Stiri despre protestele si violentele din Bucuresti de duminica (VIDEO): JANDARMII – COMPLICI CU HULIGANII, ABUZIVI CU OAMENII PASNICI?
Incredibil, Ministerul de Interne: Nu a fost o situatie exceptionala, de criza!
Numai trei protestatari, reţinuţi după violenţe
Generalul Pavel Abraham si Victor Ciutacu despre “disfunctionalitatile” grave si dubioase din modul de actiune a Ministerului de Interne si a Jandarmeriei in Bucuresti, in ziua de duminica, 16 ianuarie 2012:
***
- Stirile ProTV:
Vitrine sparte, masini si chioscuri incendiate. Luptele de strada din centrul Capitalei, in imagini
Imaginile violente pe care Romania nu le-a mai vazut de la mineriade. VIDEO si GALERIE FOTO
Bilantul protestelor de duminica: 59 de raniti in Capitala, 3 au ramas internati
Sorin Oprescu: Distrugeri pe o distanta de 6 km in Bucuresti. LISTA pagubelor produse de huligani
VIDEO. Dovada unei interventii haotice: ce pateste un jandarm cand foloseste spray-ul din dotare
- Realitatea.net:
Ultraşii lui Dinamo: “TARGET ATINS. Violenţa este un semnal interzis, dar necesar”
Ultraşii şi-au dat întâlnire pentru diseară PROTESTELE CONTINUĂ
- Gandul:
Filmarea gândul arată cum s-au infiltrat huliganii galeriilor de fotbal printre manifestanţi pentru a se bate cu jandarmii.
În timp ce mulţimea scanda în mod repetat “fără violenţă, fără violenţă“, huliganii au venit din zona Teatrului Naţional şi au început să se ocupe primele rânduri ale manifestanţilor, pentru a se poziţiona faţă în faţă cu jandarmii. Huliganii au venit în Piaţa Universităţii cântând imnul naţional.
Un domn nervos dă semne de nerăbdare şi vrea să forţeze barajul făcut de forţele de ordine. “Pe stradă bă, hai”, strigă el, în timp ce pe fundal se aude “jos Băsescu”. În ritmul sacadat al scandărilor de pe stadioane, huliganii îşi intră în rol: “Băsescu la puşcărie, la puşcărie, Băsescu la puşcărie”. Toţi poartă hanorace, au capul acoperit şi fulare pe faţă pentru a nu fi recunoscuţi. Lansează şi o serie de trivialităţi la adresa patronului Stelei, Gigi Becali, după care mai dau o dovadă de patriotism cântând “România, România, ole, ole, ole“. Continuă să scandeze “păcat, păcat de sângele vărsat”.
După ce s-au grupat în faţa jandarmilor au început războiul care a provocat haosul la protestele din Bucureşti.
ULTRAS REVOLUTION. Filmul protestului care a avut loc duminică seară în BUCUREŞTI – VIDEO
VIDEO. Un jandarm a agresat şi a înjurat un cetăţean pentru că voia să filmeze scene de la protest
PROTESTE ÎN BUCUREŞTI. Primul reţinut după violenţele de ieri: electricianul Mihai Căpăţână, pasionat de nazişti
- Antena3:
Suporter dinamovist: Noi protestăm faţă de Legea 4. Nu avem nimic cu Arafat, nici macar cu jandarmii
Cum arată jurnalistul Petre Nechita, la o zi după ce a fost ranit…
- VoxPublica:
Pe ei, pe mama lor! Dar care mamă? Mihai Goţiu
Cea mai simplă interpretare a vandalismelor de duminică seara din București ar fi că acei tineri au venit să se bată cu jandarmii, doar așa, de distracție. Pentru că asta scrie în ”fișa postului” unui membru de galerie de fotbal. Și, de cele mai multe ori, răspunsul cel mai direct e și cel mai veridic. Dar nu întotdeauna.
Ca fost jurnalist de sport (peste zece ani), am avut de-a face cu mulți membri ai galeriilor (cu unii am ieșit la bere, despre alții am scris, alții mi-au transmis că vor avea ei grijă de ușile și roțile mașinii mele). Nu am reușit să le înțeleg pe deplin motivele care îi mână în luptă, dar câteva lucruri tot am observat. Cea mai mare parte a acțiunilor lor violente sunt pe stadioane sau în imediata lor apropiere. De multe ori poți să stai, în amiaza mare, pe o terasă, la o bere cu ei crezând că ai în față unul dintre cei mai pașnici oameni din lume. În apropierea și pe stadioane, comportamentul lor se schimbă, ca și cum arena sportivă ar fi un teritoriu sacru, care trebuie să fie apărat de dușmanii care vin să-l cucerească (galeriile echipelor adverse) și/sau de intrușii care le contestă autoritatea și dominația asupra acelui spațiu (agenții și forțele de ordine).
Mult mai important decât spațiul de luptă este revendicarea luptei în sine. Fie că obțin mici victorii, fie că ies din confruntare cu spatele tăbăcit, cel care înfruntă agenții de securitate și forțele de ordine devin eroi. Confruntarea nu are sens dacă nu poate fi dovedită. În acest sens, interpretarea conform căreia membrii galeriei își acoperă gura cu fulare pentru a nu fi recunoscuți e total falsă: partea de sus a feței păstrează suficiente elemente distinctive după care pot fi identificați (cu atât mai mult cu cât majoritatea se află deja în bazele de date ale Jandarmeriei). Fularul peste gură ține de simbolistica revoltată și le oferă imaginea unei agresivități sporite. Dacă unora dintre ei le dai fularele jos îți vine să pufnești în râs – ”păi da bine măi, copile, tu vrei să te bați cu jandarmii?”, îți vine să-i spui. Dar, cum spuneam, pentru cei mai mulți dintre ei nu contează rezultatul final al luptei, ci confruntarea în sine și, mai ales, posibilitatea de a-și dovedi ulterior actele ”de bărbăție” (tot de revendicarea luptei ține și purtarea însemnelor distinctive ale galeriei și a fracțiunii din galerie din care fac parte).
O altă greșeală care se face e catalogarea membrilor galeriilor ca fiind (aprioric) ”marginali” (”băieți de cartier”, fără educație, loc de muncă, perspective, familii destrămate etc.). E o etichetă care le poate fi aplicată unora dintre ei, fără a putea însă generaliza: există și (multe) persoane cu studii superioare în galerii (mai rar, totuși, în fracțiunile ultras) și/sau cu situație stabilă (loc de muncă, venituri decente – cât pot fi de decente în această perioadă – familie, copii etc.).
În fine, punctul forte și, în același timp, punctul slab al galeriilor este mobilizarea lor foarte rapidă. După identificarea unei cauze și acceptarea ei, membrii acestor grupuri pot fi foarte ușor strânși pentru ”luptă” (de aici și slăbiciunea inerentă – pot fi foarte ușor manipulați, ”cauza” fiind acceptată fără o discernere foarte lungă, ”cauza” fiind mai degrabă un pretext, obiectivul real fiind ”lupta”).
Pentru ce această (lungă) introducere? Pentru a înțelege ce a fost tipic și ce atipic în violențele din București de duminică seara. Tipică e înfruntarea forțelor de ordine (uniforma și echipamentul de luptă al jandarmilor având efectul capei roșii în cazul taurilor). Atipic e locul de manifestare (înafara stadioanelor și a perimetrelor acestora). Tipic e fularul peste gură, dar atipică este lipsa altor elemente distinctive (simbolurile echipei favorite și a fracțiunii de galerie din care fac parte). De asemenea, atipică este lipsa revendicării acțiunilor (mai mult, unul dintre puținii lideri de galerii intervievați de presă – de la Dinamo, pe Realitatea TV – a negat organizarea vreunei confruntări cu jandarmii). Tipice sunt distrugerile, dar atipice obiectele distruse. Pentru că, pe stadioane, se distrug scaune și gradene fie pentru a-și face arme din ele, fie pentru a provoca pagube adversarilor (când e vorba de o galerie aflată în deplasare). Chioșcurile și mașinile incendiate și vitrinele sparte nu țin de această logică – nu și-au procurat nici ”arme”, iar proprietarii acestora nu erau ”adversari” (aici se cuvine o scurtă paranteză – asocierea cu ”huliganii” din 89, care au spart vitrine la Timișoara, e falsă: acele vitrine aparțineau statului și prin goliciunea lor reprezentau un simbol al sărăciei care i-a scos în stradă).
În minte îmi vin imagini cu așa-ziși ”mineri” din 90, din București, care îi așteptau la gară pe minerii veniți din Valea Jiului, pentru a-i ghida pe străzile Capitalei, către sediile partidelor istorice (PNȚ, PNL) și către Piața Universității. Cei care îi identificau pe ”golani” și-i asmuțeau pe minerii reali pe ei. Câți dintre ”revoltații” de aseară sunt cu adevărat membri ai galeriilor și câți provocatori din categoria acelor ”mineri” din 90, care au dat tonul și au identificat ”obiective”, s-ar putea să aflăm doar peste vreo 50 de ani, la deschiderea arhivelor. Cu siguranță, în față vor fi scoși (amendați și cu dosare penale) doar o mână dintre cei care s-au implicat ieri în conflicte și vandalizări. Întrebarea care se pune e cui i-au folosit aceste acțiuni?
Protestatarilor anti-Băsescu, pe ideea inducerii sentimentului de haos și de lipsă de control a situației? Puțin probabil: violențele au efect inhibator asupra protestenților pașnici. Mai mult, mass-media se focusează (și s-a focusat) asupra conflictelor, minimalizând o dezbatere reală asupra motivelor reale de nemulțumire. În plus, violențele împiedică realizarea unei liste de revendicări și identificarea unor posibili lideri ai protestelor, capabili să negocieze cu sistemul.
Puterii? Și da, și nu. Pe de o parte, discursul oficial îi poate cataloga pe protestatari ca fiind ”huligani”, o mare parte a nemulțumiților refuză să mai iasă în stradă pentru a nu fi asociați cu aceștia, revendicările sunt tratate superficial, fără o dezbatere reală (unde mai pui că există posibilitatea ca să nici să nu se ajungă la o cristalizare a unei liste de revendicări). Pe de altă parte, prețul plătit este foarte mare: haosul și lipsa de control denotă slăbiciune, cu efecte atât pe plan intern, cât și internațional. Un lider (Traian Băsescu) și o Putere constestată violent sunt lipsite de credibilitate. Negocierile cu societatea civilă s-ar desfășura de pe poziții de inferioritate, iar pe plan extern cu suspiciune.
Opoziției politice? Cu siguranță că decredibilizarea și slăbiciunile Puterii o avantajează. Doar că, așa cum s-au exprimat și cei de pe străzi și cum a răzbătut și din multe opinii și analize scrise deja, Traian Băsescu este ținta explicită a protestelor, însă ținta implicită este întreg sistemul politic autohton (sistem din care face parte și Opoziția). Chiar dacă, dintre toate părțile aflate în discuție, Opoziția ar fi (totuși) cea mai puțin afectată, ideea că s-ar afla la baza confruntărilor (provocând și manipulând ultrasii) e hazardată, pentru că îi lipsește capacitatea de a face așa ceva (bazele de date cu membrii galeriilor, posibilitatea de a acționa fără riscul de fi deconspirată.
Agențiile internaționale? În lipsa unui răspuns devisiv în privința celorlalte părți, nu poate fi exclusă din discuție nici această variantă. Agențiile vestice ies însă, din start, din calcul, pentru că interesul UE și SUA e clar pentru stabilitatea Puterii din România (indiferent de gradul mai mic sau mai mare de legitimitate internă pe care aceasta o are). Iar cele răsăritene (varianta cea mai plauzibilă, dar susținută exclusiv pe argumente speculative) au suficient de lucru în această perioadă la ele acasă.
Concluzia? Situația de duminică seara (haos, conflicte violente, incertitudine) este perdantă pentru toate părțile (protestatari, Putere, Opoziție). E un lose-lose-lose. Pe toată linia. O regândire și renogociere a sistemului este mai mult decât necesară. Atenție însă, o asemenea renegociere nu se referă doar la cea politică (între partidele din Coaliția de guvernare și cele ale Opoziției), ci la una socială în ansamblu. Iar cei care ar trebui să organizeze o asemenea negociere sunt tocmai cei care de vreo trei zile păstrează o tăcere nefirească (și iresponsabilă de la un anumit punct). Violențele și vandalismele, chiar dacă au ocupat cea mai mare parte a spațiului mediatic, nu reprezintă fondul problemei. E o diversiune (indiferent de sursa lor) care nu poate legitima ignorarea protestelor de către guvernanți. Dacă își închipuie că se vor putea justifica în spatele propagandei (”nu negociem cu protestatarii pentru ca sunt huligani”, ”nu negociem cu ei pentru că au interese ascunse”) ori că se vor salva aruncând un oscior (cum ar fi un nou proiect de Lege a Sănătății) se înșeală amarnic. Desigur, pot să tacă în continuare și să ignore fondul nemulțumirilor. Dar asta se cheamă deja iresponsabilitate. Pentru că îmi asum o previziune: în lipsa unui dialog real, protestatarii (cei care au cu adevărat ceva de susținut) nu se vor lăsa demoralizați nici de cacealmaua cu huliganii și nici de gazele Jandarmeriei.
***
Doneaza pentru filmul "Scrum"
http://www.realitatea.net/france-24-protestatarii-violenti-au-iesit-doar-ca-sa-se-bata_904690.html
O altfel de părere despre protestele de la noi.. cu care nu sunt tocmai de acord, venită pe filiera explicit prorusă:
Pentru un observator care nu a văzut îndeaproape o “revoluţie colorată”, ceea ce se petrece la Bucureşti poate părea un “protest al oamenilor răbdători”, “o răbufnire a societăţii civile” sau “o acţiune în stil indignados”. Pentru nişte observatori care au văzut îndeaproape câteva “revoluţii colorate”, inclusiv din spaţiul ex-sovietic, ceea ce se petrece la Bucureşti nu poate fi catalogat drept altceva decât o tentativă jenant de stângace de a reproduce un algoritm adus din exterior, dar neînţeles de către cei care încearcă să-l implementeze.
Situaţia ultimelor zile reproduce schema “implementării accelerate a unui regim democratic” descrisă în “manualele” scrise de cunoscutul specialist american Gene Sharp. În cazul protestelor de la Bucureşti asistăm la o situaţie paradoxală, în care de pe ambele părţi ale baricadelor politice şi stradale se află personaje cu pregătire americană şi ambele tabere mizează pe sprijin extern.
Se vede clar că elita politică de la Bucureşti este divizată şi conducerea PD-L l-a trădat pe preşedintele Băsescu, lăsându-l aproape singur împotriva unei tentative de schimbare a regimului. Este clar că organizatorii protestelor au mizat pe un succes răsunător şi acum liderii PD-L se află într-o situaţie deosebit de dificilă, ei devenind ţinte sigure pentru represalii ulterioare din partea loialiştilor băsescieni. Orice ar face, liderii PD-L care s-au făcut nevăzuţi în perioada de criză nu vor mai fi iertaţi.
Judecând după comportamentul liderilor opoziţiei politice, se poate spune că nici ei nu prea cred în succesul operaţiunii de răsturnare a regimului lui Traian Băsescu şi sunt uimiţi de lipsa sprijinului exterior care să influenţeze în mod semnificativ raportul de forţe pe plan intern.
Pentru a face o analiză coerentă a situaţiei create merită să facem câteva observaţii de ordin tehnic.
1. Protestele au urmat algoritmul clasic prin care se urmăreşte iniţierea unui avânt protestatar pe baza unui motiv concret şi, ulterior, “generalizarea” acestor proteste în vederea schimbării regimului politic. De cele mai multe ori, organizatorii “revoluţiilor colorate” utilizează pretextul unor presupuse (sau reale) falsificări ale alegerilor, dar ca pretext poate servi aproape orice, începând de la presupuse abuzuri ale forţelor de ordine (Libia) şi terminând cu conflicte de muncă (Kazahstan). În cazul României s-a utilizat la maxim pretextul “privatizării serviciilor de ambulanţă” ceea ce nu este altceva decât o manipulare informaţională grosolană. Invităm pe toţi care nu sunt de acord cu această apreciere să arate concret (articol, paragraf, propoziţie) o asemenea prevedere în proiectul legislativ propus de comisia prezidenţială. Preşedintele a procedat absolut corect din punct de vedere tehnic atunci când a retras proiectul modificărilor legislative, reducând astfel posibilitatea organizatorilor protestelor de a coopta mai mulţi susţinători şi forţându-i să treacă accelerat la reorientarea protestelor pe făgaş strict politic.
Evident, tentativa de a reforma sistemul sanitar a fost întreprinsă la un moment greşit şi a avut o susţinere informaţională absolut execrabilă. Presupunem că cei responsabili de această operaţiune au fost demişi pentru că sunt fie incompetenţi şi irecuperabili din punct de vedere intelectual sau au acţionat în interesul oponenţilor politici ai preşedintelui. Pe cei care consideră că reforma sistemului sanitar a fost întreprinsă pentru facilitarea furtului banilor publici de către “baronii PD-L din sănătate” îi invităm să găsească prevederile din actuala lege care îi opresc pe zişii “baroni” de la furtul banilor publici şi îi invităm să se gândească dacă nu cumva starea deplorabilă a sistemului de sănătate arată că acolo deja se fură practic tot ce se poate fura. Modificarea sistemului sanitar ar fi dus doar la reorientarea fluxurilor financiare, şi aceasta era miza conflictului din jurul iniţiativei legislative prezidenţiale.
2. Protestele au beneficiat de sprijin informaţional masiv din partea unor structuri de media care au participat activ la răspândirea dezinformării şi au creat o imagine foarte favorabilă a protestelor. Din perspectiva unui specialist în manipulările mediatice, tentativele de a convinge populaţia să iasă în stradă erau foarte evidente şi au fost făcute sârguincios, dar fără o pricepere tehnică deosebită. “Antenele”, Realitatea TV şi RTV preferau să transmită imagini filmate sub unghiuri verticale (0 grade sau 15 grade) care creează impresia vizuală a unei mulţimi mari, chiar şi în condiţiile în care este filmat doar un grup dispersat de oameni. Periodic, se lansau ştiri despre mii de protestatari care vin la Bucureşti din alte oraşe sau mii de studenţi care vin să se alăture protestatarilor din Piaţa Universităţii. Ulterior, aceste ştiri nu obţineau nicio confirmare, dar în condiţiile unei operaţiuni de manipulare informaţională este foarte important ca persoanele care se gândesc la participarea la proteste să simtă că nu sunt singure şi că, de fapt, la proteste deja participă un număr mare de persoane.
Mesajele transmise de invitaţii din studiourile TV aveau un subtext clar: puterea se teme de protestatari şi puterea este lipsită de legitimitate. În literatura de specialitate, acest procedeu se numeşte “transferul legitimităţii” şi constă în crearea unei impresii că autoritatea legitimă se află în mâinile protestatarilor, iar statul nu mai are nicio autoritate în afara celei formale. Specialiştii cunosc un aspect interesant al psihicului uman, aspect pe care îl avem în comun cu cimpanzeii şi alte primate: percepţia autorităţii la nivel individual este legată de comportamentul indivizilor din jur şi nu de o apreciere obiectivă a realităţii. În cazul “revoluţiilor colorate”, acest aspect este folosit în felul următor: individului i se sugerează în repetate rânduri faptul că cei care deţin puterea formală în stat nu mai au autoritate reală, iar cei care reprezintă sau sunt asociaţi cu protestele sunt trataţi cu reverenţa şi respectul rezervat persoanelor care deţin autoritatea reală. Această tehnică se realizează prin sugestii verbale şi non-verbale, scopul final fiind spargerea barierei psihologice care îi împiedică pe indivizi să intre în conflict deschis cu autoritatea. Spargerea acestei bariere psihologice la nivelul maselor populare este necesară pentru a obţine o participare activă a populaţiei la proteste.
În cazul situaţiei de la Bucureşti, tentativa unui “transfer de autoritate” a existat, dar a eşuat lamentabil din câteva motive printre care se numără lipsa de pricepere din partea specialiştilor autohtoni în manipularea mediatică şi lipsa unui lider vizibil, carismatic şi îndeajuns de curajos să-şi asume rolul de “recipient” al “transferului de autoritate”. Lideri noi nu există, liderii actuali s-au eschivat de la participare activă (Victor Ponta a fugit la Strasbourg, iar Crin Antonescu este agitat verbal şi impotent organizaţional), iar liderii din garda veche s-au făcut nevăzuţi sau s-au internat de urgenţă. În stil clasic securistic, liderii opoziţiei îşi doresc ca “revoluţia” să fie făcută de altcineva, iar ei să participe doar la împărţirea ulterioară a ciolanului bugetar. Avem o simpatie nulă faţă de personaje gen Yushchenko, Saakashvili sau Yusuf al-Qaradawi, dar aceşti lideri au avut decenţa să stea în frig împreună cu protestatarii şi să respire gaz lacrimogen împreună cu ei. Liderii opoziţiei româneşti preferă să vadă “protestele” în confortul unei camere de hotel de la Strasbourg sau al unei vile de protocol, ceea ce îi descalifică total din punct de vedere profesional.
3. Este evident că protestatarii au căutat în mod intenţionat confruntările violente cu forţele de ordine. Fiecare “revoluţie colorată” are nevoie de victime, de morţi şi răniţi care “să dea bine pe sticlă” şi să devină simboluri mediatice cu rol de martiri ai luptei împotriva regimului. De fiecare dată, protestatarii violenţi provin din rândul unor organizaţii formale sau informale de tineret şi au o anumită pregătire în domeniul luptelor de stradă. Ideea de a folosi galeriile echipelor de fotbal în calitate de “trupe de şoc” ale revoluţiilor colorate nu este nouă şi a mai fost pusă în practică la Kiev şi la Belgrad, însă în cazul României există o particularitate interesantă. În cadrul operaţiunilor similare din alte ţări, ultraşii erau doar “vârful de lance”, în timp ce nucleul dur al protestatarilor era format în mare măsură de membrii unor organizaţii de tineret cu caracter politic sau social (“Otpor!” din Serbia, “Kmara” din Georgia, “Pora” din Ucraina, aripa tânără a “fraţilor musulmani” din Egipt etc), dar la Bucureşti nucleul protestatarilor a fost format chiar din ultraşi, conducând la o autodiscreditare a protestelor. Opoziţia nu are organizaţii viabile de tineret deoarece banii care s-au alocat pentru dezvoltarea acestora s-au redirecţionat sistematic spre buzunare individuale, iar acum opoziţia plăteşte pentru această strategie defectuoasă.
Motivul pentru care sunt folosite galeriile echipelor de fotbal este simplu: galeriile sunt bine organizate, iar coordonatorii acestora sunt controlaţi ferm de către personaje cu legături strânse în cadrul serviciilor secrete. Faptul că o parte importantă a serviciilor a participat la organizarea acestei operaţiuni este evident din sprijinul acordat protestelor de către “unitatea informaţională” infiltrată în media, din complicitatea tacită sau activă a organizaţiilor media (B1, TVR etc.) care, teoretic, ar trebui să sprijine poziţia preşedintelui, din comportamentul liderilor PD-L care doresc să “iniţieze un dialog structurat cu societatea” şi chiar din participarea activă la proteste a galeriilor controlate pe filiera “civililor” din cadrul UNPR. Repetăm: asistăm la un război intern al elitelor politice, în care Băsescu a rămas singur împotriva tuturor, dar nimeni nu este îndeajuns de curajos încât să participe vizibil la luptă, preferând metoda clasică şi securistică de a acţiona prin interpuşi.
Participarea ultraşilor la proteste şi eşecul lor în crearea unor “imagini şocante” care să poată fi folosite pentru propagandă ulterioară au avut un efect interesant asupra strategiei mediatice a “revoluţionarilor”. În fond, spectatorilor le-a fost prezentată o imagine profund schizofrenică: pe de o parte, ultraşii erau declaraţi “huligani” şi “agenţi ai serviciilor” care au fost infiltraţi în rândul protestatarilor pentru a genera violenţe, dar pe de altă parte numărul ultraşilor era folosit în calculele numărului total al protestatarilor. Dacă teoria (absurdă) conform căreia ultraşii erau de fapt “agenţii serviciilor” este corectă, atunci trebuie recunoscut faptul că protestele de la Bucureşti au strâns efectiv câteva sute (nu mii!) de participaţi, iar dacă ultraşii constituie o componentă naturală a protestatarilor, atunci trebuie recunoscut faptul că violenţa de stradă face parte integrantă din strategia protestelor care se doresc a reprezenta “societatea civilă”.
4. Un alt procedeu de manipulare care este folosit pe larg de către “unitatea informaţională” din media este “demonizarea neutrilor”. Orice individ care nu achiesează complet şi total la “avântul protestatar” este declarat “băsist”, “portocaliu”, “agent al serviciilor băsesciene” şi “susţinător al dictaturii”. Scopul acestei manipulări este impunerea unei alegeri binare: fie individul îl susţine în totalitate pe Băsescu şi, implicit, toate aspectele negative ale actualului sistem, fie trebuie să-i susţină întrutotul pe protestatari şi să iasă în stradă. Inamicul de moarte al oricărei “revoluţii colorate” este cetăţeanul care gândeşte limpede şi îşi pune o întrebare simplă: ce se întâmplă după schimbare? În consecinţă, oricine care-şi va pune această întrebare va fi discreditat şi declarat “suporter băsist”, deşi această întrebare este de bun simţ.
5. Protestele au beneficiat de un oarecare sprijin din partea unor organizaţii media internaţionale (Associated Press şi Reuters) care au scris despre “proteste împotriva măsurilor de austeritate la care participă mii de persoane”, dar până acum nu există vreo declaraţie dură a oficialilor europeni sau americani care să ofere sprijin protestatarilor şi iniţiativelor de declanşare a alegerilor anticipate. Această situaţie îi debusolează pe organizatorii operaţiunii care consideră că trebuie să mai întreprindă eforturi pentru a obţine suportul public al Vestului, deşi cei mai inteligenţi dintre ei deja îşi dau seama că acest suport nu va veni.
Dintre toate condiţiile necesare schimbării cu succes a unui regim politic, actuala opoziţie a îndeplinit doar una. Pentru a schimba un regim politic este necesar ca printre elitele politice şi structurile de informaţii să se găsească îndeajuns de mulţi trădători pentru ca sistemul să nu se mai poată apăra în mod eficient. Se pare că la momentul actual preşedintele Băsescu a fost trădat de toţi aliaţii politici şi de majoritatea structurilor de informaţii. Judecând după evoluţia situaţiei, alături de Băsescu este SPP, o parte a “0215” şi o parte din SRI. La capitolul “cooptarea trădătorilor”, rata de succes a opoziţiei a fost de aproape 100%. Din punctul nostru de vedere, dacă Traian Băsescu nu cedează nervos, şansele de succes ale unei revoluţii bazate doar pe o trădare masivă a elitelor politice şi a persoanelor cu o coloratură specifică a ochilor sunt egale cu zero. Experienţa anterioară ne sugerează că preşedintele nu va ceda nervos.
Ceea ce îi lipseşte operaţiunii de înlăturare a lui Traian Băsescu este un lider carismatic şi un program pozitiv de acţiune. Organizatorii au mizat pe ratingul şi popularitatea celor care vor îndemna (direct sau voalat) la ieşirea în stradă, considerând că sentimentul anti-Băsescu corelat cu sprijinul mediatic masiv va fi suficient pentru declanşarea unor proteste de anvergură, a căror presiune îl va forţa pe Băsescu să renunţe la putere. Se pare că organizatorii operaţiunii nu au acordat atenţia cuvenită capitolului din manual care explică faptul că oamenii sunt dispuşi să iasă în stradă atunci când, pe lângă insatisfacţia faţă de prezent, au şi speranţe puternice la un viitor mai bun de după schimbare. Judecând după numărul infim al protestatarilor, majoritatea românilor consideră că ecuaţia Ponta + Antonescu nu este egală cu un viitor mai bun, ci doar cu schimbarea echipei care gestionează furtul banilor publici. Această constatare, de fapt, nu înseamnă că actualul sistem este bun, ci doar atrage atenţia asupra faptului că opoziţia nu a reuşit să echipeze “avântul protestatar” cu un lider carismatic şi un program care să fie cunoscut şi susţinut de o masă largă a populaţiei.
Organizatorii mizează pe sprijin extern la fel cum au mizat organizatorii altor “revoluţii colorate”. Căutarea sprijinului extern este unul dintre scopurile călătoriei lui Victor Ponta la Strasbourg, însă efectul acestor tentative va fi unul nul. În politica românească nimic nu se întâmplă fără acordul tacit sau explicit al Ambasadei SUA, iar Gitenstein este mai tăcut ca niciodată. În situaţii asemănătoare din alte ţări, ambasadorii vestici (în frunte cu ambasadorii SUA) atacau la baionetă autorităţile statului şi ofereau susţinere, inclusiv logistică, organizatorilor protestelor. În aceste condiţii apare întrebarea firească: cum s-a ajuns în situaţia în care la Bucureşti s-a organizat o coaliţie largă a forţelor politice, oligarhice şi “informaţionale” care a lansat o tentativă de “revoluţie colorată” făcută după tehnologie americană, dar sprijinul oficial al Washingtonului lipseşte cu desăvârşire?
Explicaţia este paradoxală, dar doar ea oferă răspunsuri coerente la toate întrebările. Bucureştiul a devenit un teatru de război în care două grupări din cadrul elitei politice şi economice americane îşi rezolvă disputele interne. Ultimele acţiuni ale preşedintelui Băsescu au vizat distrugerea fluxurilor financiare prin care se alimentează “băieţii deştepţi”, care până nu demult au beneficiat de o protecţie internaţională imbatabilă (a se compara comportamentul lui Taubman şi comportamentul lui Gitenstein). Aceste acţiuni sunt sprijinite de FMI, o parte a Comisiei Europene şi persoane cu “afilieri interesante” gen Mark Mobius, însă acest lucru nu înseamnă că toate forţele active în politica globală din partea americană sunt de acord cu acest comportament al administraţiei Obama. Amintim cititorilor că o bună parte din actualele elite politice şi “informaţionale” a fost creată şi susţinută de personaje din sfera neoconservatoare a politicii americane care se află într-o opoziţie vehementă faţă de actuala administraţie şi politica acesteia care vizează retragerea graduală din zone care în urma modificărilor conjuncturii internaţionale au intrat în sfera de interes şi influenţă a altor puteri globale. Pentru “băieţii deştepţi” şi actuala elită politică, înlăturarea de la putere a lui Traian Băsescu care colaborează eficient cu administraţia Obama şi sărbătoreşte venirea noului an chinezesc la ambasada Chinei a devenit o chestiune de supravieţuire şi menţinere a accesului la finanţare. Situaţia economică şi conjunctura internaţională generală i-au făcut să se grăbească, alegerile din noiembrie fiind prea departe pentru a mai putea fi utile unor personaje care sunt vizate astăzi în multiplele dosare care deja au ajuns sau în curând vor ajunge publice.
Tentativa stângace de a organiza o “revoluţie colorată” la Bucureşti a fost făcută în disperare de cauză şi va intra în istorie drept o “revoluţie a lichelelor”, “revoluţie” care a eşuat din cauza inepţiei terminale a organizatorilor.
http://cronicaromana.com/2012/01/16/editorial-revolutia-lichelelor/
Punctual, nu sunt de acord cu această interpretare de cetate asediată, în care Băsescu este în corzi (presupunând că la Băsescu se referă când spune că “preşedintele a procedat absolut corect”). Apoi, nu cred că îşi permite cineva să pornească un scandal naţional fără să-şi asigure mai întâi sprijinul oficial al înaltei porţi, indiferent de numărul vizirilor dizidenţi care ar putea participa. Faptul că protestele au loc în ţarcul amenajat, sub controlul şi supravegherea jandarmeriei, pe programul jandarmeriei înseamnă că “protestatarii profesionişti” au renunţat la iniţiativă, ceea ce înseamnă moartea protestului stradal, care în lipsa unei poziţii politice din afară, nu mai poate evolua. Un pasionat a lui Sharp nu ar renunţa în veci la iniţiativă, plus că încă nu au apărut liderii fungibili, brănduirea.. etc.
Din acest motiv eu cred totuşi că protestele au fost spontane, au surprins şi pe cei care le aşteaptă de atât de mult timp şi tocmai din acest motiv au încercat să le îndrepte “din mers” şi “din topor”, într-o direcţie pe care o bănuiesc ei, că ar trebui să prindă avânt de una singură.
De aceea, deocamdată îmi vine să cred că protestul este în perfuzii aşteptând un semn deschis de susţinere de undeva de sus, pentru a trece la LEVEL II. Că la Level I au ajuns “pe roşu” la viaţă..
După ditamai postarea, mărturisesc totuşi că am urmărit f f puţin ce s-a întâmplat zilele astea. Deci.. iertare! 🙂 Doamne, ajută! să ne vedem cu toţii liniştiţi, cu bine, la casele noastre.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-11243176-incident-violent-protestul-din-pitesti-jandarm-fost-lovit-pumnii-picioarele-protestatar-cinci-persoane-fost-retinute.htm
dacă vedeam comentariul acesta: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/01/15/revolutia-din-piata-universitatii-ultrasii-provocatori-violentele-tehnocratii-si-deturnarea-protestelor/#comment-64992 nu mai postam ditamai gogomania.. sunt şi eu de acord că e mult mai probabilă ţintirea spre un guvern de tehnocraţi competenţi cu mână de fier, decât spre alegeri anticipate..
Parlamentului European a hotărât, luni, sancționarea României față de măsurile violente aplicate manifestărilor din centrul Capitalei. Hotărârea a fost luată în ultimul moment, deoarece sancțiunea era adresată numai Ungariei.
Rezoluția Parlamentului European trebuia să sancționeze Ungaria față de măsurile fără precedent pe care le-a impus guvernul na’ionalist condus de către premierul Viktor Orban.
Totuși, în ultimul moment, PE a hotărât aplicarea unei sancțiuni și României. Măsura vine în urma modului cum autoritățile de la București au reușit să gestioneze protestele din Capitală. De asemenea, comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare a fost un alt factor care a determinta PE să aplice sancțiuni României.
În aceste condiții, România va fi sancționată de PE alături de Ungaria.
http://www.dcnews.ro/2012/01/parlamentul-european-sanc%C8%9Bioneaza-romania-la-pachet-cu-ungaria/
Aştept să apară pe o sursă mai vizibilă.. dar dacă e adevărată ştirea, cred că ne puteam reapuca de psaltire (cei ce au lăsat-o), căci urmează cele profeţite..
pentru o interpretare juridică a protestelor şi comportamentului jandarmilor: http://www.luju.ro/dezvaluiri/evenimente/atentie-procurori-jandarmeria-si-politia-retin-si-amendeaza-manifestantii-pe-baza-unei-legi-neconstitutionale-legea-60-1991-sfidand-constitutia-si-jurisprudenta-cedo-violentele-jandarmilor-sunt-ignorate-de-autoritati
da.. se pare că linkul pe care l-am postat este o mostră evidentă de deziformare sau cel puţin de wishfull thinking din partea unora (deşi eu rămân la prima părere). Doamne, ajută!
@ Utzu:
Trist daca e asa… si cum e posibil asa ceva?!
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-11265518-video-cum-fost-confundat-lector-universitar-seful-galeriei-dinamo.htm
@ Utzu:
Nu e dezinformare, am auzit pe un post ca s-a confirmat.
eu zic gata stop hotia,nu vati saturat cum a ajuns romania,ejti roman indiferent de clasa sociala,hai sa aratam lumii ca romanu are onoare si cavalerism si sa punem mana sa construim uzine,fabrici,mine si sa expunem bogatiile tari si asa vom ajunge sa avem mandria sa primim europa sa oferim ce avem noi mare,munte,bai termale si multe. alte ,dar astea toate astea trebuie sa le facem doar impreuna dar atentie mare celor care sunt sau vor veni la conducerea tari nu va intindeti mai mult decat va este plapuma noi poporul va vom judeca gata cu imunitatea cine greseste plateste cu capul nu numai gainari, presedintele daca greseste si el plateste.asta ar fi vocea romaniei,vom dobandi da doar impreuna ca o natie cum spunea raposatu nea nicu.cei care au fost la conducerea tari dupa 89 si pana in momentul de fata astia nu au facut decat sa vanda din tara si sa cumparam tot noi de afara, atat zbiara libertate ,au vrut libertate si au uitat de tara cum fac uni dintre milionari nostri investesc in alta tara au furat si pleaca cunstruieste ma fabrici aici si ofera locuri de munca ca romanu vrea sa munceasca si atunci vei fi si bogat si iubit… uite eu postez asta si zic astea sunt domnule presedinte noi ai termen un mandat si fa pentru tara si noi te sustinem sfatuiti va cu poporul cerintele..nu jos dai scoteala daca faci nereguli corect…romania oricum doar asa isi mai revine dar ei da sperante ca le e frica de furia oamenilor si uite asa mai pleaca cate un hot si vine altul. televiziunile astea cum sunt ele ma cum mai tine uni cu un partid dar asta e bine ca fiecare instiinteaza lumea si cum am afla cate o neregula ai facuto si iesi afara si raspunde pt faptele tale.in politica lor luam bani de la alte tari si ne indatoram si tot asa pana cand nu stie nici ei nu stiu ce structuri sa tina in picioare timp de 22 de ani in loc sa prosperam ne am dus in jos si cand te gandesti ca ceausescu nea lasat fara datorii iar acum avem 97 miliarde de dat.oare cum vor gasi solutii gevernanti pentru a achita aceasta datorie?luand tot de la cei saraci?asta nu este o solutie asta mi se pare o nedreptate