MARTURISIREA MITROPOLITULUI NEOFIT de Morfou, care a refuzat semnarea documentului panortodox “RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU ANSAMBLUL LUMII CRESTINE”, intemeiata pe marturiile Sfintilor contemporani PORFIRIE KAVSOKALIVITUL, PAISIE AGHIORITUL, SOFRONIE SAHAROV si altii. “SUSTIN CU SMERENIE CA TEXTUL SUFERA DE AMBIGUITATE TEOLOGICA INTENTIONATA”

7-07-2016 10 minute Sublinieri

“Nu este cu putinta ca deciziile unui Sinod Panortodox sa fie reprezentate in termeni tehnici sau sa fie rezultatul unor negocieri diplomatice”

synodos_morfoy

BISERICA SI ETERODOCSII

romfea.gr

Mitropolitul Neofit de Morfou, după întoarcerea sa din Creta, unde a participat la Sfântul Sinod al Ortodoxiei, a inteles că are o obligație fața de clerul și poporul binecredincios din Mitropolia sa, pe care de altfel i-a si reprezentat în cadrul Sinodului și spre cunoaștere a toate, de a comunica, pe calea publicarii pe pagina oficiala a Mitropoliei sale, declaratia pe care a elaborat-o și a prezentat-o în cadrul Sinodului, referindu-se la “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine.”

Suplimentar si spre informarea tuturor care care sunt interesati de ce se intampla in sanul Bisericii, dar si de dragul adevărului istoric, declară următoarele:

Singurul text, pe care nu l-am semnat în timpul lucrarilor Marelui Sinod, este ultimul text discutat și aprobat de către majoritatea ierarhilor care au participat la Sinod, referitor la “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine.”

Lectura cuvantului de mai jos publicat de Mitropolitul de Morfou, dă un răspuns elocvent referitor la motivul pentru care el nu a semnat textul de mai sus.

Sfintii Parintii ai zilelor noastre, Părintele Porfirie Kafsokalivitul, Paisie Aghioritul, Iacov Tsalikis, Eumenios Saridakis și Sofronie Saharov, pe care Mitropolitul de Morfou i-a cunoscut personal in viață si la a căror învățătură și experiență duhovnicească se referă în memoriul publicat, sunt foarte fermi cand definesc ceea ce este si cine este Biserica Una, Sfântă, Catolică/Sobornicească și Apostolică și care este poziția corectă față de creștinii eterodocși. Învățătura Bisericii Ortodoxe este întotdeauna clară.

Mitropolitul de Morfou, asadar, următor al Sfinților Parinti, a marturisit înaintea Marelui Sinod credinta Parintilor nostri atat prin cuvant, cat si ca marturie scrisa. Deoarece atunci cand vine vorba de credința trebuie să “marturisim adevarul in iubire”. Caci, dupa cuvantul Domnului, “veti cunoaşte adevarul, iar adevărul vă va face liberi.”

Într-o mare adunare, așa cum a fost cea din Creta, se cere claritate dogmatica cand vorbim de ceea ce este Biserica si ce sunt crestinii eterodocsi. Sustinem cu umilinta ca textul de mai sus suferă de ambiguitate teologică intenționată.

Aceasta lipsa de precizie, pastorii au obligația ca, atat față de ortodocși, cat și față de eterodocsi, sa o clarifice, nu doar din punct de vedere istoric, ci în primul rând si mai ales din punct de vedere teologic. Nadajduim si ne rugam ca acest lucru sa fie realizat la următorul Sinod al Uneia, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică.

***

Memoriu adresat Sfantului si Marelui Sinod din Creta al Bisericii Ortodoxe, referitor la adunarea speciala pe tema “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”

Preasfintite Parinte si Stapane, Patriarh Ecumenic al Constantinopolului, kir Bartolomeu si Presedinte al Sfantului Sinod,
Sfintiti Intaistatatori ai Bisericilor Ortodoxe locale,
Sfintiti Arhierei,
Iubiti frati intru Hristos,

Referintor la tema prezentului Sinod , “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, dam mulțumire din suflet proniei parintesti a Prea Sfintei Treimi care ne-a invrednicit sa aseze inaintea noastra experienta unor oameni Sfinti despre ce este Biserica si cum a imbratisat Biserica in Teologia ei experienta de viata si experienta duhovniceasca a unor mari teologi recunoscuti in lumea contemporana ortodoxa. Și acestea, din moment ce, dupa Sfintii Părinti, teolog adevărat și neinselat este acela care a ajuns la despatimire prin ascultarea poruncilor dumnezeiesti, care a fost curatat si luminat de stralucirea Sfintei Treimi si care prin harul dumnezeiesc a ajuns la rugaciunea curata in Sfantul Duh.

„Înalță-te prin viață! Agonisește curăție prin curățire! Vrei să devii teolog cândva și vrednic de îndumnezeire? Păzește poruncile! Călătorește cu ajutorul poruncilor! Căci făptuirea este temelia contemplației. Trudește-te de la trup la suflet!”, după marele în teologie Grigorie de Nazianz.

Iar după sentința Cuviosului și de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru Nil Ascetul, „Dacă ești teolog, te rogi cu adevărat; și, dacă te rogi cu adevărat, ești teolog”.

In continuare, voi vorbi asadar din prisma experientei teologice referitoare la tema de mai sus, citand fragmente relevante dintr-o lucrare importanta, “Dogmatica Empirica a Bisericii Ortodoxe Universale (Catolice) din traditia orala dupa parintele Ioannis Romanidis, asa cum a consemnat-o si editat-o fratele in Duhul Sfant si impreuna lucrator, Mitropolitul de Nafpaktos și Agiou Vlasios, Kir Ierotheos.

2-romanidisa. “Membrii Bisericii sunt cei care sunt botezați și unși, cei care se împărtășesc cu Trupul și Sângele lui Hristos și care au rugăciunea lui Iisus în inimă … Membrii Bisericii sunt cei care au primit Duhul Sfânt.”

b. “Hristos mantuieste oamenii in Biserica Sa si prin orice alt mod stie El, dar noi cunoastem calea prin care se mantuieste cineva, și anume prin Tainele Bisericii și ale evlaviei ortodoxe, care este pocainta, luminarea și îndumnezeirea sau, cu alte cuvinte, prin practică și teorie. În afara Bisericii nu există mântuire. Hristos oferă harul mantuitor tuturor oamenilor. Atunci când cineva este mantuit în afara Bisericii vazute, aceasta înseamnă că Hristos Insuși îl salvează pe acesta. În cazul în care acesta este un madular eterodox, atunci inseamna ca este salvat pentru că Insusi Hristos îl salvează și nu ”mladita”, din care face parte, pentru că una este Biserica cea care mantuieste, adică Hristos”.

c. “Acolo unde nu există Dogma Ortodoxă, Biserica nu este în măsură să se pronunțe asupra validității Tainelor. Potrivit Sfintilor Părinți, dogma ortodoxă nu se desparte niciodată de trairea duhovniceasca … Criteriul de validitate a Tainelor pentru noi, ortodocsii, este Dogma Ortodoxă, în timp ce pentru eterodocși este succesiunea apostolică. Pentru Tradiția Ortodoxă nu este suficientă recunoașterea hirotoniei apostolilor, ci pastrarea Dogmei Ortodoxe … acolo unde există învățătura curata (ortodoxa), există si lucrarea curata. Ortodoxia înseamnă cinstirea cea corecta (ortodoxa) și lucrarea cea buna. “

d. “Există o identitate între Teologie Ortodoxa și Tainele ortodoxe.”

e. “Ca Trup al lui Hristos, Biserica este locul slavei necreate a lui Dumnezeu. Nu putem sa despartim pe Hristos de Biserică, nici Biserica de Hristos. În Papism și Protestantism se face o distincție clară între Trup și Biserica … acest lucru, pentru Biserica Ortodoxă, este imposibil. “

f. “Biserica este vazuta și nevazuta … Sfinții Parinti cunosc din experiența conviețuirea dintre madularele Bisericii vazute si nevazute. Apariția multor sfinți ai Bisericii in fata unor madulare induhovnicite in viata ai Bisericii arată această realitate. De aceea, adevărata cunoaștere a ceea ce este Biserica o au cei care au experiență personală. “

Asadar, precum multi altii, fericitul protopresviter Ioannis Romanides marturiseste, ca un adevărat fiu al Bisericii Ortodoxe, și, ca urmator al unei autentice traditii patristice, insistă sa se raporteze la experienta personala a Sfinților Părinți.

În viața noastra personală, Preasfintite si Sfintiti arhierei, am căutat astfel de Parinti purtători de Dumnezeu. Și, in bunătatea Sa, Dumnezeu ne-a dat «nespus mai mult decât cerem sau gândim noi» (Efes. 3, 20) si ne-a invrednicit sa cunoastem si sa ne aflam in apropierea unor adevarati oameni ai lui Dumnezeu.

Doi dintre acestia au fost Sfintii Parinti Porfirie Kafsokalivitul și Paisie Aghioritul, a căror sfințenie a fost recunoscuta recent de catre Patriarhia Ecumenica.

Citez, in continuare, cateva fragmente relevante din învățăturile acestor barbati purtatori de Dumnezeu referitoare la tema in discutie, si mai ales referitor la dialogul cu eterodocsii, la cum sa ne apropiem de ei si la raspunderea noastra fata de ei.

Parintele Porfirios spunea fiilor sai duhovnicesti:

“Veti păstra (dialogurile cu papistașii) și veti urma poziția ortodoxă. In cazul în care acestia (Papiștii) doresc să se intoarca la noi, nici par.porfirienu putem, și nici nu trebuie să-i împiedicam să vină.

Nu va fie teamă. Dorinta Papei a fost întotdeauna sa subordoneze Biserica Ortodoxa și va veni ziua cand dialogul va fi anulat, nimic nu se va intampla. De altfel, uniatii, acest cal troian, este clar ca lumina zilei ca sunt interesati ca ortodocsii sa-l recunoasca pe Papa ca si cap al lor și nimic mai mult”.

Si Sfantul Parinte Paisie Aghioritul spunea aceste cuvinte memorabile:

“Mulți sfinti mucenici când nu cunoșteau dogma spuneau: ”Credem in ceea ce au stabilit Sfintii Părinți”. Dacă cineva spunea asa se chema ca marturisea. Nu stia sa aduca dovezi prigonitorilor despre credinta si sa ii convinga, dar aveau incredere in Sfinții Părinți. Asta inseamna ca nu gandeau? Cum să nu aibă încredere în Sfinții Părinți? Acestia aveau mai multa experienta si erau plini de virtuti și sfinti.

Sf.-Paisie-Aghioritul.-Suroti.-350Cum sa ajung eu sa accept o prostie? Cum sa pot sa accept sa ocaresc impotriva Sfinților Părinți? Sa avem încredere în tradiție. Astăzi, din păcate, a intrat la mijloc politetea europeana si vor sa ne arate ce este binele. Ei doresc să arate ceva superior si în cele din urmă ajung sa se închine diavolului cu două coarne. ”O singura religie”, îți spun, ”sa existe”, și vor sa le bage pe toate in aceeasi oala. ”Au venit si la mine unii și mi-au spus: “Toti cei care credem în Hristos sa facem o singura religie”.

”Asta este ca si cum mi-ar zice”, le-am spus, “aur și cupru, aur de atatea karate si altele pe care le-au despartit, sa le adunam din nou și sa le facem una. Este corect sa le amestecam din nou? Intreaba un aurar : «Este bine sa amestecam gunoiul cu aurul?» S-a facut asa o lupta ca sa straluceasca dogma. Sfinții Părinți știau ei ceva de au interzis legaturile cu ereticii.

Astăzi ei spun: “Nu numai cu ereticii, dar si cu budiștii și cu fachirii si cu satanistii sa ne rugam. Trebuie sa participe la rugaciunile in comun si la adunarile noastre si ortodocsii. Este o prezență importanta”. Ce prezență? Incearca sa rezolve toate prin logica si sa justifice ceea ce este de nejustificat. Soluționați toate cu logica și îndreptățeste lucruri nejustificabile. Spiritul european consideră ca si aspectele spirituale pot fi introduse pe piața comuna “.

“Ceea ce ar trebui sa faca fiecare ortodox este sa aiba ingrijorarea cea bună și pentru eterodocsi, ca să înțeleagă faptul ca se gasesc in inselare, ca sa nu-si odihneasca in mod mincinos constiinta si, astfel, sa nu poata sa aiba parte in aceasta viata de binecuvântările bogate ale Ortodoxiei, iar în viața viitoare de mai marile si vesnicele binecuvantari ale lui Dumnezeu”.

Un alt Sfânt contemporan, de care m-am invrednicit sa ma leg duhovniceste, a fost parintele Iacov Tsalikis, sfantul “Ma iertati”. Cartea publicata recent despre viata acestui sfânt povesteste si următorul eveniment, care consideram ca are legătură si cu subiectul în discuția Sinodului si are o valoare pastorală deosebita. Il prezint in continuare:

“Când a fost gazduit o noapte la manastire un papistas, Geronda s-a purtat cu el cu multa dragoste. Oaspetele era bine intentionat si avea multe întrebări. Parintele i-a explicat toate cu blândețe.

Sfinții Greciei contemporane Paisie Aghioritul, Iosif Isihastul, Iacov Tsalikis, Porfirie

Sfinții Greciei contemporane Paisie Aghioritul, Iosif Isihastul, Iacov Tsalikis, Porfirie

Atunci manastirea nu avea trapeza mare pe care o are acum și mancau toti împreună (călugări, clerici, laici) la o trapeza mica (sala de mese), la parter, langa fantana. Venisera toti. S-au așezat la masa și l-au așteptat pe Geronda. Când a intrat Geronda, toată lumea s-a ridicat în picioare din respect si pentru a spune rugăciunile obișnuite.

Parintele a sezut, si le-a spus si celorlalti sa se aseze, a făcut cruce și a început sa manance. Papistatsul era credincios. Ia cuvantul si ii spune Parintelui: “Geronda, nu facem rugaciunea? ” si Geronda ii raspunde calm: ”Mai bine sa o facem în tăcere” si a continuat sa manance. Sa inteleaga duhul Sfantului Parinte toti cei care insista sa faca rugaciune in comun cu eterodocșii”.

Un alt parinte purtator de Dumnezeu contemporan, pe care m-am invrednicit a-l cunoaște in tinerețea mea, este preotul de la spitalul de leprosi (Spitalul de Boli Infectioase) din Atena, parintele Eumenios Saridakis, originar din insula Creta – cea care găzduiește acest Sinod, fiu duhovnicesc al Sfantului Nikifor leprosul.

Va prezint in continuare o intamplare minunata care s-a petrecut cu parintele Eumenios și care are legătură cu tema în discuție, așa cum a fost înregistrata în lucrarea mea recent publicata. La aceasta intamplare am fost martor (al parintelui Eumenios). Dar, pentru că, dupa cuvântul Domnului, “pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori” (Matei 18, 16), în cartea mentionata mai sus am redat marturia fratelui nostru duhovnicesc, calugarul Ierotheu.

“Parintele nostru, Eumenios Saridakis, se ruga odata pentru diavol. L-a oprit Dumnezeu spunându-i că rugăciunea aceasta este ineficientă, în ceea ce privește scopul pe care il are. O dată, parintele a destăinuit ca l-a numit in rugaciunea sa pe cunoscutul umanist european Raul Follero, papistas in dogma, deoarece ajutase spitalul de leproși și pentru ca era un om foarte bun. Atunci îngerul Domnului i-a aruncat mirida de pe Sfantul Disc de trei ori.

A treia oară, i-a apărut spunându-i că acolo (in Potir) au loc doar membrii Bisericii. I-a explicat că, în metanierul lui, se poate ruga pentru toti, pentru eretici, eterodocsi criminali, ucigasi, curvari, pentru întreaga lume, vii și morti. În rugaciunea euharistica, insa, numai pentru ortodocsi, deoarece acestia sunt membrii Uneia, Sfinte, Soborniceasca și Apostoleasca Biserică.

Adesea se referea la cuvantul inspirat de Dumnezeu al Sfantului Nicolae de Kabasila: “Biserica se gaseste in Tainele ei, in Trupul si Persoana lui Hristos și in madularele sale… Biserica este in Tainele ei, nu in simboluri, ci in inimile membrilor sai (…)”

Iata, asadar, experiența personală a Sfantului contemporan Eumeniou Saridakis – despre a carui sfintenie vorbeste cu caldura Imetera Panagiotis in prologul sau la Sarbatorile Mitropoliei Gortinei si Arkadiei ( in anul 2014) – care reprezinta pentru noi, cei mult scoliti, cu o simplitate rasunatoare si o precizie uimitoare, o validare a teologiei lui Cabasila.

Cum ca “Biserica se regaseste in Taine”, in participarea la Sfânta Euharistie. Și remarcabil este faptul ca insusi îngerul Domnului i-a revelat aceasta mare taina, aratandu-ne si noua ce este Biserica, care sunt membrii ei si care sunt responsabilitatile noastre fata de cei ce nu fac parte din Biserica.

În cele din urmă, prezentam memorabila scrisoare a marelui Sfant contemporan, Gheron Sofronie Saharov, ctitorul Mănăstirii Patriarhale din Essex Anglia cu hramul Sfantului Ioan Botezatorul.

sofronier“Dar aici vreau să spun câteva cuvinte despre faptul că o parte semnificativă a lumii creștine astăzi înclină să accepte una dintre cele mai periculoase erezii (Parintele se refera aici la Sincretismul universal al ecumenismului). Acest lucru pornește de la constatarea ca în zilele noastre nu există o biserică care a păstra pe deplin adevărul lui Hristos, că nici o biserică nu deține intr-o masura deplina cunoașterea despre taina sfanta a vieții creștine la nivel moral și ascetic, că multe dintre bisericile care se numesc creștine, au har in aceasi masura și, de aceea, ar trebui să se ajunga la unirea bisericilor pe baza unui numitor comun.

Una dintre cele mai frecvente întrebări pe care le intalnim, este întrebarea cine este mântuit și cine nu este. De obicei, oamenii acestia cred în mod automat că se mantuiesc nu numai ortodocșii (în conformitate cu învățătura Bisericii Ortodoxe) sau numai catolicii (conform cu învățătura catolică), dar toate persoanele virtuoase care cred în Hristos. Acest punct de vedere provine de la protestanți și de la bisericile celorlalte denominatiuni. Există multi ortodocși care susțin acest punct de vedere.

Cativa chiar cred că nici una dintre bisericile existente nu poate primi plinătatea cunoașterii și a harului, pentru că fiecare dintre ele, într-un grad mai mare sau mai mic, a deviat de la adevăr. Ei cred că doar acum, la sfârșitul veacurilor, au primit deplinatatea duhului învățăturilor lui Hristos și, până în prezent, toată lumea creștină, in decursul atator veacuri, a fost în eroare. Ei spun că acum a venit timpul, să li se alăture toate bisericile divizate într-o universală și apostolească Biserică. Acest lucru, potrivit lor, va reprezenta adevărul deplin, în cazul în care prin unire vor fi acceptate doar acele lucruri care reprezinta caracteristici comune pentru toate bisericile.

Alții, si mai rau, mediteaza în inimile lor pentru un fel de misticism mai inalt, care depaseste limitele conceptelor eclesiale ale religiei creștine, așa că … nici nu vreau să mă refer la aceste lucruri mai mult de atat.

Aș vrea doar să spun in incheierea acestei probleme, ca o paranteza, ca mi-as dori foarte mult (și de aceea mă rog lui Dumnezeu) ca voi sa nu va lasati înșelați de acestea, sa credeti cu tărie cu inima și cu mintea că există pe pământ acea Una, Singura și Adevărată Biserica pe care a facut-o Domnul. Aceasta Biserica pastreaza învățătura nealterata a lui Hristos (si nu in izolare de catre membrii sai), deține plinătatea cunoașterii și a harului și este fara de greseala.

Ceea ce pentru unii nu pare sa fie o învățătura completă, nu este nimic altceva decât intelesurile teologice multiple pe care le ofera bogăția ei nespusa și inepuizabilă. Acest lucru nu contravine deloc cu ceea ce am spus mai sus referitor la plinătatea cunoașterii.

Învățătura Bisericii, care a luat forma finală in urma Sinoadelor Ecumenice, nu a suferit nici o schimbare. Orice cercetare teologica trebuie să fie în mod necesar în concordanță cu ceea ce a fost deja revelaț divin și exprimat în învățăturile Sinoadelor Ecumenice ale Bisericii. Același lucru este valabil pentru Har. Plinătatea Harului o poate avea doar Una și singura Biserică. Dar, toate celelalte biserici au har datorită credinței în Hristos, nu au insa deplinatatea Harului.

Putem sa credem că în zilele noastre încă există oameni care prin harul Duhului Sfânt sunt egali cu marii sfinți ai Bisericii din cele mai vechi timpuri (o spun in legatura cu ceea ce s-a întâmplat să aud despre unii oameni din Rusia), pentru ca Hristos ”ieri și azi şi în veci, acelasi este.” Toate acest lucruri sunt adevarate. Oricine se indeparteaza de această credință nu va putea sta.”

+++

Preasfintia Ta, Preasfintiti Intaistatatori, sfintit Arhierei, frati în Hristos,

Dacă vrem sa fim cu adevarat urmatori ai Sfintilor Parinti, va trebui sa luam serios grija la experienta teologica si duhovniceasca a acestora. Si, un Sinod ca cel prezent, care vrea să fie Sfânt si Mare, trebuie să ia în considerare cele sfinte si mari ale Credintei noastre.

Deciziile unui Sinod Panortodox, chiar și in cazul unor absente notabile din lumea ortodoxa, cu smerenie ne gandim ca vor trebui sa fie acceptate de tot clerul și poporul deoarece asupra deciziilor sale va trebui sa existe acord intre cer si pamant, intre ingeri, sfinti si oameni.

Termenii folosiți în astfel de decizii luate in cadrul unui Sinod istoric și atat de important vor trebui sa fie validate prin prisma înțelepciunii dumnezeiesti si a dogmelor teologice. Sinoadele locale se pronunta asupra dogmelor in Duhul Sfant, conform invataturii apsotolice « Căci s-a părut Duhului Sfânt şi nouă »(Fapte. 15, 28). Nu este cu putinta ca deciziile unui Sinod Panortodox sa reprezinte termeni tehnici sau sa fie rezultatul unor negocieri «diplomatice ». Numai așa este posibil să se mentina unitatea bisericii și deciziile sinodale sa reprezinte un punct de referință din punct de vedere teologic pentru generatiile viitoare.

Pentru a nu va obosi cu argumentele mele, am ales sa va pun in fata experienta duhovniceasca asupra temei in discutie a sfintilor contemporani ai Bisericii Una, Sfanta, Soborniceasca si Aprostoleasca Biserica.

Cu dragoste frățească în Hristos
Mitropolitul de Morphou Neofit
Kolimbari Creta, 24.06.2016

traducere pentru Cuvantul Ortodox de e.p.

morfou-neofytos

Alte reactii fata de documentul sinodal panortodox
“Relatiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii crestine”:

*

CUVINTE ALE SFINTILOR CONTEMPORANI SOFRONIE, PAISIE AGHIORITUL SI PORFIRIE
DESPRE BISERICA SI DREAPTA CREDINTA

*

*

*


Categorii

"Marele Sinod Panortodox" (de la Creta - inainte si dupa), Ecumenism, Ierarhi din Cipru, IPS Neofit de Morfou, Traduceri

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare