SCLAVAGISMUL TIMPURILOR NOASTRE – “FORTA DE MUNCA” (animatie video)

21-10-2011 2 minute Sublinieri

Fără comentarii! Acest montaj video spune totul și este important dacă înțelegem ce avem de făcut pe viitor ca să nu ajungem roboții propriei noastre lucrări. Acesta pare a fi profilul angajatului secolului 21! Oare ne regăsim în vreun fel sau altul printre scenele de mai jos?


Sa ne aducem aminte:

Gandul: “MUNCEAM PÂNĂ A DOUA ZI DIMINEAŢĂ”. PÂNĂ UNDE MERGI PENTRU UN JOB. POVESTEA TINEREI CARE A INTRAT ÎN COMĂ

Ramona Cîciu e în comă pro­fundă şi este ajutată de apa­rate să supravieţuiască. Tocmai a fost operată pentru că din cauza lipsei oxigenării, creierul începuse să se umfle. Ea a ajuns marţi la Spitalul Universitar, în stare critică, după ce s-a prăbuşit la locul de muncă. Lucrează ca programator la reprezentanţa din România a unei firme britanice specializată în studii de piaţă. Prietena ei, Elena Stoica, po­vesteşte că “munceam enorm, uneori rămâneam şi peste noapte, până a doua zi dimineaţă”. Tot ea spune însă că “ne plăcea ceea ce făceam“. Medicii nu ştiu foarte clar care este cauza. “Nu excludem nici ipoteza sur­menajului datorat supramuncii“, spune Bogdan Popescu, purtătorul de cuvânt al spitalului. “Nu vreau să acuz firma, cel puţin nu în acest moment”, spune soţul Ramonei, care stă de două zile pe holurile Spitalului Universitar. Citiţi aici cum arată statisticile: jumătate dintre angajaţii români fac ore suplimentare pentru a se asigura că nu sunt daţi afară. […]

Elena Stoica: Munceam enorm

“Ne-am cunoscut în 2002, în ziua în care m-am angajat, şi am devenit, astfel, colege”, istoriseşte Elena Stoica. “Ea era angajată de două săptămâni. Practic, firma a început şi a crescut cu noi. De la 12 angajaţi câţi eram, am ajuns la o mie. Munceam enorm, uneori rămâneam şi peste noapte, până a doua zi dimineaţa, dar ne plăcea ce făceam şi eram un colectiv extraordinar, ne înţelegeam foarte bine. Mai toţi erau foarte tineri, noi eram «babele» de acolo. A trebuit să plec după ce am născut şi a trebuit să decid că e mai important să mă dedic fetiţei mele care acum a împlinit cinci ani”. Ramona, însă, a rămas în firmă şi după ce a născut. De fapt, s-a întors la muncă atunci când gemenii împliniseră 6 luni. “Ar mai fi rămas, poate, acasă, dacă nu ar fi pierdut laptele. Aşa însă, chiar dacă cei de la firmă nu insistau ultimativ, a decis să revină la muncă”, spune Marius.

Citeşte şi:

ITM Bucureşti: Angajatorul face verificările în cazul tinerei căreia i s-a făcut rău la serviciu

Cauza probabilă a stopului respirator: miocardita

Jumătate dintre angajaţi fac ore suplimentare

Sindromul Karoshi

Merită?

Firma tocmai făcuse câteva concedieri. E criză. Ştia şi ea, ştia şi soţul. Tocmai de aceea au convenit ca Ramona să-şi scurteze concediul de maternitate şi să-şi reia treaba la birou. Doar că puterile n-au mai ţinut-o. Să ne rugăm pentru ea. Uneori, rugăciunile fac şi minuni. Mai risipesc din întunecimea momentului. Din furtuna de gânduri negre care îi cuprinde pe toţi cei loviţi de drama tinerei mame. Am urmărit cu atenţie pornirea firească a tuturor celor aflaţi în căutare de vinovaţi. Am admirat insistenţa colegilor mei de a afla ce se ascunde în spatele acestui caz dureros. Am simţit zbuciumul familiei. Am văzut fulgerele şi am auzit tunetele din preajma colegilor de serviciu ai Ramonei, care sunt convinşi că şefii sunt de vină pentru tragedie. Poate că da. Poate că nu. Poate că nu aici ar trebui căutate cauzele. Şi răspunsurile. Sau întrebările potrivite. De pildă, merită? Nu cumva felul în care ne conduce viaţa „societatea modernă” este rupt de esenţa fiinţei umane? Chiar au copiii noştri nevoie de mai mulţi bani, ori de mai mult timp şi mai multă dragoste? Chiar este bunăstarea secretul fericirii? Întotdeauna vor exista şefi, stres, presiune, nevoi, dorinţe, rate, carieră, cheltuieli. Sunt produse ale lumii noastre. Noi am creat-o, noi o alimentăm zilnic. În altă parte trebuie căutat secretul.

Am vizitat recent o familie de români retrasă departe de lumea dezlănţuită, într-un sat pe coasta Braziliei. Lucraseră în ţară în ritmul Ramonei Cîciu şi al Ralucăi Stroescu. Aveau bani, dar se sufocau. Până într-o zi, când au avut curajul să spună „stop!”. Trăiesc fericiţi în mijlocul naturii, într-o comunitate „ecologică”, alături de alţii ca ei. Nu au bani, nu fug după avere, dar nu au griji. Se bucură. Simt timpul. Pacea. TRĂIESC. Secretul lor a fost puterea de a se rupe de obişnuinţă. Puterea de a alege. Să fie oare atât de simplu?

  • Ziuaveche:

Moarta pentru profitul companiei multinationale

Ramona Ciciu a murit de prea multa munca. Este al doilea caz ajuns in atentia mass-media in care un anagajat al unei multinationale, in acest caz Ipsos Interactive Services, a muncit pana la epuizarea fizica. Femeia de 34 de ani, mama a doi gemeni, a fost internata marti, in stare grava la Spitalul Universitar de Urgenta din Bucuresti dupa ce i s-a facut rau la locul de munca si a intrat in coma profunda.


Categorii

Documentare/ Reportaje, Video

Etichete (taguri)

, , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

7 Commentarii la “SCLAVAGISMUL TIMPURILOR NOASTRE – “FORTA DE MUNCA” (animatie video)

  1. Salut!

    Stiati ca de existenta acestei emisiuni? Ma cutremura numai prezentarea … http://www.youtube.com/watch?v=cxUuU1jwMgM

  2. @ Adrian:

    Ce emisiune? Ai dat link tot la filmuletul de fata.

  3. Scuza-ti-ma am dat link la acelasi lucru. Vroiam sa zic de aceasta:http://www.youtube.com/watch?v=tv0adr9R5Qg

  4. Interesant mi se pare ca pina acum TOATE cazurile de supra-epuizare au fost de femei, la noi.

  5. Interesant mi se pare si faptul ca de la inceput si pana la sfarsit nu auzim vre-un cuvant, si aceasta nu pentru ca s-a dorit sa se creeze un filmulet mut, deoarece exista zgomote de fond, ci pentru ca lipseste comunicarea, iar aceasta este o caracteristica importanta a secolului in care traim.

    Am putea spune ca, din punct de vedere social, exista trei categorii de oameni: marea masa, care isi indeplineste cu constiinciozitate munca, cei care ii folosesc pe acesitia si care servesc ei insisi de pres, si cei care sunt in varful piramidei. Vedem insa ca la baza stau functiile utile: unul e pe post de cuier, altul pe post de caraus etc, in schimb ce, cel care este doar pres si-i foloseste pe altii nu face decat sa se murdareasca, pentru ca intr-un final altul se sterge pe spatele lui.

    Mai putem observa in acest filmulet ca numai la doi oameni nu le vedem chipul. Celui care este in varful piramidei, si caruia ii observam efectul faptelor sale intr-un mod indirect, si …personajului central, care este cel caracterizat prin singurul cuvant care apare: lampa. El este omul care, in mod discret este pierdut printre atatia altii care sunt pe post de robi, si care are abajurul pe ochi de nevoie, si poate chiar si pentru a nu-l rani/deranja prin lumina sa pe cel care-l foloseste. Totusi, dupa ce filmuletul se termina, vedem ca lucrurile nu raman asa: el este singurul care reuseste sa se elibereze, sa-si dea abajurul jos, si sa plece…

  6. Pingback: “FORTA DE MUNCA” | ACVILA ORTODOXA blog
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare