistat, cu 4% mai putin ca in 2001. 

(12) 32% dintre americani afirma moralitatea relatiilor sexuale intre adolescenti. 

In contrast, majoritatea americanilor (49%) cred ca avortul este un act imoral. Doar 38% dintre ei, insa, cred ca relatiile homosexuale sunt imorale, si doar 31% cred ca pedeapsa cu moartea este imorala. Toate datele sondajului pot fi citite aicihttp://www.gallup.com/poll/162689/record-high-say-gay-lesbian-relations-morally.aspx

In concluzie, afirma comentariul Gallup, americanii au devenit mai “toleranti”. Dupa cum se vede, non-valorile revolutiei sexuale (promiscuitatea, homosexualitatea, pornografia, etc) cunosc o ascendenta remarcabila pe scara non-valorilor. 

Pe linga declinul religiei, ce alti factori determina declinul valorilor? Un studiu recent emis indica ca mass media si, specific, Hollywood-ul, au avut un impact semnificativ in  “normalizarea” homosexualitatii si a casatoriilor homosexuale in societatea americana. 

Dar Romania? Este bine ca fiecare persoana ingrijorata de declinul valoric din Romania sa ia aminte la rezultatele acestui sondaj. Romania e una din cele mai religioase tari din Europa si in sensul acesta are o afinitate oarecare cu SUA. Deosebirea insa este ca in Romania astfel de sondaje de opinie sunt rare si mai putin detaliate. Efectuarea de sondaje de opinie este costisitoare, dar rezultatele sondajelor in alte tari ar trebui sa ne faca sa reflectam si la pozitiile noastre privind valorile.


Categorii

Avort, Homosexualitate, Irina Nastasiu, Parintele Tanase (Valea Plopului), Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

19 Commentarii la “Avortul, CAUZA DISPARITIEI NEAMULUI/ Se intampla in Romania: AVORTURI FORTATE/ Reprimarea PREOTILOR implicati in manifestatia ANTI-GAY de la TIBILISI/ Festivalul de la CANNES transformat in FESTIVAL AL FILMULUI PEDOFILO-GAY EXPLICIT (Recomandari familie)

  1. Nu stiu…pe mine ma enerveaza IN PRIMUL RAND orfelinatele sau centrele de plasament cum li se mai spune!

    N-ar trebui primiti copii care au parinti – sa fie CLAR!
    Amarata aia care a ramas insarcinata sa spuna cu CINE si obligat acela sa-si asume responsabilitatea (minor sau nu, major sau nu);

    -daca ii lasa in maternitati sau la cine stie ce usa, anchete serioase pana la gasirea parintilor naturali (asa cum REUSEA MILITIA de pe ”vremuri” fara masini si calculatoare);

    -ce-i aia ascunderea identitatii parintilor copiilor crescuti in centre?! NU! Ci, dimpotriva! Daca l-ai facut/o, ti-l creste statul (ca tu esti netrebnic si vai capul tau) pana la 18 ani;
    -dupa…AI OBLIGATIA sa ii oferi o camera in casa in care locuiesti si unde…poate, chiar l-ai/ai conceput/o;
    -de cata CRUZIME si INCONSTIENTA dau dovada centrele de plasament si legile astea cand, il/o tii in centre de genul (in care sunt abuzati, abrutizati, timorati DESTUL), urmand sa le dai drumul pe strazi – ca maidanezii, debarasandu-te de ei ca de o masea stricata!

  2. Iar parintii unor astfel de adolescenti/tineri, chiar daca acestia au calcat PE BEC, sa mai termine cu frica asta nenorocita ”’de gura lumii”transformandu-se in sperietori de ciori si autori morali ai crimelor viitoare….s-a intamplat, asuma-ti si tu (pe undeva) VINA!

    Daca sprijini si nu inviti spre avort, s-ar putea ca nepotul pe care o sa-l ai, sa te bucure, privindu-te dulce, nevinovat si sa te iubeasca, nespus!

  3. Astazi Parisul este un butoi de pulbere: se asteapta sa marsaluiasca pe strazi un milion de protestatari care nu sunt de acord cu legea care permite atat casatoria homosexualilor cat si adoptia de catre acestia a copiilor.

    http://www.lefigaro.fr/politique/2013/05/24/01002-20130524ARTFIG00566-la-manif-pour-tous-ne-se-resigne-pas.php

  4. @Hrisanti: cel mai probabil nu se va intampla nimic. Catolicii sunt foarte obisnuiti cu update-urile. Iar Franta este o tara catolica. Vor vota la urmatoarele alegeri cu altii, sa zicem dreapta, insa totul se va termina definitiv cand si acestia vor pastra neatinsa legea casatoriilor pentru toti. Dupa cum se vede mai sus si in comunicatul AFR, unde majoritar ajunge sa fie catolicismul totul se parjoleste si ateii se mantuiesc (ca zice papa).

  5. In Romania, expunerea copiilor la pornografie, sub toate formele ei, este extrem de agresiva si incepe, practic, din momentul in care acel copil devine suficient de mare pt. a vedea ce se petrece in jurul lui (deci, un 3-4 ani, sa zicem, la unii poate chiar mai devreme).

    In consecinta, orice incercare de a promova niste valori d-astea traditionale gen castitate, casatorie, familie, conceptie, etc, devin f.f.f. dificile. Este ca si cum i-ai predica despre abstinenta unui dependend de droguri care a fost injectat, fortat, inca de mic.

    Te asculta, poate chiar te intelege si-ti da dreptate, dar ii este extrem de greu, daca nu chiar imposibil, sa raspunda cu faptele necesare unei indreptari adevarate.

    De aici cred eu ca porneste esenta problemei.

    In majoritatea tarilor vest-europene chestiile astea sunt reglementate sub pedepse f. severe. Acolo nu vezi pornografie explicita la toate chioscurile de ziare. Chiar si multe reclame sunt prezentate altfel pe pietele respective, nu ca la noi, cu toate cracanatele si aluzii sexuale explicite.

    Deci, ei si-au mai protejat cat de cat tineretul pe linia asta (nu ideal, dar oricum) iar rezultatele se vad. Putem lua ca exemplu Franta dar nu numai.

    Noi (si alte tari est-europene), din punctul asta de vedere, dupa caderea comunismului am mers mai mult pe model american. Iar rezultatele, si in cazul nostru, incep sa se vada si sunt dezastruoase …

    @ Magda

    Nu cred ca este cazul sa victimizam femeile. F. multe dintre ele avorteaza nefiind fortate de nimeni, chiar impotriva vointei contrare a sotilor sau iubitilor sau ce-or fi (barbati din viata lor). De asemenea, daca le auzi cum vorbesc despre avort sau despre copiii pe care i-au avortat sau urmeaza sa-i avorteze, ti se ridica parul pe ceafa de impietrirea, as spune, aproape satanica, ce reiese din ideile lor …

    Sigur, multe au fost indoctrinate de mame, bunici, etc, carora nu le ajunge ca vor merge ele in iad, vor cu tot dinadinsul sa-si vada si copiii sau nepotii pasind pe aceeasi cale.

    Astea sunt deja chestii care nu numai ca nu sunt crestinesti dar coboara chiar sub conditia umana sau chiar animala, primara.

    Cand vezi, spre exemplu, o catea slaba si vai de capul ei cum isi creste puii SINGURA prin mai stiu eu ce tomberoane, fiind in stare sa te sfasie daca te apropii de oricare dintre ei, nu poti sa nu te intrebi ce se intampla, totusi, in cazul nostru, al oamenilor, de am ajuns sa ne pierdem pana si cele mai elementare instincte …

  6. @Lucian

    Ai si tu dreptatea ta!

    Eu vorbeam/vorbesc despre CUM STATEAU LUCRURILE pe vremea mea….bine, nu cred ca s-a schimbat ceva prea mult – dar o vina colectiva o au si parintii protagonistilor (proprii copii) prin panica asta dementa si agresiva; de altfel- chiar din articol reiese controlul ginecologic cu forta si obligarea efectuarii lui, inainte de a avansa sarcina…

    In privinta cucoanelor (mici/mari, tinere/batrane, simple/complexe) – intr-adevar – multe, n-au nicio problema de constiinta, referitor la nr.de avorturi…

    Nu se STIE/NU SE VREA sa se vorbeasca – de la o anumita varsta – despre lucrurile astea, despre consecinte, despre responsabilitate lumeasca (umana) si spirituala (duhovniceasca); mie, in adolescenta – singura recomandare (facuta amenintator) era, sa nu cumva sa indraznesc sa vin cu burta la gura…dar cum se ajunge la asta, ce inseamna….trebuia sa ghicesc/intuiesc!

    Apoi! Mai e turnura negativa, urata, pe care o dau mamele fetelor (tocmai pentru a le ferii CICA de esec, cand de fapt, pot genera frici anormale si interpretare gresita in ceea ce priveste sexul, insinuandu-l ca fiind ceva murdar, periculos) …de parca a iubii pe cineva este interzis, este grav, arata slabiciune, prostie…

    In schimb – mamele de baieti – sa vedeti cum sunt e acord sa aduca fete in casa lor pentru baietii lor, sa doarma la ele, fara a-si face probleme in ceea ce priveste o eventuala sarcina (nedorita);

    Asa ca, suntem ipocriti si meschini – judecand la mai multe capete, in functie de necesitati si interese;

  7. @ Magda

    Nu prea inteleg cum vine chestia asta “cu forta”. Adica cum ? Luata pe sus de rude, dusa la ginecolog, acolo facut avortul cu forta in timp ce femeia urla ca nu vrea ?

    E cam mult spus, totusi. La un moment dat are loc o cedare care, sa fim sinceri, daca tot este sa aruncam cu “vini”, cam trage linie in acest sens, intrucat singura care are, practic, “painea si cutitul”, este femeia insarcinata, desi intr-un mod nedrept (caci pruncul respectiv, chiar daca este in pantecele ei, nu este proprietatea ei pt. a face ce vrea sau ce nu vrea cu el).

    Adevarul este ca suntem slabi, lasi, ipocriti si meschini, asa cum bine ai spus si tu. Dar in ceea ce priveste responsabilitatea … cred ca numai Dumnezeu stie toate circumstantele si cu siguranta judeca drept in fiecare caz. Ceea ce putem noi vedea, insa, sunt faptele: anume ca un copil fara aparare este omorat.

    Nu stiu daca ai copii sau nu, dar daca cineva ar veni la tine acum si ar incerca, “cu forta”, sa-ti omoare copilul in timp ce-l tii in brate, i-ai perimite asta doar pentru ca insista sau este agresiv ? Ma indoiesc.

    Deci, de ce ar trebui sa judecam altfel in cazul unui copil aflat in pantece ? De ce reactia ar trebui sa fie una diferita ? Doar pentru ca nu-l vedem ? Culmea e ca, cel putin in zilele noastre, il vedem in ecografii. Deci stim ca este acolo si e viu.

    Si cu toate astea … lasam ca cineva sa il omoare si sa-l scoata bucata cu bucata din pantecele mamei.

  8. @ Titus L

    Si totusi, asa cu catolicismul majoritar, iata ca sute de mii de oameni ies in strada sa protesteze impotriva acestei anormalitati.
    Ca nu o sa se intample nimic, desigur, dar asta nu pentru ca oamenii de rand o vor, ci pentru ca politica diabolica care astazi guverneaza lumea o impune !
    Eu zic ca mai bine sa spui “Doamne fereste”, ca nu o sa scape nici tarile majoritar ortodoxe de flagelul asta…

    @ Lucian

    Nu cred ca toate femeile sunt neaparat fortate sa avorteze, dar cand societatea te barfeste si respinge pentru ca ai ramas gravida nefiind casatorita sau poate cu un tata care nici nu vrea sa auda de copil, sau cand sotul, familie refuza sa te sprijine moral si te indeamna sa avortezi copilul fiindca nimeni nu-ti va acorda vreun ajutor, daca nu ai servici sau alte posibilitati materiale spre a-ti creste copilul, sau in multe alte situatii critice in care se poate gasi o femeie insarcinata respinsa de cei din jur, nu crezi ca poate ceda psihic si poate ajung la avort fiind sugestionata de cei din jur ? Sigur ca nu e o scuza pentru acest gest, dar cred ca si societatea ar trebui sa se simta vinovata, cand o femeie face avort…daca a recurs la acest gest, inseamna si ca nu a gasit sprijin moral si material in jurul ei.

  9. Corect, Hrisanti!

    In timp ce ei – catolicii – ies si protesteaza in strada, noi (drept/slavitori crestini)- stam in fata calculatorului, pentru ca nu suntem uniti (in realitate) ori prea toleranti sau ”obositi” pentru astfel de manifestari, continuand (unii/unele dintre noi) sa aruncam la canal (sau la crematoriile umane din spitale) 400 de copii/zi!

    @Lucian

    In privinta controlului ginecologic ”cu forta”, vorbesc in cunostinta de cauza, nu din carti! – am patit-o la 14 ani, pentru ca vorbeam cu un baiat, legand intre noi o prietenie frumoasa si o iubire pura, curata…in care, nici nu era vorba despre sex, dar maica-mii asa i s-a parut ca ar fi!

    Una peste alta, inteleg DE CE ni se intampla ceea ce ni se intampla – dezastrul asta economic, politic, demografic! Ne stingem ca neam si ni se pare ca nu este adevarat, si ca priveste intotdeauna, pe altii…

  10. @Hrisanti:
    Corect. Va fi si la noi si fara atata tevatura. Dar ortodoxia nu are nimic de-aface cu asta. Din nefericire, orotdoxia se suprapune perfect in zona aceasta de lume cu popoare de serbi si de iobagi obisnuiti sa puna capul in pamant. (si eu fac la fel de multe ori, nu acuz pe nimeni, doar constat. Si din nefericire la patrat ne incapatanam sa numim asta smerenie, ca sa ne justificam lasitatile)

  11. @ Titus L

    Pai haide sa nu mai plecam capul in pamant atata, frate, cu atat mai mult cu cat constientizam ca facem ceva gresit !

    O viata avem. Daca si pe aia o traim in lasitate … degeaba mai traim.

    Plus ca, cel putin in cazul stramosilor nostrii, sa stii ca nu ai dreptate. NU am fost un popor care sa puna capul in pamant ! Chestia asta ne caracterizeaza de relativ putina vreme, de cand ne-am pierdut liderii si conducatorii crestini.

    Desigur, multi au interesul sa ne induca aceasta “lasitate proverbiala” pentru ca asa vom deveni mai usor de controlat si distrus. Dar ea nu este adevarata.

    Stramosii nostrii, cand aveau ceva de aparat, puneau mana pe ce aveau ascutit prin casa si ieseau sa intampine moartea cu seninatate ! Asta nu se numeste lasitate !

  12. Urâciunea pustiirii pătrunde (în văzul tuturor) și ocupă locul cel sfânt.
    În locul sfintei curătii se instalează spurcăciunea, care’si soarbe (și savurează), fără de ruşine plăcerea organelor necurăţiei. Rațiunea coboară la sub-uman, la mai prejos de dobitoace. Ceea ce îngreţoşa și ruşina (numai la o banală aluzie cândva), a devenit scop şi cinste, ideal și împlinire, (la nivel de ins și de instituție). Motiv de laudă (și peremiere), la nivel mondial.
    Unde pătrunde aceasta, patrunde pustiul inimii.
    Din calea ei se retrage sfîntul, cinstea, demnitatea, curăția, înțelepciunea…și toate darurile divine cu care a fost înzestrat omul.
    Se revoltă firea acolo unde a mai rămas o urmă de sfinţenie și de curăție (numai la auzul acestor scârboşenii).
    Ce mai rămâne sfânt in omul ce-şi face inima haznaua spurcăciunii, şi izvorul escrețiilor ce împuţesc totul ?
    Mai este om?
    Mai poate fi chipul lui Dumnezeu ?
    Aceasta este civilizație ?
    Aceasta a ajuns să promoveze și să impună civilizatia, demo…cratia, stăpânirea, inteligenţa…lumii ?

  13. Cica preotii georgieni “.. urlau obscenitati”. Tz-tz-tz, le-or fi zis alora pe nume (adica cum le-au zis pe nume si perversilor ce venisera sa suga cultura lgtb la Muzeul Taranului Roman) si aia s-au scandalizat, facand pe muierile rusinoase.

    A ramas infractiune sa numesti perversiunea, dar perversiunea in sine nu mai e infractiune!

  14. @Lucian

    TOUCHE!

  15. Pingback: Predica la Duminica Slabanogului despre MUCENICIA BOLII PARINTELUI IUSTIN, despre PREDANIA SUFERINTEI, curajul credintei, ispita osandirii si LUPTA IMPOTRIVA BISERICII SI A VALORILOR NORMALE (video) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  16. Pingback: Parintele Dosoftei de la Putna despre CRIMA AVORTULUI SI TACEREA NOASTRA VINOVATA/ Parintele Vasile Mihoc: TRADAREA CRESTINISMULUI IN OCCIDENT A DUS LA LEGILE “HOMOSEXUALE” IMPOTRIVA FIRII - Recomandari
  17. @Lucian: tu scrii: “Nu prea inteleg cum vine chestia asta “cu forta”. Adica cum ? Luata pe sus de rude, dusa la ginecolog, acolo facut avortul cu forta in timp ce femeia urla ca nu vrea ?”

    Nu ti se pare ca amenintarile ca o da afara din casa sau sa o tina sub sechestru 2 saptamani si apoi sa o duca la cabinetul medical (parinti), ca o paraseste (sot), batai s.a. sunt suficiente? Mai ales pentru o adolescenta, dar nu numai.

    In SUA, omorul este principala cauza pentru decesul femeilor insarcinate, pentru ca se mai gaseste si cate un bou care nu vrea copilul, si unii estimeaza ca 65% dintre avorturi nu sunt dorinta femeii neaparat, ci sub hartuire sau alte “presiuni”

    Si la noi s-au vazut cazuri in care barbatul si-a batut sotia (in burta) ca sa ii provoace avort (inclusiv un caz intalnit de mine pe forumuri – a ajuns la spital batuta si acolo i-au facut avort, justificat sau nu, numai acei medici stiu… In starea in care era femeia aia, crezi ca mai avea discernamant sa isi aprecieze corect situatia? Acum si-a gasit pe altul si se plange ca nu ramane insarcinata, se gandeste ca de la asta o fi, ca dupa avort a mai avut si complicatii.)

    SAU, tot in Romania – cati tati crezi ca sunt incantati sa afle ca “au copil cu sindrom Down”? Sunt atatia boi care nu tin cont de dorinta femeii de a-i pastra, mama-mama!

    Sigur, cu cat creste in varsta, gradul de discernamant si gradul de raspundere al fiecareia creste.

    De aceea, ne referim la cazurile celor care sunt fortate sau cel putin presionate de anturaj, figuri de autoritate/sot/medici sa faca asta si platesc cu depresii, sinucideri, consecinte fizice care merg pana la sterilitate sau deces… Nu la cele complet inconstiente, care discuta despre avort ca si despre telenovela de seara in timp ce scuipa seminte in fata blocului. Sunt si de-astea suficiente, din pacate.

    Dar cine impinge o femeie, care vrea sa pastreze copilul, catre asa ceva este de mii de ori mai vinovat.

  18. Pingback: Patriarhul Ilia al Georgiei, stigmatizat de Comisia Europeana Impotriva Rasismului si Intolerantei pentru atitudinea sa fata de homosexualitate | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare