Să nu uităm de ce sărbătorim noi Învierea – nu iepurașul, nu cadourile, nu cumpărăturile, nu traficul de la intrarea din oraș – acestea sunt zero în fața Marii Sărbători a Învierii Domnului!
Haideți să învieze Domnul și în noi și să devenim și noi ca El!
Astăzi, nu mai jertfim lui Baal junghiindu-ne propriii copii, ci îi pierdem sufletește și îi sacrificăm noilor idoli ai societății postmoderne de consum! Îi lăsăm să ardă în focul patimilor aprinse de senzualitatea deșănțată a acestui veac! Îi lăsăm pradă ideologiilor de tot felul, care îi duc în robia cea mai cumplită a minții, care nu mai poate distinge ce e normal față de ce e anormal, naturalul de împotriva firii, bărbatul de femeie, viața de moarte!
Cum de ajungem aici? Pentru că pe noi înșine nu ne aducem înaintea lui Hristos. Și dacă pe noi nu ne dăruim Lui, atunci cu atât mai puțin putem aduce pe alții, fie ei și din propria noastră familie. Sacrificăm proprii copii, propria soție sau propriul soț lui Baal-Peor, pentru că noi înșine căutăm altceva în viața noastră. Vrem bunăstare, confort material, apreciere și recunoaștere în această lume, mai mult decât vrem împlinire duhovnicească și răspuns bine primit al rugăciunilor de pocăință. Ne conformăm mai mult cerințelor pe care această lume le pretinde de la noi, decât cerințelor pe care Hristos le așteaptă de la noi. Să facem acest exercițiu: să ne cercetăm și să vedem, cât efort, cât timp, cât cuvânt, câtă rațiune, câtă energie, câtă faptă cheltuim pentru a ne face plăcuți, acceptați, răsplătiți în această lume și pentru scopurile lumești, și cât efort, câtă cercetare de sine, câtă dedicare întru rugăciune și pocăință facem pentru a fi bineplăcuți lui Dumnezeu, pentru a ne simți realmente mădulare vii ale Bisericii?
Poate că nu conştientizăm îndeajuns această slujire liturgică în frumuseţea ei, decât atunci când ochii ne sunt plini de lacrimi pentru suferinţa noastră şi a celor din jur. Mulţi descoperă Sfânta Taină a Maslului doar la vremea suferinţei, mai ales a suferinţei trupeşti. Realitatea vieţii ne determină să ne îngrijim nu doar de trup, ci şi de suflet. Tocmai de aceea, în această vreme când Sfintele şi Mântuitoarele Pătimiri ale lui Hristos ne copleşesc din cauza slăbiciunii şi duplicităţii oamenilor, dar şi prin iubirea până la jertfă a lui Dumnezeu, suntem chemaţi să vedem ce am făcut cu sufletul în această anticameră a Împărăţiei.
Pe Domnul Hristos Îl vedem în icoana Răstignirii purtând cunună de ramuri cu spini. Cununa Postului Mare – Săptămâna Sfintelor Pătimiri – are în ramurile sale, care sunt zilele acestei săptămâni, aproape deopotrivă, spini şi flori.
Marţi seara, 11 aprilie 2017, au avut loc in sala Auditorium Maximum din Cluj-Napoca, o serie de cântări în cadrul unul program muzical intitulat ,,Patimile Domnului”. În cadrul acestuia au fost interpretate piese sobre interpretate de: Ceata “Sf. Ioan Valahul”, …
Şi seculariştii vor „spitale şi nu catedrale”. De ce? Pentru că doresc binele societăţii? Puţin probabil. Să ne gândim că deşi sunt organizaţi în nenumărate asociaţii, fundaţii şi partide, ateiştii şi seculariştii nu au făcut pentru cei sărmani, bolnavi şi în nevoi nici o sutime din câte a făcut Biserica. De fapt problema lor este foarte asemănătoare cu problema lui Iuda (şi a celui care îl manipula pe Iuda şi, foarte probabil îi manipulează şi pe ei): nu suportă să vadă că lumea îi dă prioritate lui Dumnezeu, că se face loc pentru Dumnezeu în societate, că oamenii cultivă o relaţie cu Mântuitorul lor.
„Daca ai fi cunoscut si tu, in ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tai, caci vor veni zile peste tine, cand dusmanii tai vor sapa sant in jurul tau si te vor impresura si te vor stramtora din toate partile, si te vor face una cu pamantul, si pe fiii tai care sunt in tine, si nu vor lasa in tine piatra pe piatra pentru ca nu ai cunoscut vremea cercetarii tale (Lc. 19, 42-44).
Trebuie sa stim de unde venim. Prima sursa, izvorul vietii noastre este de la Dumnezeu. Cine nu reuseste sa-si inteleaga acest izvor, aceasta obarsie nu se va cunoaste niciodata pe sine. Al doilea element identitar profund e neamul in care ne nastem, si de abia al treilea familia, spune Parintele Dosoftei.
De ceva timp observăm cu tristeţe lupta împotriva Bisericii şi a slujitorilor ei, asemeni temutelor persecuţii de altădată. Cei aflaţi în întunericul şi umbra răutăţii păcatului urăsc viaţa şi mesajul ei. Biserica Mântuitorului nostru vesteşte şi apără viaţa, şi nu va înceta niciodată să o facă, aceasta fiind misiunea ei. Prezenţa Bisericii deranjează, ce se urmăreşte oare, încotro ne îndreptăm dacă refuzăm viaţa, nu avem altă alternativă decât moartea. Opţiunea libertăţii nu înseamnă anihilarea şi distrugerea vieţii. Biruinţa Domnului pe care astăzi o trăim anticipând începutul vieţii celei veşnice este puterea noastră: „Cu noi este Dumnezeu, Mântuitorul nostru, înţelegeţi şi vă plecaţi, căci iarăşi veţi putea, dar veţi fi biruiţi“ (Isaia 8, 9). Cu mărturisirea Învierii Domnului vom birui, iar cei ce locuiesc „în latura şi umbra morţii“ (Isaia 9, 1), dacă astăzi nu se întorc asemeni tâlharului Dismas vor fi entităţi pierdute pentru totdeauna.
“Iepurașul este la fel ca Valentine’s Day și Halloween, o invenție venită din Occident care nu doar sfidează, dar jignește și intelectul omului, dar și inima lui și sentimentele lui religioase. Iepurașul este o invenție cu un caracter pronunțat comercial clar, care să știți că are corespondent în păgânism. Animalele, în general, erau un semn al renașterii naturii într-o viziune tabuistă, în care totul era sacralizat, dar la un nivel de-o energie panteistă și atunci, primăvara erau multe sărbători de renaștere a naturii și în cadrul acestor sărbători păgâne și iepurele avea un rol. El a fost reluat, reambalat într-un ambalaj strict comercial și, din păcate, cel mai grav, este oferit ca alternativă la sărbătoarea pascală. Noi la Sfintele Paști sărbătorim învierea lui Hristos”,
Mântuitorul tace în această Săptămână în faţa puterilor vremelnice, ştie că ideologia sufocă dragostea, nu vor înţelege nimic din jertfă. Cum să înţeleagă domnii lumii acesteia că se frânge şi pentru ei, care aparent au lumea la picioare? Săracul Lazăr şi văduva cu cei doi dinari au întâietate în Împărăţie, ceilalţi cumpără ranguri şi proprietăţi. Este lovit, umilit, prietenii îl părăsesc, prin inima Preacuratei trece sabia profeţită de dreptul Simeon. Noi ne gândim ce vom bea, ce vom mânca la masa de Paşti.
Nu ne-am eliberat de patimi si, in ciuda marturisirii adevarului de credinta, acesta nu are intotdeauna corespondenta in viata noastra de zi cu zi. Si un om cuprins de patimi, mai ales cele legate de orgolii, de ambitii, de constiinta superioritatii proprii si dorinta de a domina inlatura valul de bucurie care ar trebui sa ne defineasca mai ales in zilele Sfintelor Pasti
Liniștea Liturghiei a fost tulburată de apariția în ușa bisericii a unui bărbat jihadist „îmbrăcat” cu câteva kilograme de dinamită! Intenția era clară – să înainteze spre mijlocul bisericii și acolo să se detoneze! Nu ne putem da seama ce au simțit cu toții, cler și popor, văzând sfârșitul în ușa bisericii! În vâltoarea și în panica momentului, Obaid Sardar Khokhar l-a „îmbrățișat” pe soldat, reușind să îl trântească dincolo de ușa bisericii – acolo unde bomba a fost detonată…
De ce e important sa stam la Liturghia Invierii si CE INSEAMNA “SA LUAM LUMINA”? SAMBATA MARII TRECERI/ Ziua cand mastile vor cadea…/ REVOLUTIA VESNICIEI UPDATE EvZ: PREDICĂ în noaptea de Paște – lecții de ISTORIE și de bun simț. Ce …
Nu mai petrecem afară de curţile împărăteşti, că am aflat Uşa.
Nu ne mai temem de săgeţile cele aprinse ale diavolului, că am aflat Izvorul.
Nu mai sântem în văduvie, că am aflat Mirele.
Nu ne temem de lup, că avem pe Păstorul cel bun, “că Eu, sunt Păstorul cel bun”.
Nu ne cutremurăm de tiranul, că stăruim aproape de Împărat.
Cum “astept Invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie”? Doxologia: Săptămâna Sfintelor Pătimiri în imnele poetice ale Bisericii – Sfânta şi Marea Joi „Din ospăţul Stăpânului şi din masa cea nemuritoare, veniţi credincioşii la loc înalt cu gânduri …
† IOAN, Din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Covasnei şi Harghitei Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi, părintească binecuvântare. „Noi știm că am trecut din moarte …
DOMNUL CARE NE DUCE POVARA si “DOMNUL-EU” De ce NU se fac PARASTASE in Joia Mare? Eliberatorul: FLORII 2014: intrarea lui IISUS în Cultura morţii “…ei mureau de golul din inimile lor (…) cădeau vlăguiţi şi rămâneau aşa, închişi ca într-o închisoare …
“Să fie conștientizat poporul prin cuvânt de învățătură că momentul în care se împarte lumina ce binevestește biruința asupra iadului și a morții nu este semnalul că se poate pleca de la biserică spre alte locuri (corectând, pe cât posibil, …
Doxologia: pr. Ioan Valentin Istrati: Mielul şi tăcerea universului – Meditaţie în Sfânta şi Marea Joi Denia din Sfânta şi Marea Joi, săvârşită Miercuri seara, vorbeşte despre instituirea Sfintei Taine a Euharistiei, despre spălarea picioarelor şi de actul trădării lui Iuda. …
Să recunoaștem faptul că atitudinea dezinteresată a enoriașilor față de slujbele de după-amiază (Vecernii, Privegheri sau chiar deniile din Postul Mare) afectează conștiința creștină, reflectând în același timp pierderea smereniei și a înțelegerii lui Dumnezeu, o pierdere reală a dragostei …
Blog dedicat Sfantului Munte Athos: Sfintele Paști la Mănăstirea “Sfântul Antonie” (Florence, Arizona) cu Gheronda Efrem Filotheitul (2007) Cuviosul Efrem (Filotheitul) din Arizona (n. 1927) este unul dintre cei mai renumiți părinți ortodocși contemporani, singurul ucenic de chilie al lui Gheron …
Doxologia: [pr. Valentin Istrati]: Timpul ca teologie a lacrimilor – Sfânta şi Marea Sâmbătă Identitatea cerească dintre Cruce şi Înviere şi necesitatea unirii lor în viaţa Bisericii este afirmată de toate textele liturgice ale Triduum-ului: „Crucea Ta, Doamne, viaţă şi …
Sfanta si Marea Vineri este Ziua tanguirii si a doliului duhovnicesc
Doxologia [pr. Sever Negrescu]: Începutul Învierii Învierea lui Hristos începe din Duminica Floriilor, odată cu vizita pe care Acesta o face lui Lazăr, în Betania. Hristos stă la masă cu cel pe care-l înviase, aşteptându-şi patimile şi pogorârea la iad. …
Doxologia [Arhim. Mihail Daniliuc]: Şi ramurile de salcie pot răni pe Hristos “Vin Floriile! Sărbătoare şi bucurie ca anticipări ale negrăitei lumini pascale. Vom purta în mâini plăpânde ramuri de salcie abia mijite la viaţă şi vom continua postirea îndreptându-ne …
Diacon Catalin Vatamanu/ Lumina: Via dolorosa: Hristos în faţa judecăţii oamenilor (…) Lovirile peste faţă şi flagelarea Dintru început, analizând textul sfânt, se poate observa că Sfântul Luca are tendinţa de a atenua puţin gravitatea acestei situaţii. În schimb, ceilalţi …
Basilica: Anul acesta Sfântul Mare Mucenic Gheorghe va fi prăznuit a doua zi de Sfintele Paşti Biroul de Presă ale Patriarhiei Române, ne informează: Anul acesta, 2011, sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă (23 aprilie), coincide cu Sâmbătă …
Sfanta si Marea Vineri este Ziua tanguirii Explicarea deniei din Sfanta si Marea Vineri a Patimilor Mantuitorului incheie ciclul de talcuiri la slujbele din Saptamana Mare. Parintele Petroniu Tanase: “Sfinte, mantuitoare si infricosatoare, numeste Biserica Patimile Domnului. Cina cea de …
Cidade de Deus: Concertul corului Byzantion – „Lumina Crucii“, la Catedrala mitropolitană din Iaşi (foto/audio/video) P. Savatie Bastovoi: Omilie despre Paște a Sfîntului Afraat Persul (sec. V). Capitolele 1-8. Theologhia: Prin Suferinţă la Înviere – Pastorala de Paşti (2011) a PS Părinte Gurie, …
Slujba Deniei de Duminica seara (Iasi, Catedrala Mitropolitana, 2014) – pentru Sfanta si Marea Luni (Lunea Patimilor) [Audio clip: view full post to listen] Slujba Deniei de Duminică (Man. Putna) – pentru Sfanta si Marea Luni (Lunea Patimilor) [Audio clip: …
***
