ZICAND CA SUNT INTELEPTI, AU INNEBUNIT: Cazul Hawking, CTP, “spiritul timpului” si conferintele Google-Zeitgeist

Ca altadata alchimistii, si actualii Hawking-i si rationalisti sunt in cautarea ”pietrei filozofale”, adica a acelei teorii unice care sa explice in mod absolut TOTUL in univers, excluzandu-L, evident, pe Dumnezeu din ecuatie…

• Mediafax: Stephen Hawking: Nu există rai. Este doar o poveste inventată de oamenii care se tem de moarte

Într-un interviu pentru The Guardian, eminentul om de ştiinţă, cunoscut pentru faptul că respinge ferm orice implicaţie a religiei în existenţa Universului, a declarat că nu este nimic dincolo de momentul în care viaţa omului ajunge la final.

Stephen Hawking, în vârstă de 68 de ani, renumit pe plan mondial pentru lucrările sale despre Univers şi gravitaţie, a fost diagnosticat cu o maladie paralizantă pe când avea 22 de ani. Profesorul se deplasează într-un scaun cu rotile şi comunică prin intermediul unui computer şi al unui sintetizator vocal.

“Am trăit cu perspectiva morţii iminente în ultimii 49 de ani. Nu îmi este frică de moarte, dar nu mă grăbesc să mor. Am atâtea lucruri de făcut înainte“, a declarat Hawking.

Stephen Hawking, gurul ateu, filozofand despre viata in timp ce declara filozofia moarta.

Profesorul compară creierul uman cu un computer care se va opri când componentele sale vor ceda. “Nu există rai sau viaţă de apoi pentru computerele stricate. Este doar o poveste a oamenilor care se tem de întuneric“, susţine Stephen Hawking.

Aceste noi comentarii merg chiar mai departe de ceea ce susţine profesorul în cartea publicată în 2010, The Grand Design, în care afirmă că nu este nevoie de un Creator pentru a explica existenţa Universului. “Creaţia spontană este motivul pentru care există ceva mai degrabă decât nimic, motivul pentru care Universul există, motivul pentru care noi existăm“, spune astrofizicianul în cartea sa.

Observaţiile fizicianului trag o linie clară între utilizarea lui Dumnezeu ca metaforă şi credinţa într-un Creator ale cărui mâini au ghidat lucrările Universului.

În interviu, Hawking respinge noţiunea de viaţă de dincolo de moarte şi subliniează necesitatea de a duce la îndeplinire rolul omenirii pe Pământ prin buna utilizare a vieţii noastre. Întrebat despre cum ar trebui să ne trăim viaţa, fizicianul a răspuns că “ar trebui să se caute cea mai mare valoare a acţiunilor noastre“.

Cu ajutorul instrumentelor din spaţiu, moderne, cum ar fi misiunea European Space Agency’s Planck, Stephen Hawking sugerează că ar fi posibilă localizarea amprentelor primelor momente ale Universului şi modul în care spaţiul nostru şi-a început existenţa.

În best-seller-ul The Grand Design, faimosul om de ştiinţă Stephen Hawking susţine că fizica modernă nu lasă loc pentru Creator şi că doar ştiinţa ar putea explica originile Universului. Profesorul ajunge la concluzia că datorită existenţei unei legi precum este cea a gravitaţiei, Universul poate şi se va crea întotdeauna din nimic.

Cartea, scrisă împreună cu fizicianul Leonard Mlodinow, contestă credinţa lui Sir Isaac Newton că Universul trebuie să fi fost creat de Dumnezeu pentru că altfel nu s-ar fi putut naşte din haos.

Profesorul Stephen Hawking argumentează în cartea sa prin faptul că existenţa atâtor sisteme planetare, similare cu al nostru, nu ar putea fi în concordanţă cu ideea că sistemul Solar (cu un singur astru, cu distanţa ideală dintre Pământ şi Soare etc.) a fost creat special pentru a susţine existenţa fiinţelor umane.

• Hotnews: Stephen Hawking: Filozofia este moarta si nu a mai tinut pasul cu stiinta

Filozofia nu a mai tinut in ultimul timp pasul cu avansul stiintific si nu mai este in stare sa raspunda la intrebari fundamentale precum De ce suntem aici? si Unde ne indreptam?, a spus cunoscutul savant Stephen Hawking, la conferinta Google Zeitgeist. El a conchis ca filozofia este un domeniu mort, iar stiinta este cea care ne poate ajuta sa aflam raspunsul la aceste intrebari care ne macina de mii de ani.

Hawking a spus, citat de Telegraph, in prelegerea de 40 de minute tinuta la conferinta Google Zeitgeist, ca la intrebarile fundamentale despre univers vom gasi raspunsuri pornind de la acceleratorul de particule LHC si de la cercetarile spatiale.

“Cei mai multi nu se gandesc des la aceste intrebari, insa aproape toti ne intrebam cateodata de ce suntem aici, de unde am venit?. In trecut, filozofia trebuia sa raspunda la ele, insa filozofia este moarta. (…) Filozofii nu au tinut pasul cu dezvoltarile moderne aparute in stiinta, in special in fizica“, spune cunoscutul savant britanic.

“Oamenii de stiinta au devenit purtatorii tortei descoperirilor in cautarea cunoasterii“, spune Hawking care, desi traieste de jumatate de secol sub spectrul unei morti iminente din cauza paraliziei, e convins ca va mai avea un cuvant de spus in stiinta.

• Alin Fumurescu, Contributors.ro: …religia a murit, filosofia a murit, noroc ca Hawking se simte mai bine!

Motto: “Fumurescule, bunica-mea zicea ca acolo unde-i minte multa e si prostie cat caru’!” (Profesorul meu de fizica din liceu)

…la inceput nu i-am acordat atentie. Stephen Hawking e un fizician cunoscut si recunoscut cu usurinta pana si de muritorul de rand, mai putin interesat de fizica teoretica. Dar un fizician. Parerile sale despre religie, Dumnezeu si viata de apoi ma intereseaza in mod normal cel mult la nivel anecdotic. (Cum m-ar interesa ca Einstein a spus ca « Dumnezeu nu joaca zaruri », bunaoara.) Atat si nimic mai mult. La subiectele astea toata lumea e indreptatita la o parere : buna sau proasta, mai mult sau mai putin informata. Daca, dupa un traseu suficient de tortuos pe aceasta tema (a se vedea declaratiile si lecturile sale din ultimii vreo douazeci de ani), Hawking a ajuns la concluzia ca nu exista viata de apoi si ca moartea e un soi de dezactivare a vreunui computer, sa-i fie de bine.

Am lasat la o parte si o usoara contradictie logica din cartea sa « The Grand Design » (« Marele Plan ») in care sustine ca nu e nevoie de Dumnezeu pentru a explica Universul. Asa o fi. Nu ma pricep la fizica teoretica. Poate ca legea gravitatiei va fi fiind suficienta. Dar stiu, dupa cum observa si John C. Lennox, profesor de matematica la Oxford University (God and Stephen Hawking: Whose Design is it Anyway?), ca atata vreme cat exista un plan exista si un proiectant. Daca exista vreun computer, dezactivat sau nu, trebuie ca mai intai de toate, cineva sa-l fi gandit. In cuvintele lui Lennox,

(Imaginati-va … ca avem in locul universului un motor cu reactie si-apoi suntem rugati sa-l explicam. Trebuie sa dam socoteala de el mentionand actiunea personala a inventatorului sau, Sir Frank Whittle ? Sau trebuie sa-l urmam pe Hawking : dam la o parte interventia personala si sustinem ca motorul cu reactie a aparut in mod natural, ca o consecinta a legilor fizicii ?

E lipsit de noima sa le ceri oamenilor sa aleaga intre Frank Whittle si stiinta ca explicatie pentru motorul cu reactie. Pentru ca nu e o chestiune de ori-ori. E de la sine evident ca avem nevoie de ambele niveluri explanatorii pentru a oferi o descriere completa.)

Trecem si pe asta. Dar Hawking recidiveaza. In cadrul recentei conferinte Google Zeitgeist, el afirma nici mai mult, nici mai putin decat ca ‘filosofia e moarta’. Nu ca e ineficienta, nu ca e insuficenta, ci ca e moarta de-a binelea, ca nu mai poate tine pasul cu stiinta, in particular cu fizica, si ca de-acum inainte oamenilor de stiinta le revine sarcina de « a purta mai departe torta cunoasterii ».

Mai sa fie ! Devine limpede ca aici avem de-a face cu un pattern de gandire. Atat religia cat si filosofia functioneaza, prin insasi natura lor, in domeniul speculatiei. Obiectul lor poate fi absolutul sau transcendentul, dar domeniul lor e unul in permanenta supus indoielii si ambele si-l asuma ca atare. Un finit, rational vorbind, nu poate avea acces deplin la infinit. Un limitat, la nelimitat. Religia nu face demonstratii despre existenta lui Doamne-Doamne (in fine, n-ar trebui sa faca, desi incercari in directia asta au mai existat, unele dintre ele chiar faimoase). Face doar apropieri piezise. De aceea necesita credinta (ceea ce nu neaga catusi de putin investigatia rationala, ba dimpotriva, o presupune). Si de aceea nici un sfant nu va spune despre sine insusi ca e sfant.

La fel si filosofia – filo-sofia – e dragoste de intelepciune, nu intelepciune. E cautare, nu statia terminus. Nici un filosof demn de acest nume nu a pretins vreodata ca a atins intelepciunea suprema, nici macar Hegel, desi a cochetat putintel cu ideea (Ideea ?). Hobbes, doar, a sustinut ca va prezenta un sistem filosofic la fel de incontestabil precum teoremele geometrice si ca, de fapt, ‘adevarata’ filosofie’ se-ncepe cu el. Estimp s-a mai descoperit si geometria ne-euclidiana, cat despre indisputabilitatea lui teoriei Hobbesiene nici nu mai are rost sa povestim.

Si cu asta ajungem la patternul lui Hawking : refuzul indoielii, setea de certitudini. La scara omeneasca, omul e de inteles – si asta din motive evidente. Asta nu scuza, insa, siluirea logica. Da. Poate ca nu e nevoie de Dumnezeu pentru a explica originile Universului. Da, poate ca nu exista viata de apoi. Cred, Doamne, ajuta necredintei mele. Da, poate ca nici nu exista intelepciune si poate ca totul este desertaciune si vanare de vant. Poate. Dar poate ca nu.

In momentul in care Hawking declara ca « nu e nevoie de Dumnezeu pentru a explica Universul » si o face in absenta unei teorii indisputabile, verificata stiintific (singur recunoaste ca M-theory e decomadata doar atat – o teorie promitatoare si nimic mai mult), se plaseaza automat in afara stiintei pe care pretinde ca o slujeste. Cand afirma raspicat ca nu exista viata de apoi – si o face punand in joc toata reputatia omului de stiinta – isi tradeaza vocatia, pentru simplul motiv ca nu poate avea certitudini stiintifice pe aceasta tema. Iar cand afirma ca filosofia, i.e., iubirea de intelepciune a murit, orice consideratii pe marginea purtatorilor vreunei flacari a cunoasterii isi pierd noima si aluneca, usurel, in penibil.

Repet, omeneste vorbind, dupa o asemenea viata aparent lispita de noima, ii pot intelege setea de certitudini demonstrabile matematice. I-o pot chiar admira. Dar asta nu ma-mpiedica sa-mi amintesc « schimbul de grafitti » de pe zidurile Sorbonei, pe vremea revoltelor studentesti din ’68 :

« Dumnezeu a murit ! – Nietzsche » a scris, cu litere de-o schioapa, un student inflacarat.

Dedesubt, o alta mana a adaugat sec :

“Nietzsche a murit! – Dumnezeu”

Pana la proba contrara, a doua afirmatie ramane singura demonstrabila stiintific.

• Peter Woit: Hawking si conferinta Google Zeitgeist

Astazi este prima zi a conferintei Google Zeitgeist din acest an la care participa lideri mondiali si gânditori (descrisa aici, se pare ca Google fie nu considera ca e necesar sa o prezinte si online, fie o face in secret. Oricum, încercarile mele de a cauta pe google siteul conferintei nu au avut nici un rezultat). Unul dintre vorbitorii de marca este Stephen Hawking, iar ziarul The Guardian raporteaza ca:

Prezentarea sa se va concentra pe Teoria-M, un cadru matematic larg, care cuprinde teoria corzilor, si care este considerata de multi fizicieni ca cea mai buna speranta (înca) in incercarea de a dezvolta o teorie care sa unifice totul.
Teoria-M cere un univers cu 11 dimensiuni, inclusiv o dimensiune a timpului si cele trei dimensiuni spatiale familiare noua. Restul sunt prea mici pentru ca noi sa le putem vedea.
Dovezi în sprijinul Teoriei-M ar putea veni, de asemenea, de la Large Hadron Collider (LHC) de la CERN, laboratorul european de fizica particulelor de lânga Geneva.
O posibilitate prezisa de Teoria-M este supersimetria, o idee care spune ca particulele fundamentale au gemene – si înca nedescoperite – grele, cu nume ciudate, cum ar fi selectroni si squarci.
Confirmarea supersimetriei ar fi o lovitura pentru Teoria-M si ar ajuta fizicienii sa explice modul în care fiecare forta din univers a aparut dintr-o super-forta prezenta inca de la începuturile timpului.

Ziaristii de la The Guardian l-au convins sa raspunda la unele întrebari puse în avans, si una dintre ele l-a nedumerit pe Ian Sample de la The Guardian. Raspunsul lui Hawking la “Care este valoarea în cunoasterea a “De ce suntem aici?”” a fost:

Universul este guvernat de stiinta. Dar stiinta ne spune ca nu putem rezolva ecuatiile, direct în abstract. Avem nevoie sa utilizam eficient teoria Darwinista a selectiei naturale a acelor societati cel mai probabil a supravietui. Apoi le atribuim o valoare mai mare.

Reactia lui Ian Sample la acest lucru a fost:

Citind acest raspuns am avut unul dintre acele momente familiare, de scufundare, momente cand realizezi ca creierul iti este atat de spectaculos inferior celui al persoanei intervievate ca tot ce poti face este sa-ti ridici mâinile si sa spui: “Huh?”

În cel mai bun am putea avea o idee asupra a ceea ce înseamna acest lucru, dar eu nu sunt în nici un caz sigur. În aceasta situatie, ar putea dura un timp pentru a clarifica raspunsul, dar alte minti stralucite ar putea sa o explice pentru mine precum si oricine altcineva care ar putea fi interesat [de acest subiect]. Daca puteti ajuta, scrieti-va gândurile mai jos si scoateti-ma din intunericul necunoasterii mele.

Pentru mine, se simte ca si cum el se refera la ideea ca exista multe universuri posibile si ca putem folosi ideile darwiniste ale selectiei naturale pentru a determina care ar putea fi cel mai ospitalier pentru viata asa cum o stim, si pentru ca ele sunt locuibile într-un anumit sens asta ne face sa le dam o valoare mai mare. Asta e cea mai buna presupunere a mea, dar am încredere minima ca este chiar corecta.
Voi face tot ce-mi sta in putinta pentru a clarifica raspunsul în aceasta saptamâna.

Contributia mea la a explica acest lucru este ca vad doua posibilitati:

1. Hawking a aderat la ideile lui Lee Smolin despre selectia naturala cosmologica.

2. Hawking si-a dat seama ca, odata ce s-a decis sa dea la schimb stiinta adevarata pe pseudo-stiinta si a apucat-o la vale pe calea maniei Multiverse (universurilor multiple), nu mai exista nici un motiv pentru a se ingrijora daca ceea ce spune are sens sau nu, si se comporta corespunzator.

• Gigel Chiazna: Paradoxalul Hawking

Apropiindu-se de moarte, în loc să se dumirească, Hawking pare să se rătăcească şi mai mult. Ca unul care a lansat un paradox ce ii poarta numele, dupa ce viata lui constituie un adevarat miracol, prin faptul ca stiinta careia ii slujeste il dadea de mult mort, Hawking a inceput in ultimul timp sa isi articuleze si mai mult declaratiile de ateist activ si convins.

Mie mi se pare paradoxal cum poate un fizician sa nege existenta raiului si a iadului, a unei posibile lumi paralele, in conditiile in care tot ce a descoperit stiinta pana acum este un mare semn de intrebare, la urma urmei nimic din ce s-a descoperit nu da doar ca posibile alte universuri ci chiar le prezinta ca pe consecinte firesti ale viziunilor prezente principale ale stiintei asupra universului (vezi ce zic cei de la CERN). In ciuda inteligentei sale si a vremurilor in care traim, se pare ca Hawking a ramas blocat cam in fizica newtoniana in raporturile sale cu Dumnezeu.

Ce face Hawking prin declaratiile sale repetate impotriva religiei, nu este doar lipsit de fair play si neonest: el se foloseste de autoritatea sa in stiinta pentru a emite opinii intr-un domeniu care ii este total strain si in care nu are nimic de spus. Hawking se foloseste de notorietatea sa pentru a-si exprima convingerile sale religioase ascunzandu-le sub umbrela unei false argumentari stiintifice care in mod evident nu exista, de vreme ce stiinta actuala nu are nici cea mai vaga idee despre ce a fost inainte de Big Bang si de asemenea nu are nici cea mai vaga idee daca nu cumva exista 20 de universuri paralele, sau poate chiar o infinitate.

Dupa cum spunea si Radu Preda in interviul din Evenimentul Zilei (preluat si de Realitatea), dacă, de pildă, noi am spune că trei sferturi din legile ştiinţelor exacte sunt doar ipoteze şi că ştiinţa are o foarte mare doză de neobiectivitate, s-ar supăra oamenii de ştiinţă. Însă un om de ştiinţă ca acesta nu se jenează să ne arunce în faţă faptul că suntem complet fabulatorii. Este o chestiune şi de proporţie, atunci când acuzi. E foarte importantă cultura dialogului.

Oare cum ar fi daca preotii in predici ar incepe sa glumeasca pe seama ignorantei si neputintei oamenilor de stiinta de a ne spune din ce este alcatuit Universul, de vreme ce dupa cum ne explica ei doar 5% este constituit din materia pe care o vedem, restul putand fii pana la proba contrarie “lumea de dincolo” despre care Biblia ne vorbeste de peste 2000 de ani?

Restul de 95% din Univers este atat de necunoscut incat oamenilor de stiinta, si in special astrofizicienilor ar trebui sa le fie teama sa faca declaratii de genul celor pe care le face Hawking tocmai pentru ca sunt penibili, precum “savantii de renume mondial” din vremurile de trista amintire care nu incetau sa se bata cu pumnul in piept ca iata, am zburat in cer si nu l-am gasit pe Dumnezeu – lucru de altfel penibil pentru ca niciodata Biblia nu a spus ca Dumnezeu se afla in cerul fizic care este deasupra noastra, pentru cine stie limba greaca si cunoaste Sfanta Scripturia, exista numeroase cuvinte grecesti care in limba romana sau in altele au fost traduse cu “cer”, tocmai din lipsa altor termeni, ceea ce bineinteles le-a cam taiat din semnificatia initiala, mai ales cand sunt citite de rauvoitori.

Revenind la Hawking, nu mai am de spus decat un lucru: intr-un interviu recent, un cercetator de la CERN a dat urmatoarul raspuns la intrebarea: ce ne facem daca nu gasim bosonul higs (particula lui Dumnezeu)? Asteptandu-ma de la el la un raspuns foarte interesant si foarte plin de seriozitate, am ramas insa socat, dintr-o data cercetatorul mi s-a parut un adolescent superficial care se distreaza facand experiemente in laboratorul de chimie dar care nu are habar de ce pune in eprubeta si ce se intampla in experiment. Raspunsul acestui cercetator a fost: “Daca nu vom descoperi bosonul higgs, va fi fascinant, deoarece in acest caz, vom putea spune cu certitudine ca nu stim nimic”. Nimic nu stie nici Hawking, nici macar nu vede dragostea lui Dumnezeu care i-a daruit ani multi de pocainta cand stiinta il dadea mort. Este trist sa vezi un om atat de distrus, atat de lipsit de orice perspectiva. Este si mai trist sa vezi cum din multitudinea de oameni luminati si astrofizicieni mult mai importanti prin prizma rezultatelor lor, presa a facut din Hawking o vedeta mediatizata mult mai mult decat ar merita, comparabil cu alti colegi.

• Evenimentul Zilei: Lupta lui Hawking cu Dumnezeu. Românii ţin cu religia

HAWKING VS RELIGIE: O DEZBATERE VECHE, REAPRINSĂ. Personalităţi din spaţiul public românesc comentează cea mai recentă afirmaţie a omului de ştiinţă Stephen Hawking. Acesta a susţinut, recent, că viaţa de apoi e doar “o poveste”.

Stephen Hawking nu e prima personalitate care încearcă să desprindă din conştiinţa oamenilor imaginea grădinii luxuriante promise dincolo de moarte. Însă cuvintele unuia dintre cei mai respectaţi oameni de ştiinţă din istorie – rostite prin intermediul tehnologiei speciale care-i transformă gândurile în sunete egale, venite parcă din altă lume – capătă o cu totul altă greutate. “Văd creierul asemenea unui computer care va înceta să lucreze atunci când componentele sale se defectează. Nu există Rai sau viaţă de apoi pentru computere stricate. Asta e o poveste pentru oameni care se tem de întuneric“, a declarat Hawking acum câteva zile, pentru “The Guardian”.

Cu acea ocazie, astrofizicianul a afirmat că, după ce a trăit cu perspectiva morţii alături în ultimii 49 de ani, nu se mai teme. “Nu mi-e teamă de moarte, dar nici nu mă grăbesc să mor. Am atâtea de făcut înainte”, a spus el. Într-o lucrare publicată anul trecut, Hawking susţinea că nu este nevoie de un creator pentru a explica existenţa Universului. Cartea a provocat comentarii virulente din partea unor lideri religioşi. Rabinul şef Lord Sacks l-a acuzat chiar de “greşeli elementare de logică”.

EVZ a aflat cum au primit noua afirmaţie jurnalistul Cristian Tudor Popescu, antropologul Vintilă Mihăilescu (directorul Muzeului Țăranului Român), teologul Radu Preda (director al Institutului Român de Studii Interortodoxe, Interconfesionale şi Interreligioase) şi psihologul Aurora Liiceanu.

În momentul de faţă, românii nu urmează tendinţa europeană şi se declară religioşi, cel puţin în sondaje. Nu mai puţin de 95% dintre români susţin că sunt credincioși, arată un raport din 2010, finanţat de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică din România.

CRISTIAN TUDOR POPESCU

“În 20 de ani, niciun candidat nu ne-a promis o viaţă de apoi mai bună. Mă mir că le-a scăpat propagandiştilor”

EVZ: Cum vedeţi recenta afirmaţie a lui Stephen Hawking, referitoare la inexistenţa vieţii de după moarte?

Cristian Tudor Popescu: Este declaraţia unui om de ştiinţă. El nu spune: “Dumnezeu nu există”, nu spune: “Dumnezeu este opiul popoarelor”, în stil marxist. Spune doar atât: nu e nevoie de Dumnezeu pentru a explica lumea. Or asta este o exprimare ştiinţifică, care are un fundament foarte adânc în teorie, în modul de a gândi ştiinţa. E vorba de “Briciul lui Occam”: e o idee din Evul Mediu a lui William de Occam, potrivit căreia nu trebuie să multiplicăm ipotezele pentru a explica un fenomen. Adică fiecare “Hai să mai presupunem şi că…” de fiecare dată îţi aduce câte o obiecţie. Acesta e mecanismul pe care vrea să-l reteze “Briciul lui Occam”. Acest brici e folosit şi acum de Stephen Hawking acum, când spune că fizica modernă nu are nevoie de Dumnezeu. Dumnezeu ar fi o ipoteză în plus în acest sistem de explicare a lumii.

Un alt lucru foarte interesant pe care-l susţine Hawking este acela că un set de ecuaţii care să descrie fiecare particulă şi fiecare forţă din Univers ar reprezenta triumful suprem al raţiunii umane, întrucât atunci vom şti cum funcţionează mintea lui Dumnezeu.

Cred că este o exprimare metaforică. Pentru că el spune foarte limpede, din punct de vedere individual şi nu politic, ca să spun aşa. Nu politizează în sens marxist când mai afirmă că Dumnezeu e creat de frica de moarte a oamenilor. Aceea este o exprimare legată de psihosociologie şi nu de politica marxistă. Dar, după ce faci o astfel de afirmaţie, nu mai putem lua în considerare aici o reconciliere cu Dumnezeu în exprimarea: ecuaţiile pentru fiecare particulă ne-ar putea duce în mintea lui Dumnezeu. E vorba de o exprimare clar metaforică.
Prin această exprimare, el neagă încă o dată utilitatea conceptului de Dumnezeu în explicarea lumii pe baze fizice raţionale. Pentru că un astfel de set de ecuaţii este imposibil.

Mai are nevoie omul modern de Dumnezeu? Sunt sondaje care arată scăderea popularităţii credinţei, printre europeni, cel puţin.

Sigur că da. Olanda este campioană absolută.

Şi Cehia. Pare surprinzător: e o ţară care nu urmează tiparul celorlalte state ieşite din comunism.

Da, e interesant. Multe biserici din Europa au fost dezafectate. Numărul creştinilor practicanţi din Europa este în scădere masivă. Dar acest sentiment, acest concept de Dumnezeu va fi înlocuit cu altceva. Pentru că el reprezintă o caracteristică profundă a umanului, care poate fi alăturată instinctului de conservare şi instinctului sexual.Omul are nevoie de o proiecţie, are nevoie de o imagine a lui însuşi strălucitoare, mai mare decât el şi perfectă, aflată în afara lui. Are nevoie de un Dumnezeu. Dar gândiţi-vă că, acum câteva mii de ani, Dumnezeu era un idol de piatră uns cu grăsime de vânat. Şi asta nu-l împiedica pe omul respectiv să-l venereze. În religiile păgâne, aşa cum sunt numite cele de dinainte de instaurarea marilor religii monoteiste, Dumnezeu era un copac, era marele lac, era marea ursoaică.

În perioada Renaşterii, a început un proces de scoatere a Dumnezeului religiilor monoteiste din centrul Universului. Odată cu sistemul heliocentric al lui Copernic şi odată cu reforma în Biserică, odată cu Martin Luther şi cu întreaga gândire artistică, ştiinţifică legată de Renaştere, omul a început să fie Dumnezeu pentru om. Acum se întâmplă ceva: actuala civilizaţie tehnologică scoate omul din centrul Universului şi nu îl pune pe Dumnezeu la loc. Pune la loc ceva, tot un fel de Dumnezeu, dar care nu mai are mare legătură cu omul şi care s-ar putea să arate într-un mod nu foarte plăcut. Poate ne va fi greu să ne gândim la această entitate. Va conţine, după părerea mea, ceva străin fiinţei umane.

“Şi comunismul propunea o viaţă de apoi, numai că ea era situată în viitorul luminos”

Dar de viaţa de apoi – desprinsă sau nu de o astfel de divinitate – mai avem nevoie?

Viaţa de apoi este cel mai uşor de utilizat concept, din punct de vedere politic.

Ca dovadă, este folosit de mai toată lumea, indiferent de religie sau de alte tipuri de apartenenţă.

Apare în toate religiile: moartea nu înseamnă sfârşitul, mai urmează ceva. El face posibile marile iluzii ideologice. De natura religiei, de natura comunismului, a nazismului, de natura capitalismului atotbiruitor, gen Francis Fukuyama – “sfârşitul istoriei”, odată cu societatea capitalistă democrat-liberală. Câtă vreme mai pot fi vehiculate astfel de macro-ideologii, va fi nevoie de viaţă de apoi. Şi comunismul propunea o viaţă de apoi, numai că ea era situată în viitorul luminos. Era viaţa de apoi din creştinism. Câtă vreme există astfel de societăţi, care oferă o proiecţie – fie în trecut, fie în viitor, fie pe planeta Marte -, va exista şi această viaţă de apoi. Dar cred că iluzia asta e lovită mereu la temelie de avansul tehnologic. E tot mai limpede că odată cu diseminarea informaţiei, cu progresele biochimiei, ale geneticii, ale medicinei în general, e foarte greu să mai crezi că există această viaţă de apoi. E o deosebire fundamentală între omul de astăzi şi omul de acum o sută şi ceva de ani, care era mult mai izolat informaţional. Omul de astăzi – oricât ar fi de bătut în cap şi de lipsit de vreo veleitate culturală – tot este cufundat într-un ocean informaţional care îl udă. N-are cum să se ferească de treaba asta. Or asta distruge, până şi în capul celui mai uşor de prostit personaj, ideea asta de viaţă de apoi.

Credeţi că fără această răsplată multă aflată în Ceruri am putea să avem calităţile pe care Biserica încearcă să le propovăduiască? Stephen Hawking, de exemplu, susţine că trebuie să căutăm valoarea maximă a fiecărei acţiuni a noastre. Ar putea fi înlocuită această idee a vieţii de apoi cu această teorie formulată de Stephen Hawking? Până la urmă, e mult mai concretă imaginea unei grădini în care să te odihneşti.

Da, e mult mai sugestivă imaginea grădinii Raiului. Vedeţi, că Raiul are şi o componentă de lenevie veşnică. N-am auzit până acum de vreun Rai în care se munceşte. A, am auzit de un Iad în care eşti pus la munci, la cazane. Dar n-am auzit de vreun Rai în care se munceşte efectiv. După cum spunea Mark Twain, pe acolo cânţi melodii de la şcoala de duminică, cânţi la harpă şi te plimbi prin ierburi înalte, nu faci nimic. Eu am fost întotdeauna un spirit raţional, mi-a fost greu să integrez acest concept de Dumnezeu. Sunt fan al raţionalismului, ca să zic aşa. Dacă mai aveam însă vreo umbră cât de mică de îndoială în legătură cu această posibilitate a vieţii de apoi, pentru că şi în mine există această nevoie de Dumnezeu, a fost spulberată odată cu lectura unui interviu cu un om pe care-l admir nespus: Stanislaw Lem, una dintre cele mai mari minţi ale umanităţii. Cu puţin timp înainte de a muri, după ce trecuse printr-o moarte clinică, spunea: “Terminaţi cu prostiile, nu există nimic! Dincolo nu este altceva decât gustul dulceag al morţii”.

Dacă mai avem nevoie de viaţa de apoi? Răsplata asta e o escrocherie în fond, este o escrocherie prin care oamenii pot fi controlaţi. Istoria umanităţii, din momentul în care oamenii au început să fie suficient de mulţi, a fost nevoie ca ei să fie controlaţi prin nişte concepte, prin nişte simboluri care să poată guverna colectivităţi. Dificultatea constă în faptul că nu poţi pune un poliţist lângă fiecare cetăţean. Şi atunci trebuie să inventezi nişte concepte prin care să-i ghidezi spre ceea ce doreşti, fără intervenţie fizică. De aici necesitatea de Biserică şi de viaţă de apoi. Eu nu cred în această viaţă de apoi.

Căutarea de care vorbea Hawking presupune deja un efort din partea individului.

În primul rând e abstractă. Exprimarea lui este foarte bună pentru un anumit nivel de gândire. Pentru propagandă este ineficientă. Dacă însă viaţa de apoi se va pulveriza, atunci se va inventa altceva. Şi nu în sensul folosit de Hawking, pentru că acesta e greu, presupune muncă, presupune un efort al fiinţei umane, presupune a nu te lăsa pradă instinctelor, inacţiunii. Până să te ajute Dumnezeu, omul trebuie să lucreze asupra sa, spune el. Să se îmbunătăţească pe sine.

Nu părem să ne îndreptăm spre un asemenea model de individ.

Nu. Pentru că toate modelele de până acum – religioase, politice – oferă o perspectivă comodă. Chiar şi în cele mai crâncene concepte există promisiunea stării finale în care nu mai trebuie să ne spetim: atingem starea aia şi vom fi nişte regi ai Universului cu toţii. Or Hawking ne propune exact contrariul: nu ne rămâne decât să muncim toată viaţa asupra nouă înşine.

Un autocontrol moral, practic.

Da, ceea ce e foarte dificil şi neplăcut. Dacă ne apucăm să le propunem aşa ceva românilor, e jale. Câte procente ia un partid aşa?

Le propunem pensii mai mari şi viaţa de apoi, în cazul acesta.

Bineînţeles. În 20 de ani, niciun candidat nu ne-a promis o viaţă de apoi mai bună, o viaţă de apoi confort sporit. Mă mir că le-a scăpat propagandiştilor, la români ar fi ţinut.

RADU PREDA

“Un om de ştiinţă care refuză orizontul religios se descalifică”

EVZ: Cum percepeţi afirmaţia lui Stephen Hawking?

Radu Preda: Face parte dintr-o serie mai lungă de manifestări ale neo-ateismului materialist. Nu e singurul care face o astfel de afirmaţie şi nu e prima dată când Biserica se vede confruntată cu un tip de discurs agresiv. Dacă, de pildă, noi am spune că trei sferturi din legile ştiinţelor exacte sunt doar ipoteze şi că ştiinţa are o foarte mare doză de neobiectivitate, s-ar supăra oamenii de ştiinţă. Însă un om de ştiinţă ca acesta nu se jenează să ne arunce în faţă faptul că suntem complet fabulatorii. Este o chestiune şi de proporţie, atunci când acuzi. E foarte importantă cultura dialogului.

Nu e primul om de ştiinţă care face o astfel de afirmaţie.

Nu e primul şi nici ultimul. Deja pe piaţa de carte şi pe piaţa ideilor, anul Darwin a ocazionat o recrudescenţă a discursului antireligios, argumentat – aşa-zis – ştiinţific. Problema este că un om de ştiinţă care refuză orizontul religios se descalifică. E ca şi cum, ca om de ştiinţă, ai exclude din start o ipoteză. Or ştiinţa adevărată înseamnă că eşti deschis la orice ipoteză, până când faci demonstraţia că acea ipoteză nu se susţine. Cu cât eşti mai om de ştiinţă, ca să zic aşa, cu atât ipoteza existenţei lui Dumnezeu este mai viabilă.

Totuşi, în condiţiile în care Stephen Hawking e o personalitate ultra-cunoscută, credeţi că va prinde mai mult la public declaraţia sa?

Cred că va prinde la fel de mult ca intervenţia aiuritoare a Madonnei în legătură cu minoritatea ţiganilor din România. Faptul că eşti o personalitate nu te face automat şi lider de opinie. Din fericire.   

“Noi nu vedem viaţa de apoi ca pe o destinaţie turistică”

Cum credeţi că ar arăta o lume fără ideea vieţii de apoi?

Vedem acea lume în romanele lui Dostoievski. Avem acea replică genială, în care se arată că dacă Dumnezeu nu există, totul este posibil. Totul, adică Răul. Ipoteza existenţei lui Dumnezeu este fundamentală pentru realitatea existenţei societăţii. Din acest punct de vedere, existenţa lui Dumnezeu este condiţia minimală pentru ca o societate să existe coerent, să nu se topească într-un şir nesfârşit de conflicte şi de contestări reciproce.

Viaţa de apoi ar fi deci mai mult decât o răsplată, aşa cum o privesc unii creştini.

Nu. Teologic vorbind, noi nu vedem viaţa de apoi ca pe o destinaţie turistică în care avem acces doar prin moarte. Viaţa de apoi, sau Împărăţia lui Dumnezeu, ca să vorbim în termeni religioşi, se construieşte de aici. De aceea, ceea ce facem noi în această viaţă nu poate fi lipsit de relevanţă pentru ceea ce este dincolo de această viaţă istorică. Aici, Biserica se arată în toată splendoarea ei. Moartea este cel mai mare eveniment al vieţii, şi de aceea ceea ce este înainte de moarte se răsfrânge asupra a ceea ce este după. Noi avem o întreagă cultură în acest sens: cultul morţilor este legat tocmai de această reciprocitate a lumilor. Noi ne pregătim pentru viaţa de dincolo, iar viaţa de dincolo influenţează viaţa de aici, într-un raport de întrepătrundere. Altminteri, dacă viaţa ar fi ultima oprire a existenţei, toate ar cădea într-un absurd fără margini.

Vedeţi un pericol în faptul că sondajele arată o scădere a numărului oamenilor care se declară religioşi?

Sunt fenomene conexe celui religios. Nu trebuie să le tratăm nici cu superficialitate, nici să le credităm mai mult decât e cazul. E limpede că există o uzură religioasă, pe care trebuie să o avem în vedere atunci când analizăm portretul vieţii religioase în ansamblu. Însă până la a trage concluzii radicale e un drum lung, trebuie să fim foarte echilibraţi în analiză. Şi în România, care e majoritar religioasă, avem fenomene discutabile din punctul de vedere al educaţiei religioase, al modului în care oamenii îşi asumă credinţa. Şi acum, în ţări, precum Olanda sau Cehia, ţări cu mulţi oameni care nu se declară religioşi, nu ne permitem să spunem că nu există o credinţă. Lucrurile sunt nuanţate, pentru că identitatea religioasă este o valoare în permanentă mişcare şi ţine de vârsta spirituală a fiecăruia. E foarte greu să cuantifici. (…)

• The Telegraph: Marile minti ale lumii, in linie dreapta catre Google’s Zeitgeist (traducere din limba engleza)

În aceasta seara, una dintre cele mai puternice adunari de lideri de afaceri, gânditori si cei considerati a forma, în general, viitorul global, se va reuni pentru a da startul Zeitgeist-ului – “festivalul gândirii” organizat de Google,   timp de doua zile, asezonat cu lectii de gatit si partide de golf.
Adunarea celor mai marete si mai bune companii, ajunsa acum la a sasea editie, a devenit un soi de barometru a ceea ce este “fierbinte” si ce nu în lumea tehnologiei, a economei la nivel larg si a ceea ce este numit uneori, mai degraba ne-elegant, “conducere gândita“.

Zeitgeist devine rapid echivalentul britanic  al reuninunii  anuale Sun Valley din Idaho – unde  toata lumea, de la Michael Eisner la Mark Zuckerberg, îsi etaleaza produsele – si al adunarii Forumului Economic Mondial, mai mare si mai rece, din statiunea elvetiana alpina din Davos, ce are loc în luna ianuarie.

Printre participantii din acest an se numara Angela Ahrendts, directorul executiv al Burberry, Maurice Levy, director executiv si presedinte al Publicis, cancelarul George Ossborne, Yuri Milner, fondatorul tech-gigantului-ului rusesc si investitor Facebook, DST, si profesorul Stephen Hawking, director de cerceari la Center of Theoretical Cosmology din Cambridge. Joseph Stiglitz, economistul american, Martha Lane Fox, fondatorul lastminute.com si „campinonul digital” al guvernului, si Simon Wolfson, director excutiv al Next, vor fi si ei la Grove Hotel din Hertforshire, unde va avea loc evenimentul în cea mai stricta securitate.

Subiectele la ordinea de zi vor include: viitorul Europei si al monedei unice, felul în care social-media, televiziunea si jocurile pe computer se reunesc pentru a produce un nou sector de afaceri,  dezvoltarea brandurilor, rolul nuntii regale în determinarea angajamentului social si a actelor filantropice. De la domnul Osborne se asteapta sa dea mai multe detalii cu privire la planurile guvernului de a promova un echivalent al Silicon Valley in estul Londrei si, de asemenea, felul în care se poate  stimula cresterea firmelor de tehnologie.

“Scopul conferintei anuale Zeitgeist este unul foarte simplu: sa aducem laolalta un grup dispersat de lideri de opinie la nivel mondial pentru a explora spiritul vremurilor noastre prin discutii despre politica, tehnologie si cultura” a declarat Nikesh Arora, seful de afaceri la Google.
“Dar adevaratul farmec sta în chestiunile neplanificate: conexiuni, idei, inspiratii ce au loc în cadrul întrunirii.”

“La  Zeitgeist-ul din acest an suntem onorati sa-l avem alaturi de noi pe  Stephen Hawking. Astept cu nerabdare alte doua zile pline de minuni.”

Un alt delegat este Wael Ghonim, activist Internet din Egipt, de multi creditat ca scânteia  ce care a dus la acea campanie pentru democratizarea tarii.
A fost închis pentru 11 zile, acuzat ca ar fi stat în spatele unei pagini de Facebook care a sprijinit manifestatiile împotriva presedintelui Hosni Mubarak, mai târziu destituit.

Eric Schmidt, directorul executiv al Google, este asteptat sa vorbeasca despre rolul Internetului si al social media în promovarea schimbarilor politice si in cadrul mediului de afaceri.