“MAI SUNTEM VREDNICI DE UN MUZEU NATIONAL?” Reactie a oamenilor de cultura fata de “totalitarismul ideologic” al propagandei homosexuale de la MUZEUL TARANULUI ROMAN

6-03-2013 5 minute Sublinieri

2012_12_22_mtr, expo 19_rsz_cp

Am primit pe mail

Mai suntem vrednici de un muzeu naţional?

Evenimentele generate de proiecția la Muzeul Național al Țăranului Român a unui film cu tematică homosexuală, proiecție din cadrul programului „Luna istoriei LGBT”, și protestul care a anulat-o au stârnit o serie de reacții în mass-media românească și din partea oamenilor de cultură. Prin rândurile de mai jos, ne adresăm celor care simt nevoia păstrării unei minți limpezi în tăvălugul informațional contemporan. 

Suntem conștienți că Muzeul Național al Țăranului Român nu este depozitarul unei lumi anacronice, fără relevanță pentru prezent și inutilă din perspectiva viitorului. Precum scria primul ctitor al acestei instituții, Al. Tzigara-Samurcaș, el este proiectat să prezinte „atât traiul zilnic, cât şi viaţa intelectuală şi religioasă a ţăranului”; în el trebuie bernea„să se plămădească viitorul artei românești”. Având în vedere aceste rosturi care i s-au dat, este legitim să ne întrebăm: acest viitor se poate plămădi printr-o siluire a trecutului? Ne ajută să răspundem tot fondatorul Muzeului:

„Respectul tradiţiei este incontestabil unul dintre elementele cele mai puternice pentru educarea morală a popoarelor. La ţăranul nostru tradiţia religiei strămoşeşti împlinea, în parte, acest rol în educaţia sentimentală.” 

În 1908, Al. Tzigara-Samurcaș a ales ca moto al unui articol de-al său, intitulat „Suntem vrednici de un muzeu naţional?”, versul „În noi totul e spoială, totul e lustru fără bază” din poezia Epigonii, de Eminescu. Nu putem să nu observăm că reacțiile umorale de astăzi provin de la persoane aparținând aceleiași categorii, reflectând conflictul formelor care nu recunosc și nu își asumă niciun fond.

În fapt, evenimentele de la MȚR ar trebui să devină obiectul unei dezbateri culturale de amploare, care să nu fie influențată de acordări, pe sub masă, de fonduri și funcții pe criterii netransparente: dorim o cultură în continuarea tradiției istorice, care să răspundă coerent și în chip specific dezvoltărilor culturale de pe plan internațional? Sau o cultură care să facă tabula rasa de ceea ce a însemnat cultura vernaculară, de la cea tradițională si medievală, la cultura secolului al XIX-lea, cultura interbelică și cea din perioada comunistă, acuzate, pe rând, de obscurantism, de nesincronicitate cu cea europeană, de naționalism, respectiv de colaboraționism, ceea ce ar impune ca în România, în planul civilizației și în cel cultural, să pornim totul de la zero? De răspunsul oamenilor de cultură la această întrebare depinde nu doar starea culturii în viitor, ci și educația tinerei generații, care, fiind mai mult decât o opțiune personală, sunt un act de responsabilitate față de societatea românească din trecut, prezent și viitor, dar și față de civilizația europeană și universală.

Virgil Ștefan NițulescuConsideram că impunerea, în spațiul cultural, a acestui tip de totalitarism ideologic, prin găzduirea, în incinta Muzeului, a manifestărilor organizate de Asociația ACCEPT, cu acordul Directorului General al Muzeului, Domnul Virgil Ștefan Nițulescu, nu este un răspuns pertinent în cadrul dezbaterii culturale contemporane și va genera proteste similare celui care a avut loc la proiectarea filmului – fiind dreptul unor oameni liberi de a se opune acestui tip de constrângere ideologică. Responsabili pentru această situație sunt doar cei care folosesc dictatul în locul dezbaterii, iar reacția celor care încearcă să rezolve problema fără dialog nu este decât consecința acestui fapt.

Având în vedere istoria recentă a României, atitudinea ACCEPT și cea a Domnului Virgil Ștefan Nițulescu ne amintesc de ușa trântită de către Vâșinski la Palatul Regal în 1945. Acuzațiile nefondate pe care ei le lansează sunt similare celor de la instaurarea comunismului: cei care nu sunt de acord cu noi sunt a priori „legionari”, „fundamentaliști”, „naziști”, „naționaliști”, „huligani” etc. Este simptomatic faptul că, atunci când regimul comunist l-a redenumit, în anul 1953, Muzeul Lenin-Stalin, l-a definit, mai întâi, ca fiind „nazist”, aceeași etichetă care este acum aplicată celor care apără acest spațiu reprezentativ al spiritualității țăranului român și, implicit, al valorilor tradiționale ale neamului românesc.

Horia Bernea spunea despre țăranul român că „ştie, dar nu se poartă cu suficienţă”. Suficiența caracterizează cel mai bine atitudinea directorului de astăzi al muzeului, care nu a sesizat nepotrivirea flagrantă dintre prestația sa și statutul MȚR și nu a înțeles rostul acestui muzeu în peisajul cultural național, european și universal. Reacția domnului Virgil Ștefan Nițulescu, din 22 februarie a.c., care, în locul argumentelor, folosește etichetarea ca mijloc de anatemizare a celor care au protestat în acest caz de inadecvare spirituală, este una a suficienței. Domnia sa nu folosește argumente pentru că nu le are – a se vedea, pentru dezbatere, textele care au însoțit fondarea și refondarea Muzeului (accesibile pe pagina de internet a acestuia: http://www.muzeultaranuluiroman.ro/acasa.html). Acuza de „homofobie”  și apelul la forțele de ordine nu vor fi niciodată argumente valabile într-o dezbatere culturală și identitară, ci semnul unor tendințe autoritariste.

Actuala criză poate fi rezolvată prin dialog numai după ce Domnul Virgil Ștefan Nițulescu își va asuma eroarea prin carethink-in-newspeak-1984 a declanșat un scandal public într-un spațiu al profundității și al serenității. Caracterul discreționar al actului său nu se poate ascunde în spatele acuzelor proferate de actualul Director, printre care sunt repetate cele de discriminare sau de deficit democratic. Nu numai că am citit despre rescrierea istoriei și „nouvorbă” în romanul orwellian 1984, dar am și trăit – majoritatea oamenilor de cultură care am depășit vârsta tinereții –, în propria noastră țară, presiunea ideologicului, rescrierea istoriei, alterarea codului cultural, acuza de „deviaționism” de la principiile „democrației populare” etc.

Al. Tzigara Samurcaș întreba, în 1908: „Suntem vrednici de un muzeu (de etnografie –n.n.) național?” Societatea din vremea sa a răspuns „da”, regimul comunist a răspuns „nu”, Horia Bernea și colaboratorii săi au răspuns din nou „da”, după 1990. La începutul secolului al XXI-lea, trebuie să răspundem din nou la întrebarea: „Suntem vrednici de un muzeu național?” Dacă răspundem „da”, atunci nu putem asista pasivi la deturnarea Muzeului Național al Țăranului Român de la rostul său specific în cultura română. Și aceasta nu din ură, cum suntem acuzați, ci din dragoste pentru țăranul român si Tradiție, pentru Al. Tzigara -Samurcaș, pentru Horia Bernea, pentru Irina Nicolau, dar și pentru toți cei ce apreciază valorile care dau viață Muzeului, indiferent de cum se consideră ei.

În sfârșit, însuși muzeul refondat de Horia Bernea și de colaboratorii săi este un răspuns în cadrul dezbaterii culturale de care am amintit: un muzeu fidel și față de tradiție, și față de exigențele contemporane, singurul muzeu din România care a obținut, în 1996, trofeul si premiul de Muzeu European al Anului, acordat de Forumul Muzeului European.

Mai suntem vrednici de el?

Semnează:

Acad. Maria Manoliu, profesor  universitar de limbi romanice, lingvist

Prof. univ. dr. Ilie Bădescu, director al Institutului de Sociologie al Academiei Române

Prof. univ. dr. Radu Baltasiu, Directorul Centrului European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române

Cristian Mandeal, dirijor

Prof. univ. dr. Pavel Chirilă

Dr. Costion Nicolescu, fost Director de imagine al Muzeului Țăranului Român

Marcel Petrișor, profesor, scriitor, fost deținut politic

Dionisie Stoenescu, medic, fost deținut politic

Demostene Andronescu, scriitor, fost deținut politic

Jacques V. Iamandi, fost deținut politic

Nicolae Mărgineanu, regizor

Prof. univ. dr. Costea Munteanu

Silvia Radu, sculptor

Prof. univ. dr. Gheorghe Ciobanu, profesor emerit, fizician

Prof. univ. dr. Ion Gh. Roșca, rector

Prof. dr. conf. univ. Bogdan Alexandru Voiculescu

Prof. univ. dr. Eleonora Voiculescu

Dr. Emilia Corbu, cercetător ştiinţific, arheolog

Lect. univ. dr. Andreea Bandoiu

Prof. univ. Horea Paștina

Prof. univ. Adrian Pârvu

Prof. univ. dr. Irina Meghea

Asist. univ. drd. Mihai Coman

Dr. Marian C. Ghilea, cercetător

Virgil Vlăescu, doctor în bioetică

Lect. dr. Octavian Gordon, clasicist

Dr. Ovidiu Hurduzeu, scriitor

Răzvan Bucuroiu, jurnalist

Liliana Ursu, scriitoare

Razvan Codrescu, editor și publicist

Tatiana Petrache, traducător

Gheorghiţă Ciocioi, etnolog

Paul Nistor, istoric

Cornel Ciucanu, istoric

Florin Şinca, istoric

Marcel Lutic, etnograf

Laurențiu Dumitru, publicist

Elena Dulgheru, critic de film

Liliana Chiaburu, arhitect

Rafael Udriște, jurnalist

Doina Bâscă, jurnalist

Doina Mândru, critic de artă

Adriana Scripcariu, critic de artă

Ileana Pintilie, critic de artă

Raluca Băloiu, critic de artă

Prof. univ. dr. Constantin Flondor, pictor

Prof. univ. dr. Florin Ciubotaru, pictor

Andrei Rosetti, pictor

Bogdan Vladuță, pictor

Ion Grigorescu, pictor

Emilia Pop, pictor

Mihai Sârbulescu, pictor

Irina Papuc, pictor

Corina Maria Negreanu, pictor

Mircea Roman, sculptor

Călin Vasilescu, sculptor

Dragoș Neagoe, sculptor

Alexandru Papuc, sculptor

Dumitru Bondar, sculptor

Elena Scutaru, sculptor

Alexandra Dorobanțu, arhitect

Militza Sion, arhitect

Cristian Mihu, arhitect

Nina Teodor, sociolog

Victor Ceauşu, profesor de istorie

Prof. univ. dr. Teodor Laurian 

Prof. Univ. Dr. Valeriu Irimescu, membru corespondent al Academiei Române

Conf. univ. dr. Codrina Laura Ioniță

Lect. univ. dr. Puiu Ioniță

Georgeta Irimescu, profesor universitar

Prof. univ., pictor Marin Gherasim

Cosmina Dragomir, profesoară, artist plastic

Dr. ing. Erast Călinescu

Nicolae Mihail Stanca, inginer

Marian Zidaru, sculptor

Dr. Răzvan Constantinescu, șef de lucrări UMF Iași

Amalia Ritivoi, medic

Constantin Ritivoi, medic

Anca Iordăescu, pictor

Sorin Costina, medic

Marius Boca, medic

Roxana Cristian, medic

Sorin Maximeasa, medic

Cornelia Maximeasa, medic

Răzvan Vasiliu, medic

Otilia Vasiliu, medic

Dima Constantin, medic

Adrian Ilie, medic

Paul Teodor, inginer tehnic

Dinu Savopol, inginer

Silviu Nicolae Radu, inginer

Mihaela Nețoiu, profesoară

Olga Andreescu, profesoară

Alexandru Ciolan, editor, lingvist

Iulian Capsali, regizor, publicist

Irina Bazon, filolog, traducător

Dr. Cristina Cânepă, matematician

Dr. Ana Ursescu, matematician

targ-de-sfantul-ilie-la-muzeul-taranului-644x416

***

*


Categorii

Costion Nicolescu, Doctorul Pavel Chirila, Homosexualitate, Iulian Capsali, Muzeul Taranului Roman, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Razboiul impotriva Romaniei

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

25 Commentarii la ““MAI SUNTEM VREDNICI DE UN MUZEU NATIONAL?” Reactie a oamenilor de cultura fata de “totalitarismul ideologic” al propagandei homosexuale de la MUZEUL TARANULUI ROMAN

  1. Bravo si multumiri ca ati facut auzita vocea majoritatii! Doamne, ajuta!

  2. CINSTE acestor adevarati “OAMENI DE CULTURA” ai acestei tari!
    Cinste pentru curajul si demnitatea cu care AU LUAT POZITIE si ATITUDINE fata de agresiunea ideologica “homosexuala” care a “navalit” in stil barbar peste VALORILE si SIMBOLURILE culturale si etnice CELE MAI VALOROASE si PRETIOASE pe care le avem noi romanii!

    Fata de astfel de oameni DE “ADEVARATA” CULTURA, nu poti avea decat sincere sentimente de admiratie si pretuire!

    Dumnezeu sa ni-i tina si sa ni-i intareasca in viitor si sa ni-i APERE, caci ne sunt deosebit de TREBUINCIOSI si NECESARI, caci reprezinta UN BASTION al CULTURII si al INTELEPCIUNII in fata asaltului “falselor valori” si a tindintelor si afectelor subumane care ataca NORMALITATEA vietii de zi cu zi a oamenilor obisnuiti si “sanatosi” psihic si moral care traiesc in lumea de azi.

  3. Iată că încă mai sunt speranţe. Pe mine m-a emoţionat puternic această scrisoare.

  4. Cinste si pretuire, lacrimi de bucurie,mare nevoie de acesti oameni de cultura.Doamne ajuta

  5. foarte frumos si necesar, cinste lor!
    Domnul sa-i rasplateasca pe toti insutit!!!
    La fel sa-i rusineze pe marlanii din tabara ailalta!

    Ma simt mai bine acuma ca sunt roman…
    ( si nu numai ca se lupta impotriva uraciunii, dar si pentru respectul fata de adevar si putin bun simt )

  6. Parcă ne trezim! Protopopul de Bacău, Mitropolia Moldovei, Mitropoliile Ardealului, acum acest grup de intelectuali. Da doamne ca acest glas firav sa devina tunet!

  7. Probabil e si o reactie genuin artistica la circulara data de”ONG”-ul Muzeelor romanesti, in care se facea apel la simtul artistic. Cam jenant si penal simtul LGBY si al celor ce-i sustin. Acum se poate face si o difetenta prin comparatie.

  8. Doamne miliueste si intareste pe cei ce au semnat si au raspuns DA la intrebarea „Suntem vrednici de un muzeu național?”.

  9. Acestia sunt adevaratii oameni de cultura. Cinste lor! Vocea lor ar trebui sa se faca auzita in societatea romaneasca.

  10. Din pacate toate acestea sunt doar o scinteie, un semnal. Fara demersuri de initiativa legislativa de inlaturare a legislatiei de protectie a homosexualilor si de pedepsire a a opiniei contrare lor nu vom realiza NIMIC.
    Nu stiu daca ati observat, dar neodictatura instaurata in 89 iti da voie sa vorbesti, dar restul drepturilor sunt taiate.

  11. Pingback: Costion Nicolescu: PROPAGANDA LGBT DE LA MUZEUL TARANULUI ROMAN, UN ACT DE PROVOCARE SI DE SFIDARE/ Casatoria si adoptiile homosexuale vor duce la INTERZICEREA NORMALITATII - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  12. Pingback: Iulian Capsali in Familia Ortodoxa si Costion Nicolescu in Ziarul Lumina despre AGRESIUNEA LGBT de la Muzeul Taranului Roman. "ASTAZI ASISTAM LA APOSTAZIA DE BUNAVOIE A OAMENILOR" - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  13. Pingback: ANTIPA - INCA UN MUZEU ROMANESC EXPONENTIAL GRAV PERVERTIT DINAUNTRUL SAU: "The human body" - expozitie macabra cu trupuri umane. Asociatia PROVITA protesteaza... in zadar - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  14. Pingback: CONFERINTA LA MTR: “Muzeu, naţiune, istorie. Muzeul Ţăranului Român, loc al memoriei disputate” - Anunturi
  15. doar o curiozitate – postasem si eu pe “Razboi intru Cuvant” o “Scrisoare deschisa catre directorul MTR, Virgil Nitulescu”, impotriva asocierii muzeului cu LGBT. N-am mai gasit-o nicaieri pe acest site. Imi e ingaduit sa intreb daca ati scos-o, si daca da, de ce? Avea un limbaj civilizat si n-ar fi prilejuit activistilor gay (ca acela, nu-i retin numele, care sustinea ca noi, ortodocsii, am avea un limbaj lamentabil) asemenea comentarii. E doar o curiozitate, sigur ca aveti toata libertatea sa gestionati site-ul cum considerati, dar parca e pacat sa scoateti un text care (sper eu) n-ar fi putut deranja decat pe adeptii LGBT, cu argumente bine cantarite. Sau poate ati avut alte considerente? Am regasit multe din argumentele mele de atunci (acum o luna si jumatate) au aparut si in alte luari de pozitie. Un exemplu: ma refeream la Statutul MTR si incalcarea lui de catre actiunea de propaganda gay. Nu cunosteam exact articolele din Statut ca sa fac trimitere la ele, dar directia s-a dovedit buna. De aceea, permiteti-mi sa postez din nou scrisoarea aici, ca sa ramana ca o marturie a unei pozitii luate atunci (cred ca in jur de 18 martie). Multumesc

  16. Scrisoare deschisă către domnul Virgil Niţulescu
    Director General, Muzeul Ţăranului Român

    Stimate domnule director Virgil Niţulescu,

    Am citit răspunsul dumneavoastră la protestul Alianţei pentru Demnitate Naţională. Prezenta scrisoare e o reacţie la acest răspuns. Îngăduiţi-mi să vi-o adresez ca simplu cetăţean care consideră că aparţine societăţii civile nu mai puţin decât oricine altcineva.
    Doresc să vă scriu în termeni politicoşi şi civilizaţi, cu atât mai mult cu cât am avut onoarea de a vă cunoaşte personal cu ani în urmă, când nu păreaţi de loc o persoană lipsită de scrupule, dimpotrivă, mi-aţi lăsat o excelentă impresie. De aceea, vă rog, nu mi-o luaţi în nume de rău dacă încep prin a remarca ceea ce mi se pare o anumită carenţă logică, sau cel puţin o formulare întrucâtva confuză.
    Replica dumneavoastră începe prin a nega existenţa unui CONTRACT cu organizatorii lunii LGBT. Dar, pur şi simplu, nu acesta a fost obiectul protestului. Protestul a vizat COLABORAREA M.Ţ.R. cu aceşti organizatori, IMPLICAREA sub o formă sau alta a M.Ţ.R. în proiectul lunii LGBT, GĂZDUIREA unui eveniment al LGBT la M.Ţ.R.. Nu interesează actul juridic concret în baza căruia are loc această implicare. Căci evident trebuie să existe un act juridic, altfel M.Ţ.R., ca instituţie publică subordonată Ministerului Culturii, n-ar putea acţiona. Dar nu contează ce formă are acest act, iar inexistenţa unui CONTRACT nu exonerează câtuşi de puţin M.Ţ.R.-ul de pata morală pe care colaborarea, sub orice formă, o aruncă asupra Muzeului. Şi nu doar asupra Muzeului, nici asupra lui Horia Bernea, ci asupra întregii culturi tradiţionale rurale româneşti a cărui simbol sau emblemă este M.Ţ.R.. Aşadar, lipsa contractului nu reprezintă un răspuns, o putem deci tăia nefiind relevantă ca argument. Rămâne colaborarea, deci şi protestul rămâne întemeiat.

    Apoi, să luăm din răspunsul dv. o frază ca aceasta:
    „Singurele valori pe care muzeul nostru le promovează nu sunt cele ale uneia sau alteia dintre persoanele care lucrează în muzeu, ci acelea care sunt autentice, indiferent dacă ele aparţin uneia sau alteia dintre culturi.”
    Cum, domnule Niţulescu? Oare raţiunea de a exista a M.Ţ.R. nu e exact aceea de a promova Valorile Ţăranului Român? Ale culturii lui tradiţionale, româneşti? Ale satului românesc şi civilizaţiei lui strămoşeşti? Oare să-mi fi pierdut eu orice discernământ? Sau dumneavoastră? Oare M.Ţ.R. nu are un Statut? Acolo oare ce scrie? Nu are el o Viziune, o Misiune (că tot se poartă aceşti termeni „strategici”)? Cum sună ele? Nu sunt oare menţionate acolo aceste valori tradiţionale? Ce sens puteţi da în acest context cuvântului „AUTENTICE”, dacă nu cel de „autentic tradiţionale româneşti”? Mi se pare mie sau puneţi semnul egal, în sensul autenticităţii, între aceste valori tradiţionale şi nişte prezumate valori „autentic homosexuale” care ar aparţine unei culturi gay „autentice”? Nu-mi vine să cred că citesc o asemenea juxtapunere – şi unde? Nu într-o carte a lui Ihab Hassan sau Baudrillard, ci într-un text scris de directorul M.Ţ.R., stând pe scaunul lui Horia Bernea! Cum vine asta: „indiferent dacă ele aparţin uneia sau alteia dintre culturi”? Asta e chiar şocant! Cum adică indiferent cărei culturi aparţin? Despre care şi despre câte culturi vorbim în raport cu M.Ţ.R.? Oare nu despre una singură – cultura noastră tradiţională românească? Vorbim oare de cultura olandeză sau americană? Sau de subcultura gay din orice ţară, fie ea şi România? Ce treabă are M.Ţ.R. cu ea? Unde e confuzia, cine o face şi de ce? Mi se pare că, dacă ne asumăm o minimă onestitate intelectuală, poziţia dumneavoastră e absolut nesustenabilă din punct de vedere logic-raţional şi chiar instituţional, nemaivorbind moral.

    Mai spuneţi: „Muzeul nostru nu face nici un fel de propagandă, de nici un fel, nimănui”. Ba da. Iertaţi-mă că vă spun, oricine vă va confirma ca asta înseamnă şi ca aşa se interpretează: atunci când găzduiţi o manifestare LGBT, să ştiţi că le faceţi propagandă. Propagandă gay explicită. Faptul că o negaţi nu înseamnă că n-o faceţi. Nu e de ajuns să spuneţi “NU FAC!” ca fiţi crezut. Semnificaţia unei asemenea acţiuni rezidă în ea însăşi, în consecinţele ei, şi în modul în care o percepe societatea, nu în aserţiunile, mai mult sau mai puţin apologetice, pe care le faceţi dumneavoastră despre ea. De altfel, dacă nu propaganda e scopul, de ce se doreşte ca ea să fie tocmai la M.Ţ.R. – dacă nu tocmai pentru efectul de imagine produs? Cu alte cuvinte – pentru impactul propagandistic? A spune „nu facem propagandă” e ori minciună, ori inconştienţă, adică facem ceva fără a şti ce facem.
    Şi apoi, eu credeam sincer că M.Ţ.R. tocmai pentru asta există – pentru a face propagandă (în sensul, hai să zicem, bun al cuvântului) „Ţăranului Român” şi culturii sale tradiţionale, pentru a le promova sau a propaga valorile ei. Da, repet mereu aceste cuvinte, care sunt nucleul conceptual al disputei şi pe care se pare că nu le-aţi înţeles, deşi ele ar trebui totuşi să vă ghideze principial activitatea.

    Mai ziceţi: „Muzeul nostru nu este o instituţie tradiţională, ci un muzeu care are un discurs cultural despre tradiţie”.
    Sigur, puteti avea orice tip de discurs cultural, chiar şi unul postmodern, ca în cazul de faţă. Dar în nume propriu, nu instituţional. M.Ţ.R. a fost gândit, mai ales de Horia Bernea, ca o pledoarie în favoarea culturii tradiţionale, nu ca o critică a ei de pe premise postmoderniste. Personal sunteţi liber, desigur, să aveţi orice opţiuni culturale, fie ele şi postmoderne. Dar ca director al M.Ţ.R. trebuie să lucraţi în sensul menirii fireşti, inclusiv instituţional statuate, a organizaţiei pe care o conduceţi, nu în sensul preferinţelor personale. E un lucru elementar. Desigur, asta dacă interpretăm cu bună credinţă prevederile documentelor de constituire şi nu arbitrar-corect politic.
    Fac o paranteză: nu pot să nu mă gândesc că un om cu talentul şi calibrul dv. intelectual, dacă tot aveaţi înclinaţii postmoderne, şi-ar fi putut alege un alt post decât cel de director al M.Ţ.R.
    Mai întâi, pentru că vă faceţi rău dumneavoastră înşivă, aflându-vă zilnic într-un loc care simbolizează cu totul alte valori, opuse celor în care se pare că credeţi. Un loc unde trebuie că suferiţi datorită acestui clivaj, pe care cred că-l constataţi zilnic, între opţiunile culturale proprii, aparţinând se pare paradigmei postmoderne, şi cele aparţinând, nu atât mai multor „persoane care lucrează în muzeu” (asta ar fi cum ar fi, aţi rezolva-o cumva, eventual dându-i afară), cât mai ales viziunii pe care M.Ţ.R. a fost creat s-o întruchipeze.
    Dar n-ar fi atât de grav dacă v-aţi face rău singur; în fond v-ar privi modul cum aţi gestiona conflictele interioare, în ipoteza că ele ar exista. Problema e că faceţi rău instituţiei, culturii pe care ea o emblematizează şi României autentice în ultimă instanţă. M.Ţ.R., cred că înţelegeţi, a fost creat tocmai ca o cazemată anti-postmodernă. Ca o redută care să stăvilească pe cât posibil avalanşa postmodernă care vine peste noi, inclusiv din ţări ca Olanda. Căreia să-i opună vechile noastre valori rurale, ale civilizaţiei tradiţionale (da, din nou aceste cuvinte de care v-aţi săturat. Dar cum să le spun altfel ca să nu vă rănesc auzul, gâdilat plăcut, se pare, doar de termeni corecţi politic?)
    Horia Bernea şi noi toţi care protestăm acum, inclusiv deranjanţii dv. angajaţi, asta încercăm: să ridicăm în faţa valului postmodern, dizolvant şi ineluctabil, al unei globalizări greşit înţelese – în sens omogenizant, desacralizant şi deznaţionalizant – valorile Ţăranului Român, ale tradiţiei lui multiseculare. Da, era o tradiţie creştină. Îmi pare rău că asta deranjează liber-cugetarea unora. Şi ei şi dumneavoastră sunteţi desigur liberi să cugetaţi oricât de ateu. Dar nu cred că aveţi dreptul să impuneţi aceste preferinţe personale, atee, instituţiei pe care vremelnic o conduceţi, şi care e construită pe cu totul alte premise spirituale, pe altă paideumă dacă vreţi – şi anume, cea tradiţională românească. M.Ţ.R. aparţine organic paradigmei tradiţionale româneşti. LGBT aparţine, tot organic, paradigmei postmoderne („organic” de astă dată şi în sens literal). Iar între cele două paradigme există o opoziţie ireductibilă. Ele sunt ireconciliabile.
    Domnule Niţulescu, nu se luptă aici indivizi, tabere sau grupuri de interese, ci două lumi. Nu e vorba, aşa cum spuneţi în scrisoarea de răspuns, de a „transfera opţiunile politice, religioase şi sexuale ale salariaţilor săi asupra proiectelor culturale ale instituţiei”. Nu opţiunile lor personale sunt în discuţie. E revoltător să încercaţi să vulgarizaţi, reducţionist, tema controversei. În joc sunt două civilizatii, două paradigme culturale, două weltanschaung-uri. Nu bieţii salariaţi sunt problema, nu ei stau în calea „progresului”, aşa cum caţavencian sugerează unii. E vorba de două sisteme axiologice, sau mai exact, de un sistem axiologic versus absenţa lui. Căci n-o să-mi spuneţi că libertinajul, pedofilia şi pornografia pot fi coloana vertebrală a unui sistem de valori. Şi cu atât mai puţin, a unuia tradiţional, ca cel al ţăranului român.
    Că despre aceste lucruri e vorba, şi nu de o „nevinovată ţinere de mână în public” cum spunea cineva, se vede cu ochiul liber. Aţi aflat deja despe invitatul „Accept”, Gert Hekma, profesorul homosexual şi pedofil care luptă pentru scăderea vârstei de condamnare a pedofiliei şi acceptarea ca normal a sexului cu copii? Care a iniţiat o campanie pedofilă targetată copiilor între 12-16 ani, îndemnaţi agresiv să aibă relaţii sexuale cu pedofilii? Ştiţi că dl. Hekma va ţine în curând la Facultatea de Sociologie din Bucureşti o prelegere despre cum “Pedofilie trebuie considerat doar sexul cu copii sub 12 ani, iar copiii ar trebui forţaţi să facă sex”? Că în campania sa de lobby a afirmat că, aşa cum copiii sunt obligaţi să meargă la şcoală, tot aşa ar trebui forţaţi să facă sex homosexual de mici, ca să se spargă barierele normative ale “culturii heterosexuale”? Ştiţi că visul lui declarat e ca vârsta la care copiii să-şi poată da consimţământul legal pentru relaţii sexuale cu adulţi să ajungă 6 ani? Dacă nu mă credeţi, citiţi declaraţiile lui publice („I would say that the age limit can be lowered. I wouldn’t immediately demand to make it six years, but twelve years looks like a good age, for the time being” – „Aș spune că vârsta consimțământului sexual poate fi coborâtă. N-aș cere imediat să fie 6 ani, dar 12 pare o vârstă potrivită, deocamdată”, http://www.culturavietii.ro/2013/02/05/profu-de-pedofilie-un-apologet-al-pedofiliei-sustine-la-bucuresti-o-conferinta-la-invitatia-organizatiei-minoritatilor-sexuale-accept/comment-page-1/#comment-30939).
    Cum vă sună, domnule Niţulescu, „sex homosexual legal cu copii de grădiniţă”? Pentru asta vreţi să faceţi propagandă? Uitaţi-vă în oglindă şi felicitaţi-vă cu cine v-aţi asociat. Profesorul pedofil homosexual Gert Hekma.
    Chiar credeţi că românii vor accepta orice porcărie, oricât de scârboasă, când e vorba de copiii lor?
    Că gay-ii nu luptă doar pentru dreptul de „a se ţine de mână în public”, ci pentru dreptul la pedofilie, libertinaj şi pornografie liberă, se vede nu doar din declaraţiile şocante ale d-lui Hekma, ci şi din Parada Gay, din an în an mai obscenă (ca să nu mai zic de paradele din alte ţări unde-şi dau frâu liber înclinaţiilor celor mai oribile).

    Revenind la cele două viziuni asupra lumii, faptul că lumea satului românesc, în forma pe care M.Ţ.R. a încercat s-o ilustreze, e pe cale să dispară – este din păcate o realitate. Dar tocmai despre asta e vorba. Rolul M.Ţ.R. e tocmai să încerce să păstreze cât se poate din această paradigmă, acest stil de viaţă, ameninţat să moară definitiv. De asta se numeşte „muzeu”. Iar dumneavoastră nu aveţi dreptul moral să acceleraţi acest proces, să contribuiţi – tocmai din postul de director al instituţiei ce are rolul de a o păstra – la dispariţia ei mai rapidă. Sunteţi ca un medic, chemat să salveze un pacient, care îl eutanasiază. Cum de nu percepeţi acest tragic conflict de constiinţă, care ar trebui să nu vă lase să dormiţi noaptea? De ce nu vă alegeţi un alt post, unde să nu faceţi atâta rău?
    Am invocat ipoteza că aţi avea conflicte de conştiinţă. Vă fac complimentul de a crede că aveţi totuşi nişte convingeri, că nutriţi nişte credinţe sincere, că aderaţi la nişte valori, fie ele şi ceea ce numim noi „nonvalorile postmodernităţii”, care includ libertinajul şi dreptul la pornografie şi pedofilie. Îmi place să cred că aveţi totuşi o opţiune axiologică, fie ea şi – după noi – eronată, şi că nu e doar un cras oportunism. Vă acord prezumţia de nevinovăţie şi nu plec de la premisa că doar executaţi un ordin primit de sus, de dragul carierei politice sau ca să vă păstraţi scaunul.
    Ar fi prea de tot trist.

    În concluzie, domnule Niţulescu, nu e nici pe departe vorba de o luptă între angajaţi şi lege, între nişte ciudaţi retardaţi care-şi zic „tradiţionalişti”, care refuză modernitatea şi „progresul”, şi dumneavoastră, „vizionarii” care vreţi să sincronizaţi România cu civilizaţia secularizată occidentală modernă, să o scoateţi dintr-un „ev mediu” al întârzierii şi barbariei. Nu. E vorba de o ţară mică, cu nişte valori spirituale tradiţionale, frumoase, care dispar sub invazia unor non-valori. Că sunteţi sau nu de acord cu aceste valori tradiţionale, nu e relevant. Relevant e că, vreţi-nu-vreţi, ele sunt valorile inerente, structurale, ale Muzeului pe care-l conduceţi. Că ele au definit timp de secole şi continuă să definească identitatea unui popor, iar dumneavoastră le-aţi condamnat (fără să vă dea nimeni acest mandat) şi le grăbiţi anihilarea dintr-o postură unde din păcate aveţi puterea de a contribui la acest proces.
    Veţi întreba: dar mie, care scriu, şi semnatarilor protestului, cine ne-a dat mandatul de a face o asemenea pledoarie? Vă răspund: Tradiţia în numele căreia vorbim, pe care am studiat-o şi din care v-am putea cita nenumarate pagini şi autori, mii de instanţe pe care le reprezintă poziţia de pe care vorbim. Nu noi spunem ceea ce spunem, ci secolele din spatele nostru, care confirmă că aceasta a fost viziunea tradiţională românească. Nu trebuie să fiţi de acord cu ea, să vi-o însuşiţi ca viziune de viaţă proprie, ca noi. Trebuie doar să respectaţi trecutul acestei ţări şi să nu angrenaţi Muzeul Ţăranului Român într-o acţiune împotriva acestui trecut, pe care e chemat să-l apere, nu să-l oblitereze.
    Abolirea memoriei colective a unui popor este o crimă. Acţiunea pe care vreţi s-o comiteţi echivalează cu o lovitură de topor în cap administrată unui ţăran bătrân.
    Un ţăran care ar putea fi bunicul meu sau al dumneavoastră.

    Cu tot respectul pe care vi-l voi purta şi vi-l va purta o ţară întreagă dacă veţi face gestul de onoare al demisiei, arătând public că sunteţi un om de caracter,

    Andrei Dîrlău

  17. rectific, scuze, am postat-o in jur de 3 sau 4 februarie a.c., la inceputul lunii lgbt. Nu ca tin neaparat sa o vad aici, dar ma gandesc ca ar putea fi de folos pentru a le argumenta ca nu avem un limbaj troglodit asa cum ne acuza.
    Doamne ajuta si post cu folos

  18. Pingback: Derapaj grav al ministrului culturii Daniel Barbu. "ETICA RESPONSABILITATII", invocata pentru a SUSTINE DIFUZAREA FILMULUI GAY de la Muzeul Taranului Roman! - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  19. Pingback: Sociologul ILIE BADESCU la "Cuvinte din taceri" (video) si in "Familia ortodoxa": OMUL POSTMODERN INTRE AGRESIUNEA IDEOLOGIILOR, LUCIFERISM, CULTURA PLACERII SI "CULTURA MANGAIERII" LUI DUMNEZEU - Razboi întru Cuvânt - Reco
  20. Pingback: Update – PRO TV PREGATESTE MAREA REEDUCARE PRIN DIVERTISMENT: Emisiunea “Patru nunti si-o provocare” va promova un CUPLU HOMOSEXUAL, care va fi “CUNUNAT” de o “preoteasa” protestanta! - Recomandari
  21. Pingback: De ce Biserica se opune sodomiei?/ EXISTA VINDECARE PENTRU INCLINATIILE NEFIRESTI?/ Puterea propagandei gay, corectarea realitatii si crima de a gandi normal/ CUI II PASA CU ADEVARAT DE HOMOSEXUALI?/ Noua revolutie totalitara - Recomandari
  22. Pingback: PROTEST FATA DE LICHIDAREA MUZEULUI TARANULUI ROMAN. Scrisoare deschisa catre ministrul Daniel Barbu - Recomandari
  23. Pingback: După 28 de ani… INFIINTAREA MUZEULUI ȚĂRANULUI ROMÂN, ”sarbatorita” cu filmul 120 bpm. Proiectia a fost intrerupta de cativa protestatari/ ”ISTERICII DEPLASATI” sau ”deplorabilii” României/ Purtatorul de cuvant al PATRIARHIEI crede ca f
  24. Pingback: ATITUDINEA BISERICII FATA DE HOMOSEXUALITATE si PROPAGANDA PACATELOR IMPOTRIVA FIRII. Pr. Vasile Gordon: “Da, familiei după randuiala. Nu, familiei lgbt!” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare