Articole cu eticheta (tag): Sofronie Saharov

Dintre înaintaşii amintiţi, cel mai la suflet îmi este episcopul Grigorie Leu, care în vremuri de prigoană şi cumplită opresiune ateist-comunistă, s-a dovedit a fi conştiinţa cea mai vie a Bisericii neamului nostru, nedorind ca sufletul credinţei să fie distrus de ciuma roşie a comunismului. Cred că şi mie îmi revine datoria unei mărturisiri la fel de curajoase în aceste vremuri de profunde bulversări în planul mentalităţilor social-colective, pentru că suntem asaltaţi de alte feluri de ideologii, mult mai perfide şi distrugătoare de suflet şi de neam, cum este cea a multiculturalismului pervertit, un fel de marxism cultural, care este preocupat de identitatea de grup, [adică de minorităţile gender], nu de persoană ca şi chip al lui Dumnezeu, de subminarea şi anihilarea Tradiţiei şi a rădăcinilor noastre creştin-ortodoxe. Altfel spus, Biserica cu valorile propuse de ea doreşte respectul de care este firesc să se bucure.

Frățiile voastre aveți un Mitropolit și un Episcop foarte bun, aici, care s-a luptat și se luptă pentru credința ortodoxă, și trebuie să aveți în el o desăvârșită încredere. Pentru ca astfel de întâlniri, cum este cea de astăzi, pe seama Părintelui Sofronie și a teologiei sale, în Grecia nu au loc astfel de întâlniri de acest fel, nu-mi amintesc sa fi avut loc întâlniri de acest fel. De aceea consider că trebuie să aveți încredere în Mitropolitul frăției voastre. Si e mai de dorit, e mai bine să rămânem în Biserică cu anumite greșeli, care în mod firesc au loc, decât să ne aflam în afara ei, mărturisind, chipurile, credința Ortodoxă.

Părintele Sofronie Saharov a fost marea revelație a vieții mele. L-am trăit foarte intens în timpul Liturghiei. M-am simțit în preajma părintelui ca și cum aș fi participat la Cina cea de Taină și la rugăciunea din Ghetsimani, m-am bucurat de discuțiile teologice pe care le-am avut cu el, era un călăuzitor cu experiență în ceea ce privește rugăciunea inimii, am simțit binecuvântarea sa în timpul spovedaniilor pe care le-am făcut la el. Era un părinte mistagogic iubitor și cu discernământ și era de asemenea înaintevăzător, avea darul înaintevederii. Mi-a spus de multe ori lucruri care s-au dovedit apoi a fi adevărate.

Râvna noastră, bunele noastre intenţii, chiar şi o anumită erudiţie, nu sunt suficiente. Poate şi să ni se pară că împlinim voia lui Dumnezeu, că apărăm Adevărul, şi să fim, de fapt, în mare rătăcire. Aşa cum se poate vedea şi în pericopele de mai sus şi cum putem constata din întreaga istorie a Bisericii, între semnele cele mai limpezi care ne arată că acţionăm sub spectrul înşelării se numără impulsul de a lua decizii sau de a da sentinţe imediat, ispita de a vorbi doar „limba” ultimatumurilor şi graba de a rupe comuniunea cu ceilalţi. În Biserică e nevoie să acţionăm cu multă răbdare, calm şi chibzuit, cu rugăciune şi cu multă sfătuire. Grabă să fie doar în a arăta dragoste de aproapele, în a căuta comuniunea cu el. Fidelitatea faţă de credinţă trebuie să fie dublată întotdeauna de stăruinţa de a păstra comuniunea. Nici un efort nu este prea mare când e vorba atât de mărturisirea Adevărului, cât şi de păstrarea unităţii în Biserica cea Una a lui Hristos. Amândouă sunt la fel de importante.

Într-o mare adunare, așa cum a fost cea din Creta, se cere claritate dogmatica cand vorbim de ceea ce este Biserica si ce sunt crestinii eterodocsi. Sustinem cu umilinta ca textul de mai sus suferă de ambiguitate teologică intenționată. Aceasta lipsa de precizie, pastorii au obligația ca, atat față de ortodocși, cat și față de eterodocsi, sa o clarifice, nu doar din punct de vedere istoric, ci în primul rând si mai ales din punct de vedere teologic. Nadajduim si ne rugam ca acest lucru sa fie realizat la următoarul Sinod al Uneia, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică.

Trăim în era descoperirilor. Am ajuns în posesia mijloacelor de distrugere a întregii omeniri. Nu mai avem nevoie de noi drumuri în această direcţie, nu ne mai putem permite să pătrundem pe cărări fără ieşire. Am descoperit toate formele de distrugere. Suntem martorii apogeului ei, născocit de om: dezagregarea atomică. Ce trebuie să se mai distreze pe seama noastră demonii întunericului! Ce e drept, acestea sunt elemente şi factori de progres. Dar adevăratul progres nu trebuie confundat cu realizările materiale sau cu maşinismul.

Ortodox.md: Părintele Paisie Aghioritul va fi canonizat în viitorul apropiat În viitorul apropiat vor fi proslăviţi în rândul sfinţilor Părintele Paisie Aghioritul  şi alţi stareţi de la Muntele Athos, relatează situl Sfântul Munte  cu referire la un portal grec de încredere …

Doxologia: pr. Constantin Sturzu: Doar trei paşi până la Dumnezeu Dumnezeu şi omul. O temă care le cuprinde pe toate. Pe care, dacă n-o desluşim cum se cuvine, ne ratăm întreaga existenţă. Omul poate încerca să spună câte ceva despre …

Roman Ortodox in Franta: Daca slabeste unirea noastra, diavolul se arunca asupra noastra ca o avalansa distrugatoare Dumnezeu ne da tot ceea ce Ii cerem atunci cand Ii cerem uniti, in timp ce, daca nu suntem uniti in dorintele noastre …

Capătul căii Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit (2 Timotei 4, 7). † ANDREI, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului Iubiţi credincioşi, La Crăciun, în scrisoarea pastorală, vă făceam o …

Ierom. Agapie Corbu: “O viaţă mizerabilă are toate şansele să germineze şi o erezie, chiar dacă credinţa „din auz” este formal încă mărturisită ortodox de cei ce se complac în mocirla patimilor”. Doxologia: Părintele Sofronie Saharov: „Nu există carieră în …

Un punct de vedere ortodox care considera ca omul aflat in MOARTE CEREBRALA este VIU, iar prelevarea organelor sale este ASASINAT   Despre transplantul de organe umane ”Si in aceasta chestiune, si indeosebi asupra aspectului “mortii cerebrale si a organelor …