România lui 2019 a dovedit mai mult ca Româniile din toți anii postdecembriști că democrația e doar o fațadă de sorcovă pentru o realitate de plumb. Teoretic, avem alegeri libere și corecte, presă independentă, pluralism politic, instituții definitorii ale statului de drept, precum Parlament, Justiție, Avocatul Poporului, Guvern, Președinție. Practic avem o dictatură a Sistemului instituțiilor de forță. Acest Sistem, predat lui Klaus Iohannis la cheie de către Traian Băsescu, făuritorul care n-a mai avut timp, ca președinte, să-l folosească, și-a spus cuvîntul în tot ceea ce noi, românii, luînd în serios basmul cu trecerea de la dictatură la democrație după decembrie 1989, am crezut că e rezultatul bătăliei între partide, al concurenței din presă, al goanei după profit, al prestației unei Justiții independente…
Articole cu eticheta (tag): Securitatea
Este cel mai dement buget din istoria recentă, care demonstrează, la fix 30 de ani de la moartea tinerilor pentru Libertate, că marele câștigător al schimbării a fost Securitatea, care s-a predat, cu arme și bagaje, mai ales în ultimii 15 ani, totalitarismului globalist al NOM.
România este un cobai pe care îl pun să alerge în roată după ce-i amputează picioarele; un spectacol grotesc, spre amuzamentul elitelor corporatocrate.
3. ZENITUL PUTERII SECURITĂȚII ASUPRA PARTIDELOR/ Ce ți se pregătește ție, dulce Românie?! 25-11-2019
Securitatea stă în spate și conduce, cum le place românilor să fie conduși, prin dictatură. Românii n-au chef de democrație. Sînt prea supuși, prea docili. Să gîndească alții în locul lor. Să fie cineva acolo sus care să-i manipuleze, să le răspîndească emoție în creier, de preferință emoții negative. Pe cine să urîm azi, stăpîne? Pe cine să scuipăm și disprețuim și muim, dom’ comandant? Pe cine să dăm vina pe post de țap ispășitor?
Sistemul, îl vedeţi acum clar şi limpede în toată goliciunea şi disperarea lui: este şi acum speriat şi terorizat de acelaşi incredibil de puternic Iulius Filip. Viaţa lui Iulius Filip şi suferinţele lui continue îi devoalează pe toţi. Aceasta este puterea lui fantastică. Firul roşu al acestei situaţii ce se întinde pe o perioadă de aproape 40 de ani, cronologia, implicaţiile îngrozitoare pe viaţa acestui singur om efectiv îi omoară şi îi scurtcircuitează pe toţi. Rând pe rând, participant cu participant, implicaţie cu implicaţie, rotiţă cu rotiţă, ipocrizie cu ipocrizie, minciună cu minciună, mecanismul ce odată a fost uns în tot ansamblul său.
Evoluţia în paralel a acestor 2 personaje, Filip (Fodor denumit de Securitatea disperată şi speriată) şi Muşat aka voluntarul Miron, developează perfect evoluţia României. Turnătorul, ofiţer greu de Secu din Aiud, a ajuns cel mai bogat avocat al României, cu o avere incomensurabilă, un păianjen transpartinic, influent, placă turnantă pentru Sistem, executantul sinistru comunist al Securităţii din Aiud a ajuns Procuror General al României iar omului cinstit şi simplu, lăcătuşului Filip nici acum nu i-au dat casă, e bolnav, aproape părăsit într-un azil.
Fenomenală emisiunea „Actualitatea românească” de vineri a Sorinei Matei la B1 TV despre „Cazul disidentului Iulius Filip”! Din punctul meu de vedere, aceasta este cel mai spectaculos act de presă pe marginea acestui subiect, lărgind cu mult spectrul în care a fost analizat pînă acum subiectul fostului disident Iulius Filip, devenind, în acest fel, piatră de moară la gîtul torţionarului Augustin Lazăr, precum şi la gîtul tuturor celor care îl susţin, în frunte cu preşedintele Klaus Iohannis, la care se adaugă şi avocatul Gheorghe Muşat.
Puterea lui Coldea asupra colegilor şi asupra celorlalte instituţii vine din relaţiile de explusivitate pe care le are cu Kovesi. Amândoi sunt, de fapt, ofiţeri ai unui serviciu secret străin. Serviciu secret al unei ţări partenere României, dar totuşi un serviciu secret străin.
Democratia din Romania a suferit o crunta lovitura. Si ea a venit din partea celui mai slab Guvern al Romaniei de dupa 1989, condus de premierul Dacian Ciolos, guvern din care fac parte birocrati prezentati sub aura de tehnocrati. La 26 de ani de la caderea regimului comunist, Guvernul Ciolos a reinviat Directia a VI-a Cercetari Penale a Securitatii, Serviciul Roman de Informatii primind calitatea de organ de cercetare penala. Asta in pofida faptului ca CCR a precizat cat se poate de clar ca SRI nu are atributii de cercetare penala. Invierea Directiei a VI-a Securitatii a fost consfintita printr-o ordonanta de urgenta ilegala, adoptata de Guvernul Ciolos, vineri seara 11 martie 2016, dupa Decizia CCR care a scos SRI din anchetele penale.
A trecut aproape neobservată declarația șocantă a Monicăi Macovei cum că serverele de interceptări ale SRI au costat un miliard de euro. Cum se justifică cifra? (în imagine, un datacenter google care a costat 1 miliard de dolari) Orice și oricum ai aduna, cu tot cu paraîndărăturile uzuale, suma n-ar putea ajunge nici măcar la 1% din miliardul vânturat pentru cele câteva mii de mandate de interceptare emise în fiecare an. Singura explicație posibilă pentru o sumă atât de mare este că absolut toate convorbirile telefonice ale fiecărui cetățean (și probabil și corespondența electronică) sunt înregistrate și stocate pentru posteritate, ilegal și în disprețul Constituției. […]
Opinia publică din România – mă refer, desigur, la oamenii suficient de bine informaţi – ştie că bugetul Serviciului Român de Informaţii a crescut an de an. O creştere exponenţială. Care a făcut ca acest buget să fie disproporţionat în raport cu toate celelalte bugete ale instituţiilor acestui stat. Şi doar cu titlu de exemplu, sunt silit să repet că bugetul SRI este de şase ori mai mare decât cel al SIE. Deci, în politica României, spionajul intern, respectiv prezumtivii duşmani din interiorul ţării, sunt de şase ori mai periculoşi decât duşmanii externi. Este o situaţie pe dos faţă de oricare al stat din Uniunea Europeană. […] SRI nu se ocupă doar de spionaj. Sau de terorism. Sau de alte tipuri de ameninţări majore aduse siguranţei statului. Şi nici nu se ocupă doar de marea corupţie. SRI interceptează tot ce mişcă. Este mai tare decât a fost vreodată Direcţia a V-a a Securităţii.
Adică s-au acuzat unul pe celălalt şi şi-au spus, cred, tot ce-au avut pe suflet. Cu alte cuvinte, după părerea mea, soarta lui Ceauşescu fusese mai dinainte hotărâtă. Dar atunci, în noaptea aceea de discuţii foarte aprinse, Ceauşescu i-a spus lui Gorbaciov de la obraz o mulţime de lucruri pe care el a considerat că trebuie să i le spună. Şi invers, aşa încât lucrurile cred că s-au lămurit atunci definitiv între cei doi. Întâlnirea de la Moscova a fost mai mult sau mai puţin o formalitate. Dar cred că prin acea exprimare, Gorbaciov a anunţat, de fapt, sentinţa de condamnare a lui Ceauşescu.
„La Tg. Ocna a fost cea mai tragică existență: boală, moarte, temniță și teroarea reeducării. Am ajutat și am discutat cu aceeași dragoste cu evrei, unguri, bulgari, țărăniști, comuniști ori legionari. Am fost pe poziție creștină. Am respectat legile, dar mie nu mi s-au respectat legile și mi-am distrus viața în temniță. Principiile lui Valeriu au caracter strict spiritual, bisericesc-ortodox și nepolitic. Ele se confundă cu înseși principiile structurale ale creștinismului. Cine poate condamna îndemnul spre realizarea unei armonii universale prin dragoste și prin desăvârșirea spirituală a omului?”
„Tratamentul in penitenciarul de la Pitesti a fost cea mai teribila barbarie a lumii contemporane”. Aceste cuvinte au fost scrise de Aleksandr Soljenitin, laureat al premiului Nobel pentru Literatura. Putini stiu ca, la inceputul comunismului, in Pitesti a existat un loc al terorii absolute. Romania a fost scena unui fenomen prin care s-a incercat crearea omului nou folosindu-se reeducarea prin tortura despre care specialisti si istorici aveau sa declare mai tarziu ca a fost unic in lume: experimentul Pitesti.