Urgența ar fi cu atât mai mare cu cât integrarea României în Uniunea Europeană nu va face decât să sporească deficitul de autonomie al României. Cu o Uniune Europeană care a declarat că România are prea mulți țărani și că aceștia ar trebui reduși cam cu 50% – operațiune în curs de înfăptuire prin transformarea țăranilor noștri în proletari occidentali -, cu o Uniune Europeană care s-a angajat să pompeze până în 2013 30 de miliarde de euro în România, bani care probabil că vor ajunge în cea mai mare parte la structurile birocratic-mafiote și de inginerie socială, cu o populație în scădere și cu un număr din ce în ce mai mare de imigranți, România are toate șansele să devină, dintr-un stat național, un kolhoz agricol-industrial european fără identitate, fără memorie și deci fără libertate. În aceste condiții, în care stânga ne fură și dreapta se/ne evaporă, în aceste condiții de diminuare rapidă a prezenței noastre demografice și a “greutății” noastre culturale, o mișcare conservatoare se impune. Dar ce mai pot conserva conservatorii?
