“DREAPTA” ROMANEASCA e radical de stanga cand e vorba de GAY. De ce un liberal/capitalist/popular NU ARE CUM SA SUSTINA CASATORIILE HOMOSEXUALE

16-06-2013 5 minute Sublinieri

hnsc

Exista o dreapta romaneasca, zice-se. S-a facut multa vorbire despre statul minimal, restrangerea cheltuielilor publice, privatizare, valori occidentale, s-a batut si se bate moneda pe acest tronson fie de politicieni, fie de intelectuali care se simt mai “elite” doar daca se revendica din liberalism sau de la “dreapta”.

Aproape toata aceasta oaste de stransura se afla insa grav in afara chestiunii atunci cand isi revendica o identitate de dreapta si sustine, totusi, casatoriile homosexuale sau parteneriatele civile. Cel mai des, argumentul care se aude la acesti dreptaci de conjunctura seamana cu cel emis de intaiul popular al Romaniei: nu e treaba mea/statului ce fac oamenii in dormitor. Si daca nu e treaba mea, rezulta, pe cale… pe care cale?! ca nu ar fi absolut nicio problema sa se legifereze casatoriile/parteneriatele homosexuale. Pasul pe care-l fac acesti liber-cugetatori din dormitor tocmai la lege este absolut surprinzator si s-ar cere justificat ceva mai mult. Faptul ca singurul lor argument este acesta (nu e treaba…) arata doar ca au preluat, destul de papagaliceste, ceva ce seamana a “argument” din aer, fara sa faca un efort mai serios de argumentare.

Ar fi si greu, de fapt, de ce sa nu recunoastem. Pentru ca daca ar face acest efort de gandire (nu ne referim aici, fereasca Sfantul, la politicieni) ar descoperi ca se afla in plina contradictie si ca a sari din dormitor in Parlament (lege) la modul in care o fac ei nu este consistent nici cu logica nici cu principiile… de dreapta, principiile liberalismului. (E caraghios sa observi cum se indigneaza unii intelectuali de faptul ca se mai trezeste un liberal* sau un pedelist sa critice legiferarea casatoriilor homosexuale si recomanda partidelor respective sa-si schimbe numele. Mai bine ar face sa puna mana sa mai citeasca si ei cate ceva si sa nu mai arate cat de semidocti sunt – intelelectualii aparatori ai “liberalismului”…).

Asadar, sa nu o lungim prea mult: liberalismul, pe plan european, si orice conceptie de dreapta, isi trage originile din ceea ce poarta numele de iusnaturalism. Drepturile naturale ale omului. NATURALE. Adica liberalismul se revendica de la o anume conceptie despre NATURA UMANA. Si credeti-ne, iar daca nu ne credeti, cititi singuri, ca aceasta conceptie despre natura umana nu este deloc compatibila cu ingineriile sociale de tipul casatorii LGBT. Insasi ideea ca exista o natura umana (deci o finalitate, o ratiune de a fi, de a exista, de a actiona) este absolut contrara ideologiilor si filosofiilor care sustin LGBT, tocmai pentru ca acestea din urma neaga ideea unei naturi umane anume, ci pornesc de la ideea opusa, ca omul se auto-construieste social, in mod artificial. 

Mai simplu, intre liberalism/dreapta si socialism principala contradictie este aceea intre naturalism si constructivism. Naturalismul presupune ca societatea, persoana, institutiile se dezvolta intr-un mod eficient si rational doar daca sunt lasate sa se dezvolte liber, spontan si conform cu principiile care le intemeiaza. Constructivismul contesta orice fel de legitate, principialitate si intemeiere a societatii, persoanei si institutiilor care sa nu fie artificiala, inventata, si, prin urmare, pretinde ca acestea trebuie mereu reinventate si reconstruite (dupa ce, in prealabil, sunt deconstruite).

Exista, de pilda, un economist libertarian francez din sec. XIX, Bastiat, care ironiza la un moment dat iluminismul si filosofiile politice cam socialiste derivate din acesta, inchipuind situatia in care statul, intervenind in economie, da o lege care sa interzica lumina soarelui pentru a ajuta industria producatorilor de lumanari. Asa ceva este contra naturii, contra unei logici elementare, zicea Bastiat. Si asta pentru ca liberalismul/libertarianismul/dreapta ar trebui sa plece de la presupozitii total contrare celei de la care pleaca, de pilda, un Rousseau:

Rousseau, fiind convins că starea socială era o invenţie umană, trebuia să plaseze foarte sus legea şi legislatorul. Între legislator şi restul oamenilor, el vedea distanţa sau mai degrabă prăpastia care separă mecanicul de materia inertă din care maşina este compusă.

După el, legea trebuia să transforme persoanele, să creeze sau să nu creeze proprietate. După mine, societatea, persoanele şi proprietăţile există anterior legilor, şi, pentru a mă limita la un subiect special, aş spune :

Nu pentru că există legi există proprietate, ci pentru că există proprietate există legi. (sursa).

Desigur, aici subiectul central este proprietatea. Insa principiile sunt aceleasi nu doar in cazul proprietatii, ci in general, referitor la orice inseamna guvernarea societatii si alte institutii sociale decat proprietatea: fie pornim de la premisa ca statul/legislatorul are dreptul sa INVENTEZE/REINVENTEZE societatea, fie plecam de la premisa ca aceasta e anterioara statului si atunci statul trebuie sa respecte ceea ce este anterior lui: principiile naturale care fundamenteaza societatea.

Si daca ne apuca rasul cand ne gandim la parabola statului interventionist care interzice soarele ca sa ajute nu stiu ce cartel, atunci nu l-ar fi apucat pe Bastiat crampele daca ar fi auzit ca STATUL VREA SA LEGIFEREZE HOMOSEXUALITATEA? Adica statul nu se mai satura doar cu interventionismul economic, ci interventionismul lui s-a extins si la institutiile sociale, devenind, din inginerie economica, inginerie sociala, cuprinzand etica, morala, si vine si impune societatii sa considere normal anormalul, dand peste cap si negand ceea ce era tinut in mod traditional, adica selectat, verificat si probat in timp (apropo de Hayek si teoria sa a evolutiei sociale) drept normal.

De ce proprietatea, piata, capitalul, valorile liberalismului, in general, se justifica prin faptul ca ele corespund cel mai bine naturii umane si procesului spontan de selectie a celor mai bune practici, a celei mai bune morale (in termenii lui Hayek) dar aceasta perspectiva nu mai e valabila in privinta casatoriei si familiei? Ele nu sunt institutii, nu sunt fondate etic prin acelasi proces de selectie si evolutie ce a acompaniat proprietatea si piata si capitalismul? Ba bine ca da… Iar afirmatia lui Bastiat despre raportul dintre proprietate si legi se poate transpune perfect si in cazul casatoriei:

Nu pentru că există legi există casatorie/familie, ci pentru că există casatorie/familie există legi.

Prin urmare, un “liberal” nu trebuie sa fie traditionalist in sensul substantial al termenului sau un crestin (un material interesant despre apropierea unor figuri clasice ale libertarianismului de crestinism se poate citi aici) pentru a nu primi casatoriile LGBT. Un liberal/om de dreapta/popular va refuza legiferarea parteneriatelor LGBT pentru ca va refuza, consecvent cu teoria statului minimal, ingerinta statului si dreptul legislatorului de a defini si redefini natura umana, societatea, persoana. Cu atat mai mult, dara, daca acest om de dreapta se mai si pretinde crestin, nu are cum sa sustina casatoriile homosexuale si sa fie sincer sau coerent…

Dar raportul stabilit de Bastiat intre legi si realitati sociale mai este relevant, sub aspect filosofico-politic, de o alta mare diferenta intre “naturalism” si “constructivism“. Ultima tabara considera ca e posibila crearea realitatilor sociale prin intermediul legilor, avand o conceptie abstracta asupra drepturilor omului. De aceea, atunci cand s-a transformat in actiune politica, asa cum a fost cazul Revolutiei Franceze, doctrina constructivista a esuat in maximalism ideologic (dreptul poporului la fericire, de pilda, de parca fericirea poate fi instituita prin decrete) si teroare. De cealalta parte au existat voci celebre (ca Edmund Burke) care au criticat tocmai aceasta conceptie abstracta asupra drepturilor omului, aratand ca legile si drepturile instituite de un organism politic trebuie sa fie legate de realitatile sociale existente. 

In fine, un alt argument, pe teren filosofic, in ceea ce priveste dificultatea unui liberal/om de dreapta sa sustina drepturile gay si sa fie coerent cu sine insusi sau cu doctrina de la care se redendica este legat de faptul ca acestea sunt drepturi colectiv-pozitive. Toleranta fata de individ este una, acceptarea unor revendicari colective este cu totul alta. Aici a fost, printre altele, una din dificultatile dezbaterii din Marea Britanie – s-a constatat ca nu se poate extinde, pur si simplu, conceptul juridic de casatorie si la cuplurile homosexuale, ci a fost nevoie sa se modifice, sa se intre in definitia casatoriei, astfel incat ea nu este, in prezent, cea clasica, dar nici nu este conceptuta strict pentru cuplurile gay – rezultand, asadar, un concept hibrid.

Ar mai fi de aratat si ca, din punct de vedere, de aceasta data, istoric, casatoria si familia sunt institutii sociale care pre-exista statului, care sunt strans legate de proprietate, si care sunt supuse unui proces de inginerie sociala fara precedent in acesti ani din urma. Insa e o discutie ce ar trebui dezvoltata mai pe larg si nu o putem face, deocamdata, aici. 

Nimeni nu poate pretinde ca e liberal sau de dreapta si sa fie de acord cu acest mod de a violenta societatea si institutiile sale fundamentale. Si cine-o face, e bine sa-si revizuiasca filosofia de viata si sa-si dea seama ca e, in realitate, un constructivist sichiar daca e cu privatizarea si cu statul minimal sau austeritatea, e, in fond, la fel de socialist ca orice interventionist la care se uita, de regula, cu dispret si de sus.

Si este un paradox absolut sa predici minimalizarea statului pe plan economic si, totodata, extinderea atributiilor acestuia pe terenuri pe care macar se abtinuse sa le reinventeze, pana acum, complet sau chiar pe dos decat le gasise. Un paradox care nu e deloc inocent, dupa cum vom avea, poate, ocazia sa vedem in viitoarele analize.

Totusi cum ramane cu “nu e treaba mea ce e in dormitorul cuiva”? Pai ramane asa. Nu e treaba nimanui ce e in dormitorul altcuiva, insa din aceasta atitudine liberala, ce-i drept, nu decurge deloc a doua parte a afirmatiei: “nu sunt impotriva parteneriatelor homosexuale.” Pai nu, nu-i asa: in primul caz, te priveste, ca persoana, ca iti asumi o atitudine de viata liberala. In al doilea caz, deja nu te mai priveste doar pe tine pentru ca implici statul si ii dai competenta pe o zona care nu-ti apartine si care este comuna, apartine societatii: casatoria. Ia-ti mainile de pe ea daca vrei sa ramai liberal/de dreapta! 

Nota:

* Unii confunda liberalismul american de astazi cu liberalismul in general. Insa azi, in SUA, sa zici liberalism inseamna, practic, sa zici social-democratie.

Un comentariu Razboi intru Cuvant

273926-bae-crin


Categorii

1. DIVERSE, Homosexualitate, Opinii, analize, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

4 Commentarii la ““DREAPTA” ROMANEASCA e radical de stanga cand e vorba de GAY. De ce un liberal/capitalist/popular NU ARE CUM SA SUSTINA CASATORIILE HOMOSEXUALE

  1. Superb, multumesc!!
    Doamne, ajuta!

  2. Pingback: Casatoriile homosexuale: instrument al "INGINERIEI" GLOBALISMULUI FASCIST pentru INROBIREA omenirii? - Război întru Cuvânt
  3. Multumim.
    Cum am face insa sa citeasca si liberalii, cei de dreapta, parlamentarii indeosebi, acest “cuvant clarificator” ?

  4. Pingback: REVOLUTIA TOTALA ANTI-CRESTINA a ideologiei homosexualismului. CORECTITUDINEA POLITICA: sinteza intre COMUNISM si NEOLIBERALISM - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare