SANDU TUDOR (Parintele Daniil de la Rarau): ”NU NE TREBUIE NICIO REFORMA. ORTODOXIA NU SE POATE SCHIMBA!”. Plus: Precizari si rectificari biografice

17-11-2012 Sublinieri

Spre o renaștere a ortodoxiei

Fără să vrei, dacă privești în jur și de aci mai departe peste țări și mări cu perspectiva pe care amplificatoarele vieții ți-o deschid, ai impresia că omenirea întreagă se află într-un năucitor exod, o uriașă rătăcire în pustiu, sub greutatea cine știe cărui soroc sau sacrilegiu din vremi uitate. După războiu mai ales, drumul vieții se rostogolește așa de ciudat parcă peste un tărâm cu priveliști blestemate.

În viața lăuntrică a Bisericii noastre ortodoxe, ca în orice fel de viață, aceeaș svârcolire în gol, vrăjită. Nu voesc să încep prin aceasta cu nimeni niciun fel de dispută, de gâlceavă zbârnâitoare. (…) Voesc numai să dau trâmbița unor glasuri cari dăinuiesc în ciuda stăpânilor acestui veac.

În țara celor ce au cântat în vremurile deșteptării ”preoți cu crucea-n frunte” mai sunt mulți din cei ce nu strigă, cei ce nu se grăbesc și nu cer nimic, sunt mulți cei ce muncesc, suferă și tac trăind în Biserica vie și veșnică a lui Hristos. Pe drumul suferinței noastre, în noaptea cea mare ce ne învăluie, în marea tăcere ce ne cuprinde, bunicii noștri ne-au lăsat cu mâini tremurânde crucea și chivotul de tradiții și unelte sfinte, chivotul ortodoxiei noastre în care purtăm pe Domnul Euharistic, Trupul și Sângele mântuirii noastre.

Norodul celor rămași fără de glas, neștiuți, strânși în jurul stălucirii Lui, se călăuzesc pe drumul cel de mii de ani cu credința nestrămutată că vor ajunge odată sub porțile unde stă de pază arhanghelul cu paloș de foc. Ei cred până la moarte că numai la lumina Lui vor putea pătrunde în Cetatea lui Dumnezeu. Nu vă mirați: mai sunt, cum spune Scriptura, ”șapte mii de bărbați neștiuți cari nu au plecat genunchii în fața lui Baal” cu tot vârtejul acesta de jazz-band și fard.

În adevăr, printre fețele clerului dela noi, puține, foarte puține poartă fățiș și semnul celor șapte mii de aleși ai Domnului. Sunt însă. Eu cunosc unul. Unul vajnic care m-a făcut și pe mine să înțeleg comoara ortodoxiei, de ce omul pentru a întemeia în sine viața fără început și fără sfârșit, viața cea supranaturală, are nevoie de o Biserică, de Biserica Lui. Limbaj astăzi neînțeles pentru mulți dintre slujitorii altarului.

Astăzi, în sânul clerului nostru există o luptă surdă, nu încă fățișă, aceiași veșnică luptă de pretutindeni dintre cei doi stăpâni: Mamona și Hristos. În toți un tainic simțământ ne face să spunem că lucrurile merg rău. Toată lumea, chiar și cei mai binevoitori, văd că ramurile smochinului Bisericii noastre ortodoxe au început să se usuce. Toți caută să grădinărească. Fiindcă cei mai mulți dintre binefăcători văd însă numai că lucrul merge rău fără să pătrunză și pricina cea adevărată și adâncă, se străduiesc în van să dreagă pe dinafară. Nu ne trebuiesc crematorii, nici ajutor de la iezuiți când de fapt viața vine prin seva vie.

Nu ne trebuie grădinăria parcurilor englezești. Nu ne trebuiesc îndreptări ”pe ici pe colo prin părțile esențiale”. Nu ne trebuie nicio reformă. Biserica trebuie să lucreze și să grăiască din înaltul amvonului Cuvântul cel viu, Cuvântul dătător de viață despre care Mântuitorul a spus: ”Cerul și pământul vor trece dar cuvântul Meu nu va trece”. Biserica ortodoxă, mai mult ca oricare alta, ține acest Adevăr al său: Cuvântul dătător de viață, Hristosul Cel Viu. Numai prin atingerea sufletului omenesc viu cu alt suflet omenesc viu se poate aprinde viața. Slova omoară. Cărturarii devin farisei maniaci asemeni sărmanei cămile, cu munți de himere în cocoașă. Nu ne trebuie nicio reparație savantă pe dinafară.

Timpul nu poate ruina adevărul lui Hristos. Ortodoxia nu se poate schimba. Se poate să devenim ortodocși cu adevărat. Ne trebuie o preoție purtătoare a Cuvântului viu. O preoție care să trăiască și să creadă în puterea veșnică renăscătoare a Sfintei Liturghii și a predicii, prin care să se dea viață nouă, viață veșnică mulțimii de agonici ai veacului acesta. Nu ne trebuiesc seminare și facultăți teologice în care se predă un amestec ciudat de câteva crâmpeie de program laic cu câteva alte rămășițe furate și îmbinate ba de la catolici, ba dela protestanți, și care se numește înțelegerea modernă a ortodoxiei. Nu ne mai trebuiesc somități a la Badea Cârțan, ci oameni cu suflet mare cum au fost Dosoftei, Varlaam, Coresi, Veniamin Costachi. Ne trebuiesc amvoane din înaltul cărora să se reverse cuvântul izvor de viață. (…)

Tagma celor ce se învrednicesc a fi urmașii întăriți ai apostolilor, nu trebuie să uite că ortodoxia strămoșilor noștri s-a născut în staul, pe cruce, în catacombe și pe ruguri. În chivotul tradiției noastre găsim cartea fantastică scrisă cu sângele martirilor, viețile sfinților mucenici. Biserica să învieze iar tradiția noastră ortodoxă și va fi iar pâinea noastră cea spre ființă și nu vom mai gândi cu teamă la plinătatea cărărilor neamului nostru.

Cine are urechi de auzit să audă!

Ideea Creștină, publicată de Federația Asociațiilor Creștine din România, iunie 1926, pp. 1-3

Vecernica

Din gol de bronz un dangăt se tânguie arar.
Amurg, singurătate și unde mari de pace.
Pe pălimar agale se leagănă-n ceardace
roși inimi spânzurate, grei trandafiri de sânge,
cădelnițând vecernic parfum de basm bizar.
Pe un chilim în prispă stau jos și-ascult cum plânge
bătrânul glas de clopot vuind în zvon domol.
A serii umbră scrie cu slove mari pe zid.
Sub streașini scapă luna rotundă ca un blid.
În bătătură crește Hristos cu trup de tuci
și cu mătănii ritmic lovesc cu fruntea-n țol
și-n lung și-n lat țes trupul cu fir de nouă cruci.
O, Tată! Din roși inimi cu suflet de parfum
din trandafiri în șoapte zefir pornește-n drum
și adu-mi oaspe străinul ce rătăcește-n noapte,
drumețul care cată fereastra cu lumină
flămândul sol al lumii, să-mi frâng pâinea de cină
să-mpart cum se cuvine cu cel trimis de Tine

Ideea Creștină, Aprilie 1926

Nota noastra:

Pe seama Sfantului Daniil circula o serie de biografii legate de viata sa de mirean din perioada interbelica ce sunt uneori aproximative, alteori bazate pe legende ce pornesc, totusi, de la evenimente reale, sau alteori relatari cu totul false*. In mare, s-a incetatenit ideea ca Alexandru Teodorescu, cunoscut cu pseudonimul de Sandu Tudor, ar fi fost o personalitate flamboaianta a interbelicului romanesc, aventurier, bogat, dandy, cu avion personal, care, la un moment dat, s-ar fi convertit in urma unei calatorii la Muntele Athos. Alte relatari vorbesc de un accident cu avionul care ar fi dus la o (alta?) convertire a sa. Unele elemente din aceste descrieri sunt reale, insa succesiunea lor e un pic alta.

De pilda, calatoria la Muntele Athos este reala, insa are loc in 1928, or la acel moment Sandu Tudor era deja convertit sau, cel putin, parte activa, constienta si asumata a gruparii tinerei generatii crestin-ortodoxe interbelice, alaturi de Mircea Vulcanescu si Paul Sterian, impreuna cu care cultiva pe Nae Ionescu si Tit Simedrea. Toti faceau parte din ASCR (Asociatia Studentilor Crestini Romani), iar Sandu Tudor se pare ca se afla acolo cel putin inca de prin anii 1924. Este o perioada in care scrie poezie crestina si articole pe aceasta tematica, publica in Buletinul ASCR (un astfel de articol am publicat si noi, cele doua din aceasta postare fac parte din aceeasi perioada si grupare), iar in 1928 devine secretarul acestei asociatii. Este mentionat, alaturi de altii, de un raport al Sigurantei Generale, printre liderii ASCR care au contribuit la imprimarea hotaratoare a unei directii ortodoxe a acestei asociatii initial aflata sub patronajul organizatiei protestante YMCA. Creeaza, in acesti ani, acatistul Sfantului Dimitrie Basarabov si colectia de imne Comornic (1925). La congresele ASCR tine prelegeri despre traditia acatistelor si imnelor in Biserica Ortodoxa. Este unul din cei anchetati de Tiparnita Literara, in 1928, cu privire la ce inseamna noua spiritualitate, ocazie cu care da un raspuns memorabil, si e enumerat de Vulcanescu printre reprezentantii curentului duhovnicesc al vietii culturale interbelice. Prin urmare, era deja afirmat si conturat din acest punct de vedere, iar calatoria la Athos nu avea cum sa-l converteasca, ci eventual sa-i intareasca optiunile.

Este reala firea sa flamboaianta, desi nu intr-un stil artificial, ci, din cate ne putem da seama, Sandu Tudor era o personalitate de factura dostoievskiana, de un mare, profund talent, de o clocotitoare verva, capabil de mari inaltimi si iluminari spirituale dar si de ametitoare prabusiri si rataciri. Asadar, calatoria la Athos intervine intr-un moment in care angajamentul sau crestin se afla intr-un proces de deplina maturizare. Conform relatarilor legate de acest moment al vietii sale, atunci i-ar fi venit prima oara ideea de a se calugari. Totusi nu a facut-o, ramanand in lume, lucru care a si produs, ulterior, rataciri dureroase. Mai trebuie spus ca in aceasta perioada Sandu Tudor era foarte sarac. Si, cum firea sa era dificila, era greu acceptat de cei din jur. In ASCR principalul sau sustinator este Mircea Vulcanescu, de multe ori impotriva presiunilor celorlalti membri ai gruparii. Tot Vulcanescu se numara printre cei care ii finanteaza publicatia Floarea de foc (1932), tribuna de pe care Sandu Tudor condamna atat derivele utopiste de dreapta cat si pe cele de stanga. De altfel, din acest punct de vedere, amandoi sunt pe aceeasi linie duhovniceasca. Mai trebuie mentionata colaborarea sa la Cuvantul, tot alaturi de Vulcanescu si Paul Sterian, prilej cu care participa la campania impotriva schimbarii Pascaliei (1929).

E drept ca ceva mai tarziu, incepand cu 1933, Sandu Tudor devine director la publicatia Credinta. Incepe succesul lumesc si, totodata, ratacirea. Publicatia are venituri obscure si practicile sale sunt dubioase**. Cel care o controleaza in mod real este Zaharia Stancu, cunoscut publicist comunist si, mai tarziu, scriitor proletcultist. Acelasi Stancu il trage dupa el pe Sandu Tudor intr-unul din cele mai urate scandaluri de presa ale interbelicului, care a sfasiat tanara generatie si care a dus la un celebru conflict (inclusiv fizic) intre el si Mircea Vulcanescu. Explicatia celui din urma pentru ce se intampla cu Sandu Tudor era ca fusese luat de val si isi pierduse busola odata cu functia importanta pe care o detinea, de director al unei asemenea publicatii de mare tiraj si de schimbare a starii sale sociale, caci acum devenise, intr-adevar, bogat. De altfel Sandu Tudor recunoaste, intr-o scrisoare, ca a gresit fata de fostul sau prieten.

Peste ani, dupa ce indepartase de ispitele vietii ziaristice, il regasim pe Sandu Tudor alaturi de mai vechiul sau prieten la care, cel mai probabil, face referire in articolul de mai sus: PS Tit Simedrea, la o priveghere de sapte zile organizata in paraclisul Mitropoliei din Cernauti in 1943. Privegherea e organizata sub forma vechilor Congrese ASCR-iste si anticipeaza viitoarele intalniri ale Rugului Aprins. In fiecare zi, randuita aproape monastic cu rugaciuni, mese, intruniri, slujbe, se tin ”cercuri ale zilei” dedicate unei teme duhovnicesti. Aici ii regasim pe multi din cei care vor participa la adunarea Rugului Aprins: Alexandru Ellian, Alexandru Mironescu, Paul Sterian, pr. Benedict Ghius, ii regasim si pe  Constatin Noica, Anton Dumitriu si Petru Manoliu. Sandu Tudor este inscris in Cercul zilei celei a saptea, cu tema Rugaciunea inimii si sfanta isihie.

Dupa zbuciumurile si agitatiile lumii, Sandu Tudor isi regasea si adancea tot mai mult vocatia isihasta. Se pregatea sa devina parintele Daniil, conducatorul duhovnicesc al gruparii Rugului Aprins si impreuna-patimitor la Aiud cu cel alaturi de care se afla acum in cer, Martirul Mircea Vulcanescu.

Nota:

* Una dintre informatiile biografice complet false despre parintele Danii este cea referitoare la faptul ca ar fi avut copii.

** Ceea ce nu stirbeste calitatea acelor articole bune ale lui Sandu Tudor din aceasta publicatie. Cateva din ele se regasesc si pe site: Veacul ucigatorilor de Dumnezeu, Cuvant si O reforma totala.


Categorii

1. SPECIAL, Marturisirea Bisericii, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Mircea Vulcanescu, Parintele Daniil Teodorescu (Sandu Tudor)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

19 Commentarii la “SANDU TUDOR (Parintele Daniil de la Rarau): ”NU NE TREBUIE NICIO REFORMA. ORTODOXIA NU SE POATE SCHIMBA!”. Plus: Precizari si rectificari biografice

  1. Acel cazut din cerul slavei,
    Ce’a cucerit inima lumii,
    (Cu pământescul, cu trupescul,
    Cu argumentele minciunii).

    Acel ce’n Adevăr strecoară
    (Tot) scopul lui, în chip ascuns,
    Cât mai “deştept” , (spre a convinge),
    Că nu-i nici el, nici Iisus,

    Acel ce speculează trupul,
    Şi dă beţiile puterii,
    (Şi desfătările spurcate)…,
    Ne fură darul învierii.

    Ne speculează slăbiciunea
    Ne creste’n ego’n necredinţă
    În spurcăciuni desfătătoare,
    În (strict) terestru, (prin ştiinţă)

    Puterea noi i’o dăm prin ego,
    (Care ne leagă de pământ),
    Prin “dragostea” desfătăroare
    Ce stinge’n oameni tot ce-i sfânt.

    Acesta este’nşelătorul
    Ce spurcă tot ce-avem din cer,
    (Cu adevărul fără viaţă).
    Acesta este Lucifer.

    El dă beţiile puterii.
    El stăpâneste duhul lumii.
    El din smerit face demonic.
    El.!!!, Ca e tată al minciunii.

    El a convins-o pe strămoaşă,
    Că Dumnezeu, n-o (prea) iubeste.
    Că-i egoist (prin ce-i impune).
    Nu-i iubitor, (prin ce opreşte).

    Şi l-a crezut strămoaşa noastră,
    Şi pe părintele minciunii,
    Căzând din sfânta ascultare,
    În cursele “deşteptăciunii”.

    Şi de la ea, domină lumea,
    Stingând în oameni tot ce-i sfânt,
    Legând “deştept” cu adevărul,
    Ce ţine numai de pământ.

    Despoaie sufletul de daruri,
    Şi de zburăm (fizic) spre cer,
    Zburăm trupeşte spre’a ne’ntoarce
    Mai trufaşi, (ca şi Lucifer).

    Omul căzut este demonic.
    E ucigas. e mincinos
    Şi…, motivat “deştept” de patimii
    Îl răstigneşte pe Hristos.

    Pământul Tatălui (dat nouă)
    Prin mii de patimi l’am spurcat,
    Cu râu de sânge, munţi de leşuri,
    Cu moarte, chinuri, cu păcat.

    Caci de la Abel până astăzi
    Nu contenim, (prin Lucifer)
    Să varsăm sângele de frate,
    Ce strigă pururea spre cer.

    Ne’acoperim cu argumente
    “Deştepte” ca justificare,
    Dar, toate-s Luciferiene,
    (Că toate’s doar ne-ascultare).

    Nu-i stăpânire fără crime.
    Nu-i pământesc fără de rău.
    Nimic nu-i de folos vieţii,
    Când n’ascultăm de Dumnezeu.

    Am facut sfinţi, nu prin iubire,
    Ci doar prin chinuri şi tortură,
    Prin egoismul Luciferic,
    Prin răul fară de măsură.

    Am inundat cu sânge glia
    (Şi’am umplut cerul cu martiri)
    Urmând satanicei distrugeri,
    Nu darului sfintei iubiri.

  2. Aveti cumva subtitrare pentru acesata serie de filme?

    http://www.youtube.com/watch?v=M4YP-4oZ3mI&feature=relmfu
    http://www.youtube.com/results?search_query=Frank+Shaeffer&oq=Frank+Shaeffer&gs_l=youtube.3..0l2.126856.128155.0.128661.10.10.0.0.0.0.112.672.8j2.10.0…0.0…1ac.1.gZDBcPiVEEU

  3. Din cate am mai citit si eu:
    In biblioteca m-rii Antim se tineau conferinte cu caracter teologic,dezbateri in privinta rugaciunii practicata inca din epoca apostolica si pana la isihasmul romanesc din vremea Sf.Nicodim de la Tismana,Sf.Vasile de la Poiana Marului,Sf.Paisie Velicikovski.Incetul cu incetul s-a format discret un grup de monahi dintre care Parintii:Sofian,Benedict,Petroniu,Antonie Plamadeala,Adrian,Roman, fratele Andrei Scrima si un grup de mireni(pe atunci)Sandu Tudor,Vasile Voiculescu,Alexandru Mironescu cu fiul sau Serban,Paul Sterian si altii.Cu timpul acest grup va purta numele de “Rugul Aprins”dupa simbolul Rugului Aprins care ardea si nu se mistuia,vazut de Moise pe Muntele Horeb,simbol sub care este vazuta Maica Domnului.Desi foc ceresc este Iisus Hristos,Maica Domnului a ramas NEARSA,neatinsa,insa indumnezeita prin Pruncul Sfant.
    Rugul Aprins era deci,simbolul rugaciunii neancetate;cine se roaga neancetat
    se aseamana cu acel Rug care ardea si nu se mistuia.
    Ce vreu sa spun mai important este faptul ca in acel grup a poposit Parintele Ioan Kulaghin,refugiat din Rusia si condus doar de Pronia Lui Dumnezeu,care l-a trecut si peste granita “In tari straine si minunate,iar acum m-a adus si in de Dumnezeu pazita Romanie”.
    Cuviosul Ioan apartinea traditiei isihaste a Parintilor de la m-rea Optina.
    Despre el se spune ca :”era un om foarte luminos la minte.Era micut cu ochii albastri,bland.Cand il priveai nu-ti dadeai seama ce valoare avea acest om,valoare duhovniceasca(…)probabil asa arata si Sf.Apostol Pavel”.
    Toti cei din grup au recunoscut rolul providential al venirii Pr.Ioan.El stia raspunsurile de la intrebarile fiecaruia si “Tot el ne-a dat “Sbornicul” ca hrana”.Pr.Ioan a venit cu regula hirotonisirii,binecuvantare,prin punerea mainilor pe capul fratelui pentru a incepe Rugaciunea inimii.Pr.Ioan avea si capacitatea de a ii recunoaste pe cei care puteau primi aceasta binecuvantare,in vederea transmiterii darului,mai departe.”Si a dat-o doar parintelui Benedict si parintelui Daniil.In plus Pr.Sandu Tudor a primit aceasta binecuvantare si din Sf.Munte.
    Parintele Ioan a recunoscut in pr.Daniil (Sandu),nu doar un vredniv fiu duhovnicesc,ci si un URMAS AL SAU,asa cum afirma intr-o scrisoare :”Unul dintre cei mai devotati urmasi,ravnitori si traitori,pentru care ii multumesc lui Dumnezeu”.

  4. De ce să nu se poată schimba ortodoxia!? Uitaţi aici un preot paroh din Bucureşti care luptă de zor la reformarea Bisericii.

    http://www.lumeacredintei.com/sct_3/st_154/crucea_pe_jos_ntre_semilun_i_steaua_lui_david_ntr-o_biseric_ortodox.htm

    Nu ştiu de când este articolul, poate acum lucrurile s-au schimbat…
    Departe de mine de a defăima preoţii Bisericii, dar m-am gândit că e mai bine să vadă şi oamenii din parohie că nu e chiar bine ce face preotul lor. Şii, poate-l îndreaptă cineva până la urmă.

  5. @Eugenia:
    Am urmarit aseara 2 parti. Nu stiu prea bine engleza, asa ca mi-au ramas nelamurite propozitii intregi. Frank Schaeffer marturisea la un moment dat ca practic el rezuma ceea ce spusese in cartea lui “Dans de unul singur”.
    Am gasit-o pe net in limba romana pe ortho-logia: http://www.ortho-logia.com/Romanian/DansSingur/DA-Cuprins.htm#C3 (daca admin imi lasa link-ul, iar de nu, dati o cautare si veti afla). In filmulete se vede ca este inca tributar spectacolului protestant, ma refer la prezenta scenica, glumite, risete in sala si aplauze (retinute, ce-i drept), dar se vede in acelasi timp cautarea sincera a ADEVARULUI si dorinta de mintuire. Sa va fie de folos!

  6. Mare pomană faceţi neamului prin aceste reconstituiri din interbelicul nostru mai puţin tumultuos dar infinit mai consistent. Să vă răsplătească Domnul truda şi să vă sporească râvna! Doamne, ajută!

  7. cum zice utzu, bine este sa mai citim si asa ceva

  8. Pingback: Simpozionul RUGUL APRINS dedicat pr. Daniil Sandu Tudor si Sofian Boghiu: REZISTENTA ORTODOXA IMPOTRIVA REGIMULUI ATEU DIZOLVANT - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  9. Doamne Ajuta!
    am si eu o intrebare parintele din prima poza este parintele Danil sandu tudor ?

  10. @ Andrei:

    Da.

  11. Pingback: Cenusa sau tarana? Crematoriu sau mormant? RASPUNSURILE BISERICII IN FATA ASALTULUI INFOCAT AL CELOR CARE O VOR “REFORMATA” DUPA MODA LUMII - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  12. Pingback: Conflict intre Patriarhia Romana si Arhiepiscopia Romano-Catolica pe tema “slujbei” dedicate lui SERGIU NICOLAESCU - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  13. Pingback: Parintele Iona (Ion Patrulescu) de la Oasa despre TRADITIE si MODERNITATE, CALUGARIE si DISCERNAMANT, TACERE si SLAVA DESARTA: “Omul de azi nu mai adera la traditie pentru ca este stapanit de duhul autoafirmarii” -
  14. Pingback: Arhim. Mihail Stanciu despre SANDU TUDOR (CUVIOSUL DANIIL DE LA RARAU) – intelectualul isihast si nou mucenic al inchisorilor comuniste (†17 nov. 1962) -
  15. Pingback: Rusinea de a fi ortodox sau neo-varlaamismul. PARINTELE COMAN (2007) DESPRE TREI FALSE REPROSURI ADUSE BISERICII de catre intelectualii filo-occidentali si filo-catolici. DUHUL LUMII si DUHUL BISERICII sau “o lectura in cheia Crucii” - Recoman
  16. Pingback: 17 noiembrie – Pomenirea Parintelui Daniil (SANDU TUDOR), sufletul MISCARII “RUGUL APRINS” DE LA MANASTIREA ANTIM. Reportaj “Memorialul durerii” (VIDEO) | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: FERICITUL PARINTE DANIIL DE LA RARAU, lumanare aprinsa in sfesnic, ce a luminat pana departe: “Trebuie sa te biruiesti necontenit, sa te cresti duhovniceste cum creste un copil mic”. MARTURIA PARINTELUI PETRONIU | Cuvântul Ortodox
  18. Pingback: PARINTELE STANILOAE despre ORTODOXIE versus catolicism si protestantism: “Biserica Ortodoxa n-a stirbit adevarul coborat de sus, n-a diluat vinul ceresc cu apa sfatoseniilor omenesti” | Cuvântul Ortodox
  19. Pingback: TRADITIA DUHULUI SFANT vs. INFILTRARILE DUHULUI LUMESC si PATIMILOR OMENESTI IN BISERICA. Ion Minoiu despre invatatura Cuviosului Dionisie privitoare la slujbele si randuiala Bisericii (si VIDEO): “Fără ascultarea duhovnicească, până și un Sin
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate