ZENITUL PUTERII SECURITĂȚII ASUPRA PARTIDELOR/ Ce ți se pregătește ție, dulce Românie?!

25-11-2019 10 minute Sublinieri

Caricatură de Willy Petry. Sursa: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=439239987023104&set=a.102612314019208&type=3

  • ActiveNews: 

ALEGERI PREZIDENȚIALE 2019. REZULTATE PARȚIALE BEC: Klaus Iohannis a obținut 65,88% dintre voturi, iar Viorica Dăncilă 34,12%

Iohannis:„Primesc această victorie cu bucurie, cu modestie și cu încredere în România.Voi fi președintele tuturor românilor”.Dăncilă:„PSD a recâștigat încrederea celor care ne-au votat în 2016.Nu am luat în calcul să plec de la șefia partidului”

Mirel Palada:

Acum o lună vă spuneam că PNL nu-și dorește să dea jos guvernul PSD și să vină la guvernare decît din două motive:

să fie ei cei care desemnează comisarul european și să schimbe alegerile locale în două tururi. Altminteri prea s-ar fi sacrificat degeaba, prea și-ar fi băgat singuri gîtul în laț pe gratis. Căci orice guvernare erodează și într-un an nu au ce mare lucru să realizeze.

Zilele astea a venit Orban și, de la înălțimea prezidiului oficial al Congresului European PPE, a recunoscut fix ce vă spuneam mai demult. Au dat jos guvernul PSD special ca să numească ei comisarul, să-și ajute partidul mamă PPE să preia puterea în cadrul Comisiei Europene, unde un singur post le lipsea să facă majoritatea.

Guvernul PSD a fost dat jos printr-o adevărată lovitură de stat, în care principalii actori au fost nu partidele, ci serviciile secrete. Punct.

Ce vedem zilele astea reprezintă zenitul puterii Securității asupra partidelor. În îndelungata, necontenita luptă dintre Partid și Securitate, luptă specifică modernității, niciodată Securitatea n-a avut atîta forță în România ca în ziua de azi.

Peste 10 – 15 ani, lucrurile probabil se vor schimba, pentru că societatea este mereu în schimbare, în transformare, e compusă din forțe divergente aflate într-o continuă dialectică.

Peste 10 – 15 ani serviciile secrete și instituțiile de forță vor pierde din puterea pe care o au asupra creierelor mulțimii, pentru că nu știu să distribuie cu adevărat plus-valoarea în societate și nu știu ce este ăla compromisul. Gîndirea lor este una strict militară, centrată pe eficiență și mai ales pe eficacitate, nu pe negociere, compromis, empatie, compasiune și alte valori civile.

Peste 10 – 15 ani, probabil, vom vedea o altă față a acestei continue lupte. Dar azi, aici, acum, Securitatea este stăpînă complet pe țară. Nimic nu mișcă în fața ei. Partidele sînt niște bieți șoricei bicisnici care se refugiază la umbra tufișului din fața necruțătorului prădător saurian cu grade.

Securitatea construiește cariere politice. Securitatea construiește partide politice. Securitatea folosește aceste instrumente politice, atunci cînd are nevoie de ele, apăsînd scurt pe buton, iar acestea reacționează imediat, întocmai și la timp, cu o obediență specific soldățească.

Securitatea stă în spate și conduce. În față, pe post de consumabile, de zdrențe care sînt aruncate la prima mînjeală, amărîții de politruci din lumina reflectoarelor.

Cum li se duce smalțul, cum sînt înlocuiți cu alți soldați. Căci unitatea e plină de ei, elemente interschimbabile mereu dornice de afirmare, de fapte de arme, de fapte de glorie. De efemera ieșire în evidență pentru a le trece glonțul istoriei prin cap și a ajunge mai apoi la depozit, la piese de schimb.

Securitatea stă în spate și conduce, cum le place românilor să fie conduși, prin dictatură. Românii n-au chef de democrație. Sînt prea supuși, prea docili. Să gîndească alții în locul lor. Să fie cineva acolo sus care să-i manipuleze, să le răspîndească emoție în creier, de preferință emoții negative.

Pe cine să urîm azi, stăpîne? Pe cine să scuipăm și disprețuim și muim, dom’ comandant? Pe cine să dăm vina pe post de țap ispășitor?

Securitatea stă în spate și conduce. Și e înțeleaptă și învață de pe urma trecutului. Știe că nu trebuie să iasă în față. Știe că nu trebuie să existe o persoană, un chip, pe care să dea lumea vina cînd inevitabil mermeleala militară duce lucrurile în mediocru.

Carol al doilea. Antonescu. Ceaușescu. Toți militari. Toți dictatori. Toți au fost trași mai apoi la răspundere de istorie. Securitatea știe și bagă la cap. În față trebuie să fie doar politicienii, pe post de consumabile, pe post de pampers care atunci cînd se umple de căcat sînt aruncați fără urmă de remușcare. Pe post de țap ispășitor.

Securitatea crede că astfel lumea nu-i va trage la răspundere atunci cînd și peste 10 – 15 ani lucrurile vor merge la fel.

Probabil chiar așa va fi. Securitatea e înțeleaptă și conduce țara. Cum putem noi să-i tragem la răspundere? Cum putem noi să le contestăm înțelepciunea cognitivă și morală? Siberia ne mănîncă…

O echipă de rugby, oricît de bine ar juca, nu are nici o șansă în fața adversarului dacă arbitrul e de partea celorlalți. Nici o șansă.

În politică e ca în sport. Cînd două tabere se luptă, nu contează cît de bun ești, dacă arbitrul ține cu ceilalți.

Din 2004 încoace, asta se vede în România aproape în fiecare zi. Cine controlează justiția controlează arbitrul și regulile jocului și cîștigă întotdeauna.

2004, Năstase a cîștigat alegerile. N-a contat. Arbitrul a ținut cu ei. 2009. Geoană a cîștigat alegerile. N-a contat. Arbitrul a pus în sac cît trebuia. 2012. Băsescu a fost demis la referendum de către milioane de români. N-a contat. Noaptea, ca hoții, arbitrii au dat erată.

Mereu și mereu și mereu. Videanu fură? Nu contează. Nu e arestat. Blaga e prins cu sute de mii de euro în portbagaj? Nu contează. E bun, e de partea cui trebuie. Nu pățește nimic. Băsescu e dovedit că a încălcat legea privind poliția politică și a fost Petrov de cînd lumea și pămîntul? Nu contează. Președintele să trăiască.

Modelul dictatorial nu este o invenție nouă, românească. Naziștii l-au folosit. Sovieticii l-au folosit. Americanii l-au folosit.

Toți hegemonii știu un lucru foarte simplu. Cine controlează justiția controlează arbitrii. Controlează regulile jocului.

Își poate aresta adversarii politici cu legea în mînă. Își poate demoniza adversarii politici, acuzîndu-i de corupție, ca mai apoi justiția să-i “dovedească” imediat, întocmai și la timp, confirmînd propaganda.

E simplu. E dumnezeiesc de simplu. O rețetă aplicată în toată America de Sud. În Italia. În Grecia. În Turcia. O rețetă infailibilă.

Problema este că adevărata corupție este atunci cînd pervertești judecătorii și procurorii și întreg actul de justiție și construiești un stat dictatorial. Atunci cînd încalci Constituția și alterezi procesul democratic, p(…) pe el de rezultat al votului și scoțînd din urnă ce trebuie.

Problema este că adevărata trădare de țară este cînd dărîmi guverne legitime, rezultate prin vot, singurul lucru care contează într-o democrație, și pe bază de operațiuni speciale specifice aduci la conducere pe unii pe care nu i-a votat lumea. Colectiv 2014. Comisarul european 2019.

Problema este că adevărata trădare de țară este atunci cînd dărîmi guvernul propriei tale țări pentru interese străine. Atunci cînd ții mai mult cu Merkel și cu interesele germane decît cu țara. Atunci cînd capitala ta este la Berlin, nu la București. Atunci cînd fidelitatea ta este către străini, nu către români.

Și mai și te bucuri și te lauzi în cadru oficial cum ți-ai vîndut țara nemților. Și mai și ai tupeul să-i acuzi pe ceilalți că sînt cu rușii, cînd tu de fapt pui țara pe tavă străinilor!

Problema este că nu se va întîmpla nimic. Justiția nu va acționa, pentru că este de partea lor. E cumpărată, e pervertită, e la ordin. Arestează doar pe cine trebuie.

Problema este că instituțiile de forță fac parte din această problemă. Armata. Serviciile. Justiția. Toți o miliție care controlează un teritoriu și un popor în interesul străinilor.

Problema este că au transformat țara într-o colonie, în care doar străinii au voie să decidă ce se întîmplă în această gubernie mediocră.

Problema este că românilor nu le pasă de asta. Avem așa un suflet de slugă în noi, încît nu ne pasă. Ținem mai mult cu străinii decît cu românii.

Îi considerăm superiori, semizei, ubermenschi, care au tot dreptul să ni se pișe în cap și să ne dikteze cum să ne trăim viața.

Cum să ne guvernăm țara. Cui să dăm peșcheșul de plus valoare și să ne și bucurăm că nu-i zice peșcheș, îi zice productivitate și globalizare și insulele Seychelles.

Problema este că va trebui să treacă o generație pentru a ne da seama cît de slugi sîntem.

Ca evreii în pustie, cînd au hălăduit 40 de ani pentru a pieri cei care se născuseră sclavi. Moise a fost un mare înțelept.

Ca turcii care au trebuit să aștepte 40 de ani, fix o generație, pentru a-și recupera țara.

Ca grecii care și ei au avut nevoie de o generație pentru a încerca să se lepede de hegemonie.

Problema este că trăim într-o țară care nu e nici liberă, nici democrație. Și populată de un popor cu suflet de slugă. O întreagă generație cu suflet de slugă. Care, evident, are mereu dreptate.

Pentru că, nu-i așa, poporul are mereu dreptate. Chiar și cînd e în minoritate, nu-i o problemă. Rezolvă băieții situația. Transformă din butoane minoritatea în majoritate.

Și ne place. Să vedeți voi mîine ce ne place…

Gabriel Popa

Unul din motivele înfrângerii la scor a PSD este că nu au venit realmente cu alternativă față de sistemul actual.

Este ineficient de dat toată vina pe „Veo”; foarte probabil, orice candidat al PSD ar fi fost, mai mult sau mai puțin, în aceeași situație. Nu poți să învingi sistemul când tu vii cu oameni care sunt de fapt foarte asemănători cu oferta sistemului.

În acest moment, PLUSR-PNL-Iohannis reprezintă neoliberalismul „progresist” de ultimă generație, în vreme ce PSD-ul este repreznetantul social-democrației de anii 90. Este ca și cum unii ar veni cu mașina Tesla ultimul model la concurs, în timp ce tu vii pe linia de start cu Dacia 1310, fără cauciucuri.

Poate că această înfrângere le va arăta celor din PSD că nu mai merge s-o „scalde”. Nu mai ține să joace la două capete, așa cum s-au învățat până acum. Nu mai dă rezultate tactica lor eternă cu negociatul la un porc și o țuiculiță. Și nu le mai aduce deloc voturi treaba aia jenantă cu „pomenile” electorale.

Singura lor șansă reală acum este să își asume cu adevărat măcar câteva teme conservatoare. Și să le arate celor care caută astfel de valori că au lideri, că au coloană vertebrală, că reprezintă într-adevăr o alternativă. Nu poți să speri că vei reprezenta o alternativă la sistem și tu să finanțezi, timp de 20 de ani, GDS-ul sau ONG-urile lui Soros. Nu poți să crezi că studenții care sunt formați de aceste ONG-uri te vor vota doar pentru că tu le-ai dat călătorii gratuite pe CFR. Ei îți vor lua călătoriile gratuite și apoi te vor trata cu fundul. Și îi vor vota pe ceilalți, cu care ei rezonează; pentru că au fost formați chiar de aceia.

În Statele Unite, Marco Rubio, John Kasich, Ted Cruz și ceilalți republicani nu ar fi avut nici o șansă să câștige în fața lui Hillary Clinton. Pentru simplul fapt că ei reprezentau de fapt același tip de gândire și de ofertă ca Hillary. Numai că la Hillary acea ofertă era updatată și asumată pe față. Toți liderii democrați susțin acum avortul până la naștere, nu mai e nici unul care să zică altceva. Nu poți să câștigi în fața lor dacă susții avortul doar până în luna a treia. Singura șansă este să vii cu ceva complet diferit. Singura șansă este să vii cu o gândire cu adevărat conservatoare.

Singura șansă a PSD este, așadar, să iasă din colț și să devină partidul cu adevărat conservator. PLUSR-PNL-Iohannis nu o vor face, pentru că ei joacă deja cartea globalismului, care pentru ei s-a dovedit cartea câștigătorare. Ei sunt varianta Obama-Hillary, „lumea bună”, establishmentul progresist, și joacă deja cu toate armele murdare ale acestui establishment. Jocul lor este divide et impera, etichetarea, cultivarea urii, a dezbinării, calomnierea și discreditarea adversarului. Ei susțin deja tot mai deschis parteneriatele civile, căsătoriile „gay”, educația sexuală contraceptivă, și toate celelalte inginerii sociale ale „progresismului” globalist. Și vor insista tot mai mult să ne bage tuturor pe gât fetișurile „progresismului”, o dată ce vor fi preluat în totalitate puterea.

Circumstanțial, forțați de împrejurări și împinși cu spatele la zid, PSD va trebui să reacționeze. Pentru asta, va trebui să se diferențieze. Și sunt două drumuri care se deschid în fața lor. Să piardă și să moară lent (cum deja pierd și mor). Sau să devină cu adevărat o alternativă la oferta care este acum pe toate tarabele; să devină cu adevărat alternativa conservatoare.

LE: Am fost acuzat că prin această postare arăt că mă interesează ce se întâmplă cu PSD. Este firesc să ne intereseze ce se întâmplă cu PSD. Dacă PSD se „reformează” și devine un nou USR, preferăm ca PSD-ul să dispară. Și foarte probabil că așa va face; caz în care îi doresc din toată inima să dispară.

Nu îmi doresc un PSD transformat în USR, pe la 15%. Alături de un alt USR la 15%. În acest sens mă interesează ceea ce se întâmplă cu PSD.

Am fost acuzat, de asemenea, că mi-aș dori un socialism „conservator”. Desigur că nu îmi doresc socialism conservator – pentru simplul fapt că este o contradicție în termeni. Însă amintesc că avem deja socialism „de dreapta” în România. S-a chemat, în anii 2000 și 2010, PD și PDL (mai bine de un deceniu, partid social democrat). Iar PNL-ul actual este un partid format, în parte, chiar din acel PDL. Și în parte din PNL-ul uselist – care a guvernat alături de PSD. Atât de ușor uităm aceste lucruri, care au fost atât de recente?

Ilie Șerbănescu/ România Liberă:

Ce ți se pregătește ție, dulce Românie?!

Acum câteva luni, o bancă vest-europeană din România a suspendat găzduirea de depozite în dolari. De mai curând, o altă bancă vest-europeană din România a renunțat la găzduirea de depozite în euro! Să vezi și să nu crezi!

Și acum să ne uităm la ce spun statisticile – nu altele decât cele ale BNR, parohul sistemului bancar – despre evoluția expunerilor financiare străine în România. După acordul de la Viena din perioada crizei economice – prin care principalele bănci străine din România se obligau să nu-și reducă brusc expunerea pe România, până când banii intrați prin împrumutul de la FMI preluau finanțarea din piață pe seama statului român – respectivele bănci au redus, prin așa-numita „dezintermediere”,  cu vreo 16-17 miliarde euro această expunere, adică aproape exact la concurența sumei din împrumut.

Mai mult, arhicântatele investiții directe străine, de la intrări de aproape 10 miliarde euro în 2008 au coborât la intrări anuale de 4-5 miliarde euro în 2017-2019. Iar din acestea cele în sectorul financiar practic au încetat, stocul lor, ce atinsese 10 miliarde euro în 2008, nemaifiind alimentat de noi intrări și devenind chiar și mai mic (9,3 miliarde euro) în 2018. Datoriile băncilor străine din România (care dețin controlul în sistemul bancar) către băncile-mamă din Occident, care ajunseseră la 25 miliarde euro în 2008, au fost reduse – prin aceeași operațiune de „dezintermediere” – la 8 miliarde euro în 2019. Iar depozitele străine în băncile din România aproape au dispărut: erau de circa 9 miliarde euro în 2011, prăbușindu-se acum la 0,6 miliarde euro. În conformitate cu obiectivele „dezintermedierii”, a avut loc și retragerea băncilor străine din România din finanțarea economiei: raportul credite/depozite reprezenta 122% în 2008, dar mai reprezintă astăzi doar 74%. Ceva mai clar nu poate exista!

Toate acestea sunt în linie cu înaintarea procesului de așezare a României într-o matrice colonială și încă într-una de tip special.Punând mâna pe activele strategice și pârghiile strategice (resursele subsolului, distribuții de energie, bănci, industrii, telecomunicații, retail și, tot mai mult, păduri și pământuri agricole) capitalul străin a preluat nu doar controlul economic (și deci politic) în România, dar, mai mult și într-o manieră aparte, și-a constituit în România o economie proprie decupată din România și decuplată de România, care funcționează separat de ceea ce a mai rămas la capitalul autohton, respectiv de economia căreia i se poate atribui calificativul de „românească”.

România nu este de fapt o piață (în sens economic), ci doar un teren de lucru (în sens strict teritorial) pentru capitalul străin implantat în România.

Este un cadru ideal pentru a funcționa după preceptul capitalist: profituri maxime cu cheltuieli minime. Din ce în ce mai mult, profiturile se pot maximiza fără noi investiții. Nu este de mirare că investițiile străine noi tot scad. Nu este nevoie de o expunere financiară prea mare pe acest teren: te poți descurca, ba chiar foarte bine, cu o tot mai mică expunere financiară.  Dacă a fost nevoie de o expunere mai mare la un moment dat pentru a pune mâna pe teren, „dezintermediezi” și iar „dezintermediezi” apoi. Ceea ce se întâmplă de ani și ani.

Acesta este cadrul general. Dacă însă terenul – precum în cazul României – este disputat de mai mulți stăpâni, soluția, de veacuri cunoscută, este împărțirea. Așa procedează chiar frații când nu se înțeleg asupra unei averi. O împart! Și dacă împărțeala este perspectiva, înțelegi bine cifrele anterior menționate: nu-ți ții aici averile, ci le duci acasă la tine; aici trebuie să ai doar strictul necesar; nu cazezi depozite aici, nici chiar credite prea mari nu dai aici! Oricum, ca strategie, atât depozite cât și credite mereu mai mici! Nici propria monedă nu este nimerit s-o vânturi pe aici. O lași pe cea locală să preia toate vicisitudinile și mai ales șocul „împărțelii”! Tu bancă străină nu te legi la cap aici cu depozite în propria-ți monedă!

Asta, până la împărțeală, după aceea mai vedem, fiecare procedează cum crede în partea lui!

Și asta nu e tot. Fondul Proprietatea, controlat de americani și care deține acțiuni la principale active din România, și-a lichidat plasamentele din întregul sistem bancar, lăsând cam mască pe toată lumea. Toate fondurile mari de investiții care făcuseră achiziții semnificative de firme par a-și fi luat fața de la România, lichidând masiv deținerile și nefăcând altele noi. De asemenea, trei mari din industria străină din România – ENEL, Telekom și CEZ – au anunțat oficial că vor să vândă și să părăsească meleagurile dâmbovițene în căutarea altor meleaguri. Unii din ei i-au și mandatat pe cei care să le găsească clienți. Toți trei invocă „resetarea” modelului de business. Mult mai plauzibilă este însă reașezarea teritorială a business-ului lor în funcție de reîmpărțirea (cunoscută sau bănuită) a sferelor de influență între puterile vremii.

Din păcate, vulnerabilitatea României actuale la dezmembrare este uriașă. Pierderea de către România a controlului asupra tuturor resurselor, activelor și pârghiilor sale strategice scoate din joc orice rol pentru România. Restul – parteneriate, tratate – constituie povești! În limbajul de afaceri deja se vorbește de „cele două Românii”, una de la vest de Carpați și alta de la est de Carpați. Investițiile germane nu trec Carpații spre Est. Nici autostrăzile. Acestea, câte sunt, se desfășoară prin Ardeal și îl leagă de Budapesta și Viena, și nu de București. Provinciile istorice românești nu sunt legate între ele. Americanii se arată interesați de axa Craiova-Deveselu-Mihail Kogălniceanu-ieșirea la Marea Neagră și oricum investițiile americane nu par să fi auzit de Ardeal, așa cum cele germane nu par să fi auzit de Moldova și Muntenia.

Rușii pot sta liniștiți. Vor participa la tain. Moldova nu poate evada nici la vest, nici la sud. Decuplarea de la Bruxelles a României de Bulgaria în ce privește MCV-ul – care urmează a fi abandonat în cazul Bulgariei – este anunțul poate cel mai în clar asupra perspectivei de dezmembrare a României. Cele două țări au fost, poate chiar artificial, menținute ani și ani într-o aceeași barcă. Decuplarea arată că li se hărăzește o soartă diferită. Nimeni nu are în vedere dezmembrarea Bulgariei. Mulți dintre cei mari au însă în vedere acest lucru în cazul României. Așa că, dacă Dumnezeu n-a fost cumva român, putem presupune ce va urma…


Categorii

Alegeri in Romania, Destramare teritoriala? (Regionalizare, autonomie), ILIE SERBANESCU, Razboiul impotriva Romaniei

Etichete (taguri)

, , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Rânduială de rugăciune în Postul Paștilor

Comentarii

44 Commentarii la “ZENITUL PUTERII SECURITĂȚII ASUPRA PARTIDELOR/ Ce ți se pregătește ție, dulce Românie?!

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Departe de a fi un fan Psd, toti vedem ce incearca liberalii: privatizarea Smurdului, majorarea varstei de pensionare, anularea ordonantei 114. Saracii trebuie eutanasiati, copiii indoctrinati lgtb. Ne-a ajuns pedeapsa Domnului. Intr-adevar, Psd-ul controlat de servicii, cel mai probabil va disparea, au vrut si cu Dumnezeu si cu mamona. Sa ne intareasca Bunul Dumnezeu sa-l marturisim.

  2. https://m.activenews.ro/stiri-politic/Alina-Mungiu-despre-bugetul-pe-2020-propus-de-Guvern-Propune-taieri-drastice-la-Sanatate-si-la-dezvoltare-cu-cresteri-masive-la-interne-si-servicii-secrete.-Daca-noua-societate-civila-din-ultimii-trei-ani-a-fost-intr-adevar-civila-o-sa-vedem-proteste-159308

    Dacă până și Alina Mungiu-Pippidi semnalează iresponsabilitatea sau mai bine zis, slugărnicia noilor guvernanți și a lui Iohannis, ce-or mai avea de spus votanții și susținătorii lui Iohannis și ai noului guvern ???

  3. Pingback: DUPĂ 30 DE ANI... SE ÎNCHIDE CERCUL. România complet confiscată, înrobită și pregătită deja de dezmembrare? CINE CONDUCE ROMÂNIA LA 3 DECENII DE LA "REVOLUȚIE" ȘI CE SIMBOLIZEAZĂ "EROAREA" GOOGLE CARE NE IDENTIFICĂ, EXACT
  4. Pingback: Semne rele anul 2020 are... ANUL NOU ÎN ȚARA OCUPATĂ DE VECHEA-NOUĂ SECURITATE VÂNDUTĂ CORPORATOCRAȚIEI. "România lui 2019 a dovedit mai mult ca Româniile din toți anii postdecembriști că democrația e doar o fațadă de sorcovă pentru o
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare