VINEREA MARE. Singura “stire” care conteaza: HRISTOS A MURIT PENTRU NOI

13-04-2012 1 minut Sublinieri

Sfanta si Marea Vineri este Ziua tanguirii si a doliului duhovnicesc

“Sfinte, mantuitoare si infricosatoare, numeste Biserica Patimile Domnului. […]

In Sfanta si Marea Vineri, Liturghia nu se savarseste, pentru ca Insusi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum. Este vreme de post total, pentru ca Mirele s-a luat de la noi”.

Parintele Petroniu Tanase

***

Explicarea deniei din Sfanta si Marea Vineri a Patimilor Mantuitorului incheie ciclul de talcuiri la slujbele din Saptamana Mare. Astazi, il avem iar alaturi de noi pe parintele Petroniu Tanase, staretul Manastirii Prodromu de la Muntele Athos. “Sfinte, mantuitoare si infricosatoare, numeste Biserica Patimile Domnului. Cina cea de Taina din foisor este totodata si Cina despartirii: . De acum, Domnul nu va gusta decat otet si fiere si cu gustul lor va muri; si nu se va mai odihni decat in sabatul cel mare al mormantului. In fata Sfantului Altar din Biserica Mare, care se afla acum in Gradina Maslinilor, se intinde o lespede mare, colturoasa, piatra pe care s-a rugat Domnul in aceasta noapte, cu lacrimi si sudori de sange, si pe care omenirea nu va inceta pana la sfarsitul veacului s-o spele cu lacrimile caintei si ale recunostintei. Iar afara, langa biserica, mai sunt inca opt maslini uriasi, odrasliti din tulpinile celor ce au fost martorii agoniei Domnului. In primele veacuri, crestinii din Ierusalim se adunau in foisorul Cinei, de unde mergeau, pe rand, la toate locurile Sfintelor Patimi. In fiecare loc se citeau cuvintele Evangheliei respective si se retraia infricosata drama. Cand se citea Evanghelia de la Ghetsimani si Golgota, strigatele si suspinul lor erau asa de mari, ca se auzeau pana la zidurile orasului. si astazi, la Ierusalim se urmeaza aceasta sfanta traditie. In Sfanta si Marea Vineri, Liturghia nu se savarseste, pentru ca Insusi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum. Este vreme de post total, pentru ca Mirele s-a luat de la noi. Ceasurile Imparatesti ne pun din nou inainte necuprinsa coborare si smerenie a Domnului, spaima si cutremurul intregii fapturi, Crucea cea datatoare de viata, credinta talharului, din care se impun invataturi de mare insemnatate pentru mantuirea noastra. Nefericitul ucenic si vanzator va uimi de-a pururi lumea. Biserica va osandi fara crutare pe Iuda cel fara de lege, care nu a vrut sa inteleaga nimic din toate minunile Domnului si din toata dumnezeiasca invatatura pe care o auzise de la Invatatorul, pe care vanzandu-L pe bani, si-a agonisit spanzurare si moarte vesnica. Dimpotriva, ridicarea talharului celui rastignit de-a dreapta Domnului ne umple sufletele de nadejde. Vinerea Mare este ziua poticnirilor. Poporul cel ales isi pierde dreptul de intai-nascut prin nelucrare si necredinta fata de Dumnezeu. Petru, ucenicul, se leapada de Invatatorul dintr-o nesocotita incredere in sine si numai cu amare lacrimi isi va putea spala greseala. Pacatoasa cea desfranata devine mironosita si toata lumea va vorbi de umilinta si cainta ei, iar talharul cel ucigas intra primul in Rai, prin smerenie si credinta. Toate aceste rasturnari ne umplu de cutremuri si de nadejde. Pacatul este o rana adanca nevindecabila; numai Dumnezeu putea s-o vindece si numai “prin rana Lui noi toti ne-am vindecat”.

Categorii

Pagini Ortodoxe, Saptamana Patimilor

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

2 Commentarii la “VINEREA MARE. Singura “stire” care conteaza: HRISTOS A MURIT PENTRU NOI

  1. “Mergi la cer si Te aseaza
    Langa Tatal Creator
    Tu ce lasi in lume pace
    Iisuse salvator.”

  2. “Hristos a înviat, ce vorbă sfântă!
    Îti simti de lacrimi calde ochii uzi
    Si-n suflet parcă serafimi-ti cântă
    De câte ori crestine tu auzi.
    Hristos a înviat în firul ierbii,
    A înviat Hristos în adevăr,
    În poienita-n care zburdă cerbii,
    În florile de piersic si de măr.
    În stupii de albine fără gres,
    În vântul care suflă mângâios,
    În ramura-nflorită de cires.
    Dar, vai, în suflet ti-a-nviat Hristos?
    Ai cântărit cu mintea ta, crestine
    Cât bine ai făcut sub cer umblând?
    Te simti măcar acum pornit spre bine?
    Măcar acum te simti mai bun, mai blând?
    Simti tu topită-n suflet vechea-ti ură?
    Mai vrei pieirea celui plin de har?
    Ti-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ti gură?
    Iubirea pentru semeni o simti jar?
    O, dacă aceste legi de-a pururi sfinte
    În aur măcar azi te-au îmbrăcat,
    Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
    Ai drept să cânti: Hristos a înviat!”

    (Părintele Teofil Părăian, Întâmpinări, partea a II-a)

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare