”Revolutia luminilor” reconfirma statutul de colonie politieneasca al României. GALAXIA SOROS SI BEZNA PREZIDENTIALA. Care vor fi consecintele Euromaidanului românesc?

8-02-2017 37 minute Sublinieri
sursa imagine: www.news.ro

sursa imagine: www.news.ro

Asa cum a anuntat la finalul saptamanii trecute, presedintele Klaus Iohannis a venit marti 7 februarie 2017 in Parlament pentru a se adresa senatorilor si deputatilor. Aparitia lui Iohannis in Parlament a avut loc dupa sapte zile de proteste in Piata Victoriei impotriva OUG 13/2017 si dupa alte trei zile de manifestatii in fata Palatului Cotroceni, unde s-a cerut demisia lui Iohannis. Nefiind anuntata tema discursului sau, multi si-au inchipuit ca presedintele Romaniei va avea un mesaj de unitate, de impacare, de pace intre romani. Iohannis insa, intampinat in Parlament de senatorul Mihai Gotiu (foto stanga, cel care a fost surprins in cursul zilei de luni 6 februarie 2017 dormind in Parlament) si fostul ministru al Justitiei Catalin Predoiu (foto dreapta), a venit pentru a transmite ca ar fi insuficienta “demiterea chinuita” a unui ministru din Guvernul Grindeanu, dar ca sunt si prea exagerate alegerile anticipate. A acuzat in schimb PSD ca s-a apucat sa se ocupe de “dosarele penalilor”, de “politicieni cu probleme”, in loc sa dea legi bune pentru Romania. Iohannis a sustinut ca PSD se face vinovat de situatia creata in strada si a transmis ca nu va organiza alegeri anticipate si va lasa actuala puterea sa guverneze si sa legifereze. Total absurd, Iohannis a sustinut ca Guvernul nu trebuie sa execute ordinele de partid, fara sa tina cont ca Guvernul este numit pentru a pune in aplicare programul de guvernare cu care PSD a castigat alegerile. In timpul discursului, deranjati de tonul si afirmatiile lui Iohannis, reprezentantii PSD au pasasit sala de plen.


Tonul folosit de Iohannis a fost unul dur, nepotrivit, spunem noi, unui presedinte care ar trebui sa militeze pentru unitate, nu pentru impartirea tarii in doua. Acest ton a fost taxat si de al doilea om in stat, presedintele Senatului Calin Popescu Tariceanu, care la finalul discursului lui Iohannis a concluzionat ca presedintele Romaniei nu este in masura sa vina sa dea lectii parlamentarilor, in conditiile in care, Iohannis, la randul sau are mai multe probleme de ordin juridic pe care trebuie sa le solutioneze.

Iata declaratiile lui Calin Popescu Tariceanu de la finalul discursului lui Klaus Iohannis din Parlament:

Sunt dezamagit de discursul presedintelui pentru ca m-am asteptat, si am si spus acest lucru, ca in acest moment de tensiune, in acest moment de criza politica presedintele, cu intelepciunea de care ar trebui sa dea dovada toti liderii politici si la care am facut apel, si la partide si la cei care conduc cele mai importante institutii democratice ale statului, sa gaseasca calea catre dialog, de detensionare. Este un interes care este mai presus de interesul partizan. Din discursul presedintelui, dincolo de faptul ca a aratat ca de foarte multe ori vine la Parlament si vrea sa dea lectii Parlamentului, si nu numai lectii, sa spuna ce sa faca, ceea ce este inacceptabil. Nici nu a facut acel discurs la care ma asteptam. Faptul ca vorbim de luminitele din piata Victoriei nu reprezinta solutia pe care romanii o astepta, de detensionare a acestei situatii. Eu cred ca singura posibilitate pe care o avem si pe care i-am recomandat-o presedintelui este cea de dialog. Am vorbit de faptul ca eu voi initia un dialog cu toate institutiile care au relevanta in domeniul Justitiei pentru ca Justitia nu este un camp in care sa se razboiasca anumite institutii de forta cu drepturile si libertatile cetatenilor. Noi lucrurile acestea ar trebui sa le rezolvam. Apoi, stau si ma intreb ce era in capul presedintelui cand vorbea de oameni integri la conducerea statului. In momentul in care tu insuti esti condamnat pentru modul in care ai obtinut niste case, ai o problema ca nu ai restituit cei 300.000 lei statului, pe care i-ai incasat necuvenit, nu se stie daca ti-ai platit impozitele pentru meditatii, poti sa vii si sa dai lectii Parlamentului sau altora? Mi se pare foarte nepotrivit. Cred ca functia de presedinte presupune o anumita experienta politica, o anumita pregatire pe care presedintele se pare sa nu o aiba”.

Prezentam in continuare discursul lui Klaus Iohannis sustinut in Parlament in data de 7 februarie 2017:

Domnule Presedinte al Senatului,

Domnule Presedinte al Camerei Deputatilor,

Doamnelor si domnilor parlamentari,

Doamnelor si domnilor musafiri,

M-as fi adresat si Guvernului, dar este ocupat. Dar nu-i bai, la ei am fost deja.

Sunteti un nou Parlament si ma bucur, chiar ma bucur mult, ca ati avut rabdare sa stati in sala sa ma asteptati si va multumesc pentru primirea foarte frumoasa! Noilor parlamentari si vechilor parlamentari, va doresc deopotriva succes si un mandat plin de realizari!

As fi vrut astazi, in conditii normale, la inceput de mandat, sa va vorbesc despre lucruri importante pentru Romania. As fi putut sa va vorbesc despre Centenar. In 2018 vom sarbatori 100 de ani de cand exista statul roman modern. As fi putut sa vorbesc poate despre proiectul de tara. Cu totii – si dumneavoastra, si dumneavoastra, si dumneavoastra – ne dorim in definitiv o Romanie puternica si prospera. Cu totii ne dorim ca Romaniei sa ii mearga mai bine, dar vremurile nu sunt obisnuite si suntem in plina criza. Sute de mii de romani protesteaza in strada, natiunea e in alerta, e vie, e atenta si e foarte nemultumita. O importanta cercetare sociologica realizata in ultimele trei zile arata ca aproape 80% dintre romani considera ca tara merge in directia gresita.

Doamnelor si domnilor, cum s-a ajuns aici, la numai o luna dupa alegeri?

In 11 decembrie, PSD a repurtat o mare victorie. Dar dupa aceea, doamnelor si domnilor, cu o ciudata strategie tip kamikaze a intrat in coliziune frontala cu o parte insemnata a societatii romanesti. A promis in campanie ceva si in primele zile s-a apucat de altceva. «Pohta ce ati pohtit», grija ce ati avut-o se vede ca nu a fost ce a declarat in campanie. Nu prosperitatea poporului roman a fost prima prioritate. Grija prima a fost sa va ocupati de dosarele penalilor, si romanii sunt indignati si revoltati!

Asta este situatia, unii multumiti, unii nemultumiti! Ce facem? Dragilor, ce facem? Care sunt solutiile, care este marja de manevra pentru a iesi din acest impas?

Retragerea Ordonantei 13 si, eventual, demiterea chinuita a unui Ministru este cu certitudine prea putin. Alegeri anticipate sunt in aceasta faza prea mult.

Asta este marja de manevra. Cine trebuie sa vina cu solutia? Pai in mod natural cel care a creat problema, PSD!

Doamnelor si domnilor,

Presedintii celor doua Camere…

(Parlamentarii PSD si ALDE parasesc sala de plen)

Ati obosit deja? Ghinion!

Presedintii celor doua Camere – care, nu stiu, au ramas? Au ramas! – incearca sa acrediteze in spatiul public ideea ca eu nu as digera rezultatul votului si ca eu as incerca sa fac ceva ca sa intorc acest rezultat si afirma in spatiul public ca as dori rasturnarea guvernului legitim.

Nu! Fals! Ati castigat, acum guvernati si legiferati, dar nu oricum! Nu oricum! Romania are nevoie de un guvern puternic, nu de un guvern care cu sfiala executa ordinele de la partid. Romania are nevoie de un guvern care lucreaza transparent, care guverneaza predictibil, la lumina zilei, nu noaptea, pe furis.

Legiferati pentru Romania, dati legi bune pentru Romania, nu pentru un grup de politicieni cu probleme! Conduceti, cei care ati castigat alegerile, dar conduceti responsabil!

Sunt mari asteptari din partea societatii. Lumea v-a votat, fiindca v-a crezut. Ce ati promis, faceti! Sunt mari asteptari din partea mediului economic. E nevoie de o guvernare si de o legiferare transparenta, predictibila, sustenabila.

Nu va bateti joc de Romania! Suntem intr-o situatie macroeconomica foarte buna. Nu puneti Romania in dificultate! Pastrati trendul ascendent! Pastrati cresterea economica! Sunt asteptari mari de la partenerii nostri internationali. Romania este o tara stabila, puternica in regiune. Am luptat, am legiferat si am guvernat timp de multi ani in asa fel incat Romania sa devina parte puternica din NATO, din Uniunea Europeana. Lumea are mari asteptari de la noi. Sa nu-i dezamagim!

Daca PSD, care a creat aceasta criza, nu o rezolva urgent, voi convoca, in virtutea atributiilor de Presedinte, consultari la Palatul Cotroceni pentru a vedea care sunt solutiile posibile.

Doamnelor si domnilor,

Ce fel de natiune vrem sa fim? Vrem sa fim o natiune puternica, prospera, o natiune care isi construieste un stat de drept si il respecta, o natiune care se poate mandri cu o justitie independenta, o natiune unde autoritatile colaboreaza loial, o natiune cu un Parlament puternic, o natiune cu un Guvern performant, sau vrem sa fim o natiune slaba, dispretuita, care pune totul in joc pentru a salva pe cativa din situatii dificile, pe cativa politicieni din situatii dificile?

Merita Romania acest sacrificiu pentru cativa politicieni? Asta este intrebarea. Acesta este scopul referendumului. O natiune puternica se construieste cu politicieni integri si credibili in varful statului.

Asta imi doresc eu pentru Romania si asta, cred, isi doresc romanii. Asta este intrebarea, ce fel de natiune vrem sa fim. si pentru a afla realmente vointa suverana a poporului roman, voi convoca acest referendum. Astept de la Parlament raspunsul la solicitarea mea. Imediat dupa primirea raspunsului, voi convoca referendumul.

Probabil ati urmarit imaginile de la demonstratiile care au avut loc in ultimele zile, multele demonstratii care au avut loc in ultimele zile. Cea mai mare in Bucuresti, in Piata Victoriei, dar si in multe, multe alte localitati din Romania, din strainatate, au fost demonstratii ample, localitati unde nu a fost nicio demonstratie la Revolutie. Incredibil!

Imaginea aceea splendida din Piata Victoriei cu telefoanele iluminate, cred ca o stiti cu totii. Iata, cand politicienii au incercat sa duca democratia in coridoarele intunecate, romanii au iesit in strada si au readus lumina in procesul democratic.

Democratia trebuie tinuta vie, democratia trebuie aparata zi de zi, revigorata! Democratia nu este niciodata de la sine inteleasa si pentru multa democratie este nevoie de multa educatie, si ii felicit pe parintii care si-au dus copiii in Piata Victoriei pentru o lectie autentica de democratie!

Doamnelor si domnilor,

Sa pastram asadar democratia vie si tara curata, la propriu si la figurat, pentru generatiile care vin dupa noi, pentru viitorul Romaniei!

Va multumesc!

  • Cotidianul:

Ion Spanu: Chiar aşa, pe faţă? Chiriaşul lui Iohannis din casa de la Sibiu protestează împotriva Guvernului României

Ceea ce acum cîteva zile pentru mulţi părea a fi doar un protest de proporţii împotriva Ordonanţei lui Florin Iordache, devine acum pentru toată lumea un miting politic prelungit, urmînd dorinţa lui Klaus Iohannis de vedea cum cade Guvernul. Între cei care susţin demersul Preşedintelui, presa l-a descoperit şi pe Steven van Groningen, preşedintele Raiffeisen Bank România!

Sigur că oriunde în lume, prezenţa unui director al unei bănci străine la un miting politic este un lucru care s-ar lăsa cu o demisie imediată, căci un asemenea fapt poate trezi suspiciuni şi ar duce la grava afectare a imaginii băncii. La noi, însă, lui Steven van Groningen i se pare totul normal, deşi toată presa a scris despre faptul că una dintre casele lui Klaus Iohannis, situată în Sibiu, pe strada Nicolae Bălcescu nr. 29 (v. foto mai sus), dobîndită prin fals în acte publice (cum spune sentinţa judecătorilor), este închiriată chiar de către Raiffeisen Bank România printr-un contract în baza căruia Klaus Iohannis a încasat următoarele sume:

– din anul 2001, în primii 5 ani, suma de 20.000 dolari pe an

– din 2006, pentru următorii 10 ani, suma de 60.000 euro pe an.

Măcar aşa, de bun simţ, Steven van Groningen ar fi trebuit să se abţină, şi să rămînă acasă, alături de cei 30 de musafiri cu care spunea că se afla miercuri seara, cînd a decis să se ducă în Piaţa Victoriei, unde a rămas toată săptămîna!

Liviu Dragnea, preşedintele PSD, a declarat că prezenţa preşedintelui Raiffeisen Bank România la un miting politic i se pare dubioasă, motiv pentru care Steven van Groningen a decis să-i răspundă pe Facebook, într-un limbaj care demonstrează că a învăţat bine lecţia demagogiei de cînd se află în România, ascunzînd şmechereşte unele lucruri despre care presa din România deja vorbeşte atunci cînd vrea să identifice cine sînt susţinătorii acestui miting prezidenţial împotriva Guvernului. Iată ce scrie Steven van Groningen:

Marţea trecută, seara, mă sună unul dintre copiii mei. “Tata! Ai auzit?” Şi îmi povesteşte despre ordonanţe. ”Mergem în piaţă! Veniţi şi voi?” Era tîrziu şi am lăsat copiii să se ducă singuri.

Miercuri am înţeles mai bine despre ce este vorba. Aveam 30 de musafiri acasă, dintre care mulţi s-au grăbit să ajungă în piaţă. Era tîrziu cînd am ajuns şi noi, iar în partea opusă a pieţei erau deja incidente pe care forţele de ordine încercau să le aplaneze. Aşa că nu am stat mult. Totuşi am rămas impresionat de ce am văzut şi ne-am dus în continuare în fiecare seară, cu familia.

Prezenţa mea acolo este o decizie personală. Înainte de a fi preşedinte de bancă sunt tată şi îmi pasă de viitorul copiilor mei şi al ţării în care locuiesc. Nu cred că din acest punct de vedere există vreo diferenţă faţă de cei cu care m-am întîlnit acolo – clienţi, prieteni, parteneri de afaceri, antreprenori, sportivi, încă o campioană olimpică, angajaţi. La fel ca în cazul lor, dorinţa mea pentru un viitor mai bun pentru copii mei, într-o România mai prosperă, este total legitimă.

Înţeleg că faptul că îmi pasă de ceea ce se întamplă în România, ţara unde am locuit 20 de ani şi care pentru mine este acasă, îi deranjează pe unii. Am văzut reacţii de indignare de la politicieni, declaraţii că ”nu este corect” să mă aflu acolo. Da, sunt şi preşedinte de bancă. În acest rol, îmi pasă de cele 5.500 familii de români care depind de salariul de la bancă, îmi pasă de viitorul lor, dar şi de cele 2 milioane de clienţi care ne-au încredinţat economiile lor şi de cele 30.000 de companii finanţate de bancă. Politicienii nu ar trebui să fie surprinşi de poziţia mea. De cel puţin 10 ani am acelaşi discurs.

Pentru a crea valoare, pentru a creşte productivitatea care ne va permite să plătim salarii mai mari avem nevoie de un sector privat performant. Afacerile au nevoie de un mediu predictibil, fără schimbări importante de legislaţie făcute peste noapte. Orice schimbare trebuie discutată cu cei afectaţi, printr-un proces amplu de consultare. Orice propunere legislativă trebuie făcută pe baza unei analize de impact – o altă prevedere legală care adesea nu este respectată de politicieni. Mediul de afaceri are nevoie de o perioadă rezonabilă de implementare a legilor.

Cu alte cuvinte, avem nevoie de dialog real, nu doar să ne prefacem că dialogăm. În ultimii 10 ani s-au schimbat prea puţine din acest punct de vedere. Dialogul este evitat. De ce să ne obosim cu contraargumente, dacă este mult mai simplu să discredităm sau să insultăm orice voce critică? Ad hominem nu este un semn bun cînd este vorba despre un proces democratic. Îmi pasă. De aceea am fost în piaţă. Era de aşteptat că unii vor exploata prezenţa mea într-un mod total previzibil. Este un risc pe care mi-l asum.

Tonul acesta superior, arogant şi nepoliticos faţă de ţara unde trăieşte, fiind căsătorit cu una dintre marile noastre campioane, ne face să-l atenţionăm pe Steven van Groningen că Liviu Dragnea nu este omologul lui Norbert Hofer, care era să devină preşedintele Austriei, ci preşedintele celui mai mare partid din România, aflat la guvernare în urma unor alegeri democratice, prin votul a milioane de români!

Ce ne spune, de fapt, Steven van Groningen? Că sta el, aşa, cu 30 de musafiri la masă, mulţi nerăbdători să se ducă în Piaţă pentru a striga „Jos Dragnea!”, şi, la îndemnul copiilor, ţuşti! şi el la miting, unde a rămas pînă în ziua de azi! Foarte interesantă este precizarea că în Piaţă s-a întîlnit cu „clienţi, prieteni, parteneri de afaceri, antreprenori, sportivi, încă o campioană olimpică, angajaţi”, toţi preocupaţi de soarta ţării noastre.

Ce ne facem, însă, că presa din România vorbeşte despre implicarea directă a multinaţionalelor şi a băncilor străine în susţinerea protestului iniţiat de preşedintele României? Dar Steven van Groningen nu face referire la ce spune presa, ci doar la indignarea lui Liviu Dragnea! Nimic despre măsurile anunţate de guvern privind mărirea salariului minim, împotriva căruia există reacţii de nemulţumire tocmai din partea acestor instituţii! Nimic despre măsurile anunţate de guvern pentru a împiedica exportul de profit de către multinaţionale şi bănci!

Şi, cum nu putea omul să scrie un astfel de lung mesaj, fără a transmite ce-l doare, de fapt, adaugă: „Afacerile au nevoie de un mediu predictibil, fără schimbări importante de legislaţie făcute peste noapte! Şi, mai apoi: „Orice propunere legislativă trebuie făcută pe baza unei analize de impact – o altă prevedere legală care adesea nu este respectată de politicieni. Mediul de afaceri are nevoie de o perioadă rezonabilă de implementare a legilor”!

Ei, abia aşa ne dumirim şi noi ce vrea preşedintele Raiffeisen Bank România, unde identifică dumnealui buba care-l doare: PSD să renunţe la programul de guvernare anunţat, cu care a cîştigat alegerile şi să lase ca banii să ia în continuare drumul spre ţara de origine a multinaţionalelor şi a băncilor, prin zeci de contracte de consultanţă şi audit, care să le scutească de plata impozitelor pe profit în România!

Acesta este un fel de „argumentum ad hominem”, ca să-l parafrazăm pe Steven van Groningen, căci, în loc să recunoască adevăratul motiv al susţinerii mitingului anti-guvernamental, ne pune placa aceea cu şlagărul „dorinţa mea pentru un viitor mai bun pentru copii mei, într-o România mai prosperă”, fără să-şi dea seama că şi românii vor un viitor mai bun, însă şi pentru copiii lor, nu numai ai preşedintelui Raiffeisen Bank!

De-asta spun: românii s-au cam prins că protestul acesta nu are nici o legătură cu „graţierea” sau cu „ordonanţa” lui nea Florin, ci este rodul unor jocuri de culise construite în laboratoare sofisticate, cu bani mulţi şi logistică pe măsură. Ceea ce ne surprinde la acest Steven van Groningen nu este faptul că a fost zilnic la protestul din Piaţa Victoriei – în fond, e dreptul lui să stea cu copiii la ce spectacol vrea – ci impertinenţa cu care ne face proşti în faţă! Măcar un pic de respect am merita şi noi, aşa cum, la rîndul nostru, respectăm Austria, ţara în care poetul nostru naţional, Mihai Eminescu, a învăţat carte, şi unde a fost salvat de la o moarte şi mai rapidă de către dr. Leidesdorf, la clinica sa din Oberdöbling.

Dar, vorba lui Mark Twain: „Bancherul e un tip care îți împrumută umbrela când e soare, dar care o vrea înapoi când începe să plouă”! Ce pretenţii să avem?

Demonstrațiile și implicațiile lor financiare. Șeful Raiffeisen protestează, Florin Chilian reacționează

După ce imaginea șefului Raiffaisen Bank, olandezul Steven van Groningen, în mijlocul protestatarilor de la Guvern a circulat în media, muzicianul Florin Chilian a decis să fie mai atent unde își păstrează banii.

„Am fost la Raiffeisen bank. Am mutat toate conturile la CEC. La ai mei.” a scris pe Facebook în această după amiază muzicianul. „Prefer ca profitul să rămână în România, să nu fie externalizat. Măcar știu că de la CEC nu se duc banii prin paradisuri fiscale” a explicat cantautorul pentru Cotidianul.

„În condițiile în care mediul de afaceri a reacționat extrem de negativ la măsurile anunțate de Guvern, îmi dau seama că există un interes direct să nu se aplice impozitele care i-ar împiedica să mai scoată profitul din țară” ne-a spus Chilian.

Referindu-se la faptul că una dintre filialele din Sibiu ale Raiffeisen Bank are în continuare un contract de închiriere pe care îl achită familiei Iohannis, muzicianul a completat: „Din câte am înțeles, chiriașul domnului Iohannis a zis că a ieșit în piață din grija pentru copiii săi. Nu știu ce fel de om trebuie să fii ca să invoci copiii când ai un interes direct legat de taxele pe care le propune guvernul pentru căderea căruia ieși la proteste. Dar pentru copiii care nu au spitale nu se îngrijorează?!”.

Ion Spanu: După ce au condus campania lui Iohannis. Oamenii lui Felix Tătaru sunt implicați în organizarea și popularizarea protestului

Televiziunile au prezentat imaginile cu sosirea în Bucureşti a unui grup de clujeni care vor participa la protestul din Piaţa Victoriei, preluînd imaginile de pe Facebook-ul unui oarecare Marian Ionescu. Dacă ar fi fost atente, ar fi descoperit că Marian Ionescu este „Head of Social Media la GMP PR“, firma lui Felix Tătaru, nimeni altul decît şeful campaniilor electorale ale lui Traian Băsescu, Klaus Iohannis şi PNL!

Postarea lui Marian Ionescu, care conţine filmul din Gara de Nord a studenţilor din Cluj, este însoţită de textul: „CLUJUL APARE, DRAGNEA DISPARE“.

Cu alte cuvinte, Marian Ionescu, şeful social media al firmei lui Felix Tătaru, anunţă schimbarea radicală a mesajului din Piaţa Victoriei, precum şi noua ţintă: Liviu Dragnea, adică PSD! După anunţarea retragerii Ordonanţei PSD, era şi ridicol ca mitingul să continue, însă, aşa cum s-a scris deseori în Cotidianul, miza lui Klaus Iohannis este Guvernul PSD, nu „graţierea“ sau „abuzul în serviciu“.

Faptul că însuşi omul lui Felix Tătaru face acest anunţ nu trebuie să ne surprindă, pentru că postarea lui Marian Ionescu nu face decît să confirme ceea ce se ştia: din momentul prezenţei lui Klaus Iohannis între protestatari, era clar că în întreţinerea manifestaţiei se vor implica anumite servicii şi organizaţii apropiate de şeful statului.

Practic, din această zi, protestul din Piaţa Victoriei devine unul eminamente politic, coordonat aproape oficial, deşi nedeclarat, de către „oamenii preşedintelui“, sau, mai nou, de către „românii mei“, aşa cum i-a numit Iohannis pe cei din stradă!

Cine are curiozitatea să deschidă site-ul „GMP PR“, unde lucrează Marian Ionescu, se va convinge că şeful acestuia este Felix Tătaru, cel care apare cu biciul în mînă:

Celor care nu ştiu ce este cu firma GMP PR, le reamintim că ea face parte din grupul GMP, patronat de Felix Tătaru. Acesta a fost şeful campaniei electorale a lui Traian Băsescu la prezidenţialele din 2004 şi 2009, al lui Klaus Iohannis, la prezidenţialele din 2014, şi al PNL, la parlamentarele din 2016. În 2014, Felix Tătaru a decis să afilieze divizia GMP Advertising companiei germane Jung von Matt.

Tătaru, omul din spatele campaniei lui Băsescu şi a Alianţei D.A., în 2004. Foto Timi Slicaru

Prezenţa oamenilor săi la protestele din aceste zile confirmă faptul că „spontaneitatea“ mitingului este doar aşa, de paradă! În realitate, PR-ul protestului este unul bine organizat, lăsat pe mîna specialiştilor în astfel de campanii.

Probabil, zicem noi, Iohannis n-a avut încredere să-i lase pe cei din PNL să se ocupe de organizarea unui miting asumat şi autorizat, după rezultatul catastrofal de la ultimele alegeri, şi a apelat la cel care i-a condus lui campania electorală din 2014, cînd s-a reuşit crearea unei atît de puternice emoţii în ţară şi străinătate, încît turul doi a dat peste cap toate calculele sondajelor!

Dacă aşa stau lucrurile, înseamnă că vom asista în zilele următoare la exploatarea acestei emoţii populare, generate de protestul uriaş din Bucureşti, din marile oraşe din ţară şi din Diaspora. Numai chior să fie cineva să nu observe asemănările dintre ce vedem în aceste zile şi atmosfera din 2014, înaintea turului doi al alegerilor pentru funcţia de preşedinte!

Judecătoarea Dana Gîrbovan, preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România, explică decizia Curţii Constituţionale din 2016 cu privire la Articolul 297 Cod Penal – Abuzul în serviciu. Magistratul explică felul în care legiuitorul trebuie să pună articolul de lege în acord cu decizia CCR.

Dana Gîrbovan spune că, potrivit CCR, abuzul în serviciu trebuie să aibă un prag valoric. De asemenea, trebuie menţionat clar ce înseamnă abuz prin prisma încălcării legilor, pentru a nu lăsa chestiunea la libera interpretare a judecătorilor, ceea ce i-ar transforma pe aceştia în legiuitori. CCR a mai menţionat că responsabilitatea modificărilor aparţine legiuitorului primar (Parlamentul) sau celui delegat (Guvernul), ceea ce ar putea înseamnă că şi decizia CCR pe “conflictul constituţional între instituţii” ar putea fi în defavoarea preşedintelui.

Argumentaţia preşedintelui UNJR:

“Despre necesitatea punerii in acord a abuzului in serviciu cu decizia CCR nr. 405/15 iunie 2016

Un stat de drept presupune, prin definitie, respectul fata de lege. Iar legea fundamentala, Constitutia adica, spune ca deciziile CCR sunt obligatorii, ceea ce inseamna ca legile neconstitutionale – chiar partial – trebuie puse in acord cu Constitutia, exact prin prisma considerentelor retinute de Curtea Constitutionala.

Prin Decizia 405 /15 iunie 2016, CCR a motivat cum trebuie definita infractiunea de abuz in serviciu pentru a fi in acord cu Constitutia.

In decizia CCR se identifica trei puncte distincte ce trebuie avute in vedere de legiuitor in redefinirea acestei infractiuni:

– incalcarea unei dispozitii exprese din lege,

– necesitatea stabilirii unei vatamari grave produse prin infractiune si

– definirea notiunii de act, atunci cand vorbim de act al puterii judecatoresti sau legislative.

1. Incalcarea legii

Primul dintre ele este si cel mai evident: “Curtea constată că sintagma ‘îndeplineşte în mod defectuos’ din cuprinsul dispoziţiilor 25 art.246 alin.(1) din Codul penal din 1969 şi ale art.297 alin.(1) din Codul penal nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuţiei de serviciu se realizează ‘prin încălcarea legii’”. “Curtea statuează că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară – legi şi ordonanţe ale Guvernului.”

Trebuie prevederea legala sa fie expresa?

Raspunde tot Curtea: “Comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (…) neputând fi dedus, eventual, din raționamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice” – par.61 din decizie.

Cu alte cuvinte, incalcarea legii trebuie sa fie flagranta – legea iti interzice sau, deopotriva, iti impune sa faci ceva; nefiind permis ca intelesul unei norme sa poată fi clarificat prin decizia judecatorului, “deoarece, intr-un asemenea caz, judecatorul ar deveni legiuitor”.

2. Nevoia stabilirii intensitatii vatamarii produse prin infractiune pentru a se justifica aplicarea unei sanctiuni penale.

Paragraful 69: “Curtea reţine că din perspectiva principiului „ultima ratio” în materie penală, nu este suficient să se constate că faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci această atingere trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, care să justifice sancţiunea penală”.

Paragraful 71: “Comisia de la Veneţia consideră că prevederile penale naţionale cu privire la „abuzul în serviciu”, „abuz de putere” şi expresii similare trebuie interpretate în sens restrâns şi aplicate la un nivel înalt, astfel încât să poată fi invocate numai în cazuri în care fapta este de natură gravă, cum ar fi, spre exemplu, infracţiuni grave împotriva proceselor democratice naţionale, încălcarea drepturilor fundamentale, subminarea imparţialităţii administraţiei publice ş.a.m.d.”.

Paragraful 76. Plecând de la cele expuse anterior, “Curtea constată că, în prezent, orice acţiune sau inacţiune a persoanei care se circumscrie calităţilor cerute subiectului activ, indiferent de gravitatea faptei săvârşite, poate intra în sfera normei de incriminare. Această constatare determină Curtea să aibă rezerve în a aprecia că aceasta a fost voinţa legiuitorului când a incriminat fapta de abuz în serviciu. Aceasta cu atât mai mult cu cât Curtea constată că legiuitorul a identificat şi reglementat la nivel legislativ extrapenal pârghiile necesare înlăturării consecinţelor unor fapte care, deşi, potrivit reglementării actuale se pot circumscrie săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, nu prezintă gradul de intensitate necesar aplicării unei pedepse penale”.

Altfel spus Curtea Constitutionala, dupa o analiza ampla a notiunii de “ultima ratio”, a retinut ca exista parghii extrapenale pentru recuperarea unor eventuale prejudicii cauzate de functionarii publici si a impus legiutorului stabilirea unei limite, a unui prag peste care dispozitiile penale sa devina aplicabile.

Or, pentru ca legea sa fie clara, predictibila si previzibila, un astfel de prag nu poate fi decat valoric, revenind legislativului obligatia de a-l stabili.

CCR sublinieaza ca “responsabilitatea de a reglementa (…), în acord cu principiul anterior menţionat, prevederile privind „abuzul în serviciu”, ţine (…) de autoritatea legiuitoare primară/delegată (Parlament/Guvern)”.

3. Definirea notiunii de act

“Curtea observă că noţiunea de ‘act’, folosită de legiuitor în cuprinsul reglementării infracţiunii de abuz în serviciu, nu este circumstanţiată la o anumită natură a acestuia. Astfel, Curtea observă că această noţiune poate fi interpretată fie în sensul de act material realizat de o persoană, fie de act juridic normativ, definit ca izvorul de drept creat de organe ale autorităţii publice, învestite cu competenţe normative (Parlament, Guvern, organe administrative locale), fie ca act al puterii judecătoreşti. Din această perspectivă, Curtea observă că modalitatea de interpretare a noţiunii de ‘act’ poate determina o aplicare a legii care, într-o anumită măsură, interferează cu proceduri judiciare reglementate de legiuitor în mod expres printr-o legislaţie distinctă celei penale, cum ar fi procedura excepţiei de nelegalitate sau procedura căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.” – par 79

Acest paragraf este foarte important, pentru ca, desi nu o spune expres – in conditiile in care nu a fost sesizata cu aceasta – Curtea Constitutionala lasa se se inteleaga ca extinderea raspunderii penale pentru acte ce apartin exclusiv altor puteri – cea judecatoreasca si cea legislativa – pune si ea o problema de constitutionalitate. Tema este de actualitate si merita o atentie sporita.

In final, va invit pe fiecare sa cititi decizia Curtii Constitutionale, pentru a trage singuri propriile concluzii. Chiar daca este scrisa intr-un limbaj juridic, ea este accesibila celor interesati de problema.”

Mari manifestaţii de stradă împotriva unei puteri politice au existat şi există în toată lumea, mai ales în statele conduse de puteri conservatoare, din Washington până în Varşovia, Budapesta sau Istanbul.

Mesajul lui Johannis, ca mediator: numai strada are dreptate.

Absolut nimic despre Statul Poliţist, nimic despre acest pol politic ocult şi antidemocratic numit Binom, ce intervine în viaţa politică rezultată în urmă alegerilor, nimic despre realitatea intervenţiei SRI în Justiţie, care este considerată “câmp tactic” printr-o decizie desecretizată a CSAT.

Johannis se bucură pueril în faţa luminiţelor oraşului în “sărbătoare”: “imaginea aceea splendidă din Piaţă Victoriei, cu telefoanele iluminate, cred că o ştiţi cu toţii.” O imagine care seamănă cumplit cu aceea de acum câţiva ani, din Piaţa Maidan.

Îi felicită “pe părinţii care şi-au dus copiii în Piaţă Victoriei pentru o lecţie autentică de democraţie” când acolo – ați văzut și imagini – s-a practicat de către unii inconştienţi discursul urii ca formă de reeducare.

Despre referendumul cerut de trei milioane de români iarăşi, absolut nimic. Şi e firesc, atâta vreme cât masa tăcută a României profunde este disprețuită, fiind formată din “fanatici religioşi”.

Johannis are România lui, ar vrea şi Guvernul lui dar nu poate (a cerut însă indirect demisia guvernului Grindeanu); vrea, ca un corolar, şi Referendumul lui. Ce va întreba la acest referendum, este absolut hilar. Este lipsit de noimă, dar are rolul de a acoperi tema REALĂ care frământă societatea.

Niciun mesaj coeziv, doar glumiţe căznite, aer arogant de ţoapă de provincie ajunsă la palat că să spună ce-i trebuie prostimii, zâmbet forţat.

Impresia pe care mi-a dat-o discursul, văzut înregistrat, la rece, este de infantilism acut.

NU văd ieşirea din impas cu un astfel de discurs, dimpotrivă. Prin dorinţa de a da jos guvernul, Johannis cere practic continuarea protestelor, ceea ce era de aşteptat.
El trebuie să salveze Puterea politică din exteriorul vieţii politice: Binomul DNA – SRI, precum şi ONG-urile Soros, care au un reprezentant chiar la Cotroceni, prin Sandra Pralong, dar mai au încă și un ambasador: Klemm.

Protecţia este, deci, reciprocă.

Categoric, prin modelul ANTIDEMOCRATIC şi antipopular (se sprijină pe strada votanţilor USR în special, precum și pe acoperiții din presa Sistemului) pe care-l promovează, preşedintele Johannis reprezintă o vulnerabilitate majoră la adresa democraţiei si siguranței naționale.

Însă, fiind sprijinit de o parte din servicii şi de DNA-ul Codruţei Kovesi (ea însăşi fiind demonstrată de ofiţerul acoperit Sebastian Ghiţă, fost prieten, ca intervenind în viaţa social-politică prin fabricarea de dosare, dar dovedită şi plagiatoare), are energia ca să dividă România.

Unde se va opri?

E singura întrebare pe care o am după ce i-am urmărit discursul.

Deși a tunat și a fulgerat de la tribuna parlamentului, în timp ce Digi și Realitatea difuzau, în paralel, imagini cu societatea civilă (corpul mistic al capului de la Cotroceni) iluminată de mii de luminițe, Iohannis tot nu ne-a spus ce anume ne va întreba la referendum. Ne-a spus însă că la anul “vom sărbători 100 de ani de când există statul român modern” (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21592894-presedintele-…). Ca atare, dacă el vrea să-i adreseze poporului o întrebare despre corupție, încă neformulată, eu îi sugerez să înceapă prin a-i adresa o întrebare despre istorie. O întrebare test, de cultură generală, că tot zic susținătorii lui că numai ăia educați ar trebui să aibă drept de vot.

Întrebarea ar suna cam așa: ce anume au sărbătorit românii, anul acesta, pe 24 ianuarie, în timp ce Iohannis se afla la Strasbourg? Sau ar mai fi o altă variantă: ce anume a sărbătorit Iohannis însuși, alături de “românii săi”, anul trecut, la Iași, atunci când s-a declarat mulțumit de statutul său de “slugă a americanilor”? După ce răspunde poporul la întrebarea aceasta, putem să-i punem și “alte întrebări” mai serioase, ca de exemplu: acordăm odată acele 6 procente din PIB pentru educație? Sau continuăm să facem mișto de cât de proști și inculți sunt ăia care protestează la Cotroceni împotriva despotului luminat de proveniență germană?

Nu de alta, dar o națiune (realmente educată) chiar se învață să stea cu capul sus (vezi de la secunda 0:20), la fel cum se învață și să gândească cu propriul cap, astfel încât să înceapă să surprindă o serie de contradicții: cea dintre despotismul pe bază de cultură și pseudocultura (dacă nu chiar incultura) despoților luminați, sau cea dintre afirmarea capacității de a sta cu capul sus și acceptarea satisfăcută a statutului de slugă.

https://www.youtube.com/watch?v=mY-1a1PyC30

Discurs cu peripeții al preșdintelui în parlament, azi: lăsat de izbeliște din punct de vedere al protocolului, la sosire, fluierat și apoi abandonat de pesediști, cu niște tentative cam scremute de glume ici-colo. Și totuși, discursul lui Iohannis ar putea limpezi evenimentele extrem de tensionate dar, în egală măsură, stranii, petrecute în ultima perioadă. Într-un moment cînd mai toată lumea se întreabă ce vrea, cu adevărat, strada, că e limpede că ordonanțele nu sunt miza reală, președintele pare să devoaleze scopul real.

Mai exact, ceea ce a spus azi președintele se înscrie perfect în paradigma ”Colectiv”, o continuare logică și la cote mai înalte a acesteia.

Să ne reamintim oarece evenimente din anul tragediei, de pe scena politică.
Atît în anul alegerilor prezidențiale cît și în cel de după, tema nr.1 a politicii a fost integritatea. Iohannis a purtat în permanență portdrapelul unei bătălii contra penalilor, vorbind despre necesitatea introducerii unor criterii de integritate în partide, care să bareze accesul penalilor.

Înțelegînd, printre primii, că tema e una impusă și susținută puternică din exteriorul țării, Victor Ponta a fost primul care a stabilit, spre surprinderea generală, un set de criterii de integritate în PSD, adoptate la Consiliul Național din martie 2015. În aceeași perioadă, urca puternic steaua altui pesedist, Valeriu Zgonea, care trăgea tare pe subiectul lustrației în politică: ”PSD e un partid de oameni onesti si serioși, care nu merită să ducă povara unei imagini afectate de problemele unor lideri, indiferent cine sunt aceștia” scria el, în aprilie, pe Facebook.

În octombrie, s-a produs tragedia de la ”Colectiv”, urmată de revolte stradale.

În 5 noiembrie 2015, analizam, pe Inpolitics, posibilul scop al protestelor străzii și emiteam o ipoteză:

”Mișcările de revoltă nu pot deturna actuala clasă politică spre binele colectiv, nici nu pot identifica personaje providențiale, ori soluții minune.
Pot, în schimb, să forțeze adoptarea unei decizii majore, pe bază de acord politic între marii actori.
O decizie care să aibă drept rezultat un soi de lustrație și prin care marile partide să se angajeze să introducă, rapid, criterii ale integrității în procedura de selecție a viitorilor candidați.
O modalitate prin care să se bareze drumul spre demnități tuturor celor fie și numai anchetați de către parchete”.

Cîteva săptămîni mai tîrziu s-au adoptat criterii de integritate și în PNL, semn că intuisem corect.

Ce s-a întîmplat în ansamblu, însă, știm cu toții: demisia lui Ponta de la partid l-a adus în loc pe penalul Liviu Dragnea, sfidîndu-se criteriile abia adoptate în partid. Listele de partid pentru locale și parlamentare, nu doar la PSD, au adus cu sine o droaie de penali care au și cîștigat în cele mai multe cazuri.
Experimentul ”criteriilor” eșuase.
Zgonea a fost aruncat la coș de pesediști.
PSD a ajuns să aibă în prezent trei lideri condamnați penal: liderul Dragnea, liderul executiv Bădălău și secretarul general Neacșu.

O formulă care, totuși, a dus la cîștigarea zdrobitoare a alegerilor, lovind puternic în plexul DNA.

Ce era de făcut?

Să ridicăm puțin privirea de deasupra României.
În aprilie anul trecut, ceva inedit s-a petrecut în Franța.
Dintr-o dată, un mare număr de persoane au început să se adune, seară de seară, în Piața Republicii din Paris pentru a-și manifesta o serie de nemulțumiri, legate de corupție, nivelul de trai, violențele poliției, cârdășia elitelor, dificultatea de a găsi o locuință, etc.
”Ideea este să creăm o nouă agora în spațiul public”, astfel sintetiza acțiunea un participant la mișcarea căreia i s-a dat numele ”Nuit Debout” (Noaptea în Picioare).
”Vrem să exprimăm saturația generală, împotriva societății, împotriva guvernului. Să luăm politica în mâinile noastre”, explica el, în timpul manifestației din Piața Capitoliului, la Toulouse.
Câteva sute de kilometri la nord de acest oraș, ministrul economiei, Emmanuel Macron, în vârstă de 38 de ani, anunța la o ”reuniune cetățenească” lansarea unei noi mișcări ”nici de dreapta, nici de stânga”, pe care a denumit-o ”En Marche” (”În marș” sau ”În mers”).
În pofida reacțiilor aparent calme ale politicienilor, unii își aratau interesul față de mișcările ”Nuit Debout” și ”En Marche”. Este cazul responsabililor stângii radicale, dar și al primului secretar al Partidului Socialist, Jean-Christophe Cambadélis, care a recunoscut că a făcut ”o mică plimbare discretă” prin Piața Republicii. ”Este primăvara politicii”, a spus el, declarație pe care și-a nuanțat-o la scurt timp, comparând această mișcare mai degrabă cu cele din Hyde Park sau Puerta del Sol.
”Nimeni nu știe unde se va ajunge”, mărturisea unul dintre participanții la ”Nuit Debout”, care credea însă că ”acesta este un spațiu de discuții de care avem mare nevoie”.

O mișcare care semăna izbitor cu manifestațiile din România de după ”Colectiv”, dar, și mai bine, cu cele din prezent, din România.

”Să luăm politica în mâinile noastre”, o formulă care descrie perfect ce se preconizează acum la noi.
Prin tergiversare ori rea voință, clasa politică nu mai prezintă încredere în cele mai importate state ale lumii, începînd cu UE și SUA.

Corupția, modul în care s-a făcut politica per ansamblu, în ultimii ani, a dus la șocuri precum Brexit și Trump, la proteste violente în marile orașe europene.

Se simte nevoia unor metode noi, dar, deocamdată, se bîjbîie.

Discursul de azi al președintelui, și, în special, mesajele vectorilor de comunicare on-line care s-au difuzat aproape imediat după, par să indice o nouă direcție.

Mai exact, dacă anul 2015 și tragedia de la ”Colectiv”, în speță, au forțat adoptarea criteriilor de integritate, eșecul aplicării acestora împinge către următorul pas: forțarea adoptării, prin presiunea străzii, a unei norme legislative care să interzică pe viață penalilor accesul la orice funcție publică.

“Doamnelor si domnilor, ce fel de natiune vrem sa fim? Vrem sa fim o natiune puternica, prospera, o natiune care isi construieste un stat de drept si il respecta, o natiune care se poate mandri cu o justitie independenta, o natiune unde autoritatile colaboreaza loial, o natiune cu un parlament puternic, cu un guvern performant sau vrem sa fim o natiune slaba, dispretuita, care pune totul in joc pentru a salva pe cativa din situatii dificile, pe cativa politicieni? Merita Romania acest sacrificiu pentru cativa politicieni? Asta este intrebarea. Acesta este scopul referendumului. O natiune puternica se construieste cu politicieni integri si credibili in varful statului. Asta imi doresc eu pentru Romania si asta cred isi doresc romanii. Asta este intrebarea. Ce fel de natiune vrem sa fim? Si pentru a afla realmente vointa suverana a poporului roman, voi convoca acest referendum. Astept de la Parlament raspunsul la solicitarea mea. Imediat dupa primirea raspunsului, voi convoca referendumul”, a declarat Iohannis, azi.

”O natiune puternica se contruieste cu politicieni integri si credibili in varful statului. Asta imi doresc eu pentru Romania si asta cred isi doresc romanii”.
Fraza-cheie, care ne deconspiră direcția spre care va fi canalizată strada, ca și tema reală a referendumului.

Adoptarea unei asemenea legislații, controversate ori ba, va bara accesul a sute de politicieni la viitoarele alegeri, europene, prezidențiale, locale, parlamentare. Va ”avaria” grav, totodată, PSD, un lucru deloc deranjant pentru occident.

O legislație unică în lume, pentru că nu există, deocamdată, țară care să aibă interdicții pe viață pentru demnitari și aleși în baza condamnărilor.
Ba chiar, în SUA, acum cîțiva ani, apăruseră discuții severe pe o temă fierbinte: în condițiile în care, peste ocean, aproape fiecare condamnare pentru o infracțiune e însoțită de interzicerea drepturilor electorale, s-a constatat, la un moment dat, că mai bine de 10% din populația afro nu mai avea drept de vot, ceea ce, s-a spus, afectează reprezentarea politică și, deci, democrația, în ansamblu.

Dar, la urma-urmei, pentru asta marile decizii sunt experimentate, întîi, pe ”cobai”.
Dacă România e etichetată, deja, în occident, drept un model de succes în materie de anticorupție, de ce nu ar servi curînd și ca exemplu de lustrație politică? Chiar dacă asta se va obține cu prețul unor manipulări publice uriașe.

E bine să fie așa?
E rău?
La asemenea întrebări numai istoria viitoare va oferi răspunsuri. (Bogdan Tiberiu Iacob)

  • ActiveNews: 

Cornel Nistorescu: Iohannis vrea război

Klaus Iohannis a susținut un discurs astăzi în Parlament în care și-a reafirmat sprijinul pentru cei care protestează în fața Guvernului și din păcate nu a transmis un mesaj de unitate pentru românii care în aceste momente sunt divizați în două tabere, unii care sprijină guvernul și alții care îi cer demisia.

Cornel Nistorescu a scris un editorial în Cotidianul pe această temă analizând cu atenție discursul președintelui care nu se gândește la detensionarea atmosferei.

„Cine a avut timp și nervi să-l urmărească pe Iohannis în Parlament a înțeles rapid, încă de la primele propoziții, că nu vin vremuri de pace politică. Președintele a început cu un soi de ironie la limita aroganței, cu un zîmbet care părea mai degrabă un rînjet de lup care atacă, cu un anume soi de dispreț față de adversari. Ce mai, pregătit de război, gata să se aleagă cu ouă în cap, cu huiduieli și fluierături, cu pachete de țigări și înjurături. Era pregătit de orice și s-a trezit cu un PSD cuminte, cu o ALDE aproape la fel. În Parlament, Klaus Iohannis a fost actorul dezinvolt al propriului său discurs care nu invita la pace, la conciliere. Probabil că în Occident o asemenea partitură ar fi fost ultima sau penultima! La porțile Orientului, unde toată lumea se ia de curea cu oricine are chef, se bate pe umăr, ba se mai și scuipă sau își trage pumni, merge.

Luat la refec, PSD a găsit de cuviință să se retragă din sală. E de mirare că a ieșit așa, englezește, și n-a tras un mic spectacol. Din acest punct de vedere, ne putem considera surprinși. La ce ne-a oferit Klaus Iohannis, merita un răspuns ceva mai accentuat, dacă nu chiar colorat.

Să revenim. Sasul mut și împiedicat de mai lunile trecute se poartă acum ca un călăreț pe cai, cu jăratic între fălci. Din drumurile sale peste graniță și din cele pe la nevastă, s-a întors ca prin minune un animal politic. Cel puțin așa pare. Presupun că o mare parte din populația României înțelege acum că Iohannis este autorul acestui val de tulburări românești. PSD a făcut cîteva greșeli în serie, socotindu-se învingător pentru ani și ani, purtîndu-se și el arogant ca Iohannis, nechibzuit, stupid, poate chiar grosolan, din punctul de vedere al adoptării unei prevederi legale care nu întrunea acordul minorității. Desemnarea doamnei Shhaideh pentru că așa voia Liviu Dragnea, amenințările cu ținerea Guvernului în dîrlogi, expedierea Ordonanței de Urgență 13, toate au speriat sau, în cazul adversarilor săi, au prilejuit o reacție de apărare. Iar la capitolul răspuns, Iohannis, ajutat de serviciile secrete, de procurorul general și de șefa DNA, de trompetiștii din presă și pe fondul unei totale paralizii a PSD, a cîștigat. Dar a cîștigat net, demonstrațiile cu aer de carnaval politic anticorupție luînd proporții internaționale. Iohannis a ieșit super-întărit și a băgat bombeul pantofului în ușa întredeschisă a Guvernului PSD – ALDE. Și pe acolo a chemat lumea, totul cu prețul unei falii în societate, una adîncă între tineri și vîrstnici și care nu se va atenua prea curînd.

De ce a cîștigat Iohannis? Pentru că din acest carnaval politic anticorupție, declanșat în piețe și pe bulevarde, a ieșit mult întărit. Demonstrațiile au produs o împărțire a electoratului, el a luat tineretul și profesioniștii din multinațioanale și a dus lucrurile la o situație-limită. S-a suit la cea mai înaltă tribună a Parlamentului și le-a spus aleșilor că o demisie a ministrului Iordache este prea puțin, iar niște alegeri anticipate sunt prea devreme. În mai puțin de două luni, Iohannis, cînd toți aproape că nu se mai așteptau, a spulberat capitalul politic al PSD și al Guvernului.

Efectul demonstrațiilor de pretutindeni este o atît de mare clătinare a Guvernului, încît aceasta îi permite lui Klaus Iohannis să preseze, nu direct și explicit, pentru dărîmarea Guvernului Grindeanu.

Tonul președintelui din Parlament a anunțat războiul. Continuu, lent, subversiv. Ajutat de SRI, de DNA și de Parchetul General, de Florian Coldea, războiul nervilor va dura pînă cînd Guvernul va da să cadă. Și între timp susținerea pentru Klaus Iohannis va crește, iar din resturile PNL și USL se va naște o forță politică de luat în seamă. Abia atunci, Klaus Iohannis va încerca anticipate, alianțe sau altceva care să-l ajute să abordeze campania pentru următorul mandat. Cîtă vreme președintele nu are decît patetismul străzii, el nu va renunța la hărțuieli și tatonări. Va chinui PSD atît cît să strîngă susținători și să-i bage în sperieți pe Dragnea și ai săi.”, a scris Cornel Nistorescu.

Cum se vede la Vișegrad revolutia anti PSD de la Bucuresti : „Asistăm la revolta Germaniei împotriva unui guvern care încearcă sa schimbe, unilateral, statutul de colonie a României”. Cele trei măsuri care ar declanșat represaliile grupării Merkel – Soroș

Sub titlul „România: Revolta, într-adevăr. Dar cine se revoltă și împotriva cui?”, publicația VisegradPost (un blog care susține politicile Grupului de la Vișegrad, organizație de cooperare formată din Cehia, Polonia, Slovacia și Ungaria și la care România a ratat aderarea în 1990 din cauza mineriadelor și a conflictelor interetnice la de Târgu Mureși), face o analiza amplă a protestelor care au avut loc în România în ultimele zile și care au debutat în Piața Victoriei. Grupul de la Vișegrad a intrat în conflict frontal cu conducerea UE, în special Germania, după ce s-a opus măsurilor propuse privind acceptarea imigranților. Legăturile dintre Ungaria și Polonia s-au întărit după ce la Varșovia au venit la putere conservatorii.

Autorul, Modeste Schwartz, analizează scena politică românească, afirmând că politicienii PSD se înscriu în trendul european al corupției, dar la fel este cazul și cu celelalte partide din țara noastră. Articolul a fost scris pe 2 februarie, înainte de decizia Guvernului de a retrage ordonanțele.

Rugăm siteurile care preia fragmente din acest material să ne acorde, din curtoazie, un link și să copieze exact cât ar dori să copieze alții de la ei. Mulțumim.

„Da, o mare parte a politicienilor din PSD sunt catalogați drept corupți, fiind vinovați de luare de mita, deturnare de fonduri etc, ca intreaga clasă politică din România – fără excepție! – și ca, de altfel toată clasa politică din Europa. Auto-proclamatul căpitan a ceea ce media europeana numește revoluția tinerilor este Klaus Iohannis, președintele României, care înainte să intre în politică a fost profesor de liceu în orașul său natal Sibiu. Pe atunci, un profesor de liceu în România câștiga mai putin de 300 de euro pe lună. Același Iohannis (despre care gurile rele spun că ar fi ginerele unui fost ofițer superior de Securitate) deține șapte case în Sibiu (un prosper oraș turistic, frumos restaurat, cu prețuri imobiliare ridicate) despre care spune că au fost achiziționate cu bani din meditații.

Cât despre noul partid Uniți Salvăm România, care se prezintă ca o alternativă culturala a noii generații (din păcate total lipsit de un program politic real în afară de misticismul anti-coruptiei) o are ca lider carismatic pe franceza (măritată cu un român) Clotilde Armand, care de curând a declarat că ‘regretă’ că a luat, ‘pentru activități de consiliere’ fonduri mari de bani de la multinaționala Bechtel, cea care a construit în Transilvania una dintre cele mai scurte și mai scumpe autostrăzi din istoria construcțiilor.

Prin urmare, presupunând că românii ar ieși din apatia politică, de altfel o atitudine majoritară, te-ai aștepta la proteste ‘non-politice’, care să ceară modificarea Constituției, schimbarea clasei politice sau o democrație directă. Nu este cazul aici. Protestatarii vor să schimbe niște politicieni corupți, suținuți de o majoritate democratică, cu alți politicieni corupți, care nu au nicio bază democratică. Cum se poate explica această demență?”, se întreabă autorul, pe VisegradPost.com.

Acesta continuă chestionând resorturile și intențiile participanților la proteste:

„Mulți dintre protestatari sunt într-adevăr foarte tineri, care au fost privați de o conștiință istorică și de cunoștințe socio-economice de sistemul de educație falimentar din România (și din Europa) și care pur și urmează liderii din mediile lor sociale la proteste pe care le iau ca pe niște festivaluri stradale, care le dau ocazia să socializeze.

O altă parte a protestatarilor sunt activiști ai ONG-urilor finanțate de organizații din Galaxia Soroș și ai fundațiilor politice care fac treaba murdară a diplomației Germaniei în Europa de Est.

Aici se ridică mai multe întrebări. Ce soi de masochism social poate împinge un tânăr student să răstoarne un guvern care tocmai i-a permis să circule gratuit cu trenul, iar pe un viitor angajat să demonstreze împotriva Puterii care a mărit salariul minim pe economie după un deceniu de austeritate sub umbrela FMI-Berlin? De unde atâta ură? De ce încearcă cu disperare să dea jos cu orice preț Guvernul Grindeanu și partidul condus de L.Dragnea?”

Modeste Schwartz consideră că tinerii nu știu ce este politica, din cauza faptului că s-au născut și au crescut într-o țară unde cetățenii nu au avut un impact asupra mersului țării.

„Unul dintre răspunsuri ar fi că, născuți într-o colonie de facto, unde manifestarile politice (fie ele prin vot, fie prin demonstrații) nu au avut niciodată cel mai mic efect asupra mersului țării sau a nivelului de trai, tinerii români nu știu ce este aceea politică și salivează ca și câinele lui Pavlov la provocările unor profesioniști ai societății civile de a participa ritualurile tribale de purificare colectivă, etichetate ca festivaluri stradale anti-corupție.

Este suficient să fii informat despre acțiunile recente ale Guvernului Grindeanu și despre programul de guvernare pe care vrea să îl implementeze în următoarele luni (care sunt toate făcute publice, dar sunt cu grijă ignorate de presa română controlată de Vest li aproape complet de presa străină), pentru a înțelege că Merkel, Cancelarul Reich-ului, nu poate accepta o astfel de răzvrătire, nici măcar cu cei care s-au răzvrătit, și cere pedepse exemplare, dacă e necesar urmând metodele testate la Kiev.

Înainte să adopte acele decrete de amnistiere (care, vine vorba, nici măcar nu au fost primele măsuri adoptate), în primele zece zile de la instalare Guvernul Grindeanu a mărit salariul mediu și pensiile, anulând astfel măsurile de austeritate adoptate de Guvernul Boc, sub dictatul Fondului Monetar Internațional și al Bruxelului, și a anunțat scutirea de impozite a salariilor mai mici de 500 de euro.

Nu numai că aceste două măsuri încurajează alte state să iasă de sub jugul ordo-liberalismului german, dar ele  afectează direct capitalul Germaniei, care a devenit recent cel mai mare investitor străin in România, urmată de Franța, asta în timp ce Statele Unite, foarte prezente la începutul anilor 2000, s-au orientat spre piețele din Asia, predând astfel ștafeta. Profitabilitatea acestor investiții (companiile din România au o rată dublă de profitabilitate comparată cu media Zonei euro) se bazează pe exploatarea unei mâini de lucru forțată, cu un salariu minic special calculat în așa fel încât să îi asigure o supraviețuire mizerabilă unui individ fără familie, ceea ce duce la o mobilitate socială și geografică foarte scăzută, un declin demografic fără precedent și cea mai mare rată a imigrației dintre toate țările non-africane (mai mare și decât cea a Siriei, pe perioada războiului).”

Cu toate acestea, măsura care a înfuriat cu-adevărat Germania, este alta, afirmă autorul.

„Dar alta e chestiunea: „odiosul” guvern PSD plănuiește să creeze un Fond Suveran de Investiții și Dezvoltare (FSDI), așa cum sunt în Norvegia, Franța, Arabia Saudită, etc, care ar fi hrănit de profiturile companiilor aflate sub controlul statului (profituri? – sună ciudat, având în vedere că guvernele anterioare au susținut că acestea sunt găuri negre ce trebuie urgent privatizate…) și care ar servi, în special, la dotarea României cu verigile lipsă din bussinesul agricol ( procesare, conservare, îmbuteliere) care-i lipsesc și care ar putea face legătura între enormul său potențial agricol și o piață internă de 18 milioane de consumatori care e convinsă ( pe bună dreptate) că mâncarea produsă în România este și mai sănătoasă și mai gustoasă decât cea de import.

De-aici înainte, din punctul de vedere al coloniei metropolitane, se intră în domeniul ne-negociabilului. Printr-o asemenea măsură, România plănuiește să-și schimbe statutul de colonie extractivă (sursă de materie primă  și muncă ieftină) care i-a fost desemnat în actuala ordine mondială, pretinzând – dacă nu suveranitate totală, pentru care nu are forța militară, un statut de colonie productivă, comparabil cu cel al Ungariei (unde salariul mediu este cu 50% mai mare și care suferă mult mai puțin din cauza migrației).

În consecință, iată cine se revoltă acum: Germania, ca o metropolă colonialistă se revoltă împotriva guvernului ales democratic din România (indiferent de câte acuzații de corupție ar avea parte – nici mai multe, nici mai puține decât cele care au fost și cele care vor veni și față de cele din Europa, în general) și caută să-l dea jos printr-un puci realizat prin eforturile unite ale fundațiilor politice germane (Adenauer, Ebert, Luxemburg) și ale societății civile finanțate de Soroș – care, de această dată, nici măcar nu mai pretinde să fie apolitică, chemându-l înapoi pe fostul comisar european Dacian Cioloș, un tehnocrat care nu a fost ales niciodată de nimeni, impus fără o majoriate parlamentară de către Iohannis, ca urmare a unui alt ‘maidan’ din București, și care a fost concediat de la guvernare în urma unui vot popular masiv ce a condamnat politicile sale anterioare”, a notat Schwartz.

Concluzia:

„În lumina ultimelor evenimente, putem considera ca încheiată tranziția UE ( în scop și metode ) la o structură parazitară, comparabilă cu infama Companie United Fruit din America Latină, de dinainte de revoluțiile neo-Bolivariene. Echipele morții încă nu au apărut pe scenă, dar ține-o tot așa domnule Iohannis: cu puțin efort, poți deveni un alt Pinochet”.

Piața Victoriei s-a transformat. Nu mai avem de-a face, în mod evident, cu o demonstrație pentru anularea unei amărâte de ordonanțe de urgență. Nicidecum. Numai cine suferă de orbul găinii nu observă că lovitura de stat în plină desfășurare a atins unul dintre punctele culminante. Euromaidanul. O uriașă masă de manevră pregătită pentru asaltul final. Pentru dărâmarea Guvernului.

Avem aproape toate caracteristicile Euromaidanului experimentat cu succes la Kiev și care a dus practic la dezmembrarea Ucrainei, cu acordul tacit al întregii lumi. Dezmembrarea României pare a fi încă departe. Deși un partid politic, UDMR, care face parte din Parlament și susține coaliția majoritară, proclamă explicit că obiectivul lui este ruperea Ardealului de România. Lipsesc încă spitalele de campanie și cantinele. În rest, sunt prezente, în Piața Victoriei, toate ingredientele Euromaidanului.

O mișcare de protest are un scop explicit. Scopul explicit al protestelor de la București și din multe localități ale țării era retragerea de către Guvern a unei ordonanțe de urgență, despre care unii români au crezut că atacă statul de drept. Ordonanța de urgență a fost retrasă, iar demonstrațiile, în loc să înceteze, au luat amploare. Atunci când e depășită o masă critică, este inevitabil să aibă loc tulburări cu caracter violent, iar implozia statului e garantată. Ne aflăm în acest moment.

Dacă se va dovedi vreodată implicarea, în manifestații, a Serviciului Român de Informații, atunci va deveni evident că avem de-a face, în România anului 2017, cu un act de înaltă trădare. Dirijat de însuși șeful statului. La numai două luni după ce acesta a pierdut alegerile.

Dar până atunci, până când, Doamne ferește, va fi prea târziu, nu putem să nu observăm câteva caracteristici ale Euromaidanului de la București, multiplicat în principalele orașe ale țării.

1. Demonstrațiile vin pe fondul unei profunde frustrări a celor care au pierdut alegerile: președinte, partide politice, părți consistente ale “sistemului”, ONG-uri afiliate și, cu certitudine, corporații și multinaționale speriate de perspectiva de a plăti impozit pentru profit în țara în care realizează profitul și un salariu minim decent. Evident, aici, apar și interesele unor forțe străine României, pentru care fragilizarea acestui stat face parte din obiectivele strategice.

2. Demonstrațiile sunt, în mod cert, organizate de partidele din opoziție, prezente masiv prin reprezentanți și membri, de președintele statului și, în mod incert, până la probă contrarie, de către Serviciul Român de Informații.

3. Demonstrațiile sunt astfel palnificate, încât să atingă o cotă maximă în momentul oportun, cel în care Guvernul poate fi efectiv răsturnat.

4. Ținta arhitecților interni ai tulburărilor este răsturnarea scorului alegerilor și numirea unui Guvern marionetă, în timp ce ținta complicilor externi este vulnerabilizarea statului român.

Dacă nu ajunge, în zilele următoare vom avea și argumente suplimentare.

Cât timp protestele au părut că au legătură cu abrogarea unei ordonanțe date de guvern, deși numai majoritatea celor din piețe nu vedea că e doar un pretext, m-am ferit ca de naiba să comentez ceva legat de manifestații sau de participanții la ele. În primul rând pentru că eu nu fac procese de intenție, chiar și când m-ar îndreptăți experiența mea de pasionat de istorie și de psihologia mulțimilor sau de specialist în identificarea tehnicilor de propagandă și manipulare. Desigur, inteligenții, ajutați și de oficinele dezinteresate, au tras concluzia din neutralitatea mea, ironică pe alocuri, că eu sunt pentru salvarea hoților și corupților și împotriva demersului legitim al nemulțumiților.

Să încep prin a spune că nu doar ca om de comunicare, ci și ca cetățean, consider că puterea a gestionat extrem de prost criza. N-am înțeles de ce era nevoie de ordonanță de urgență când exista o majoritate parlamentară confortabilă. De ce nu a fost explicată cum trebuie și de ce nu a fost combătută manipularea grosolană referitoare la motivația, conținutul și efectele ei. De ce nu s-au inițiat dezbateri publice și de ce, parcă, s-a făcut tot posibilul ca demersul să pară unul suspect și incorect. Ca analist, nu reușesc să pricep cum niște oameni cu multă experiență politică au fost incapabili să prevadă ce se va-ntâmpla (eu am o idee despre motive, dar, deocamdată, e doar o ipoteză). Cu modestie spun, dacă m-ar fi întrebat, le-aș fi putut descrie, pe puncte, succesiunea evenimentelor declanșate de inițiativa lor.

Acum, când nu se mai chinuie nimeni să ascundă adevăratul motiv al euromaidanului mioritic, deși se folosește în continuare tehnica ”pas cu pas”, mi se pare firesc să nu mai menajez sensibilitățile amicilor mei care, de bună credință, dar naivi, continuă să se lase purtați într-o direcție pe care o respingeau cu indignare acum 5 zile. Și să înșir pașii strategiei din ultimele două săptămâni. E târziu acum, pentru că bulgărele nu mai poate fi oprit, dar s-ar putea să-i ajute pe unii să înțeleagă cum s-au încadrat bunele lor intenții și credință în ”the big picture”.

Pasul 1 – semnalul de alarmă! L-a tras teatral președintele, mergând neinvitat la guvern pentru, spune Domnia sa, a opri in extremis o samavolnicie. Apar suspiciunile, crește tensiunea, se prefigurează convingerile, se bătătoresc căile neuronale spre anumite concluzii. Propaganda își reglează tirul.  Primul miting. Iohannis descalecă în piață pentru a da legitimitate mișcării și revendicărilor. Care, în acel moment, vizau forma, nu fondul. De ce OUG și nu lege,  lipsa de transparență și neconsultarea opiniei publice.  Se neagă insistent că ar fi vorba de o mișcare politică. ci doar de principii și valori civice și democratice, manifestanții și politicienii implicați susțin că nu se pune problema schimbării guvernului.

Pasul 2 – se adoptă ordonanța. Mitingurile iau amploare. Se menține încă iluzia că e vorba de o nemulțumire legată de formă, nu de fond. Se incriminează adoptarea ei noaptea, ”ca hoții”, cu un simulacru de dezbatere publică și cu o atitudine a ministrului justiției considerată arogantă.  Dar se înmulțesc vocile care spun că ordonanța îl ajută pe Dragnea să scape. Se cere, în principal, abrogarea ei. Apar câteva voci firave care leagă demersul de demisia guvernului. Sunt camuflate de poziția ”oficială” a propagandei: nu sunt manifestații politice, nu vizează răsturnarea puterii legitime, sunt doar expresii ale spiritului civic al unei părți a populației. Pentru a întări această imagine, se folosesc copii, căței, baloane, lasere flori, pizza, fructe, păpuși uriașe și iar copii. Totul începe să semene cu o serbare câmpenească, deci, nu-i așa, benignă din punct de vedere politic.

Pasul 3 – se abrogă ordonanța. Oamenii rămân în piață pentru obiectivul următor: demisia premierului și echipei sale care a greșit. Propaganda încă ține la iluzia ”nepoliticului”. Se susține cu tărie că e normal ca PSD-ul să aibă executivul, dar nu pe acesta. Ceea ce e, deja, un nonsens. Dacă nu ai încredere într-un guvern, înseamnă că nu ai nici în partidele majoritare în Parlament (”ciuma roșie”) pentru a-l valida. De ce ai avea într-un alt cabinet, emanație a aceleiași viziuni politice? Deja, oameni care, cu câteva zile în urmă, erau convinși că protestează împotriva unei ordonanțe și te făceau albie de porci dacă sugerai că nu ăsta e obiectivul real al manifestațiilor, strigă acum ”Jos guvernul”

De aici intrăm în previziuni:

Pasul 4 – pică cabinetul Grindeanu. Prin demisie sau prin acțiunea concertată DNA – dosar penal – președinte – suspendare premier. Mulțimea rămâne în stradă, spunând: Da, să pună tot PSD-ul guvernul, dar să fie format din oameni corecți și cinstiți. Foarte repede, se va ajunge la concluzia ”legitimă” că nu există așa ceva în ”ciuma roșie”. Strategia va fi dublată de atitudinea președintelui, care va pune și mai multe bețe în roate învestirii unui nou executiv. Cu aceleași argumente. În fața refuzului PSD de a numi persoane binecuvântate de Cotroceni și de stradă, aceasta din urmă va striga, în sfârșit, cu toată gura, ”alegeri anticipate!” Pe care, dacă nu va reuși coagularea unei alte majorități parlamentare, pe modelul predecesorului său, președintele le va provoca.

Pasul 5 – alegeri anticipate! În cazul în care ies cum trebuie, mitingul ia sfârșit, manifestanții sunt obosiți dar fericiți că au scris un nou capitol în istoria democrației românești. Oameni care, cu o lună, două în urmă, se simțeau răniți de acuzațiile că urmăresc anularea rezultatului alegerilor din decembrie, sunt acum convinși că au îndeplinit o misie divină.

Pasul 5 bis – în cazul în care câștigă tot PSD-ul, se reia totul de la pasul 1.

PS. Ați observat, sper, că nu am introdus în discuție elementele parazitare: ambasade, multinaționale, DNA, CSM etc.

PS. Aș vorbi și despre pasul 6, dar chiar nu sufăr de scenarită. Așa că mă întorc la istoria recentă a unei țări vecine. Și, uitându-mă la acest filmuleț, nu vă ascund că mi s-a părut straniu de familiar. Si, vă spun sincer, mi-a cam dat fiori. Cred cu tărie că și cei mai mulți dintre tinerii din imagini erau idealiști și plini de intenții bune, dar sunt sigur că nu mulți dintre ei erau conștienți că, fără să vrea, deschid o cutie a Pandorei. Pe fundul căreia vor găsi, cu toții, un an mai târziu, războiul civil și ciopârțirea țării lor.

[…]

Să pornim însă de la manifestaţiile din stradă detaşându-ne de mesajul lor. O să presupunem că ceea ce se cere acolo este absolut corect şi justificat. Prima cacofonie care ne-ar sări în ochi ar fi o aliniere ciudată a celor care ne doresc binele. Maghiarii secesionişti ai lui Tokes sunt alături de protestatari. La fel ca şi secesionistul Sabin Gherman, port-stindardul „superiorităţii rasiale ardeleneşti” şi al „nenorocirilor cauzate de mitici”. În aceeaşi linie, avem mitinguri de susţinere în Bulgaria. V-aţi fi imaginat aşa ceva? Bulgarii au ajuns fani ai statului de drepţi din România. Însă, bomboana de pe colivă este dată de îndemnul la solidaritate al prorusului Renat Usatîi, ca şi poziţia tranşantă a oficinei Sputnik News. Ce-avem aici? Este pentru prima dată din 1989 când structurile moştenite de FSB de la KGB se realiniază. În general, pentru a-şi păstra influenţa, un serviciu secret îşi plasează oamenii în toate curente societăţii. Un serviciu precum KGB-ul îi avea încolonaţi pe listele sale nu doar „adormiţii” din Primăverii care erau abonaţi la Pravda, dar şi „dizidenţi”, „pro occidentali”, „naţionalişti”, reprezentanţi ai armatei, securişti, medici s.a.m.d. O asemenea distribuţie te ajută să primeşti informaţii relevante din toate straturile societăţii, dar şi să acţionezi atunci când ţi se cere.

Prima aliniere a agenţilor KGB am văzut-o în decembrie 1989, atunci când „turiştii sovietici” au avut parte de cazarea şi bunele tratamente ale cârtiţelor de-aici. Alinierea, extrem de puternică, abia le-a mai permis celor de la Departamentul Anti KGB(0110) să-şi salveze arhiva într-o Românie nebună, care colcăia de agenţi sovietici. O să mai amintesc doar un element simbolic: zece ani mai târziu, comandantul conspirat al „Direcţiei Z” este ucis într-un „accident” auto; în aceeaşi zi, tot în accident auto, este ucis un alt greu al celebrei direcţii. Data nu a fost deloc întâmplător aleasă(iniţiaţii în aceste afaceri înţeleg bine mesajul): 22.06.1999!

Aşadar iată-ne în faţa unei noi alinieri suspecte: 22. Hotnews, România Liberă, Adevărul(fosta Scânteia) sunt umăr la umăr cu Renat Usatîi, Tokes, Sputnik News etc. Amintesc faptul că Renat Usatîi este căsătorit cu sora soţiei lui Michael Schmidt. În timpul campaniei electorale pentru prezidenţiale, Iohannis a fost găzduit în apartamentul Veronicăi Schmidt Usatîi din … Primăverii. Un alt element dubios din anturajul preşedintelui este Andreas Huber, consulul onorific al Austriei la Sibiu şi … fin al său. De altfel, relaţia cu Austria şi protejarea fără perdea a intereselor austriece de către Iohannis sunt elemente de notorietate asupra cărora nu are sens să insistăm.

[…]

Ceea ce vedeţi în România este doar ascuţirea armelor. Un climat de instabilitate va cuprinde întreaga regiune, cu pecădere în Ucraina şi Republica Moldova. De asemenea, în România se vor trezi „spiritele civice” maghiare din aşa-zisul Ţinut Secuiesc, iar câteva ruperi de ritm vom vedea şi prin Moldova. Pregătiţi-vă să citiţi un număr impresionant de ştiri despre găgăuzi, lipoveni, ruşi, ţigani, români din Ucraina, unguri din Slovacia, Ucraina şi România, etc. Paralel, dorinţele cacofonice ale unor minorităţi manipulate vor fi combătute defectuos de către reprezentanţi ai majorităţii. Un zgomot de fond asurzitor va face ca nime ni să nu mai înţeleagă nimic. E o falsă complexitate exersată pentru prima dată în istorie în Republica de la Weimer. Ceva similar urmează să vedeţi în curând în acest colţ de Europă. Treptat, diverse regiuni, sub conducerea unor marioanete se vor rupe de ţările mamă, conducând la o atomizare a zonei. Atomizarea va conduce la o stare inacceptabilă, de conflicte permanente, care vor trebui rezolvate într-o formulă de toţi acceptată. 
N-o să insist asupra modului în care se doreşte tranşarea situaţiei. Germenii îi vedeţi în din ce în ce mai multe oraşe din ţară. Se cer lucruri ilogice, inacceptabile, iar cedările nu rezolvă situaţia, ci o amplifică. Este logica războiului. În realitate nu se doreşte rezolvarea unei anumite probleme, ci generarea haosului. După ce haosul devine absolut, pot începe violenţele care, apoi, vor fi şi mai încălzite de lipsurile alimentare. Dependenţa urbanizatului(şi chiar a celui din mediul rural!) de hipermarket este atât de mare încât provocarea unui episod de foamete este mai mult decât facil. Pur şi simplu blochezi aprovizionarea reţelelor retail şi, într-o săptămână, ai o ţară întreagă în foamete. Iar foamea este cel mai bun liant al revoluţiei iraţionale.
În unele zone se vor găsi produse, în altele nu, astfel încât „bogaţii” vor cere interzicerea „săracilor”. Şi uite-aşa ai găsi nemulţumiţi la tot pasul. Din acest moment, ruperea devine inevitabilă. Nimeni nu ar mai fi de acord cu politica naţională, pentru toţi ar fi clar că soluţia vine din separare. Astfel, conflictul va devenin unul generalizat, între structurile autonome. Astfel se va putea pune în aplicare planul salvator al tuturor. OK, care-i acesta?
Mai jos aveţi desenată o hartă. Ea respectă atât „principiile” lui Samuel Huntington, cât şi dorinţelor de pedepsire ale lui Putin. Să le vedem pe scurt. În primul rând, Ucraina ca entitate va dispărea sau se va limita la o zonă restrânsă(şi, în acelaşi timp, tampon) din jurul Kevului şi de-a lungul unei părţi din Nipru. N-am mai evidenţiat-o pe hartă deoarece nu va mai face nici cât o ceapă degerată. Astfel, naţionaliştii ucrainieni îşi vor găsi împlinită patria visurilor lor în care-şi vor putea exprima pe deplin frustrările.

 

În schimb, în dreapta Niprului va apărea Republica Novorossia care va îngloba bucăţi din Ucraina până la Odessa. Cele două Moldove şi mare parte din teritoriul ucrainean vor intra în componenţa unei noi ţări care va avea capitala la Lvov(am dat indicii suficiente în text şi pe hartă, astfel încât îi rog pe cei iniţiaţi să nu comenteze asupra acestui subiect). Marele câştigător se va numi Ungaria care va obţine Ardealul de Nord(atenţie, harta nu e corect trasată din cauză că am făcut-o în grabă; de asemenea, restituirea nu se va face total pe linia Ardealului de Nord, ci cu ceva modificări în funcţie de realităţile etnice), Transcarpatia şi zonele preponderent maghiarizate din Slovacia. Posibil să forţeze şi înglobarea altor teritorii din fosta Iugoslavie, dar nu cred că vor reuşi mare lucru deoarece acolo se intră peste alte interese. Visul de autonomie al lui Sabin Gherman şi al celorlalţi manipulaţi se va îndelini într-un(probabil) regat al Transilvaniei care urmează să fie condus de un personaj pe care deja-l vedeţi în zonă. Executivul acestui regat va fi condus de personalităţi care-l vor lega ombilical de Ungaria – noua putere zonală! Încă netranşată este zona Banatului care ar putea fi dată Serbiei sau ar putea forma(împreună cu regiunea soră din Serbia) o nouă republică independentă. Din România va rămâne doar Muntenia şi Dobrogea(posibil fără gurile Dunării), o entitate slabă care ar putea fi forţată să facă o federaţie cu Bulgaria(aşa cum s-a mai încercat, dar a eşuat din cauza opoziţiei ruse de-atunci).
Cam acestea sunt interesele momentului. În zonă Rusia va câştiga mult-dorita centură de siguranţă şi-şi va spune tranşant punctul de vedere trcând exemplar la colţul istoriei „naţiunile problemă”. Însă, cel mai mare câştigător va fi noua „entitate misterioasă” pe care v-am evidenţiat-o. Cu siguranţă în istorie se va dovedi a fi o eroare fundamentală a lui Putin, dar ce să-i faci? Capriciile unora cer sacrificii pe măsură.
Întrebarea pe care probabil o aveţi este dacă acest proiect poate fi realizat. La cum arată lucrurile acum este extrem de realizabil şi, mai mult, deja s-a dat startul. Ceea ce-aş vrea să le spun atât extaziaţilor fără motiv cât şi celor din spate care se gândesc la ceea ce au de câştigat este faptul că se înşală amarnic. În realitate, odată intraţi în tăvălugul evenimentelor absolut toţi vom avea de pierdut. Sau, mai bine spus, se va intra într-o stupidă ruletă din care, strict întâmplător, unii vor avea de câştigat, în timp ce marea masă va avea de pierdut totul. Gândiţi-vă numai la un lucru banal: absolut toate certificatele de proprietate îşi vor pierde valabilitatea. Absolut tot ceea ce ai va fi garantat de o entitate care şi-a încetat existenţa. Mai mult, „costurile de funcţionare” ale noilor state vor trebui suportate de cineva, la fel ca şi datoria moştenită.
Cei din spate, trădătorii din sistem, ar trebui şi ei să-şi pună o întrebare. Fac parte din categoria celor care-şi fac vacanţele pe Coasta de Azur sau pe la resort-urile de superlux de aiurea? Au proprietăţi acolo, şi-au mutat banii în străinătate(mai bine spus „au bani de mutat?”)? Dacă nu, în mod sigur vor fi dintre cei sacrificaţi. Nici naiba nu le va mai garanta lor job-urile şi privilegiile actuale. Oricât de mult vor pune osul la treabă, oricât de dedicaţi vor fi stăpânului din umbră, odată rezolvată problema îşi vor pierde şi job-urile bănoase.

[…]/ integral la sursa


Categorii

Alexandru Racu, Destramare teritoriala? (Regionalizare, autonomie), Justitie, PROTESTE ROMANIA 2012, Razboiul impotriva Romaniei, Servicii secrete

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

45 Commentarii la “”Revolutia luminilor” reconfirma statutul de colonie politieneasca al României. GALAXIA SOROS SI BEZNA PREZIDENTIALA. Care vor fi consecintele Euromaidanului românesc?

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: EXPERIMENTUL REVOLUTIEI LUMINII SAU RELEGITIMAREA STATUS-QUO-ULUI NEOLIBERAL SI EURO-ATLANTIC/ România – supusa strategiei tensionarii de catre structurile statului profund | Cuvântul Ortodox
  2. Pingback: EXPERIMENTUL ”REVOLUTIEI LUMINII” SAU RELEGITIMAREA STATUS-QUO-ULUI NEOLIBERAL SI EURO-ATLANTIC/ România – supusa strategiei tensionarii de catre structurile statului profund | Cuvântul Ortodox
  3. Am mai scris și altădată că escrocul saccsiv (încă nepocăit, dar dornic în continuare de e escroca pe alții, nu numai financiar) este agent securist trimis ca să denigreze personalitățile și instituția BOR-ului, comunitatea și blogosfera ortodoxă din România.

    Faptul că el nu a scris nimic deloc despre binomul SRI-DNA și despre abuzurile lui Coldea și Kovesi, precum și despre manipularea uriașă a protestatarilor teleghidați și instigați să repete ca papagalii lozincile anarhice primite prin mesaje transmise pe INFERNET.

    Iată de ce nu-și poate grăi de rău superiorii securiști, ci-și respectă angajamentele semnate în pușcărie de a executa ordinulde dezbinare și defăimare a persoanelor publice din BOR care mai au discernământ și echilibru și nu se încolonează în nici unul din regimentele de răzvrătiți isterizați și fanatizați de el:

    http://www.activenews.ro/stiri-politic/Cornel-Nistorescu-arunca-bomba-Florian-Coldea-NU-a-parasit-SRI-ul-si-lucreaza-la-greu.-Generalul-ar-avea-sub-comanda-patru-directii-inclusiv-cea-care-se-ocupa-cu-monitorizarea-utilizatorilor-romani-ai-internetului-140885

  4. Pingback: FILIERELE ISRAELIENE ALE ANTI-SOROSIMULUI. Folosita ca marota pentru a invoca pericolul "antisemitismului", tema SOROS este parte a unei ALIANTE atipice
  5. Pingback: "Suntem de mult trecuţi de ceasul al doisprezecelea. DEJA AM INTRAT ÎN LUMEA LUI KAFKA". Cui și în ce scop a folosit ALIBIUL "LUPTEI ANTICORUPȚIE", împinse până la formele de abuz cele mai grosolane, amintind izbitor de "J
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare