SUA: un muncitor isi salveaza colegul aruncandu-se dupa el in BAZINUL CU ACID AZOTIC
Cât de departe ai merge pentru a-l salva pe colegul tău de muncă?
Când colegul său de 44 de ani, Martin Davis, a căzut într-un bazin plin cu acid azotic, Rob Nuckols, 51 de ani, nu a stat pe gânduri şi i-a sărit în ajutor. Adică, a sărit în bazinul cu acid şi l-a scos pe Davis afară, înainte de a fi prea târziu, cu ajutorul altor trei colegi, informează Yahoo news.Sosiţi în grabă, salvatorii i-au tăiat îmbrăcămintea lui Davis şi l-au stropit cu apă, pentru a limita arsurile. Davis s-a ales cu arsuri, o coastă ruptă şi plămâni perforaţi, aflându-se la spital în stare critică. Nuckols a suferit, la rândul său, arsuri, dar este în afara pericolului de moarte.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
“13. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.”
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=15
Si eu am vrut sa dau citatul dat de Costel. Iata ca si in ziua de azi se poate trai asa.
“1. Spun adevărul în Hristos, nu mint, martor fiindu-mi conştiinţa mea în Duhul Sfânt,
2. Că mare îmi este întristarea şi necurmată durerea inimii.
3. Căci aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru fraţii mei, cei de un neam cu mine, după trup”
(Epistola catre Romanni,Capitolul 9)
A-ti pune sufletul este ceea ce zice Sf. Apostol Pavel: anatema as vrea sa fiu pt fratii mei dupa trup.
Ceea ce a facut Rob Nuckols pentru colegul sau este a-ti da viata pentru aproapele, ceea ce (tocmai!) salveaza sufletul. Bineinteles, gestul este unul laudabil, eroic, pe care putini il mai fac astazi – deci cu atat mai pretuit de Insusi Hristos!
Se intampla in SUA,unde IPS Antonie Plamadeala gasea in ziare pagini intregi cu anunturi ale unor oameni disperati care doreau sa comunice cu cineva…
Gestul salvatorului este o neobisnuita zvacnire de constiinta,caci nu cred ca putem vorbi de educatie religioasa autentica.O armata de psihologi nu ar putea sa explice reactia salvatorului,caci oricare dintre noi ne gandim nu neaparat la propria persoana,ci la familie.
Dincolo de faptul ca in SUA exista un cult al eroului, si sunt scoase in evidenta portretele unor astfel de oameni, este de remarcat ca un astfel de gest vine, pentru noi, dintr-un mediu pe care il consideram occidental, fara valente crestin-ortodoxe, adica de acolo de unde ne-am astepta mai putin.
Si cu atat mai mult acest gest vine pentru noi ca o zguduitura, punadu-ne in fata unei oglinzi care ne indeamna a ne cerceta pe noi insine si a vedea ca, poate, pe undeva suntem pe cale de a adormi in ceea ce priveste ajutorul nostru dat aproapelui.
Cu toate acestea tocmai in situatiile critice iese la iveala cu adevarat cine suntem, aratand ca putem fi, nu asa cum ne credem noi, ci intr-un altfel. Atunci se va vedea cat pretuim aproapele, si daca suntem in stare chiar si sa ne punem viata pentru el. Pana nu ne izbim si de dificultati, totul pare sa mearga bine, dar numai la greu prietenul se cunaste…
Da, ne-au dat o lectie!
Acelasi spirit de jertfa si aici:
http://www.vrn.ro/doi-tineri-au-murit-inecati-in-raul-barlad