“Amintiri din casa harului”: PARINTELE DUMITRU STANILOAE evocat de ucenici, intelectuali, preoti, teologi si ierarhi, la Patriarhie intr-un congres international. CALDURA FILOCALIEI INTRUPATE si FORTA IUBIRII DESAVARSITE (VIDEO)

5-10-2013 14 minute Sublinieri

“Un teolog desăvârşit al iubirii într-o vreme a urii, al comuniunii într-o vreme a individualismului feroce şi al rugăciunii neîntrerupte, sârguitoare şi lucrătoare într-o vreme în care se vorbeşte mai mult despre Dumnezeu decât cu Dumnezeu“. (Elena Solunca-Moise)

***



sursa: Congresul de teologie „Dumitru Stăniloae”, la finalULTIMA ZI A CONGRESULUI ”DUMITRU STĂNILOAE” si Părintele Stăniloae în amintirile fiicei sale

***

  • Ziarul Lumina:

Prof. Maria Vîrcioroveanu/ Amintiri din „casa harului“:

Păstrăm în inimi bucuria şi căldura acelui ceas de „taină“ când ne adunam buchet acolo, seară de seară, la „casa harului“, cum o numeam. „Azi“, am sosit puţin mai devreme, ceilalţi aveau să apară în câteva minute. Stau pe canapeaua din faţa biroului, în aşteptare. Părintele aduce o carte şi scrie pe ea dedicaţia. Privindu-l aplecat deasupra paginii, aşa, cu pleoapele lăsate, având pe chipul său blând lumina şi bucuria gândului îndreptat spre acela căruia o dedica, are înfăţişarea unui sfânt dintre marii sfinţi părinţi mărturisitori, văzători cu Duhul.

Este atâta pace, atâta aşezare în atmosfera acestei încăperi, atâta lumină ca la un început de lume. Totul îţi vorbeşte despre frumos: icoanele pe sticlă, vechi, cu patina vremii, vorbesc despre un adânc de suflet românesc, poate mai ferm şi mai limpezit decât altunde la noi. Cărţile, ce par a îmbrăca pereţii, sunt puse în rânduială, aşa ca şi conţinutul lor. Ceasul de masă străbun, cu ticăitul lui energic, regulat, măsoară vremelnicia. Simţi cum coboară în tine, binefăcător, armonia şi pacea din jur. Apoi se aude soneria de la intrare şi măicuţa preoteasă deschide grabnic: „Ooo, ce bucurie! Bine aţi venit copii! Bine aţi venit, dragii mei! Intră cu toţii, vreo şapte la număr, în camera cât o chilie, dar pentru suflet cât o catedrală impunătoare. Părintele îi întâmpină cu zâmbetul dânsului cald, care şterge umbrele atozilnicului înnegurat. Îi sărută mâna cu evlavie şi se aşază pe aceeaşi canapea, strâns, unul lângă altul, mai aduc un scaun, ca să încăpem. Aşa era mereu, cu fiecare zi numărul nostru sporea.

În colţişorul „cel mai de acasă“

cu-pr-staniloaeEram acolo, în vremi de căutări în ceaţă, sub ceruri zăbrelite; eram şi în cele care păreau a deschide zări nădăjduitoare. Eram de sărbători sfinte, colindători cu colinda mută, pitită în inimi, orfane de cuvintele binevestitoare, dar eram acolo şi atunci când plini de elan şi bucurie, glăsuiam slobod, cât puteam de tare, cântecele străbune despre Maica Preacurată cu Pruncul Său şi Mântuitorul nostru, Iisus Hristos-Mesia. Atunci ne simţeam „acasă“, în colţişorul „cel mai de acasă“ al sufletului nostru. Eram acolo cu doruri curate de împliniri poate prea înalte pentru puterile noastre. Părintele ne intuia mişcările gândului. Avea darul de a transmite binele, de a ne creşte încrederea. Dacă din mărturisirile noastre reieşea vreo cugetare nedreaptă, îl vedeam lăsând uşor pleoapele, tăcut, parcă lăsându-ne să mai reflectăm. Corectarea intervenea subtil, aproape neobservat, parcă venind de la noi. Ne reda astfel încrederea şi totodată bucuria. Învăţam să privim în noi, să ne întoarcem spre noi, smerindu-ne. Ne stăteau în faţă Sfinţii Părinţi filocalici, ca nişte munţi de lumină. Încercam să urcăm, dar ne dădeam seama că nu suntem pregătiţi, că este greu urcuşul. Ne lipseau coarda şi pitonii, dragostea curată, jertfelnică şi credinţa de foc. Atunci, în clătinarea noastră, îi simţeam mâna sigură, puternică şi iubitoare cum ne susţinea şi ne ferea de alunecări şi de cădere.

Ne-a vorbit odată părintele despre credinţa copiilor: simplă, curată, fermă, neîndoielnică. Când au examene, în drumul lor spre şcoală, intră într-o biserică să îşi facă o cruce şi să îşi atingă stiloul de icoane, fiind siguri că primesc tot ajutorul. Nu se îndoiau. „Asta este teologie adevărată“, spunea cu duioşie. Sfânta curăţie şi nevinovăţie a copiilor! Sfântul Nectarie n-a trimis el o scrisoare lui Dumnezeu cerându-i să-l ajute? Celor cu inima curată li se descoperă Dumnezeu, spunea un sfânt părinte din vechime.

Constatam multă dragoste a dânsului pentru copii. A venit odată o doamnă cu nepoţica ei, o fetiţă care avea un mic handicap: nu putea să lege uşor propoziţiile. Avea însă o mare nevoie de dragostea oamenilor. Aceasta era înţelesul, miezul existenţei ei, ca respiraţia. De aceea, toţi cei care o cunoşteau o iubeau. Nu ştia ce este ura. Cum a intrat în casă s-a îndreptat spre părintele şi măicuţa: „Mă iubiţi?“ – „Te iubim“, a fost răspunsul. „De ce mă iubiţi? Mă iubiţi mult? Cât de mult? Până la Dumnezeu? Dar cât este până la Dumnezeu? Tot aşa de mult îi iubiţi şi pe ceilalţi? Dar cel mai mult pe mine, nu-i aşa?“ Întrebări fundamentale pentru orice creştin şi cât de complexe şi profunde răspunsuri se cer pentru teologi.

Marea putere în rugăciune a sfinţiei sale

maria-staniloaeVeneam din lumi cu preocupări şi experienţe felurite: academicieni, cercetători în ştiinţe, fizicieni, matematicieni, filozofi, poeţi, actori. Veneau şi înalte feţe duhovniceşti, de la noi sau de altunde, din apus şi din răsărit, trăiau cu toţii bucuria prezenţei de sfinţenie şi a binecuvântării sfinţiei sale. Eram ca o familie, ne simţeam una cu bucuriile, cu încercările noastre.

„Ieri“, Horea Paştina a venit cu o veste mare care i-a bucurat şi i-a impresionat până la lacrimi pe părintele şi măicuţa; ca şi pe noi. Au înfiat trei copii orfani pe care Emilia, soţia lui, i-a adus de la Jercălăi, unde ea restaura pictura bisericii.

Într-un alt „ieri“, Horea a venit cu un portret pictat de el, portretul părintelui, pe care îl expune în prima sa expoziţie, la Sala Dalles. Marin Sorescu, poetul îndrăgit de noi, care nu lasă din mâini Filocalia, a adus cartea părintelui pe care a insistat să o editeze la editura sa: „Reflexii asupra spiritualităţii româneşti“. Doctoriţa Ştefania ne-a sugerat o faptă creştinească minunată pe care a şi pus-o în aplicare. Simţea datoria de a face ceva pentru sufletele celor care, părăsiţi în spitale, neîngropaţi creştineşte, au servit studenţilor ca subiecte pentru studiu. Ea a făcut zeci, poate sute de pomelnice pe care, însoţindu-le cu o sumă modestă, le trimitea la mănăstiri. Sensibilizaţi şi impresionaţi, călugării le cereau apoi în continuare, fără nici o recompensă. O faptă mult lăudată şi încurajată de părintele.

Am simţit totdeauna marea putere în rugăciune a sfinţiei sale; în viaţă, ca şi după „plecare“. Le-am simţit într-o clipă când nu mai exista posibil nici un ajutor omenesc. O măicuţă din grupul nostru a căzut la o boală incurabilă care o ameninţa cu sfârşitul grabnic. Era ajunul Sfântului Dimitrie, anul 1994, un an după „plecarea“ sfinţiei sale. L-a visat apărându-i în faţă şi spunându-i să se liniştească pentru că are s-o ajute. A doua zi, făcându-se Maslu în casa bolnavei, după pericopa ultimei Evanghelii şi după mirungere, ea s-a sculat din genunchi, complet sănătoasă, spre stupoarea medicilor, care nu înţelegeau ce s-a putut petrece. Noi însă am înţeles: acolo, lângă ea, fusese părintele nostru drag în rugăciune.

În rugăciune suntem şi noi azi, ca şi ieri, şi ca mereu cât vom trăi, pentru ca sufletul sfinţiei sale să fie în loc luminat împreună cu sfinţii din Biserica de Sus, înălţat din Slavă în Slavă.

Biserica din satul părintelui Stăniloae

vladeni_1Localitatea Vlădeni, jud. Braşov, străjuită de Munţii Măgura Codlei, este locul unde s-a născut în ziua de 16 Brumar a anului 1903 părintele Dumitru Stăniloae. Mergând pe DN1, între Braşov şi Făgăraş, cum te apropii de Vlădeni, zăreşti monumentala turlă a bisericii ce parcă sfredeleşte cerul, lăcaş în care părintele teologiei româneşti a primit Sfânta Taină a Botezului şi unde revenea, cu drag, pentru a sluji Sfânta Liturghie.

Biserica din Vlădeni este lăcaşul sfânt în care pruncul Dumitru s-a lăsat prins în mrejele frumuseţii ortodoxiei, unde s-a apropiat pentru prima dată de Sfintele Taine ale Mântuitorului, unde a auzit primele cântări de laudă aduse lui Dumnezeu, unde s-a rugat şi unde avea să revină ca preot pentru a sluji atunci când se afla pe plaiurile natale.

Slujitorul de azi al bisericii din Vlădeni este părintele Ionuţ Ilea, un preot tânăr şi inimos, care încearcă să păstreze vie memoria părintelui Stăniloae în comunitate, restaurând casa memorială şi îngrijind lăcaşul de cult cu hramul „Sfântul Vasile cel Mare“.

Biserica a fost construită de oamenii din zonă, români neaoşi, o comunitate autentică de transilvăneni.

„Într-un sat de iobagi, o comunitate în care, în acea vreme, în afară de primarul George Zorca, tatăl părintelui Iacob Zorca – fost memorandist -, şi de notar, nu avea nimeni salariu, s-a putut ridica această monumentală biserică. Lăcaşul s-a dorit a fi o expresie vie a ortodoxiei şi a românismului, care au dăinuit în sufletele lor şi s-au repercutat grandios în construirea acestei biserici. S-a construit în doar trei ani de zile, cu eforturi imense“, începe părintele paroh povestea sfântului lăcaş. Biserica se vede din orice colţ al satului, iar din turn poţi vedea până la Codlea.

[…]

Congres internaţional la Patriarhia Română (4 oct.)

Ieri, au început la Palatul Patriarhiei lucrările Congresului Internaţional de Teologie „Receptarea operei părintelui Dumitru Stăniloae astăzi“. Sesiunea festivă din Aula Mare „Teoctist Patriarhul“, moderată de Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, a fost deschisă de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în prezenţa reprezentanţilor instituţiilor statului, a ierarhilor, oamenilor de cultură şi a participanţilor din ţară şi străinătate. Tot ieri a avut loc şi vernisarea expoziţiei „Opera părintelui Stăniloae“. Astăzi, lucrările continuă în Sala „Conventus“ din Palatul Patriarhiei.

Sesiunea festivă deschisă de către Patriarhul României, care a rostit cuvântul „Anul comemorativ «Dumitru Stăniloae» – recunoştinţă, comuniune şi conlucrare“, a continuat cu mesajul transmis din partea Secretariatului de Stat pentru Culte de Victor Opaschi, secretar de stat, care a subliniat că victor-opaschi_robertevocarea personalităţii celui mai de seamă teolog român modern reprezintă un imens serviciu adus societăţii româneşti, care are din ce în ce mai multă nevoie de modele, iar astfel de modele nu trebuie să fie puse în vitrină şi contemplate cu melancolie, ci reactualizate şi promovate în permanenţă.

„Este rolul teologilor să scoată în evidenţă virtuţile sale duhovniceşti. Eu însă vreau să subliniez că părintele Stăniloae leagă Occidentul raţionalist de Orientul contemplativ. Astăzi, părintele Stăniloae nu mai este doar celebrul teolog român. El este un european care oferă ţării noastre vocaţie europeană deplină şi ne individualizează ca naţiune. Părintele Stăniloae a ridicat teologia românească la rang de ştiinţă. A ştiut poate cel mai bine să aşeze într-un singur discurs, deopotrivă duhovnicesc şi ştiinţific, religiozitatea atât de profundă a românilor. A legat în acelaşi discurs teologic trăirea credinciosului simplu de la ţară de teoriile complexe ale filosofiei germane. A explicat viaţa în Hristos atât pe înţelesul intelectualilor, cât şi pe cel al oamenilor simpli. Pentru mine, părintele Stăniloae este chiar mai actual în secolul al XXI-lea decât în secolul trecut“, a spus Victor Opaschi.

Datorită rigorii sale ştiinţifice şi probităţii sale intelectuale, opera părintelui Dumitru Stăniloae este cunoscută astăzi şi în mediul academic occidental şi nu numai. Complexitatea personalităţii şi operei sale a determinat primirea părintelui Dumitru Stăniloae în Academia Română. În acest sens, acad. Ionel acad.-ionel-haiducHaiduc, preşedintele Academiei Române, l-a numit pe părintele Stăniloae cel mai mare filosof-teolog al României, dar şi un mare patriot. Ca slujitor al ştiinţei, m-am oprit asupra următoarelor cuvinte ale părintelui Stăniloae: «Să vorbim despre ştiinţă şi credinţă. Ştiinţa ne lasă închişi în descrierea legilor diferitelor existenţe, dar nu vrea să ştie că aceste legi trebuie să fie de la Cineva mai presus de legi. Ea nu explică nimic, descrie numai. Descrie mai mult legile lumii materiale. În secolul al XIX-lea se credea că ştiinţa poate să cunoască şi cele spirituale, dar nu le poate cunoaşte». La aceste cuvinte ale părintelui Stăniloae ar trebui să se gândească fiecare om al ştiinţei“, a subliniat acad. Ionel Haiduc.

Mesajul din partea Universităţii Bucureşti a fost transmis de către prof. univ. dr. Mircea Dumitru, rectorul acestei instituţii, care a subliniat complexitatea spiritualităţii noastre ortodoxe şi mircea-dumitru-rector-universitatea-bucuresticontribuţia marelui teolog român, ce s-a impus prin profunzimea spirituală, prin investigarea completă a izvoarelor şi claritatea expunerii.

„Părintele Stăniloae este, prin copleşitoarea sa operă şi prin influenţa pe care a exercitat-o, cel mai important şi fecund teolog ortodox al veacului al XX-lea (…). Savant de o adâncă şi subtilă cultură teologică şi umanistă, suflet cald şi luminat, de o rară blândeţe, bunătate şi sensibilitate, aşa cum îl evocă cei care îl descriu şi l-au cunoscut, părintele Dumitru Stăniloae nu concepea teologia altfel decât ca pe o întâlnire autentică şi vie a oamenilor obişnuiţi cu Dumnezeu Cel viu. Forţa mereu actuală a teologiei părintelui Stăniloae izvorăşte din puterea iubirii. Opera sa poate fi interpretată ca un răspuns dat iubirii lui Dumnezeu. Fără îndoială că şi studierea, exegeza şi descifrarea semnificaţiilor operei părintelui Dumitru Stăniloae izvorăsc din aceeaşi iubire pentru înţelegere, cunoaştere şi adevăr, pe care exegeţii săi o arată faţă de ideile profesorului şi faţă de dezvoltarea lor. Aşa cum spunea chiar profesorul însuşi, teologia sa îşi va împlini rostul prin plămădirea şi cultivarea în sufletele şi minţile celor care se apleacă asupra ei a puterii iubirii de a dezvolta ideile teologice“, a reliefat prof. univ. dr. Mircea Dumitru.

Comunicări ştiinţifice

pr.-prof-stefan-buchiu-După sesiunea festivă de deschidere a lucrărilor congresului au urmat trei comunicări ştiinţifice. Pr. prof. univ. dr. Ştefan Buchiu, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti, a vorbit despre receptarea operei părintelui Dumitru Stăniloae în teologia academică românească, arătând că aceasta „reprezintă o realitate sigură şi de mare amplitudine, ilustrată la nivel naţional în cadrul învăţământului teologic universitar prin interesul manifestat de profesorii de teologie dogmatică de a utiliza, fructifica şi promova în rândul studenţilor contribuţia inegalabilă a gândirii celui mai cunoscut, tradus, comentat şi interpretat teolog ortodox român“.

Pr. prof. univ. dr. Ioan Teşu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, a vorbit despre receptarea operei părintelui profesor Dumitru Stăniloae în viaţa şi spiritualitatea monahală, prezentându-l pe marele teolog român drept istoric şi aghiograf al monahismului ortodox. În comunicarea sa ştiinţifică, părintele Ioan Teşu a amintit o serie de aprecieri ale unor ierarhi şi monahi cu viaţă îmbunătăţită privind modelul sublim de viaţă duhovnicească şi de gândire teologică al părintelui pr.-ioan-tesuDumitru Stăniloae, concluzionând:

„Părintele Stăniloae este un dar de mare preţ, făcut de Dumnezeu Ortodoxiei întregi, în vremuri de relativizare a valorilor morale şi spirituale. Operele sale transmit, ‹‹cu putere multă››, îndemnul la descoperirea şi preţuirea, la aflarea şi practicarea idealului de viaţă creştin – mântuirea. În măsura în care va reuşi să evalueze autentic înalta şi duhovniceasca învăţătură a părintelui profesor Dumitru Stăniloae, omul contemporan, fie el monah sau mirean, şi nu doar teolog, va avea şansa de a-şi redescoperi vocaţia sa sfântă; se va redescoperi pe sine în ceea ce are mai sfânt şi adânc, mai bun şi mai înalt“.

Doamna Elena Solunca-Moise, redactor principal al revistei „Academica“ a Academiei Române şi purtător de cuvânt al acestei instituţii, a prezentat comunicarea cu titlul „Receptarea operei părintelui profesor Dumitru Stăniloae în cultura laică“, descriindu-l drept

„un teolog desăvârşit al iubirii într-o vreme a urii, al comuniunii într-o vreme a individualismului feroce şi al rugăciunii neîntrerupte, sârguitoare şi lucrătoare într-o vreme în care se vorbeşte mai mult despre Dumnezeu decât cu Dumnezeu“.

Domnia sa a arătat sinteza moştenirii lăsate de părintele Stăniloae: „Ne-a învăţat să fim contemporani cu veşnicia“.

Diploma şi medalia omagială „Părintele Dumitru Stăniloae“

Sesiunea a II-a a Congresului internaţional a fost moderată în Aula Mare a Palatului Patriarhiei de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului. Înaltpreasfinţia Sa a vorbit despre contribuţia părintelui Dumitru Stăniloae la conturarea unei teologii liturgice prin monumentala lucrare „Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă“ care oferă în teologia ortodoxă românească cel mai important comentariu la Sfânta Liturghie.

„Teologia părintelui Stăniloae este o teologie vie, care a fost trăită în viaţa profesorilor noştri, în activitatea lor, dar şi a studenţilor. Din punct de vedere liturgic, o mare lucrare a părintelui este volumul «Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă», care ne-a ajutat enorm de mult şi ne ajută şi în prezent ca să pătrundem în tainele celei mai importante slujbe a cultului nostru: Taina Sfintei Liturghii. Din punct de vedere personal, ne-am concentrat amintirile şi preţuirea noastră pentru părintele printr-o mică sintagmă: «blândeţea iubitoare a slujitorului erudit». Am cunoscut şi ne-am împărtăşit de acea blândeţe, care exprima atâta preţuire faţă de noi, cei care urcasem o treaptă mică pe scara teologiei“, a spus IPS Mitropolit Laurenţiu.

Personalitatea părintelui Dumitru Stăniloae a fost evocată de Lidia Stăniloae, fiica teologului român, care a rostit un bogat cuvânt plin de mărturii personale inedite despre viaţa din familia părintelui Stăniloae.

„Părintele Stăniloae iubea munţii şi în copilăria mea i-am urcat des împreună. Se oprea din loc în loc şi se uita împrejur: «Doamne, ce frumos este!», ne spunea; «Ce minunată e lumea pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu!» Această capacitate de a sesiza minunea creaţiei l-a însoţit toată viaţa, l-a caracterizat în tot ceea ce a făcut. A primit de la Dumnezeu darul de privi în profunzime ceea ce ne înconjoară şi de a înţelege că în orice vedem se manifestă puterea lui Dumnezeu. Avea convingerea că El ne-a lăsat o lume a minunilor şi că trebuie să fim conştienţi de acest dar care reflectă dragostea Creatorului pentru creaţia sa, dar ale cărui semnificaţii sunt mult mai adânci decât ceea ce noi, prin înţelegerea noastră limitată, ni se pare că putem explica“, a spus Lidia Stăniloae.

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a acordat, în semn de preţuire pentru contribuţia pe care o aduc la promovarea operei şi gândirii părintelui Dumitru Stăniloae, Diploma şi Medalia omagială „Părintele Dumitru Stăniloae“ doamnei Lidia Stăniloae şi profesorului Mircea Dumitru, rectorul Universităţii Bucureşti. Toţi cei prezenţi în Aula „Teoctist Patriarhul“ au vizionat la sfârşitul sesiunii filmul documentarPărintele profesor Dumitru Stăniloae“, realizat de Televiziunea Trinitas a Patriarhiei Române.

În cea de-a doua parte a zilei, lucrările congresului s-au desfăşurat în Sala „Conventus“ din Palatul Patriarhiei. Cea de-a treia sesiune a fost moderată de IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, şi a reunit comunicările ştiinţifice ale PS Mitrofan Kodic, Episcopul sârb al Americii de Est („Privire comparativă între teologia părintelui Dumitru Stăniloae, teologia Sfântului Nicolae Velimirovici şi cea a cuviosului Justin Popovici“), prof. univ. dr. Hermann Pitters („Receptarea operei părintelui Stăniloae în spaţiul german“), pr. dr. Jean Boboc („Receptarea operei părintelui Stăniloae în spaţiul francofon“), pr. dr. Ioan Ioniţă („Aspecte ale receptării teologiei părintelui Stăniloae în spaţiul nord-american“) şi prof. univ. dr. Christos Arabatzis („Receptarea operei părintelui Dumitru Stăniloae în mediul academic grecesc“). Cea de-a patra şi ultima sesiune a zilei de congres internaţional a fost moderată de conf. univ. dr. Cristinel Ioja, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Arad. Comunicările ştiinţifice au fost susţinute de arhim. prof. Marcel Pavuk („Învăţătura despre patimi şi lupta împotriva acestora în operele părintelui Dumitru Stăniloae şi ale asceţilor ruşi din sec. XIX: analiză comparată“), conf. univ. dr. Ciprian Streza („Importanţa viziunii liturgice şi ascetice a părintelui Dumitru Stăniloae privind chemarea omului de a intra prin Hristos la Tatăl, în stare de jertfă“) şi conf. univ. dr. Emil Bartoş („Doctrina despre justificare prin credinţă în teologia ortodoxă şi reformată. Un studiu comparativ între gândirea părintelui Dumitru Stăniloae şi Jean Calvin“).

Lucrările Congresului de Teologie, intitulat „Receptarea operei părintelui Dumitru Stăniloae astăzi“, continuă cu sesiunile V-VIII desfăşurate în Sala „Conventus“ din Palatul Patriarhiei, urmând a se încheia mâine, 5 octombrie, cu slujba parastasului oficiată la mormântul părintelui Dumitru Stăniloae de la Mănăstirea Cernica.

(Ioan Buşagă, Marius Nedelcu, Alexandru Briciu)

Expoziţie cu operele părintelui Dumitru Stăniloae

expozitie_robertIeri, la ora 11:30, în Sala „Europa Christiana“ din Palatul Patriarhiei a fost vernisată expoziţia „Opera părintelui Dumitru Stăniloae“, realizată de Biblioteca Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. „Biblioteca Sfântului Sinod şi-a propus prin organizarea expoziţiei dedicate operei părintelui Dumitru Stăniloae să reliefeze cele mai importante rezultate ale gândirii sale teologice care au văzut lumina tiparului, astfel încât pot fi văzute lucrările teologice de căpătâi ale părintelui. Un segment special este ocupat de Filocalia tradusă de părintele Stăniloae. Pot fi văzute ediţii bibliofile cu dedicaţii ale părintelui către diferite personalităţi şi am aşezat lângă acestea şi reeditările realizate la iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Avem prezentată şi publicistica părintelui, care a scris vreme de cinci decenii la «Telegraful Român», precum şi la alte reviste. De asemenea, am pus accent şi pe receptarea operei părintelui în mediul teologic academic internaţional“, a spus arhim. Policarp Chiţulescu, directorul Bibliotecii Sfântului Sinod.

Receptarea operei părintelui Dumitru Stăniloae astăzi“

Lucrările Congresului Internaţional de Teologie „Receptarea operei părintelui Dumitru Stăniloae astăzi“ au continuat ieri, 4 octombrie, cu alte patru sesiuni în Sala „Conventus“ a Palatului Patriarhiei. Fiecare sesiune a cuprins o secţiune dedicată dezbaterilor în cadrul cărora participanţii au avut posibilitatea să solicite completări sau să nuanţeze informaţiile din prelegerile susţinute.

În a doua zi a congresului dedicat comemorării părintelui profesor Dumitru Stăniloae, lucrările sesiunii a V-a au fost moderate de pr. prof. dr. Dumitru Megheşan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Oradea. Primul referenţiar al sesiunii a fost părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard, Parohia Louveciennes, Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale, care a susţinut comunicarea „Hristos, supremul Ipostas dintre ipostasurile create, la părintele Stăniloae“, temă de mare actualitate în ceea ce priveşte antropologia, mai ales în Franţa, care cunoaşte o profundă criză spirituală.

„Faptul că, prin unirea ipostatică, Cuvântul S-a făcut Ipostasul suprem al ipostasurilor create, după cum ne arată părintele Dumitru Stăniloae, este de cea mai mare importanţă pentru istoria umanităţii; de o importanţă covârşitoare pentru vremea noastră dacă ştim să înfăţişăm, pe acest temei, viaţa în Hristos ca fiind calea supremei împliniri pentru persoana creată, viaţa creştină ca fiind tot ce poate fi mai umanizant pentru fiinţa umană. Mărturia părintelui Dumitru îi întăreşte pe creştinii zilelor noastre, oferindu-le, pentru cateheză, pentru pastoraţie şi pentru misiune la cei care încă nu cred, elementele unei propovăduiri pozitive, constructive şi convingătoare. Pentru aceasta, aducem slavă lui Dumnezeu Care a dăruit asemenea harismă profetică robului Său, părintele Dumitru Stăniloae de fericită pomenire“, a spus părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard.

[…]

„Adevărul filocalic creionează în manieră corectă taina persoanei umane în comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii“

Părintele lect. dr. Gheorghe Holbea, prodecanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti, a reliefat implicaţiile apariţiei Filocaliei româneşti pentru teologia şi viaţa bisericească,veritabil far de lumină într-un context dominat de întuneric şi beznă“.

Originile neo-sintezei patristice din secolul XX sunt înfipte în solul Filocaliei din care au rodit treptat direcţiile noi şi creatoare ale teologilor ortodocşi în demersul lor de redobândire a «cugetului patristic». Actualitatea şi eficienţa Filocaliei româneşti constau, pe de o parte, în faptul că reprezintă una dintre cele mai importante surse ale renaşterii patristice din secolul XX, iar, pe de altă parte, în faptul că Filocalia este o voce profetică pentru omul bântuit de ideologiile totalitare, oferind viziunea autentică asupra a ceea ce reprezintă persoana umană şi dând mărturie creştină în vremi de dezorientare şi haos antropologic.

În societatea postmodernă, confruntată cu fenomene ca secularizarea şi globalizarea, violenţa sub toate formele şi aspectele ei, cu individualismul ca o cultivare exagerată a sinelui, cu progresul tehnic şi cel ştiinţific ce au transformat omul în maşină şi numeroase alte forme degradante ce atentează la taina persoanei, la demnitatea şi valoarea unică a acesteia, adevărul filocalic creionează în manieră corectă taina persoanei umane în comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii“, a subliniat părintele Gheorghe Holbea.

Pr. prof. univ. dr. Ioan Tulcan, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad, a surprins particularităţi din viziunea părintelui Dumitru Stăniloae cu privire la teologie şi teologi şi a arătat modul receptării operei sale în teologia românească.

La 20 de ani de la trecerea la viaţa veşnică a părintelui Dumitru Stăniloae, teologia ortodoxă românească trebuie să facă un pas mai departe în ceea ce priveşte cunoaşterea, aprofundarea, evaluarea şi receptarea teologiei sale, pentru ca teologia noastră de astăzi să poată avea în permanenţă un înainte-mergător de asemenea anvergură care s-o inspire, s-o încurajeze, s-o motiveze pentru a rămâne mereu vie, proaspătă şi creatoare, după cum ne îndemna însuşi părintele Stăniloae“, a spus părintele Ioan Tulcan.

Ultimul referenţiar al sesiunii a V-a a fost publicistul Costion Nicolescu care a semnalat atât modul receptării părintelui Dumitru Stăniloae în cultura laică, cât şi felul în care prezenţa părintelui a influenţat pe cei care l-au cunoscut.

[…]

invitati-congres

Legaturi:

Cititi si:

***

Puteti viziona si asculta:


Categorii

1. Slider, Costion Nicolescu, Documentare/ Reportaje, Ierarhi romani, Lidia Staniloae, Pagini Ortodoxe, Parintele Holbea, Parintele Staniloae, Preoti si duhovnici romani, Sarbatori, comemorari, sfinti, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la ““Amintiri din casa harului”: PARINTELE DUMITRU STANILOAE evocat de ucenici, intelectuali, preoti, teologi si ierarhi, la Patriarhie intr-un congres international. CALDURA FILOCALIEI INTRUPATE si FORTA IUBIRII DESAVARSITE (VIDEO)

  1. Pingback: “IUBIREA INVINGE MOARTEA”. PARINTELE STANILOAE despre REINCARNARE, SIMTUL TAINEI, comuniune, satul traditional, Filocalie, RABDARE SI IUBIRE, sensul mortii si VALOAREA PERSOANEI (video inedit din Arhiva TVR) -
  2. Pingback: PARINTELE DUMITRU STANILOAE – TEOLOGUL – 110 ANI DE LA NASTERE. CUM L-AM CUNOSCUT PE PARINTELE DUMITRU STANILOAE – Evocari video: Pr. Gheorghe Holbea, Costion Nicolescu, Horia Pastina, Lidia Staniloae si altii - Recomandari
  3. Pingback: “Cuvinte din taceri” – Amintiri si confesiuni duhovnicesti remarcabile ale PARINTELUI GHEORGHE HOLBEA si ale duhovnicilor IUSTIN MIRON si PANTELIMON DE LA OAȘA. Modele, pilde si sfaturi pentru TINERI (video) - Recomandari
  4. Pingback: PARINTELE DUMITRU STANILOAE – OMUL, PREOTUL SI TATAL DESAVARSIT, in amintirea fiicei sale, LIDIA. Sfarsitul lumii paradisiace a satului romanesc si inceputul “vremurilor absurde, de cosmar”… care bat din nou la usa si azi -
  5. Pingback: PARINTELE DUMITRU STANILOAE – MARTURII SI EVOCARI: fiica Lidia Staniloae, nepotul Dumitru Horia Ionescu, Elena Solunca-Moise si pictorul Horea Paștina. “În puţin loc, câtă lărgime dintr-odată!” - Recomandari
  6. Pingback: Doamna Lidia Staniloae despre REZISTENTA BISERICII ORTODOXE SUB COMUNISM si despre “teroarea cea de toate zilele“, “atmosfera de delatiune, de incredibila densitate a dusmaniei si a urii“, de vanatoare de “dusmani ai poporulu
  7. Pingback: AMINTIRI INEDITE DESPRE PARINTELE DUMITRU STANILOAE. A fost cel mai bun suflet pe care l-am cunoscut | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: Crampeie inlacrimate de lumina si durere din VIATA PARINTELUI DUMITRU STANILOAE, sfantul mare teolog român, “NOBILUL” INCURABIL: “Da, ăsta era tata. Ceilalţi erau mai importanţi şi nu se gândea decât la ei…” | Cuvântu

Comentariile sunt inchise.

Formular comentarii
Stirile zilei

Carti

Documentare