ZICAND CA SUNT INTELEPTI, AU INNEBUNIT: Cazul Hawking, CTP, “spiritul timpului” si conferintele Google-Zeitgeist

26-05-2011 22 minute Sublinieri

Ca altadata alchimistii, si actualii Hawking-i si rationalisti sunt in cautarea ”pietrei filozofale”, adica a acelei teorii unice care sa explice in mod absolut TOTUL in univers, excluzandu-L, evident, pe Dumnezeu din ecuatie…

Într-un interviu pentru The Guardian, eminentul om de ştiinţă, cunoscut pentru faptul că respinge ferm orice implicaţie a religiei în existenţa Universului, a declarat că nu este nimic dincolo de momentul în care viaţa omului ajunge la final.

Stephen Hawking, în vârstă de 68 de ani, renumit pe plan mondial pentru lucrările sale despre Univers şi gravitaţie, a fost diagnosticat cu o maladie paralizantă pe când avea 22 de ani. Profesorul se deplasează într-un scaun cu rotile şi comunică prin intermediul unui computer şi al unui sintetizator vocal.

Am trăit cu perspectiva morţii iminente în ultimii 49 de ani. Nu îmi este frică de moarte, dar nu mă grăbesc să mor. Am atâtea lucruri de făcut înainte“, a declarat Hawking.

Stephen Hawking

Stephen Hawking, gurul ateu, filozofand despre viata in timp ce declara filozofia moarta.

Profesorul compară creierul uman cu un computer care se va opri când componentele sale vor ceda. “Nu există rai sau viaţă de apoi pentru computerele stricate. Este doar o poveste a oamenilor care se tem de întuneric“, susţine Stephen Hawking.

Aceste noi comentarii merg chiar mai departe de ceea ce susţine profesorul în cartea publicată în 2010, The Grand Design, în care afirmă că nu este nevoie de un Creator pentru a explica existenţa Universului. Creaţia spontană este motivul pentru care există ceva mai degrabă decât nimic, motivul pentru care Universul există, motivul pentru care noi existăm“, spune astrofizicianul în cartea sa.

Observaţiile fizicianului trag o linie clară între utilizarea lui Dumnezeu ca metaforă şi credinţa într-un Creator ale cărui mâini au ghidat lucrările Universului.

În interviu, Hawking respinge noţiunea de viaţă de dincolo de moarte şi subliniează necesitatea de a duce la îndeplinire rolul omenirii pe Pământ prin buna utilizare a vieţii noastre. Întrebat despre cum ar trebui să ne trăim viaţa, fizicianul a răspuns că “ar trebui să se caute cea mai mare valoare a acţiunilor noastre“.

Cu ajutorul instrumentelor din spaţiu, moderne, cum ar fi misiunea European Space Agency’s Planck, Stephen Hawking sugerează că ar fi posibilă localizarea amprentelor primelor momente ale Universului şi modul în care spaţiul nostru şi-a început existenţa.

În best-seller-ul The Grand Design, faimosul om de ştiinţă Stephen Hawking susţine că fizica modernă nu lasă loc pentru Creator şi că doar ştiinţa ar putea explica originile Universului. Profesorul ajunge la concluzia că datorită existenţei unei legi precum este cea a gravitaţiei, Universul poate şi se va crea întotdeauna din nimic.

Cartea, scrisă împreună cu fizicianul Leonard Mlodinow, contestă credinţa lui Sir Isaac Newton că Universul trebuie să fi fost creat de Dumnezeu pentru că altfel nu s-ar fi putut naşte din haos.

Profesorul Stephen Hawking argumentează în cartea sa prin faptul că existenţa atâtor sisteme planetare, similare cu al nostru, nu ar putea fi în concordanţă cu ideea că sistemul Solar (cu un singur astru, cu distanţa ideală dintre Pământ şi Soare etc.) a fost creat special pentru a susţine existenţa fiinţelor umane.

Filozofia nu a mai tinut in ultimul timp pasul cu avansul stiintific si nu mai este in stare sa raspunda la intrebari fundamentale precum De ce suntem aici? si Unde ne indreptam?, a spus cunoscutul savant Stephen Hawking, la conferinta Google Zeitgeist. El a conchis ca filozofia este un domeniu mort, iar stiinta este cea care ne poate ajuta sa aflam raspunsul la aceste intrebari care ne macina de mii de ani.

Hawking a spus, citat de Telegraph, in prelegerea de 40 de minute tinuta la conferinta Google Zeitgeist, ca la intrebarile fundamentale despre univers vom gasi raspunsuri pornind de la acceleratorul de particule LHC si de la cercetarile spatiale.

Cei mai multi nu se gandesc des la aceste intrebari, insa aproape toti ne intrebam cateodata de ce suntem aici, de unde am venit?. In trecut, filozofia trebuia sa raspunda la ele, insa filozofia este moarta. (…) Filozofii nu au tinut pasul cu dezvoltarile moderne aparute in stiinta, in special in fizica“, spune cunoscutul savant britanic.

Oamenii de stiinta au devenit purtatorii tortei descoperirilor in cautarea cunoasterii“, spune Hawking care, desi traieste de jumatate de secol sub spectrul unei morti iminente din cauza paraliziei, e convins ca va mai avea un cuvant de spus in stiinta.

Cititi mai jos doua opinii care ajuta la intelegerea a ceea ce a ajuns Stephen Hawking si la ceea ce denota, in fapt, declaratiile sale recente. Primul articol ii apartine domnului Alin Fumurescu si a fost publicat, pe platforma online Contributors.ro, ca o reactie la afirmatiile lui Hawking in ceea ce priveste filozofia, religia si Dumnezeu. A doua opinie ii apartine unui cunoscut fizician din Statele Unite, Dr. Peter Woit, Ph.D. in fizica teoretica si lector la catedra de matematici a Universitatii Columbia, autor al cartii “Nici macar gresita: Esecul Teoriei Stringurilor si Cautarea Unitatii in cadrul Legilor Fizicii“.

Motto: “Fumurescule, bunica-mea zicea ca acolo unde-i minte multa e si prostie cat caru’!” (Profesorul meu de fizica din liceu)

…la inceput nu i-am acordat atentie. Stephen Hawking e un fizician cunoscut si recunoscut cu usurinta pana si de muritorul de rand, mai putin interesat de fizica teoretica. Dar un fizician. Parerile sale despre religie, Dumnezeu si viata de apoi ma intereseaza in mod normal cel mult la nivel anecdotic. (Cum m-ar interesa ca Einstein a spus ca « Dumnezeu nu joaca zaruri », bunaoara.) Atat si nimic mai mult. La subiectele astea toata lumea e indreptatita la o parere : buna sau proasta, mai mult sau mai putin informata. Daca, dupa un traseu suficient de tortuos pe aceasta tema (a se vedea declaratiile si lecturile sale din ultimii vreo douazeci de ani), Hawking a ajuns la concluzia ca nu exista viata de apoi si ca moartea e un soi de dezactivare a vreunui computer, sa-i fie de bine.

Am lasat la o parte si o usoara contradictie logica din cartea sa « The Grand Design » (« Marele Plan ») in care sustine ca nu e nevoie de Dumnezeu pentru a explica Universul. Asa o fi. Nu ma pricep la fizica teoretica. Poate ca legea gravitatiei va fi fiind suficienta. Dar stiu, dupa cum observa si John C. Lennox, profesor de matematica la Oxford University (God and Stephen Hawking: Whose Design is it Anyway?), ca atata vreme cat exista un plan exista si un proiectant. Daca exista vreun computer, dezactivat sau nu, trebuie ca mai intai de toate, cineva sa-l fi gandit. In cuvintele lui Lennox,

(Imaginati-va … ca avem in locul universului un motor cu reactie si-apoi suntem rugati sa-l explicam. Trebuie sa dam socoteala de el mentionand actiunea personala a inventatorului sau, Sir Frank Whittle ? Sau trebuie sa-l urmam pe Hawking : dam la o parte interventia personala si sustinem ca motorul cu reactie a aparut in mod natural, ca o consecinta a legilor fizicii ?

E lipsit de noima sa le ceri oamenilor sa aleaga intre Frank Whittle si stiinta ca explicatie pentru motorul cu reactie. Pentru ca nu e o chestiune de ori-ori. E de la sine evident ca avem nevoie de ambele niveluri explanatorii pentru a oferi o descriere completa.)

Trecem si pe asta. Dar Hawking recidiveaza. In cadrul recentei conferinte Google Zeitgeist, el afirma nici mai mult, nici mai putin decat ca ‘filosofia e moarta’. Nu ca e ineficienta, nu ca e insuficenta, ci ca e moarta de-a binelea, ca nu mai poate tine pasul cu stiinta, in particular cu fizica, si ca de-acum inainte oamenilor de stiinta le revine sarcina de « a purta mai departe torta cunoasterii ».

Mai sa fie ! Devine limpede ca aici avem de-a face cu un pattern de gandire. Atat religia cat si filosofia functioneaza, prin insasi natura lor, in domeniul speculatiei. Obiectul lor poate fi absolutul sau transcendentul, dar domeniul lor e unul in permanenta supus indoielii si ambele si-l asuma ca atare. Un finit, rational vorbind, nu poate avea acces deplin la infinit. Un limitat, la nelimitat. Religia nu face demonstratii despre existenta lui Doamne-Doamne (in fine, n-ar trebui sa faca, desi incercari in directia asta au mai existat, unele dintre ele chiar faimoase). Face doar apropieri piezise. De aceea necesita credinta (ceea ce nu neaga catusi de putin investigatia rationala, ba dimpotriva, o presupune). Si de aceea nici un sfant nu va spune despre sine insusi ca e sfant.

La fel si filosofia – filo-sofia – e dragoste de intelepciune, nu intelepciune. E cautare, nu statia terminus. Nici un filosof demn de acest nume nu a pretins vreodata ca a atins intelepciunea suprema, nici macar Hegel, desi a cochetat putintel cu ideea (Ideea ?). Hobbes, doar, a sustinut ca va prezenta un sistem filosofic la fel de incontestabil precum teoremele geometrice si ca, de fapt, ‘adevarata’ filosofie’ se-ncepe cu el. Estimp s-a mai descoperit si geometria ne-euclidiana, cat despre indisputabilitatea lui teoriei Hobbesiene nici nu mai are rost sa povestim.

Si cu asta ajungem la patternul lui Hawking : refuzul indoielii, setea de certitudini. La scara omeneasca, omul e de inteles – si asta din motive evidente. Asta nu scuza, insa, siluirea logica. Da. Poate ca nu e nevoie de Dumnezeu pentru a explica originile Universului. Da, poate ca nu exista viata de apoi. Cred, Doamne, ajuta necredintei mele. Da, poate ca nici nu exista intelepciune si poate ca totul este desertaciune si vanare de vant. Poate. Dar poate ca nu.

In momentul in care Hawking declara ca « nu e nevoie de Dumnezeu pentru a explica Universul » si o face in absenta unei teorii indisputabile, verificata stiintific (singur recunoaste ca M-theory e decomadata doar atat – o teorie promitatoare si nimic mai mult), se plaseaza automat in afara stiintei pe care pretinde ca o slujeste. Cand afirma raspicat ca nu exista viata de apoi – si o face punand in joc toata reputatia omului de stiinta – isi tradeaza vocatia, pentru simplul motiv ca nu poate avea certitudini stiintifice pe aceasta tema. Iar cand afirma ca filosofia, i.e., iubirea de intelepciune a murit, orice consideratii pe marginea purtatorilor vreunei flacari a cunoasterii isi pierd noima si aluneca, usurel, in penibil.

Repet, omeneste vorbind, dupa o asemenea viata aparent lispita de noima, ii pot intelege setea de certitudini demonstrabile matematice. I-o pot chiar admira. Dar asta nu ma-mpiedica sa-mi amintesc « schimbul de grafitti » de pe zidurile Sorbonei, pe vremea revoltelor studentesti din ’68 :

« Dumnezeu a murit ! – Nietzsche » a scris, cu litere de-o schioapa, un student inflacarat.

Dedesubt, o alta mana a adaugat sec :

Nietzsche a murit! – Dumnezeu

Pana la proba contrara, a doua afirmatie ramane singura demonstrabila stiintific.

Astazi este prima zi a conferintei Google Zeitgeist din acest an la care participa lideri mondiali si gânditori (descrisa aici, se pare ca Google fie nu considera ca e necesar sa o prezinte si online, fie o face in secret. Oricum, încercarile mele de a cauta pe google siteul conferintei nu au avut nici un rezultat). Unul dintre vorbitorii de marca este Stephen Hawking, iar ziarul The Guardian raporteaza ca:

Prezentarea sa se va concentra pe Teoria-M, un cadru matematic larg, care cuprinde teoria corzilor, si care este considerata de multi fizicieni ca cea mai buna speranta (înca) in incercarea de a dezvolta o teorie care sa unifice totul.
Teoria-M cere un univers cu 11 dimensiuni, inclusiv o dimensiune a timpului si cele trei dimensiuni spatiale familiare noua. Restul sunt prea mici pentru ca noi sa le putem vedea.
Dovezi în sprijinul Teoriei-M ar putea veni, de asemenea, de la Large Hadron Collider (LHC) de la CERN, laboratorul european de fizica particulelor de lânga Geneva.
O posibilitate prezisa de Teoria-M este supersimetria, o idee care spune ca particulele fundamentale au gemene – si înca nedescoperite – grele, cu nume ciudate, cum ar fi selectroni si squarci.
Confirmarea supersimetriei ar fi o lovitura pentru Teoria-M si ar ajuta fizicienii sa explice modul în care fiecare forta din univers a aparut dintr-o super-forta prezenta inca de la începuturile timpului.

Ziaristii de la The Guardian l-au convins sa raspunda la unele întrebari puse în avans, si una dintre ele l-a nedumerit pe Ian Sample de la The Guardian. Raspunsul lui Hawking la “Care este valoarea în cunoasterea a “De ce suntem aici?”” a fost:

Universul este guvernat de stiinta. Dar stiinta ne spune ca nu putem rezolva ecuatiile, direct în abstract. Avem nevoie sa utilizam eficient teoria Darwinista a selectiei naturale a acelor societati cel mai probabil a supravietui. Apoi le atribuim o valoare mai mare.

Reactia lui Ian Sample la acest lucru a fost:

Citind acest raspuns am avut unul dintre acele momente familiare, de scufundare, momente cand realizezi ca creierul iti este atat de spectaculos inferior celui al persoanei intervievate ca tot ce poti face este sa-ti ridici mâinile si sa spui: “Huh?”

În cel mai bun am putea avea o idee asupra a ceea ce înseamna acest lucru, dar eu nu sunt în nici un caz sigur. În aceasta situatie, ar putea dura un timp pentru a clarifica raspunsul, dar alte minti stralucite ar putea sa o explice pentru mine precum si oricine altcineva care ar putea fi interesat [de acest subiect]. Daca puteti ajuta, scrieti-va gândurile mai jos si scoateti-ma din intunericul necunoasterii mele.

Pentru mine, se simte ca si cum el se refera la ideea ca exista multe universuri posibile si ca putem folosi ideile darwiniste ale selectiei naturale pentru a determina care ar putea fi cel mai ospitalier pentru viata asa cum o stim, si pentru ca ele sunt locuibile într-un anumit sens asta ne face sa le dam o valoare mai mare. Asta e cea mai buna presupunere a mea, dar am încredere minima ca este chiar corecta.
Voi face tot ce-mi sta in putinta pentru a clarifica raspunsul în aceasta saptamâna.

Contributia mea la a explica acest lucru este ca vad doua posibilitati:

1. Hawking a aderat la ideile lui Lee Smolin despre selectia naturala cosmologica.

2. Hawking si-a dat seama ca, odata ce s-a decis sa dea la schimb stiinta adevarata pe pseudo-stiinta si a apucat-o la vale pe calea maniei Multiverse (universurilor multiple), nu mai exista nici un motiv pentru a se ingrijora daca ceea ce spune are sens sau nu, si se comporta corespunzator.

Apropiindu-se de moarte, în loc să se dumirească, Hawking pare să se rătăcească şi mai mult. Ca unul care a lansat un paradox ce ii poarta numele, dupa ce viata lui constituie un adevarat miracol, prin faptul ca stiinta careia ii slujeste il dadea de mult mort, Hawking a inceput in ultimul timp sa isi articuleze si mai mult declaratiile de ateist activ si convins.

Mie mi se pare paradoxal cum poate un fizician sa nege existenta raiului si a iadului, a unei posibile lumi paralele, in conditiile in care tot ce a descoperit stiinta pana acum este un mare semn de intrebare, la urma urmei nimic din ce s-a descoperit nu da doar ca posibile alte universuri ci chiar le prezinta ca pe consecinte firesti ale viziunilor prezente principale ale stiintei asupra universului (vezi ce zic cei de la CERN). In ciuda inteligentei sale si a vremurilor in care traim, se pare ca Hawking a ramas blocat cam in fizica newtoniana in raporturile sale cu Dumnezeu.

Ce face Hawking prin declaratiile sale repetate impotriva religiei, nu este doar lipsit de fair play si neonest: el se foloseste de autoritatea sa in stiinta pentru a emite opinii intr-un domeniu care ii este total strain si in care nu are nimic de spus. Hawking se foloseste de notorietatea sa pentru a-si exprima convingerile sale religioase ascunzandu-le sub umbrela unei false argumentari stiintifice care in mod evident nu exista, de vreme ce stiinta actuala nu are nici cea mai vaga idee despre ce a fost inainte de Big Bang si de asemenea nu are nici cea mai vaga idee daca nu cumva exista 20 de universuri paralele, sau poate chiar o infinitate.

Dupa cum spunea si Radu Preda in interviul din Evenimentul Zilei (preluat si de Realitatea), dacă, de pildă, noi am spune că trei sferturi din legile ştiinţelor exacte sunt doar ipoteze şi că ştiinţa are o foarte mare doză de neobiectivitate, s-ar supăra oamenii de ştiinţă. Însă un om de ştiinţă ca acesta nu se jenează să ne arunce în faţă faptul că suntem complet fabulatorii. Este o chestiune şi de proporţie, atunci când acuzi. E foarte importantă cultura dialogului.

Oare cum ar fi daca preotii in predici ar incepe sa glumeasca pe seama ignorantei si neputintei oamenilor de stiinta de a ne spune din ce este alcatuit Universul, de vreme ce dupa cum ne explica ei doar 5% este constituit din materia pe care o vedem, restul putand fii pana la proba contrarie “lumea de dincolo” despre care Biblia ne vorbeste de peste 2000 de ani?

Restul de 95% din Univers este atat de necunoscut incat oamenilor de stiinta, si in special astrofizicienilor ar trebui sa le fie teama sa faca declaratii de genul celor pe care le face Hawking tocmai pentru ca sunt penibili, precum “savantii de renume mondial” din vremurile de trista amintire care nu incetau sa se bata cu pumnul in piept ca iata, am zburat in cer si nu l-am gasit pe Dumnezeu – lucru de altfel penibil pentru ca niciodata Biblia nu a spus ca Dumnezeu se afla in cerul fizic care este deasupra noastra, pentru cine stie limba greaca si cunoaste Sfanta Scripturia, exista numeroase cuvinte grecesti care in limba romana sau in altele au fost traduse cu “cer”, tocmai din lipsa altor termeni, ceea ce bineinteles le-a cam taiat din semnificatia initiala, mai ales cand sunt citite de rauvoitori.

Revenind la Hawking, nu mai am de spus decat un lucru: intr-un interviu recent, un cercetator de la CERN a dat urmatoarul raspuns la intrebarea: ce ne facem daca nu gasim bosonul higs (particula lui Dumnezeu)? Asteptandu-ma de la el la un raspuns foarte interesant si foarte plin de seriozitate, am ramas insa socat, dintr-o data cercetatorul mi s-a parut un adolescent superficial care se distreaza facand experiemente in laboratorul de chimie dar care nu are habar de ce pune in eprubeta si ce se intampla in experiment. Raspunsul acestui cercetator a fost: “Daca nu vom descoperi bosonul higgs, va fi fascinant, deoarece in acest caz, vom putea spune cu certitudine ca nu stim nimic”. Nimic nu stie nici Hawking, nici macar nu vede dragostea lui Dumnezeu care i-a daruit ani multi de pocainta cand stiinta il dadea mort. Este trist sa vezi un om atat de distrus, atat de lipsit de orice perspectiva. Este si mai trist sa vezi cum din multitudinea de oameni luminati si astrofizicieni mult mai importanti prin prizma rezultatelor lor, presa a facut din Hawking o vedeta mediatizata mult mai mult decat ar merita, comparabil cu alti colegi.

HAWKING VS RELIGIE: O DEZBATERE VECHE, REAPRINSĂ. Personalităţi din spaţiul public românesc comentează cea mai recentă afirmaţie a omului de ştiinţă Stephen Hawking. Acesta a susţinut, recent, că viaţa de apoi e doar “o poveste”.

Stephen Hawking nu e prima personalitate care încearcă să desprindă din conştiinţa oamenilor imaginea grădinii luxuriante promise dincolo de moarte. Însă cuvintele unuia dintre cei mai respectaţi oameni de ştiinţă din istorie – rostite prin intermediul tehnologiei speciale care-i transformă gândurile în sunete egale, venite parcă din altă lume – capătă o cu totul altă greutate. “Văd creierul asemenea unui computer care va înceta să lucreze atunci când componentele sale se defectează. Nu există Rai sau viaţă de apoi pentru computere stricate. Asta e o poveste pentru oameni care se tem de întuneric“, a declarat Hawking acum câteva zile, pentru “The Guardian”.

Cu acea ocazie, astrofizicianul a afirmat că, după ce a trăit cu perspectiva morţii alături în ultimii 49 de ani, nu se mai teme. “Nu mi-e teamă de moarte, dar nici nu mă grăbesc să mor. Am atâtea de făcut înainte”, a spus el. Într-o lucrare publicată anul trecut, Hawking susţinea că nu este nevoie de un creator pentru a explica existenţa Universului. Cartea a provocat comentarii virulente din partea unor lideri religioşi. Rabinul şef Lord Sacks l-a acuzat chiar de “greşeli elementare de logică”.

EVZ a aflat cum au primit noua afirmaţie jurnalistul Cristian Tudor Popescu, antropologul Vintilă Mihăilescu (directorul Muzeului Țăranului Român), teologul Radu Preda (director al Institutului Român de Studii Interortodoxe, Interconfesionale şi Interreligioase) şi psihologul Aurora Liiceanu.

În momentul de faţă, românii nu urmează tendinţa europeană şi se declară religioşi, cel puţin în sondaje. Nu mai puţin de 95% dintre români susţin că sunt credincioși, arată un raport din 2010, finanţat de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică din România.

CRISTIAN TUDOR POPESCU

“În 20 de ani, niciun candidat nu ne-a promis o viaţă de apoi mai bună. Mă mir că le-a scăpat propagandiştilor”

EVZ: Cum vedeţi recenta afirmaţie a lui Stephen Hawking, referitoare la inexistenţa vieţii de după moarte?

Cristian Tudor Popescu: Este declaraţia unui om de ştiinţă. El nu spune: “Dumnezeu nu există”, nu spune: “Dumnezeu este opiul popoarelor”, în stil marxist. Spune doar atât: nu e nevoie de Dumnezeu pentru a explica lumea. Or asta este o exprimare ştiinţifică, care are un fundament foarte adânc în teorie, în modul de a gândi ştiinţa. E vorba de “Briciul lui Occam”: e o idee din Evul Mediu a lui William de Occam, potrivit căreia nu trebuie să multiplicăm ipotezele pentru a explica un fenomen. Adică fiecare “Hai să mai presupunem şi că…” de fiecare dată îţi aduce câte o obiecţie. Acesta e mecanismul pe care vrea să-l reteze “Briciul lui Occam”. Acest brici e folosit şi acum de Stephen Hawking acum, când spune că fizica modernă nu are nevoie de Dumnezeu. Dumnezeu ar fi o ipoteză în plus în acest sistem de explicare a lumii.

Un alt lucru foarte interesant pe care-l susţine Hawking este acela că un set de ecuaţii care să descrie fiecare particulă şi fiecare forţă din Univers ar reprezenta triumful suprem al raţiunii umane, întrucât atunci vom şti cum funcţionează mintea lui Dumnezeu.

Cred că este o exprimare metaforică. Pentru că el spune foarte limpede, din punct de vedere individual şi nu politic, ca să spun aşa. Nu politizează în sens marxist când mai afirmă că Dumnezeu e creat de frica de moarte a oamenilor. Aceea este o exprimare legată de psihosociologie şi nu de politica marxistă. Dar, după ce faci o astfel de afirmaţie, nu mai putem lua în considerare aici o reconciliere cu Dumnezeu în exprimarea: ecuaţiile pentru fiecare particulă ne-ar putea duce în mintea lui Dumnezeu. E vorba de o exprimare clar metaforică.
Prin această exprimare, el neagă încă o dată utilitatea conceptului de Dumnezeu în explicarea lumii pe baze fizice raţionale. Pentru că un astfel de set de ecuaţii este imposibil.

Mai are nevoie omul modern de Dumnezeu? Sunt sondaje care arată scăderea popularităţii credinţei, printre europeni, cel puţin.

Sigur că da. Olanda este campioană absolută.

Şi Cehia. Pare surprinzător: e o ţară care nu urmează tiparul celorlalte state ieşite din comunism.

Da, e interesant. Multe biserici din Europa au fost dezafectate. Numărul creştinilor practicanţi din Europa este în scădere masivă. Dar acest sentiment, acest concept de Dumnezeu va fi înlocuit cu altceva. Pentru că el reprezintă o caracteristică profundă a umanului, care poate fi alăturată instinctului de conservare şi instinctului sexual.Omul are nevoie de o proiecţie, are nevoie de o imagine a lui însuşi strălucitoare, mai mare decât el şi perfectă, aflată în afara lui. Are nevoie de un Dumnezeu. Dar gândiţi-vă că, acum câteva mii de ani, Dumnezeu era un idol de piatră uns cu grăsime de vânat. Şi asta nu-l împiedica pe omul respectiv să-l venereze. În religiile păgâne, aşa cum sunt numite cele de dinainte de instaurarea marilor religii monoteiste, Dumnezeu era un copac, era marele lac, era marea ursoaică.

În perioada Renaşterii, a început un proces de scoatere a Dumnezeului religiilor monoteiste din centrul Universului. Odată cu sistemul heliocentric al lui Copernic şi odată cu reforma în Biserică, odată cu Martin Luther şi cu întreaga gândire artistică, ştiinţifică legată de Renaştere, omul a început să fie Dumnezeu pentru om. Acum se întâmplă ceva: actuala civilizaţie tehnologică scoate omul din centrul Universului şi nu îl pune pe Dumnezeu la loc. Pune la loc ceva, tot un fel de Dumnezeu, dar care nu mai are mare legătură cu omul şi care s-ar putea să arate într-un mod nu foarte plăcut. Poate ne va fi greu să ne gândim la această entitate. Va conţine, după părerea mea, ceva străin fiinţei umane.

“Şi comunismul propunea o viaţă de apoi, numai că ea era situată în viitorul luminos”

Dar de viaţa de apoi – desprinsă sau nu de o astfel de divinitate – mai avem nevoie?

Viaţa de apoi este cel mai uşor de utilizat concept, din punct de vedere politic.

Ca dovadă, este folosit de mai toată lumea, indiferent de religie sau de alte tipuri de apartenenţă.

Apare în toate religiile: moartea nu înseamnă sfârşitul, mai urmează ceva. El face posibile marile iluzii ideologice. De natura religiei, de natura comunismului, a nazismului, de natura capitalismului atotbiruitor, gen Francis Fukuyama – “sfârşitul istoriei”, odată cu societatea capitalistă democrat-liberală. Câtă vreme mai pot fi vehiculate astfel de macro-ideologii, va fi nevoie de viaţă de apoi. Şi comunismul propunea o viaţă de apoi, numai că ea era situată în viitorul luminos. Era viaţa de apoi din creştinism. Câtă vreme există astfel de societăţi, care oferă o proiecţie – fie în trecut, fie în viitor, fie pe planeta Marte -, va exista şi această viaţă de apoi. Dar cred că iluzia asta e lovită mereu la temelie de avansul tehnologic. E tot mai limpede că odată cu diseminarea informaţiei, cu progresele biochimiei, ale geneticii, ale medicinei în general, e foarte greu să mai crezi că există această viaţă de apoi. E o deosebire fundamentală între omul de astăzi şi omul de acum o sută şi ceva de ani, care era mult mai izolat informaţional. Omul de astăzi – oricât ar fi de bătut în cap şi de lipsit de vreo veleitate culturală – tot este cufundat într-un ocean informaţional care îl udă. N-are cum să se ferească de treaba asta. Or asta distruge, până şi în capul celui mai uşor de prostit personaj, ideea asta de viaţă de apoi.

Credeţi că fără această răsplată multă aflată în Ceruri am putea să avem calităţile pe care Biserica încearcă să le propovăduiască? Stephen Hawking, de exemplu, susţine că trebuie să căutăm valoarea maximă a fiecărei acţiuni a noastre. Ar putea fi înlocuită această idee a vieţii de apoi cu această teorie formulată de Stephen Hawking? Până la urmă, e mult mai concretă imaginea unei grădini în care să te odihneşti.

Da, e mult mai sugestivă imaginea grădinii Raiului. Vedeţi, că Raiul are şi o componentă de lenevie veşnică. N-am auzit până acum de vreun Rai în care se munceşte. A, am auzit de un Iad în care eşti pus la munci, la cazane. Dar n-am auzit de vreun Rai în care se munceşte efectiv. După cum spunea Mark Twain, pe acolo cânţi melodii de la şcoala de duminică, cânţi la harpă şi te plimbi prin ierburi înalte, nu faci nimic. Eu am fost întotdeauna un spirit raţional, mi-a fost greu să integrez acest concept de Dumnezeu. Sunt fan al raţionalismului, ca să zic aşa. Dacă mai aveam însă vreo umbră cât de mică de îndoială în legătură cu această posibilitate a vieţii de apoi, pentru că şi în mine există această nevoie de Dumnezeu, a fost spulberată odată cu lectura unui interviu cu un om pe care-l admir nespus: Stanislaw Lem, una dintre cele mai mari minţi ale umanităţii. Cu puţin timp înainte de a muri, după ce trecuse printr-o moarte clinică, spunea: “Terminaţi cu prostiile, nu există nimic! Dincolo nu este altceva decât gustul dulceag al morţii”.

Dacă mai avem nevoie de viaţa de apoi? Răsplata asta e o escrocherie în fond, este o escrocherie prin care oamenii pot fi controlaţi. Istoria umanităţii, din momentul în care oamenii au început să fie suficient de mulţi, a fost nevoie ca ei să fie controlaţi prin nişte concepte, prin nişte simboluri care să poată guverna colectivităţi. Dificultatea constă în faptul că nu poţi pune un poliţist lângă fiecare cetăţean. Şi atunci trebuie să inventezi nişte concepte prin care să-i ghidezi spre ceea ce doreşti, fără intervenţie fizică. De aici necesitatea de Biserică şi de viaţă de apoi. Eu nu cred în această viaţă de apoi.

Căutarea de care vorbea Hawking presupune deja un efort din partea individului.

În primul rând e abstractă. Exprimarea lui este foarte bună pentru un anumit nivel de gândire. Pentru propagandă este ineficientă. Dacă însă viaţa de apoi se va pulveriza, atunci se va inventa altceva. Şi nu în sensul folosit de Hawking, pentru că acesta e greu, presupune muncă, presupune un efort al fiinţei umane, presupune a nu te lăsa pradă instinctelor, inacţiunii. Până să te ajute Dumnezeu, omul trebuie să lucreze asupra sa, spune el. Să se îmbunătăţească pe sine.

Nu părem să ne îndreptăm spre un asemenea model de individ.

Nu. Pentru că toate modelele de până acum – religioase, politice – oferă o perspectivă comodă. Chiar şi în cele mai crâncene concepte există promisiunea stării finale în care nu mai trebuie să ne spetim: atingem starea aia şi vom fi nişte regi ai Universului cu toţii. Or Hawking ne propune exact contrariul: nu ne rămâne decât să muncim toată viaţa asupra nouă înşine.

Un autocontrol moral, practic.

Da, ceea ce e foarte dificil şi neplăcut. Dacă ne apucăm să le propunem aşa ceva românilor, e jale. Câte procente ia un partid aşa?

Le propunem pensii mai mari şi viaţa de apoi, în cazul acesta.

Bineînţeles. În 20 de ani, niciun candidat nu ne-a promis o viaţă de apoi mai bună, o viaţă de apoi confort sporit. Mă mir că le-a scăpat propagandiştilor, la români ar fi ţinut.

RADU PREDA

“Un om de ştiinţă care refuză orizontul religios se descalifică”

EVZ: Cum percepeţi afirmaţia lui Stephen Hawking?

Radu Preda: Face parte dintr-o serie mai lungă de manifestări ale neo-ateismului materialist. Nu e singurul care face o astfel de afirmaţie şi nu e prima dată când Biserica se vede confruntată cu un tip de discurs agresiv. Dacă, de pildă, noi am spune că trei sferturi din legile ştiinţelor exacte sunt doar ipoteze şi că ştiinţa are o foarte mare doză de neobiectivitate, s-ar supăra oamenii de ştiinţă. Însă un om de ştiinţă ca acesta nu se jenează să ne arunce în faţă faptul că suntem complet fabulatorii. Este o chestiune şi de proporţie, atunci când acuzi. E foarte importantă cultura dialogului.

Nu e primul om de ştiinţă care face o astfel de afirmaţie.

Nu e primul şi nici ultimul. Deja pe piaţa de carte şi pe piaţa ideilor, anul Darwin a ocazionat o recrudescenţă a discursului antireligios, argumentat – aşa-zis – ştiinţific. Problema este că un om de ştiinţă care refuză orizontul religios se descalifică. E ca şi cum, ca om de ştiinţă, ai exclude din start o ipoteză. Or ştiinţa adevărată înseamnă că eşti deschis la orice ipoteză, până când faci demonstraţia că acea ipoteză nu se susţine. Cu cât eşti mai om de ştiinţă, ca să zic aşa, cu atât ipoteza existenţei lui Dumnezeu este mai viabilă.

Totuşi, în condiţiile în care Stephen Hawking e o personalitate ultra-cunoscută, credeţi că va prinde mai mult la public declaraţia sa?

Cred că va prinde la fel de mult ca intervenţia aiuritoare a Madonnei în legătură cu minoritatea ţiganilor din România. Faptul că eşti o personalitate nu te face automat şi lider de opinie. Din fericire.   

“Noi nu vedem viaţa de apoi ca pe o destinaţie turistică”

Cum credeţi că ar arăta o lume fără ideea vieţii de apoi?

Vedem acea lume în romanele lui Dostoievski. Avem acea replică genială, în care se arată că dacă Dumnezeu nu există, totul este posibil. Totul, adică Răul. Ipoteza existenţei lui Dumnezeu este fundamentală pentru realitatea existenţei societăţii. Din acest punct de vedere, existenţa lui Dumnezeu este condiţia minimală pentru ca o societate să existe coerent, să nu se topească într-un şir nesfârşit de conflicte şi de contestări reciproce.

Viaţa de apoi ar fi deci mai mult decât o răsplată, aşa cum o privesc unii creştini.

Nu. Teologic vorbind, noi nu vedem viaţa de apoi ca pe o destinaţie turistică în care avem acces doar prin moarte. Viaţa de apoi, sau Împărăţia lui Dumnezeu, ca să vorbim în termeni religioşi, se construieşte de aici. De aceea, ceea ce facem noi în această viaţă nu poate fi lipsit de relevanţă pentru ceea ce este dincolo de această viaţă istorică. Aici, Biserica se arată în toată splendoarea ei. Moartea este cel mai mare eveniment al vieţii, şi de aceea ceea ce este înainte de moarte se răsfrânge asupra a ceea ce este după. Noi avem o întreagă cultură în acest sens: cultul morţilor este legat tocmai de această reciprocitate a lumilor. Noi ne pregătim pentru viaţa de dincolo, iar viaţa de dincolo influenţează viaţa de aici, într-un raport de întrepătrundere. Altminteri, dacă viaţa ar fi ultima oprire a existenţei, toate ar cădea într-un absurd fără margini.

Vedeţi un pericol în faptul că sondajele arată o scădere a numărului oamenilor care se declară religioşi?

Sunt fenomene conexe celui religios. Nu trebuie să le tratăm nici cu superficialitate, nici să le credităm mai mult decât e cazul. E limpede că există o uzură religioasă, pe care trebuie să o avem în vedere atunci când analizăm portretul vieţii religioase în ansamblu. Însă până la a trage concluzii radicale e un drum lung, trebuie să fim foarte echilibraţi în analiză. Şi în România, care e majoritar religioasă, avem fenomene discutabile din punctul de vedere al educaţiei religioase, al modului în care oamenii îşi asumă credinţa. Şi acum, în ţări, precum Olanda sau Cehia, ţări cu mulţi oameni care nu se declară religioşi, nu ne permitem să spunem că nu există o credinţă. Lucrurile sunt nuanţate, pentru că identitatea religioasă este o valoare în permanentă mişcare şi ţine de vârsta spirituală a fiecăruia. E foarte greu să cuantifici. (…)

Nota noastra:

Teologul Radu Preda a adus, in parte, acele rationamente de bun simt care arata fracturile logice ale afirmatiilor lui Hawking dar si ale editorialistului CTP. Acesta din urma, auto-declarat rationalist, se lanseaza intr-o serie de afirmatii care nu doar ca nu sunt deloc rationale, ci frizeaza teribilismul specific puberilor rebeli. Genul de respingere a religiei pe care o practica este demn de spiritul sec. XIX. al pozitivismului si marxismului, cu ceva upgradeuri de la lecturile SF contemporane. CTP se refera la Rai si la Iad intr-un mod caricatural, cam cum sunt ele reprezentate, de pilda, in basmul Ivan Turbinca. O reprezentare falsa care nu mai are nicio scuza astazi, pentru cineva care se pretinde rationalist, in conditiile in care exista la dispozitia tuturor cartile si fundamentele credintei.

In ceea ce priveste ”explicatia”, la fel de simplista, a necesitatii ideii de Rai si Iad pentru a se controla colectivitatile, aceasta este, in ciuda delimitarilor necredibile ale lui CTP, tot un marxism vulgar. De altfel ideea se regaseste in teoriile stangist-conspirationiste in care orice concept normativ, de fapt, este un instrument de putere asupra celuilalt. Asadar, orice, de la morala si la filosofie si, evident, incepand cu religia, este de fapt strategie de putere. Ceva mai paranoic si mai…conspirationist decat atat nu poate exista. E mult mai rational, de pilda, sa folosesti ca ipoteza posibilitatea ca anumite grupari sa comploteze pe cai ”discrete” pentru a controla lumea decat sa afirmi, cu pretentie de certitudine, ca toate ideile normative – religioase, morale, filosofice – sunt de fapt tehnici de control al colectivitatilor. In plus, astfel de teorii au fost raspandite si in facatura jalnica a filmului cu acelasi nume ca al intalnirii Google – Zeitgeist – cele doua neavand insa vreo legatura una cu alta.

Consecinta unor astfel de conceptii infantile, imbibate de nihilism si de vulgata marxista resapata a sec. XX, se fac resimtite intr-un mod cat se poate de vizibil – prin afectarea grava a discernamantului. Asa se face ca un spirit altfel logic si rational ca CTP, care poate avea intuitii si observatii foarte profunde fata de teme importante ale actualitatii, ajunge sa aprecieze si chiar sa prefigureze rolul planetar al unui Obama, sau sa isi puna speranta de mai bine in tot felul de institutii globaliste. Si aici este de fapt pericolul cel mai mare, aratat, fara sa vrea, chiar de editorialist – inlocuirea lui Dumnezeu cu un altceva la care omul sa se inchine. Acest altceva fiind de natura antihristica si, intr-un final, antihristul insusi.

Apropo de rationalism si inchinarea la acel altceva care ar trebui sa inlocuiasca pe Dumnezeu. Sfantul Ioan Gura are o talcuire foarte interesanta la anumite pasaje eshatologice din epistola catre Tesaloniceni. Astfel, Sf. Ioan explica de ce anume ateii vremurilor de pe urma nu vor avea cuvant de dezvinovatire la Judecata – pentru ca, zicand ca nu cred in Dumnezeu, l-au recunoscut totusi pe antihrist ca pe un dumnezeu, acordandu-i inchinare…

Caci, Zicândsunt înţelepţi, au înnebunit (Romani 1,22).

Serviciul online Google Zeitgeist

În aceasta seara, una dintre cele mai puternice adunari de lideri de afaceri, gânditori si cei considerati a forma, în general, viitorul global, se va reuni pentru a da startul Zeitgeist-ului – “festivalul gândirii” organizat de Google,   timp de doua zile, asezonat cu lectii de gatit si partide de golf.
Adunarea celor mai marete si mai bune companii, ajunsa acum la a sasea editie, a devenit un soi de barometru a ceea ce este “fierbinte” si ce nu în lumea tehnologiei, a economei la nivel larg si a ceea ce este numit uneori, mai degraba ne-elegant, “conducere gândita“.

Zeitgeist devine rapid echivalentul britanic  al reuninunii  anuale Sun Valley din Idaho – unde  toata lumea, de la Michael Eisner la Mark Zuckerberg, îsi etaleaza produsele – si al adunarii Forumului Economic Mondial, mai mare si mai rece, din statiunea elvetiana alpina din Davos, ce are loc în luna ianuarie.

Printre participantii din acest an se numara Angela Ahrendts, directorul executiv al Burberry, Maurice Levy, director executiv si presedinte al Publicis, cancelarul George Ossborne, Yuri Milner, fondatorul tech-gigantului-ului rusesc si investitor Facebook, DST, si profesorul Stephen Hawking, director de cerceari la Center of Theoretical Cosmology din Cambridge. Joseph Stiglitz, economistul american, Martha Lane Fox, fondatorul lastminute.com si „campinonul digital” al guvernului, si Simon Wolfson, director excutiv al Next, vor fi si ei la Grove Hotel din Hertforshire, unde va avea loc evenimentul în cea mai stricta securitate.

Subiectele la ordinea de zi vor include: viitorul Europei si al monedei unice, felul în care social-media, televiziunea si jocurile pe computer se reunesc pentru a produce un nou sector de afaceri,  dezvoltarea brandurilor, rolul nuntii regale în determinarea angajamentului social si a actelor filantropice. De la domnul Osborne se asteapta sa dea mai multe detalii cu privire la planurile guvernului de a promova un echivalent al Silicon Valley in estul Londrei si, de asemenea, felul în care se poate  stimula cresterea firmelor de tehnologie.

Scopul conferintei anuale Zeitgeist este unul foarte simplu: sa aducem laolalta un grup dispersat de lideri de opinie la nivel mondial pentru a explora spiritul vremurilor noastre prin discutii despre politica, tehnologie si cultura” a declarat Nikesh Arora, seful de afaceri la Google.
Dar adevaratul farmec sta în chestiunile neplanificate: conexiuni, idei, inspiratii ce au loc în cadrul întrunirii.”

La  Zeitgeist-ul din acest an suntem onorati sa-l avem alaturi de noi pe  Stephen Hawking. Astept cu nerabdare alte doua zile pline de minuni.

Un alt delegat este Wael Ghonim, activist Internet din Egipt, de multi creditat ca scânteia  ce care a dus la acea campanie pentru democratizarea tarii.
A fost închis pentru 11 zile, acuzat ca ar fi stat în spatele unei pagini de Facebook care a sprijinit manifestatiile împotriva presedintelui Hosni Mubarak, mai târziu destituit.

Eric Schmidt, directorul executiv al Google, este asteptat sa vorbeasca despre rolul Internetului si al social media în promovarea schimbarilor politice si in cadrul mediului de afaceri.

Cateva clarificari in ceea ce priveste serviciul Google Zeitgeist, conferintele cu acelasi nume si conexiunile cu “liderii in gandire” asemenea lui Stephen Hawking sau cu “spiritul” miscarii Zeitgeist

Zeitgeist este un cuvant compus ce provine din limba germana. Zeit inseamna timp iar geist, spirit (pentru cei pasionati de limbi straine sa mentionam ca traducerea in limba engleza a acestui cuvant se face prin intermediul cuvantului “ghost“, care, in limba romana, se poate traduce prin “duh“, “fantoma” sau “autor care scrie in numele altuia“. Verbul “to ghost” inseamna “a se furisa“. Dar destul cu vocabularul).

Cuvantul Zeitgeist a fost folosit de Google la inceputul anilor 2000 pentru a introduce un serviciu – in speta, Google Zeitgeist – cu ajutorul caruia sa se agrege global topicele de interes, bazat pe cautarile efectuate individual de utilizatorii serviciului de cautare online al Google, de-a lungul unui an. Ideea fiind aceea de a sesiza si prezenta in acest fel, “spiritul timpului” ce ii anima pe internauti.

Incepand jumatatea anilor 2000, Google a asociat acestui serviciu si seria de conferinte anuale denumita, in mod similar, Google Zeitgeist. Scopul acestora fiind sa aduca laolalta cele mai stralucite minti ale lumii, alaturi de lideri politici si conducatori ai celor mai mari companii din lume – cei care contribuie la a da forma si directie viitorului omenirii. In numele unui viitor mai bun, desigur. Suna cunoscut?

Intre acestia fiind – iata – si astrofizicianul de renume mondial, Stephen Hawking. Dar nu numai el, pentru ca anul acesta, de exemplu, ii putem regasi pe lista de invitati pe Angela Ahrendts, CEO al Burberry, Maurice Levy, CEO and chairman of Publicis, Cancelarul George Osborne, Yuri Milner, fondatorul gigantului hightech rus DST care este si investitor in Facebook, intre altele. Joseph Stiglitz, economistul american, Martha Lane Fox, fondatoarea lastminute.com si “campionul digital” al Guvernului, Simon Wolfson, CEO al companiei Next… Subiectele acoperite in 2011 incluzand viitorul Europei si al monedei unice, sau cum social media, televiziunea si jocurile se reunesc pentru a produce un nou sector de afaceri, dezvoltarea brandurilor, sau rolul nuntii regale, în stimularea angajamentului social si al activitatilor filantropice.

Dupa cum subliniaza ziaristii de la The Telegraph, conferintele de acest gen sunt similare (si vin oarecum in completarea) celei cu accent pe tehnologie din Sun Valley, USA si a mult mai cunoscutei conferinte a Forumului Economic Mondial din Davos, Elvetia.

Cred ca incepe sa devina mai clar acum “patternul” de actiune (englezescul “pattern“, tradus de obicei prin “model” dar avand si sensul de “caracteristica” sau “mod de viata“, “exemplu demn de urmat” etc…). Sa-i spunem pe latineste, pentru ca tot incercam sa ne recuperam si sensul cuvintelor, “modus operandi“.

Avand in vedere aceste conexiuni sa mai subliniem inca si modul in care se pozitioneaza compania Google in acest sens. Si vom apela tot la gazetele englezesti pentru aceasta – un scurt pasaj din Evening Standard (pentru ca tot ne-am plimbat virtual prin Londra cu ocazia conferintei Google Zeitgeist din acest an): “Zeitgeist se muleaza perfect pe imaginea pe care Google doreste sa o prezinte despre sine (n.n. retineti si cuvantul “branding”, folosit undeva mai sus, cuvant care se poate traduce si prin “marca“, “stigmat” iar ca verb prin “a marca”, “a insemna“), o forta globala a binelui, vizionara, aratand liderilor lumii caile prin care sa imbunatateasca societatea si mediul“. Incheiat citatul. Pentru oricine este familiarizat cu Google este clar ca aceasta imagine prezentata vine in continuarea celebrului motto al companiei: “do no evil” – “nu fa rau“. Ironia este sesizabila de la o posta.

Acum, la un secol dupa ce l-au declarat pe Dumnezeu mort, declara si filosofia moarta (Alin Fumurescu ii da si definitia: iubirea de intelepciune). In concluzie, daca pe Dumnezeu il ignora, il inlocuiesc cu supraomul, sau declara ca pur si simplu nu avem nevoie de El iar intelepciunea nu (mai) este necesara pentru ca nu conduce la certitudinea unor raspunsuri si al unei vieti mai bune pe pamantramane totusi de rezolvat problema cautarii spirituale si a credintei, adanc inradacinate in om, aspect sesizat pana si de cei ce se declara atei…

Si aici – iacata – se ofera raspunsul “spiritului timpului“, prin intermediul “ghidajului” marilor lideri ai lumii, cei “buni, indiferent de domeniul in care acestia activeaza, indiferent ca vorbim aici despre persoane sau organizatii. Acestia sesizeaza spiritul timpului, acestia lucreaza neobosit pentru “the greater good of humankind” (in traducere libera “mai marele bine al rasei umane“; o pilula de intelepciune ne spunea ca “mai binele e dusmanul binelui“; dar intelepciunea-i moarta), acestia calauzesc omul noii ere – “caldicelul“, de oricare fel ar fi el, credincios sau nu – catre noua era a Raiului pe pamant. Acestia sunt, prin urmare, imaginea (iluzia) binelui.

Sigur, intr-o lume fara Dumnezeu si in care nu mai avem nevoie de intelepciune – aceasta fiind ingropata deja – tot ceea ce trebuie sa faca omul este sa se lase calauzit. Aceasta fiind deci intelepciunea acestei lumi: moartea intelepciunii. Stiinta, dumnezeul ei, cel ce aduce raspunsurile. Liderii buni ai lumii, calauzele.
Duhul acestei lumi se dezvaluie pe sine dar cine mai are ochi sa vada, cine mai are urechi sa auda?


Categorii

Erezii, secte, rataciri, sminteli, inselari, scandaluri..., Google, Opinii, analize, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

27 Commentarii la “ZICAND CA SUNT INTELEPTI, AU INNEBUNIT: Cazul Hawking, CTP, “spiritul timpului” si conferintele Google-Zeitgeist

  1. Individul asta s-a cam senilizat, saracu (sau, ca sa ma exprim in termenii lui, computerul dansului ar avea nevoie de un reset, sa de o reinstalare a sistemului de operare …).

    Oricum, nici ca om de stiinta nu stiu sa fi fost, comparativ cu cei din “garda veche”, cine stie ce. Nu prea inteleg de ce este atat de bagat in seama. Probabil din cauza imaginii de paralitic genial pe care a afisat-o dar care, sincer, cred ca este mai mult o inventie de marketing (nu ca nu ar fi paralitic, dar sincer tare ma indoiesc ca este genial).

  2. “….pentru că acesta e greu, presupune muncă, presupune un efort al fiinţei umane, presupune a nu te lăsa pradă instinctelor, inacţiunii. Până să te ajute Dumnezeu, omul trebuie să lucreze asupra sa, spune el. Să se îmbunătăţească pe sine.”
    Intrebare pentru CTP :

    Ce sens are “efortul de imbunatatire” despre care peroreaza daca totul sfarseste in moarte ????!! Unde vede ratiunea acestui efort?

  3. @AnaR:

    Pai nu, exact cu asta se crede dumnealui mai superior credinciosului… Tocmai ca nu vrea sa fie rasplatit cu nimic, vrea sa fie moral fara Dumnezeu si fara viata vesnica. Adica, practic, este un fel de raspuns implicit dat lui Dostoievski – daca Dumnezeu a murit, totul e permis, spunea scriitorul, pe cand nihilistii nostri vor sa spuna ce daca Dumnezeu a murit, noi nu ne vom permite orice, nu suntem ca prostimea care trebuie speriata cu iadul ca sa nu faca prostii.

    Toata aceasta pretentie cade ca un idol al Eu-ului, cum si este, in momentul in care realizezi ca majoritatea celor credinciosi nu vin la Dumnezeu pentru rasplata, ci pentru ca L-au descoperit pe Acesta ca Viata si Cale si nu mai vor altceva. De altfel, Sfintii Parinti arata treptele ascultarii poruncilor lui Dumnezeu: de frica (rob), de rasplata (sluga) si pentru dragoste (de fiu). Nihilistii nostri, fiind inchisi in autismul lor auto-idolatru, nu vor sa se deschida intru iubire catre Dumnezeu si nici nu vor sa auda de frica de Dumnezeu si de rasplata celor viitoare, simtindu-se cu mandria jignita. Drept urmare, devin proprii lor robi, ai unor intelesuri slabe ale lumii, purtati de tot felul de duhuri de sub cer…

  4. Pai, Hawking si Mlodinow altele le ziceau in “O (mai) scurta istorie a timpului”, erau mult mai temperati. Si Laplace n-avea nevoie de Dumnezeu in ecuatiile sale, dar daca s-ar fi trezit dupa un secol si ceva, vazand relativitatea si fizica cuantica si-ar fi dat palme vazand ce a cuprins el cu ecuatiile lui simpliste.
    Problema e ca au rezolvat-o cu Dumnezeu dar ecuatiile lor au o groaza de imperfectiuni, arhicunoscute, iar aparatul matematic e mai mort decat filosofia compatimita de ei. Nu sunt acoperitoare nici 11 dimensiuni nici 24 etc. Mai au de lucrat si ei fac un lucru minunat, dar trebuie mai multa smerenie si trebuie sa realizezi cat de putin cunosti. Aplicabil si in alte domenii: medicina etc. deoarece orice descoperire a generat exponential alte intrebari al caror raspuns devine din ce in ce mai complex.
    Asteptam si noi sistemul acela complet de ecuatii care sa explice micro si macro universul si apoi mai vorbim. Acum, cu tot respectul, nu vad de ce se inflacareaza asa.
    Cat despre CTP si el face afirmatii radicale reducand religia la o forma de manipulare a maselor -teorie veche. Trist dar, oricum, eu il respect si ma gandesc la Saul/Sfantul Pavel. Sa nu fim patimasi deoarece cu totii am fi umblat in intuneric fara Hristos si suntem la fel de vulnerabili in a-L dezamagi pe Dumnezeu cu faptele si gandurile noastre. Doamne ajuta!

  5. @ Toderut:

    Trist dar, oricum, eu il respect si ma gandesc la Saul/Sfantul Pavel. Sa nu fim patimasi deoarece cu totii am fi umblat in intuneric fara Hristos si suntem la fel de vulnerabili in a-L dezamagi pe Dumnezeu cu faptele si gandurile noastre. Doamne ajuta!

    Bine zis, ai mare dreptate. Si noi i-am scos in evidenta mereu si articolele foarte bune si justificate, mai ales pe teme sociale si politice. Insa e pacat de tot daca nu exista minima credinta. Acum mai multi ani macar parea usor agnostic, cu respect de cele sfinte si doar anticlerical, dar nu ateu virulent.

  6. Hawking spune: “Nu există rai. Este doar o poveste inventată de oamenii care se tem de moarte”

    apoi din nou:

    “Nu există rai sau viaţă de apoi pentru computerele stricate. Este doar o poveste a oamenilor care se tem de întuneric“.
    Deci, moartea este intuneric, pentru el. Fara sa-si dea seama acest om marturisind despre moarte ca fiind intuneric, maruriseste despre iad, despre intunericul cel mai dinafara, teribila si intunecata singuratate eterna. Adesea omul se raporteaza la propria experienta. Poate e singurul lucru pe care l-a trait plenar si dureros de coplesitor si spera sa nu le mai simta dupa moarte. O nefiinta, un neant si un nimic, dar sa nu le mai simta. Mie mi se pare mai speriat decat vrea sa para. Este de-a dreptul ingrozit! Dumnezeu sa-l lumineze si sa il ajute!

    Cat despre CTP nici nu-si da seama cat de profetice sunt observatiile sale: “Acum se întâmplă ceva: actuala civilizaţie tehnologică scoate omul din centrul Universului şi nu îl pune pe Dumnezeu la loc. Pune la loc ceva, tot un fel de Dumnezeu, dar care nu mai are mare legătură cu omul şi care s-ar putea să arate într-un mod nu foarte plăcut. Poate ne va fi greu să ne gândim la această entitate. Va conţine, după părerea mea, ceva străin fiinţei umane.” Absolut corect! Dar nu-si da seama despre cine vorbeste!

    DOAMNE, LUMINEAZA-NE INTUNERICUL!

  7. E de o stupiditate fara seama afirmatia “filozofia a murit”. Omul de cand exista el filozofeaza.

    Una din definitiile filozofiei este “totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al științei”. Stiinta fara filozofie nu ar fi putut exista. Inainte de rezolvarea oricarei probleme trebuie ca mai intai sa existe intrebarea. To be or not to be.

    Pe urma, oricine afirma fara nici un dubiu inexistenta lui Dumnezeu (Hawking inclusiv) are un coeficient extrem de redus de inteligenta, caci inteligenta nu se rezuma doar la a rezuma niste ecuatii (conexiuni ale ratiunii) sau a scrie romane, poezii, eseuri (CTP), adevarata inteligenta inseamna sa poti sa ai discernamant, intelepciune. Caci cum poti crede ca tot Universul, cu toate legile care il guverneaza, toate procesele chimice, biologice, strans inteconectate intre ele, si insasi miracolul aparitiei vietii, sunt ca urmare a unei intamplari…

    David Raphael Klein, reflectând asupra planului evident în univers, scrie (Reader’s Digest, articolul “Exista inlocuitor pt. Dumnezeu?”): “Oricine care contemplează ochiul unei muşte, mecanica degetului omenesc, camuflajul unei molii sau structura oricărei materii din variaţiile în aranjamentul protonilor şi electronilor şi susţine apoi că totul a apărut la întâmplare, datorită unui accident orb, acea persoană crede într-un miracol cu mult mai uluitor decât orice se găseşte în Biblie.”

    Din haos nu poate sa rasara (fara actiunea niciunei forte) decat haos. Nu doar materia este creata, ci si forta, informatia, energia… Fara Dumnezeu (unii spun supra inteligenta) nu ar fi existat nimic. Este impotriva oricarei legi fizice concluzia ca dintr-o materie neinsufletita intamplarea ar face ca aceasta sa evolueze singura, fara un minim de inteligenta, iar cand spui inteligenta, spui viata…

    Multi ridica stiinta in slavi si o opun existentei lui Dumnezeu, insa stiinta este doar incercarea mintii omenesti de a descoperi tainele creatiei, tainele vietii, legile dupa care functionam noi si intregul Univers. Si din toate descoperirile oamenii de stiinta au realizat cat de complex este totul pana la nivel de molecula, legile care actioneaza in perfecta armonie si echilibru, deloc rezultat al unui haos, al unei intamplari. Tocmai oamenii de stiinta ar trebui sa fie cei mai convinsi de existenta lui Dumnezeu (si multi dintre ei sunt), dar sunt promovati acesti tristi, penibile “intelighenţe” pentru ca asta se doreste a fi promovat mai ales ca stim cine detine controlul mass-mediei.

    Robert Millikan, specialist în fizica experimentală (s-a ocupat si studiul razelor cosmice), laureat Nobel (pentru măsurarea sarcinii electronului şi pentru lucrările în domeniul efectului fotoelectric)
    a declarat: “Iov a văzut acum mii de ani în urmă zădărnicia încercărilor omului mărginit de a-l defini pe Dumnezeu, atunci când striga: “Poate omul prin cercetare să descopere pe Dumnezeu?” De atunci, oameni înţelepţi au privit totdeauna uimiţi la ordinea minunată din natură şi şi-au recunoscut ignoranţa şi mărginirea lor. Ei s-au mulţumit să stea tăcuţi şi respectoşi înaintea Lui şi să repete împreună cu psalmistul: ‘Nebunul zice în inima lui: Nu este Dumnezeu'”.
    Din “Credinţa Marilor Savanţi”, editat de Walter Howie (New York, The American Weekly, 1950)

  8. Hristos a înviat!
    “In momentul in care Hawking declara ca « nu e nevoie de Dumnezeu pentru a explica Universul » si o face in absenta unei teorii indisputabile, verificata stiintific (singur recunoaste ca M-theory e decomadata doar atat – o teorie promitatoare si nimic mai mult), se plaseaza automat in afara stiintei pe care pretinde ca o slujeste. Cand afirma raspicat ca nu exista viata de apoi – si o face punand in joc toata reputatia omului de stiinta – isi tradeaza vocatia, pentru simplul motiv ca nu poate avea certitudini stiintifice pe aceasta tema. Iar cand afirma ca filosofia, i.e., iubirea de intelepciune a murit, orice consideratii pe marginea purtatorilor vreunei flacari a cunoasterii isi pierd noima si aluneca, usurel, in penibil.”
    Da, acest ateu nefericit îşi discreditează propria ştiinţă, implicând-o în teorii nedemonstrabile. Să presupunem, prin absurd, că întregul univers (inclusiv fiinţele raţionale) ar fi apărut aşa, doar datorită legilor fizicii – ştiinţă pe care se pare că “stimabilul” o idolatrizează. Atunci, ce/cine a generat aceste legi ale universului? Cum a apărut legea gravitaţională? Ştiinţa studiază lumea creată, iar credinţa Îl are în vedere pe Creator, de unde rezultă faptul că cele două forme de cunoaştere sunt perfect compatibile şi că, precum nu se poate combate ştiinţa prin texte biblice (pentru că Sfânta Scriptură este, alături de Sfânta Tradiţie, una dintre mijloacele de transmitere a Revelaţiei despre Adevărul absolut – Hristos – în timp ce teoriile ştiinţifice cuprind adevăruri omeneşti relative), la fel ateismul este imposibil de susţinut prin argumente ştiinţifice. Susţinătorii “ateismului ştiinţific”, care vor avea parte de o convertire la credinţă, vor fi ispitiţi, probabil, să conteste ştiinţa, asociind-o, în mod incorect, cu ideologia de care s-au despărţit.
    Vă sugerez să citiţi articolul “Moartea filosofiei” (sper că am reţinut corect titlul) din ziarul Lumina, în care este tratată exact tema acestei teorii ateiste. M-a impresionat în mod plăcut modul în care, uşor ironic şi prin argumente foarte pertinente, autorul articolului respectiv susţine necesitatea credinţei şi importanţa gândirii filosofice.
    Noi, credincioşii, orice s-ar spune, indiferent de mulţimea şi diversitatea teoriilor eretice sau anticreştine care vor mai fi formulate, vom păstra în inimi o singură certitudine: DUMNEZEU EXISTĂ ŞI SFÂNTA TREIME ESTE UNICUL DUMNEZEU ADEVĂRAT!
    Aşa să ne ajute Dumnezeu!

  9. Legea entropiei: intr-un sistem inchis, entropia creste sau, cel mult, ramane constanta.

    Universul este un sistem inchis. Entropia universului, conform legii entropiei, nu poate decat sa cresca sau, cel mult, sa ramana constanta, si nu exista nici un proces care sa duca la scaderea entropiei. Asadar, ideea ca universul isi este auto-suficient este falsa. Provine dintr-o alta idee falsa, anume ca “nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se tranforma”. Exista ceva care “se castiga”, care apare din neant, acest ceva fiind entropia. Cum spuneam, nu exista nici un proces care sa produca o scadere a entropiei unui sistem inchis, aceasta implicand faptul ca pentru a scadea entropia unui sistem, acel sistem trebuie sa comunice cu exteriorul. In cazul universului, scaderea entropiei nu poate fi cauzata decat de ceva din “exterior”, adica transcendent universului. De asemenea, din inexistenta acestui proces care sa duca la scaderea entropiei (cu alte cuvinte, sa produca anti-entropie), este inexplicabil simplul fapt ca a existat cel putin un moment in istoria universului in care entropia nu a fost maxima ( si stim ca au existat o infinitate de astfel de momente, inclusiv cel prezent). Ateii ar trebui sa explice de unde provine anti-entropia existenta in univers, in conditiile in care nu exista nici un proces care sa produca anti-entropie.

    O sa intrebe cineva “si ce daca?, ce ma intereseaza pe mine entropia?”… Pai, daca entropia este maxima, nu mai poti nici sa mergi la servici… Toata lumea este de acord ca energia este o resursa vitala, fara energie nu poti sa faci nimic. In realitate, noi nu consumam energie, energia nu poate fi consumata, ci doar transformata in alt tip de energie. De fapt, producem entropie, adica consumam anti-entropie. Daca nivelul entropiei este maxim (adica nu mai exista anti-entropie), nu mai poti sa faci nimic. Da’ chiar nimic.

    Argumentele astea “stiintifice” cum ca nu exista Dumnezeu sunt niste baliverne. Din considerente elementare, pe care orice licean ar trebui sa le inteleaga, este clar ca universul nu a putut sa apara fara “ajutorul” Cuiva din “exterior”.

  10. Aveti perfecta dreptate. Intreaga omenire il paraseste pe Dumnezeu invocand motivul penibil al lipsei de certitudini. Parerea mea umila este ca oamenii ar trebui sa gaseasca acele certitudini ale binelui, ale prosperitatii si ale progresului in inimile fiecaruia fara a-L mai injura pe Dumnezeu pentru tot raul din lume. Raul este savarsit de fiecare dintre noi iar sursele sale sunt propiile noastre pacate, insa toate mintile astea stralucite nu pot sa inteleaga acest lucru elemenar. O sa ajunga sa ridice in slavi un ,,om care va avea ceva neuman in el”(o definitie mai buna pentru antihrist nu se putea gasi), conducatorul unui sistem politic global, inlocuitorul cel mai veridic al adevaratului Dumnezeu, incapabil sa opreasca mandria asumata a intregului neam omenesc. Duhul acesta nihilist, distructiv, se raspundeste tot mai mult, mai ales printre tineri, un semn foarte clar al apropierii acestei autoritati demonice iminente. Lumea rade, dar razboiul lui Dumnezeu cu antihrist se prefigureaza la orizont. Depinde in ce barca alegi sa stai. Doamne ajuta.

  11. Dupa cum s-a spus in articol, existenta lui Dumnezeu nu poate fi demonstrata logic/stiintific deoarece Dumnezeu si Sfintii Ingeri transcend universul fizic; asadar, nu avemam mijloace sa demonstram ceea ce nu putem vedea cu ochi trupesti si nu putem intelege cu minte omeneasca; este o idee simpla, dar personal, am auzit un singur ateu care sa fie de acord cu ea — si asta da dovada de mare onestitate. Cei mai multi atei si oameni de stiinta nu sunt onesti cu ei insisi si cu lumea, nu ii preocupa asta, si pururea cad in ispita care le spune ca sunt “genii” daca pot “explica” lumea fara Dumnezeu, dandu-se pe sine astfel “dumnezeu”.

    Hristos nu a venit sa-si dovedeasca existenta ca Dumnezeu. De fapt, putem observa ca nici cei mai apropiati ai Lui, apostolii, nu puteau sa creada ca “este El” in mod constant. Si aceasta pentru ca aici era vorba de inimile oamenilor care trebuiau vindecate, de firea omului care trebuia re-innoita. Hristos nu ar fi realizat nimic daca se impunea cu Dumnezeirea sa, cu Puterea sa; daca facea totul “bine” d.p.d.v lumesc si inimile omului se alipeau cu atat mai mult de cele lumesti si chiar daunatoare vietii. In loc de Puterea sa, Hristos a scos in evidenta dragostea sa, ravna sa pentru omenire si si-a insusit taria de a rabda necaz mare, de a fi chinuit si rastignit ca Om. El nu a venit sa defileze intru Marire si Putere, ci a venit ca rob, ca slujitor al fapturii. Desigur, acestea nu sunt “argumente” logice pentru existenta lui Dumnezeu, dar cred ca ne pun pe ganduri destul de mult.

    Si totusi, Hristos a facut lucruri mari, foarte mari. A vindecat, a inviat morti, a Inviat El Insusi si adus MANTUIREA. Cine in istorie a mai adus mantuirea de pacat si moarte vesnica? Cine a mai promis ca va aduce Imparatia Cerurilor? Cine a mai facut asa minuni, vrednice numai de “un” Dumnezeu? Macar ca “idee” sa ne intrebam, sa Observam ca aici este vorba de o lucrare si un plan foarte distincte, de ne-egalat in istorie. Dar in mod tragic aceste lucruri nu preocupa stiinta, deoarece, chipurile, aceste lucruri apartin de taramul basmelor. Adevarul este ca nu preocupa pe oameni deoarece aceste lucruri, minuni, nu au fost facute in numele lumii acesteia.
    Ele au vestit o lume in care Credinta, Pocainta, Curatia,…, sunt necesare.
    Iisus nu a “scos bani din buzunar”. Dupa ce a vindecat El a zis, “du-te si nu mai pacatui, ca sa nu-ti fie tie mai rau decat aceasta”.

  12. Cred mai degrabă că acest Stephen Hawking e folosit de anumite forţe obscure pentru a face propaganţă ateistă. Şi observ că mulţi au sesizat lipsa lui de argument, căci ştiinţa nu este nici pe departe o demonstraţie decisivă a faptului că nu există Dumnezeu.
    Stiinţa noastră e o sumă de cunoştinţe desprinse din studierea finitului. Chiar logica este o logică a finitului, care dispare atunci când este aplicată infinitului, trezindu-ne în faţa unor paradoxuri insurmontabile.
    A afirma că ştiinţa este suficientă pentru a explica Universul este echivalent cu a spune că ştiinţa a ajuns la forma ei finală şi poate răspunde la toate întrebările noastre. Ceea ce nu este adevărat.
    In primul şi în primul rând, nimeni nu ştie ce este starea de conştiinţă (pe care calculatorul lui Hawking, ce se opreşte brusc când i se ia curentul, nu o are). De aici trebuie să pornească încercările noastre de a înţelege Lumea, căci noi nu putem spune nimic despre lume, decât numai atunci când avem starea de conştiinţă. Cine dă această stare unui sistem material, cum este creierul ? De ce oamenii cu har, care se nevoiesc pe calea spirituală, îşi amplifică starea de conştiinţă şi devin capabili de lucruri ce par imposibile în baza logicii obişnuite ? (mă refer la clarviziune, vindecări miraculoase, vederea la distanţă şi toată gama de fenomene, aşa-zis paranormale).
    Despre aceste fenomene de necontestat ştiinţa prezentă nu poate da nici o explicaţie satisfăcătoare. De aceea încearcă să le respingă, dar de faţadă, pentru că în secret se studiază pe brânci înţelegerea lor, care întârzie să apară. Oare nu pentru că înţelegerea este dată tot de Dumnezeu ? Şi pentru a o primi ţi se impune o singură condiţie : SĂ CREZI !

    Post scriptum
    Daţi-mi un CTP şi în 60 de minute îl trec din tabăra ateilor în tabăra celor care cred. Si nu e o glumă, nici o afirmaţie hazardată. E adevăr. Pentru că în aceastră Existenţă, în care ne-am trezit din somnul nefiinţei, toate drumurile duc la Dumnezeu. Chiar şi drumul ştiinţei.
    Eu posed această «înţelegere», care va desfiinţa teoria relativităţii (cea generalizată !) şi ideea spaţiului cu mai mult de 3 dimensiuni. Repun în loc o teorie fenomenologică mult mai simplă, care demonstrează (fără putinţă de tăgadă !) că sistemul solar, planetele şi sateliţii lor au fost făcute de CINEVA şi puse în plan după o logică anume, prin care s-a dorit încifrarea unor SEMNE distincte, ca un fel de semnătură ascunsă a CREATORULUI.
    Da, acestea sunt SEMNELE care s-a vestit că vor fi revelate, marcând a doua venire a lui Isus : « Vor fi semne în Soare în Lună şi în stele… » [Luca, 21 ;25].
    Da, nici Iov nu vorbea în vânt când amintea de « Cel ce îşi pune pecetea peste stele » [Iov, 9 ;7]. Pentru că aceste peceţi (semne, informaţie subiacentă) există cu adevărat, iar ştiinţa va fi nevoită să le accepte.
    Părintele Arsenie Boca a profeţit că vor fi revelate din România « într-un interval de timp scurt». Şi tocmai la moment, când religia este respinsă din ce în ce mai făţiş.
    Nu-i aşa că totul devine extrem de interesant ? Şi atunci cum să nu crezi în Dumnezeu, când el ne-a pregătit o asemenea surpriză şi a urzit un plan al cunoaşterii atât de inteligent, de genial, de divin…
    Fie ca Dumnezeu să ne ridice neamul la măreţia sa de odinioară !

  13. Postasem un comentariu. De ce l-aţi şters? Era de bun simţ şi în spiritul celor discutate aici. Puteţi motiva opţiunea d-stră?

  14. @ Ion13:

    Nu l-am sters, intrase la spam.

    Da, acestea sunt SEMNELE care s-a vestit că vor fi revelate, marcând a doua venire a lui Isus

    Totusi, sunteti ortodox? Ortodocsii scriu numele Domnului Iisus, nu Isus.

    Pe de alta parte,

    Daţi-mi un CTP şi în 60 de minute îl trec din tabăra ateilor în tabăra celor care cred. Si nu e o glumă, nici o afirmaţie hazardată. E adevăr.

    E mai mult decat hazardata, sa ne iertati! E total deplasata si plina de trufie. Ca si cum convertirea cuiva la adevar o pot face oamenii, cu puterile lor si cu argumentele intelectuale, in care se mai si incred foarte tare… Cine nu crede, oricum, nu o face pe motive rationale, sa fim seriosi. Necredinta este o alegere, un refuz al lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu poate lucra cu acesti oameni, noi nu putem mai mult decat sa ne rugam pt. ei.

    Fie ca Dumnezeu să ne ridice neamul la măreţia sa de odinioară !

    Mai realist ar fi sa nu mai nadajduim in vane idealuri, ci sa ne tinem mintea in iadul realitatii, asa cum este ea, sa ne-o asumam si sa cautam mantuirea sufletelor noastre. E sfarsitul istoriei, iar a neamului nostru, se pare, chiar mai inainte de al lumii.

    Iertati!

  15. @admin,

    Ca si cum convertirea cuiva la adevar o pot face oamenii, cu puterile lor si cu argumentele intelectuale, in care se mai si incred foarte tare…

    Oho… aici, admin, te-ai cam grabit… Sunt oameni (oamenii de stiinta mai ales) care au ajuns sa creada din motive rationale, prin explicatii logice, desi si acestea de multe ori se imbina cu meditatia (mintii lor) dar si cu revelatia divina.
    Nu intamplator se spune ca necunoscute sunt caile Domnului. Multe sunt caile prin care un om poate ajunge sa creada in existenta lui Dumnezeu. Argumentele intelectuale inclusiv, sau mai bine zis arugmente si atat, da, caci sunt destule slava Domnului, iar pentru cine are si o minte mai ascutita si probabil si un fond sufletesc bun, pentru ca impreuna cu minte omului ajuta si Dumnezeu la iluminarea ei.

    Vezi de exemplu cazul Sfintei Mucenite Varvara, citezi din Vietile Sfintilor:

    “Odată privind spre cer şi luînd seama la strălucirea soarelui, la alergarea lunii şi la frumuseţea stelelor, a zis către păzitoarele care petreceau împreună cu dînsa şi către slujnice: “Cine le-a făcut pe acestea?”. Aşijderea, căutînd şi la frumuseţea cea de pe pămînt, la verdeaţa cîmpului, la pomi, la grădini, la munţi şi la ape, întreba: “A cui mînă a zidit toate acestea?”, iar cele ce-i stăteau înainte i-au zis: “Toate acestea le-au zidit zeii”. Apoi fecioara a întrebat: “Care zei?”. Răspuns-au ei slujnicele: “Zeii aceia pe care îi cinsteşte tatăl tău şi-i ţine pe ei în palatul său, care sînt de aur, de argint, de lemn şi se închină lor; acei zei au zidit toate acestea cîte le vedeţi cu ochii”, dar fecioara auzind aceste cuvinte ale lor, se îndoia şi zicea în sine: “Zeii pe care îi cinsteşte tatăl meu sînt făcuţi de mîini omeneşti. Pe cei de aur şi de argint i-au făcut zlătarul (argintarul) şi pe cei de piatră i-a făcut pietrarul, iar pe cei din lemn i-a cioplit teslarul. Deci, cum acei zei făcuţi au putut zidi această luminată înălţime cerească şi o frumuseţe ca aceasta pămîntească, neputînd ei singuri nici umbla cu picioarele, nici lucra cu mîinile?”

    Astfel, cugetînd întru sine, ea căuta adeseori spre cer, ziua şi noaptea, şi din zidiri se sîrguia a cunoaşte pe Ziditorul. Odată ea privind mult la cer şi fiind cuprinsă de o mare dorinţă ca să ştie cine a făcut acea înălţime cu bunăcuviinţă şi acea lăţime şi strălucire a cerului, deodată a strălucit în inima ei lumina dumnezeiescului dar şi i-a deschis ochii minţii, pentru cunoştinţa nevăzutului, neştiutului şi neajunsului Dumnezeu, care, cu înţelepciune a zidit cerul şi pămîntul. Şi zicea întru sine: “Un Dumnezeu ca acela trebuie să fie pe care nu l-a zidit nici o mînă omenească. Acela singur este făcător şi pe toate cu mîna Sa le zideşte. Unul trebuie să fie cel ce a întins lăţimea cerului, a întemeiat greutatea pămîntului şi străluceşte din înălţime toată lumea cu razele soarelui, cu strălucirea lunii şi cu lumina stelelor, iar jos înfrumuseţează pămîntul cu copacii şi cu felurite flori şi-l adapă pe el cu rîuri şi cu izvoare de apă. Un Dumnezeu ca acela trebuie să fie, care pe toate le ţine, pe toate le cîrmuieşte, pe toate le viază şi pentru toţi mai înainte poartă de grijă”.

    Aşa învăţa fecioara Varvara, a cunoaşte pe Făcătorul din făpturi, încît se împlineau asupra ei cuvintele lui David: “Cugetat-am la toate lucrurile tale, la faptele mîinilor tale am gîndit”. ”

    Si referitor la oamenii de stiinta, cateva citate si afirmatii ale unora dintre acestia, referitor la descoperirea chiar si cu ajutorul stiintei (in sensul descoperirii complexitatii vietii si universului si prin urmare) a lui Dumnezeu.

    Savantii moderni nu pot deocamdata sa explice contradictiile care domnesc in lumea atomului. Electronul ne apare cand unda cand corpuscul, dupa cum doreste el! Acesta l-a facut pe fizicianul Heisenberg sa-l considere mai curand o entitate din lumea spirituala.

    Rezultatele obtinute in urma experientelor intreprinse in microfizica au ca efect schimbarea schimbarea totala a modului de a privi universul.

    Daca se tine seama de spatiile imense care exista intre nucleul atomului si electronii ce graviteaza in jurul sau, se poate spune ca materia se reduce la o ultima analiza la putin ceva si foarte mult vid (foarte multe goluri). Impresia de soliditate a materiei se datoreaza vitezei extraordinare a particulelor sale, astfel incat ceea ce credem si pipaim noi nu este decat o iluzie si nu realitatea.

    Una din experientele cele mai fascinante ale fizicii cuantice, aceea a fantelor lui Young, demonstreaza ca fotonii (particulele elementare in general) au „constiinta” si chiar „liber arbitru”.

    Fizicianul Harris Walker sugereaza ca particulele elementare se comporta ca si cand ar fi guvernate de o forta organizatoare. Fizica cuantica demonstreaza ca natura este un ansamblu indivizibil, unde totul este in relatie: totalitatea universului este prezenta oricand si oriunde.

    Dr. Arthur Compton, fizician, laureat al premiului Nobel, comentând pasajul Genezei din Scriptura, a scris pentru ziarul Chicago Daily News: “Pentru mine credinta începe cu întelegerea ca o inteligenta suprema a adus universul la existenta si l-a creat pe om. Nu este greu pentru mine sa am aceasta credinta, pentru ca este de netagaduit ca acolo unde este un plan, acolo este o inteligenta: un univers ordonat, care se desfasoara da marturie despre declaratia cea mai impunatoare care a fost rostita vreodata: ‘La început Dumnezeu…'”

    In teoria relativitatii, la viteza luminii timpul se opreste – aceasta inseamna ca pentru lumina nu exista timp. In plus, un foton poate traversa intregul univers fara sa foloseasca deloc energie – aceasta inseamna ca pentru lumina spatiul nu exista. In teoria cuantica, s-a descoperit ca lumina nu are masa si sarcina electrica – ceea ce inseamna ca este imateriala.

    Din cartea: “50 laureati Nobel si alti mari oameni de stiinta care cred in Dumnezeu)

    Christian Anfinsen, Laureat Nobel in Chimie: “Cred ca numai un idiot poate fi ateu. Trebuie sa admitem ca exista o putere sau forta incomprehensibila cu anticipare si cunoastere nelimitata care a generat intregul univers”

    EINSTEIN: “Este suficient pentru mine sa contemplu misterele vietii constiente perpetuandu-se de-a lungul eternitatii, pentru a reflecta asupra structurii extraordinare a universului, pe care noi il percepem vag si sa incerc cu modestie sa inteleg chiar si o parte infinitezimala din inteligenta manifestata in natura. Eu insumi nu am nevoie de o definitie mai buna a lui Dumnezeu decat aceasta, si asemenea idei se regasesc in toate religiile ca baza pentru conceptul de divinitate.”

    Sir Derek Barton, Laureat Nobel in Chimie: “Observatiile si experimentele stiintei sunt atat de minunate incat adevarul pe care acestea il stabilesc poate fi cu siguranta acceptat ca o alta manifestare a lui Dumnezeu. Dumnezeu se releva (si) prin faptul ca permite oamenilor sa stabileasca adevarul. Dumnezeu este Adevarul. Nu este nici o incompatibilitate intre stiita si religie. Amandoua sunt in cautarea aceluiasi adevar. STIITA ARATA CA DUMNZEU EXISTA.”

  16. Domnule sunt ortodox, dar am „mâncat” o literă. Contează atât de mult o literă, când înţelesul poate fi perceput? Sunt multe fleacuri care separă religiile între ele. Cred că a sosit timpul ca acestea să-şi găsească numitorul comun.
    Nu sunt trufaş şi nici hazardat, în ceea ce am afirmat, ci mă bazez pe faptul că domnul C. T. Popescu este la bază de formaţie ştiinţifică, înainte de a fi jurnalist, iar un om de ştiinţă nu va contesta niciodată un argument ştiinţific, atunci când este prezentat într-o formă raţională.
    Apoi de ce crezi că misteriosul Creator a încifrat aceste SEMNE, de care aminteam, în toată „Lucrarea Soarelui”? Nu cumva pentru a da o ultimă dovadă tuturor acelora care au rămas în starea de Toma Necredinciosul? Aceste SEMNE (peceţi) cu care s-a marcat întregul sistem solar, fac parte din planul şi legământul lui Dumnezeu cu noi oamenii.
    Singurul care a vorbit în mod explicit despre ele a fost patriarhul Enoh. Dacă după atâta timp, eu am redescoperit aceste SEMNE înscrise în astre, ce pot face? Nu trebuie să încep a le comunica lumii? Iată, după aproape 5 milenii Enoh va reveni în actualitate prin ceea ce a afirmat în acele timpuri de început (sau poate nu) ale omenirii..
    Şi evident că vorbind despre lucruri absolut necunoscute azi par, într-un fel, nerealist. Aşa o fi păţit şi Galileo când a afirmat: „Daţi-mi un punct de sprijin şi voi muta Pământul din loc”. Afirmaţia mea, la care faci referire, era doar o parafrazare.
    Cele expuse de mine lapidar în aceste texte sunt verificabile atât matematic, cât şi în plan observaţional, iar validarea lor va duce cu timpul la împăcarea ştiinţei cu religia. Şi, în mod paradoxal, ştiinţa va trebui să accepte adevărul biblic pentru că atât Biblia, cât şi Coranul şi alte cărţi străvechi (cum ar fi Hermes Trismegistul) susţin ideea că lucrarea cosmică a fost pecetluită, adică i s-au dat anumite cote, care încifrează valoarea unor constante fundamentale ale universului. Repetarea lor cu exactitate la diferite astre înlătură posibilitatea coincidenţei, iar prezenţa lor înlătură ideea că aceste astre s-au format la voia întâmplării, ci prin voinţa cuiva cu inteligenţă şi o forţă de creaţie colosală (Peceţile sunt puse şi asupra Soarelui!).
    Sunt conştient că deşii susţin cauza adevărului biblic Biserica nu mă poate ajuta. Voi primi şi reacţia potrivnică a relativiştilor consecvenţi, care au trăit o viaţă la umbra relativităţii lui Einstein, deşi aceasta nu a ajutat cu nimic la înţelegerea fenomenului gravitaţional.
    Voi avea o misiune dificilă, iar revelarea Tainei Semnelor Divine înscrise în astre va crea valuri în lume şi pe mulţi îi va întoarce la credinţă.
    Cu respect
    Un ION din România
    România Eternă, admin.

  17. Da Mirela, aşa este. Pe măsură ce ştiinţa înaintează în descifrarea universului ea se va apropia tot mai mult de religie şi toată cunoaşterea noastră este un drum spre Dumnezeu. Dar calea ştiinţei e un drum anevoios şi greu, cercetătorul cărând după el un instrumentar de experienţă din ce în ce mai voluminos (acceleratoare kilometrice), în timp ce o cale spirituală este mai directă oferindu-ţi adevărul prin revelaţie. Dar şi aici e nevoie de mult efort mental şi străduinţă şi nu şti dacă ajungi la adevăr într-o viaţă de om.

  18. @Ion13,

    Contează atât de mult o literă, când înţelesul poate fi perceput?

    Ideea era defapt aceea ca ortodocsii scriu cu doi de ii, pt. ca acesta este numele adevarat al lui Iisus, care semnifica “Dumnezeu Mantuitorul”.
    “Isus” inseamna altceva (in ebraica). Protestantii, sectarii scriu cu un singur “i”.

    Sunt multe fleacuri care separă religiile între ele. Cred că a sosit timpul ca acestea să-şi găsească numitorul comun.

    Mda, aceasta este conceptia sincretista, care este foarte gresita.

    In Vechiul Testament aflam ca si in trecut cum se intampla si azi in alte religii, oamenii se inchinau la idoli (statuete, zeul Soarelui, etc.), idoli fara viata. Singurul popor care se inchina lui Dumnezeu cel adevarat era poporul evreu, pentru credinta lui Avraam, a fost ales acest neam. Aflam ca si dupa ce Dumnzeu a facut minuni mari cu acest popor si i-a eliberat din Egipt, acestia tot mai cadeau in acest pacat de a se inchina la idoli (fara viata, falsi dumnezei). Domnul prin Moise a dat niste legi, printre care:

    “Eu sunt Domnul Dumnezeul tău […]. Să nu ai alti dumnezei afară de Mine! Să nu-ti faci chip cioplit si nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, si nici din câte sunt pe pământ, jos, si din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujesti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos.”
    (lesire, 20, 2-5)

    Regele David in psalmii sai (prin care vorbea Duhul Sfant), scrie:

    “toti idolii neamurilor sunt demoni” (Ps. 95, 5)

    In plus, in Vechiul Testamnet aflam cum ii pedepsea Dumnezeu pe evrei pentru ca se inchinau la idoli, dupa credinta altora, vezi si pedeapsa proorocului Ilie care prin rugaciunea lui a inchis cerurile si timp de 7 ani nu a mai plouat. Dumnezeu s-a aratat prin Fiul Sau, Iisus, care a luat trup omenesc si s-a rastignit pentru noi, pentru ca omul sa fie eliberat din blestemul stramosesc a lui Adam si Evei, prin care a cunoscut moartea. Pentru ca sufletele oamenilor sa nu mai ajunga in iad, prin credinta in El si prin pocainta, lepadarea sinelui, si altele care sunt scrise in Sfintele Evanghelii. Asadar, nu toate religiile sunt la fel. Nu toate se inchina aceluiasi Dumnezeu. Hindusii se inchina la idoli, inclusiv la animale (vaca, elefant, etc). Nu toate religiile slujesc lui Dumenzeu cel Adevarat.

    “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”

    Cine spune ca toate religiile au acelasi Dumenzeu este cel putin ignorant. Inainte de a vedea Semnele de care vorbesti in Soare si in stele, trebuie sa stii cui ne inchinam, e necesara o minima cunoastere teologica. Singur Hristos este Adevarul, Dumnezeu impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant.

    Iti recomand sa citesti articolul de la link-ul de mai jos, “Ispita multor intelectuali: “Toate religiile sunt bune”

    http://www.laurentiudumitru.ro/carti.php?id=2&cap=45

    Nu este suficient sa fii inteligent, trebuie sa ai si o dispozitie sufleteasca buna, pentru ca nu toti cei ce sunt inteligenti ajung sa constientizeze Adevarul. Cei foarte mandri de obicei nu o pot face. Caci mandria este o patima, este pacatul originar, al lui Lucifer, si cu omul mandru:

    Si se implineste cu ei proorocia lui Isaia, care zice: “Cu urechile veti auzi, dar nu veti intelege, si cu ochii va veti uita, dar nu veti vedea”.(Matei 13:15)

    “Caci intelepciunea lumii acesteia este nebunie inaintea lui Dumnezeu, pentru ca scris este: “El prinde pe cei intelepti in viclenia lor”.
    Si iarasi: “Domnul cunoaste gandurile inteleptilor, ca sunt desarte”.”
    (Epistola Corinteni 3:19,20)

  19. Din Evanghelia dupa Matei, cap.11:

    25In vremea aceea, raspunzand, Iisus a zis: Te slavesc pe Tine, Parinte, Doamne al cerului si al pamantului, caci ai ascuns acestea de cei intelepti si priceputi si le-ai descoperit pruncilor.
    26. Da, Parinte, caci asa a fost bunavoirea inaintea Ta.
    27. Toate Mi-au fost date de catre Tatal Meu si nimeni nu cunoaste pe Fiul, decat numai Tatal, nici pe Tatal nu-L cunoaste nimeni, decat numai Fiul si cel caruia va voi Fiul sa-i descopere.
    28. Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi.

  20. Pingback: (video) CE SE INTAMPLA CAND TEORIA RELATIVITATII E RELATIVA? Teoria lui Einstein pusa sub semnul intrebarii. CE NE SPUNE NOUA?
  21. Pingback: CERN, “particula lui Dumnezeu” si TEORIA BIG-BANG-ului primordial - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  22. Stephen Hawking, este “om de ştiinţă”, este fizician. Inginerii ştiu altceva: o “Dacia 1300” nu se va transforma în vecii vecilor într-un “Logan” fără intervenţia unei făpturi înzestarte cu raţiune.

  23. Pingback: Povestea bosonului Higgs. Sintagma “particula lui Dumnezeu”: O SCAMATORIE DE MARKETING A UNUI OM DE STIINTA ATEU - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  24. Pingback: INCREDINTAREA - PIPAIREA LUI DUMNEZEU CU INIMA/ Tanarul TOMA si tinerii DISTRUSI de "Marea Curva" a lumii "civilizate"/ PR. STURZU FATA CU HULELE LUI C.T. POPESCU DE INVIERE: "Zaharelul Invierii" si ceaiul sincretist-umanist
  25. Pingback: "Google-Berg" - FRATIA dintre BILDERBERG si GOOGLE intru guvernarea "transhumanista", de tip "Big Brother" a lumii - LA VEDERE SI OFICIAL? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  26. Pingback: TEORIA CUANTICA SI DUMNEZEU. Implicatii asupra cosmologiei, corespondente cu teologia ortodoxa - Recomandari
  27. Pingback: Google isi modifica politica de CONFIDENTIALITATE incepand cu 1 MARTIE. Sensul deciziei + “DOSARUL” PANOPTICONULUI GOOGLE | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare