SFANTUL APOSTOL ANDREI, CEL INTAI CHEMAT – prima sa intalnire cu Hristos

30-11-2010 Sublinieri

anddrew-743355

Predica Mitropolitului Augustin de Florina

Astăzi, iubiţii mei, Sfânta noastră Biserică sărbătoreşte pomenirea Sfântului Apostol Andrei.

Andrei este unul dintre cei 12 ucenici ai lui Hristos. Tradiţia spune că după Înălţarea lui Hristos la Cer şi după Cincizecime a propovăduit Evanghelia în Sciţia sau în Kolhida. Există şi mărturii scrise, că a predicat în Bitinia şi Pontul Euxin, în Propontida, în Calcedon şi în Bizanţ, în Macedonia, în Tracia, în Tesalia şi în Grecia până la Herson. De la Herson s-a întors în Bizanţ şi după ce l-a hirotonit acolo episcop pe Stahie, a venit în Peloponez. În Patras a fost arestat de către antipatul Egheat care l-a răstignit cu capul în jos.

Acesta a fost sfârşitul Sfântului. Dar care a fost începutul? Astăzi se citeşte acea pericopă evanghelică care vorbeşte despre prima întâlnire a Apostolului cu Hristos (vezi Ioan 1, 35-52).

***

Sf. AndreiAndrei era originar din Betsaida. Aparţinea unei familii sărace de pescari. Cap al familiei era Iona. Andrei şi fratele său, Simon, împreună cu tatăl lor aveau o barcă pescărească şi pescuiau în lacul Galileii. Trăiau o viaţă smerită şi liniştită. Pentru multă lume erau nişte necunoscuţi.

Cei doi fraţi, Andrei şi Petru – aşa s-a numit mai târziu Simon – erau nişte fiinţe nobile. Interesele lor nu se limitau doar la meseria lor. Nu se îngrijeau doar de cum vor pescui, ce vor mânca, cum vor trăi. Aveau şi preocupări mai înalte. Ca iudei, în religia pe care o aveau, credeau în adevăratul Dumnezeu. Credeau în toate câte le învăţau Moise şi profeţii. Mergeau regulat la sinagogă şi prin toate câte auzeau sau citeau, în inima lor înflorea o nădejde vie că se apropie momentul venirii lui Hristos-Mesia, care va mântui pe Israel şi întreaga lume. Cu această nădejde trăiau aceşti săraci pescari din Galileea.

De aceea, când au auzit că la râul Iordan s-a arătat Ioan proorocul, care profeţea că vine Mesia şi chema lumea la pocăinţă, Andrei şi Petru au alergat şi s-au dus la Iordan, devenind ucenicii lui Ioan Înaintemergătorul. Cât de multţumiţi erau că-l ascultă şi că-l văd!

Dar când într-o zi, Hristos, ca un necunoscut, păşea pe ţărm, Ioan, care L-a cunoscut, plin de bucurie şi de veselie Îl arată lui Andrei şi lui Ioan Evanghelistul şi zice:

„Iată Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1, 36) sau precum a zis în altă împrejurare:

„Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29).

În aceste puţine cuvinte se cuprinde taina dumnezeieştii iconomii. Să fim atenţi. După cum observă Sfântul Ioan Gură-de-Aur, Ioan nu spune simplu „Miel”, nu Îl numeşte simplu „Miel”, ci „Mielul”. Acest articol hotărât „l” înseamnă că Hristos nu este unul dintre mulţii miei pe care evreii îi înjunghiau în fiecare an de Paşti, ci este Unicul Miel. Mielul în comparaţie cu care mieii evreilor erau doar nişte icoane şi nişte umbre. El este Izbăvitorul şi Mântuitorul lumii. Sfântul Ioan Gură-de-Aur, tâlcuind şi cuvântul Cel ce ridică”, observă că jertfa Sa de pe Golgota a fost unică. Iar prin mijlocirea acestei jertfe unice se iartă păcatele întregii lumi. Întotdeauna Hristos ridică, ia asupra Sa, iartă păcatele lumii, prin mijlocirea credinţei şi a săvârşirii Tainei Dumnezeieştii Euharistii.

1130CAndrewAndrei şi Ioan, când au auzit aceste cuvinte ale Înaintemergătorului Ioan, cuvinte care-L prezentau pe Hristos ca Izbăvitor al lumii, au hotărât să se apropie de Hristos şi să-L cunoască de aproape. Ioan Înaintemergătorul nu avea să se întristeze că vor pleca de lângă el şi vor merge după Hristos. Avea să se bucure. Pentru că aveau să-L cunoască pe Acela căruia el Îi era Înaintemergător, precum el însuşi spusese, că nu este vrednic să dezlege „cureaua încălţămintelor” Lui (Marcu 1, 7). În felul acesta ucenicii aveau să progreseze spre o învăţătură şi spre o cunoaştere neasemănat mai înaltă. Pentru că Hristos este „Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul” (Apocalipsa 22, 13). Andrei şi Ioan se apropie de Hristos. Hristos îi vede că vin după El, se întoarce şi îi întreabă:

„Ce căutaţi?”

Ei răspund:

„Învăţătorule, unde locuieşti?”

Iar Hristos le spune:

„Veniţi şi vedeţi!” (Ioan 1, 39).

Ucenicii ajung acolo unde locuia Hristos. Avea casa Lui? Nu. Locuia provizoriu în casa vreunui străin. În acea casă săracă Hristos i-a primit pe Andrei şi pe Ioan şi a deschis o discuţie cu ei, care a ţinut ore întregi. Cât am vrea să ştim şi noi ce au discutat! Evanghelia nu ne zice ce au discutat. Dar nu există nici o îndoială că subiectul dezbaterii a fost Împărăţia Cerurilor, care venea în lume. Iar ei, peste puţin, vor fi chemaţi ca primi predicatori şi învăţători ai acestei Împărăţii. Înaintea ochilor ucenicilor se deschidea o nouă lume. Pentru prima dată, ascultau lucruri care le luminau cugetul, le încălzeau inima şi care pe om îl zguduie, îl îndeamnă spre acţiune.

Aceasta a fost prima întâlnire a celor doi ucenici cu Hristos. Atât de impresionaţi au fost Andrei şi Ioan de această întâlnire, încât unul dintre ei, Ioan, care a scris mai apoi Evanghelia, a consemnat şi ora întâlnirii, că era „ca la ceasul al zecelea” (Ioan 1, 40). Ceasul al zecelea după ceasul ebraic, corespunde cu ora 4 după-amiază conform ceasului nostru. Iar că impresia pe care le-a făcut-o această întâlnire a fost uriaşă se vede şi din faptul că Andrei, plin de entuziasm, a alergat şi l-a aflat pe fratele său Petru şi i-a spus :

„L-am aflat pe Mesia!” (Ioan 1, 46).

Pentru că Hristos este izvorul cristalin, „apa cea vie” (Ioan 4,10), copacul cel nemuritor, „pâinea vieţii” (Ioan 6,35), lumina, soarele care luminează, încălzeşte şi viază, mărgăritarul cel de mult preţ. Orice imagine am folosi este inferioară realităţii. Acesta este Mesia şi Izbăvitorul lumii.

Pentru Andrei, cel mai important moment din viaţă a fost momentul în care L-a cunoscut pe Hristos. S-a întipărit atât de viu în sufletul său, încât avea să-l ţină minte până în celălalt moment. Ultimul moment din viaţă, în care şi el, răstignit, dar mai mult, răstignit cu capul în jos, după cum am spus, şi-a dat sufletul său pe cruce.

***

ANDREICel mai important moment! Şi acum vă întreb: Care este cel mai important moment din viaţa voastră? Oamenii acestui veac ne vor răspunde la această întrebare potrivit importanţei pe care o dau anumitor persoane sau lucruri. Pentru cel care este dator sume uriaşe, cel mai important moment este cel în care datoria i se şterge. Pentru cel întemniţat, cel mai important este momentul în care închisoarea se deschide şi el iese afară. Pentru cel captiv, momentul eliberării, pentru cel bolnav, care se primejduieşte să moară, cel mai important este momentul în care sănătatea i se restabileşte şi iese din spital. Pentru un student, momentul în care îşi ia diploma. Pentru altul, momentul în care îşi face nunta. Pentru altul, momentul în care i se naşte un copil. Iar pentru altul, momentul în care lozul său a câştigat milioane…

Dar din toate aceste momente, neasemănat mai important este momentul în care omul se trezeşte din somnul păcatului şi zăreşte lumina cea dulce a credinţei în Hristos.

O, momentul în care cineva Îl cunoaşte pe Hristos, nu formal, ci duhovniceşte, şi Îl simte de acum ca pe Mântuitorul şi Izbăvitorul lui personal. Acest moment este cel mai important. Deoarece nicăieri în altă parte, da, nicăieri în altă parte, omul nu poate să-şi găsească bucuria, pacea, iubirea, izbăvirea şi mântuirea.

Iubiţii mei, îngăduiţi-mi să vă întreb pe fiecare dintre voi: Există în viaţa voastră un astfel de moment?

Răspundeţi-vă singuri!

† Episcopul Augustin

(Omilia Mitropolitului de Florina, părintele Augustin Kandiotul, luată din prima ediţie a cărţii „Picături din apa cea vie”, Atena, 1982, cu o mică revizuire în 30-11-2002 ).

(traducere din elină: monahul Leontie)

1130andrew-apostle05

6a00e5502b4212883400e554fb6f3a8834-320wi


Categorii

1. SPECIAL, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Mitropolitul Augustin de Florina, Sfantul Apostol Andrei, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

20 Commentarii la “SFANTUL APOSTOL ANDREI, CEL INTAI CHEMAT – prima sa intalnire cu Hristos

  1. “Dar din toate aceste momente, neasemănat mai important este momentul în care omul se trezeşte din somnul păcatului şi zăreşte lumina cea dulce a credinţei în Hristos. (…)Există în viaţa voastră un astfel de moment?”

    Exista! Cum sa nu?! Chiar daca am mai cazut, chiar daca am luat-o alaturea de drum, am avut de unde sa ma intorc fiindca, NIMENI, NICIODATA o data ce-a luat-o pe calea asta…chiar daca a fugit de-acasa in pamant strain mancand roscove a tanjit dupa ce-a pierdut si s-a intors in staulul oilor pentru ca a fost atras de Pastor care, in fel si chip a luat oaia cea bolnava pe umerii Sai, nemustrand-o, primind-o cu blandete si dragoste! Si cum sa nu vii/revii cand, a lasat o Judecata milostiva sub epitrahilul preotului, a lasat Sf.Taine care te inzdravenesc, a lasat oameni (sfinti) pana in zilele noastre, carti, scrieri…

  2. “Pe graitorul de Dumnezeu,cel nume de barbatie numit si cel mai intai-chemat decat ucenicii Mantuitorului,pe fratele lui Petru sa-l laudam,ca precum de demult acestuia si noua acum a strigat:Venititi aflat-am pe Cel dorit”.(condac glas 2)
    As dori sa aduc slava lui Dumnezeu ca ma invrednicit sa ma inchin Sfantului sau cap din Patras si crucii sale in forma de X care cuprinde o particica din crucea cea adevarata pe care l-au rastignit neamurile.Totodata mai doresc sa mai spun ca sfintele sale moaste intregi,au stat in Patras timp de trei secole,ca un nepretuit odor pentru oamenii din acel oras si ca o binecuvantare pentru toti peletinii care veneau sa se inchine.
    In sec.4,fiul si urmasul lui Constantin cel Mare,Constantiu,a construit in Constantinopol Biserica Sfintilor Apostoli,gandind sa aduca in aceasta biserica moastele tuturor celor 12 Apostoli.In acest sens,a incredintat Sfantului Artemie,martirul,misiunea de a se duce in diferite orase,ca sa aduca acolo moastele Apost. Tadeu,Luca si Andrei.
    Poporul din Patras,la inceput,nu a vrut sa cedeze hotarand sa trimita un reprezentant ca sa-l convinga pe imparat sa nu-i lipseasca de asa o comoara ,pentru Sfantul Andrei suferise moartea muceniceasca in orasul lor.Imparatul a contrazis acest lucru,spunand ca orasul Constantinopol are intaietate asupra moastelor,deoarece el a pus mai intai bazele Bisericii lui Hristos in Constantinopol si apoi dupa aceea in Patras. Prin urmare s-a facut voia imparatului si Sfintele sale moaste au fost duse la Constantinopol. ,iar ca semn de recunostinta,imparatul a pus pe sfanta sa racla inscriptia:”odorul poporului din Patras,oferindu-le in schimb independenta administrativa si oferindu-le si o suma de bani.
    In sec 9,in timpul domniei imparatului Macedon,prin mijlocirea renumitei Danilida,o tanara foarte bogata din Patras care il cunostea pe imparatul Macedon,a redat orasului Patras numai Cinstitul cap al Sf. Apostol Andrei.
    Pentru crestinii ortodocsi romani,Sfantul Apostol Andrei,este vestitorul Evangheliei lui Hristos in tinuturile dunarene,pentru care orasul meu(Galati),si intreaga tara l-au aflat ca Patron spiritual,iar pentru aceasta cu smerenie ma rog lui cu cantarea aceasta:”Acel dintre Apostoli mai intai-chemat,al lui Petru frate adevarat,Stapanului tuturor,Andrei,roaga-te,pace lumii sa daruiasca si sufletelor mare mila”.Pentru cei care ii poarta numele le doresc:MANTUIRE!

  3. “Pe ucenicul cel intai chemat si urmatorul patimilor lui Hristos , pe Andrei apostolul , fratele lui Petru , sa-l laudam credinciosii , ca pe cel ce pe pagani din inselaciune i-a intors la Botez.
    Pentru aceasta ii cantam : ” BUCURA-TE SFINTE ANDREIE , APOSTOLE ! ”

    LA MULTI ANI !!! TUTUROR !!! celor ce poarta minunatul nume de ANDREI ! si ANDREEA !

    Iertarea pacatelor ! Multa sanatate ! si Spor in toate !

    Doamne ! iarta-ne…si…ajuta-ne…

    Sa avem inima buna ! si…Dreapta Credinta !

  4. CANTARE DE LAUDA SFANTULUI APOSTOL ANDREI CEL INTAI CHEMAT

    SFANTUL ANDREI,luminat de Duhul,
    Si intre Apostoli Mai Intaiul Chemat,
    Pre Domnul propovaduit-a ziua si noaptea,
    Si cu Sfanta Cruce popor mult a botezat.

    Ca gradinarul ce bine ingrijeste gradina,
    El in cetati si in sate a mers fara somn,
    Si cu indemanare mare altoit-a in ele
    Rod bun ce-a udat cu apa Viului Izvor;

    Pana ce la sfarsitul alergarii lui ajuns-a,
    Si vazut-a Crucea ce il astepta.
    El cu bucurie zis-a catre Cruce:
    “O,Scumpa Cruce,pre tine Domnul te-a sfintit!
    Pre tine cu al Sau Trup te-a sfintit Domnul,
    O,Cruce Sfanta,odihneste al meu trup!

    Ridica-ma pe mine din tina si tarana,
    Si ma inalta sus,catre Dumnezeu!
    Da-mi ca de pe tine sa intampine al meu suflet pe Domnul,
    Domnul Hristos care pe tine,pentru mine s-a rastignit!”

    O,Ucenice credincios al lui Ioan Botezatorul,
    Apostole Sfinte al lui Hristos Mantuitor!
    O,Sfinte Andreie,Stea mai Intai chemata,
    Ajuta-nenoua cu-ale tale rugaciuni!

    (Facere a Sfantului Nicolae Velimirovici)

  5. La mult timp implinit intru Hristos, cu sanatate si rod duhovnicesc, pentru toti fratii si surorile care poarta numele de ANDREI si ANDREEA!

    Sfantul Apostol Andrei sa ne ajute pe toti sa-L cunoastem cu adevarat pe Dumnezeu, sa-L intalnim viu si real si sa ramanem intru El!

  6. …cu toata saracia (de ar fi a duhului…) multumesc de intrebare!

    Vine la timp, se intampla (multe) neintamplator si va faceti (iarasi) prilej sa pot da un raspuns ca o marturie la intrebarea Parintelui Augustin, Mitropolitul de Florina, caci am simtit o astfel de nadejde! Macar ca doar a… rasarit…si sigur e mult pana departe … dar exista !

    Si e de o “dulceata”,”tarie” deosebite pentru ca se simte ca ceva…foarte personal!

  7. Acel moment de intalnire dintre Dumnezeu si om exista doar cu acceptul amandurora.Dumnezeu este o Persoana care are intimitatea Sa si accepta dialogul cu omul doar cand va socoti El de cuviinta pe masura sinceritatii pocaintei credinciosului.Nimeni sa nu considere ca omul singur hotareste termenii relatiei sale cu Dumnezeu.Poate sa treaca mult timp pana cand poti spune ca l-ai cunoscut pe Dumnrzeu(1 minut-cativa ani).Daca nu lasi in urma trecutul pacatului te minti singur ca l-ai cunoscut pe Dumnezeu.

  8. Frumoasa urare! ” La mult timp implinit intru Hristos” si din partea mea pentru Andrei si Andree.

    Ce departe sunt de trairea autentica a crestinului ortodox toate urarile lumesti! pofta mare, somn usor, noroc, etc. etc.

  9. @ Mihaela Pop.:

    Si totusi “somn usor” nu-i asa lumeasca 🙂 Usor inseamna linistit, cu pace si…. e un mare dar, pentru care ne rugam si in rugaciunile serii.

    Apoi, avem acest stih dintr-un psalm, unul dintre cele mai duioase:

    în zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă, în zadar vă culcaţi târziu, voi care mâncaţi pâinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiţi ai Săi.

  10. http://acvila30.wordpress.com/2010/11/30/alta-predica-la-sfantul-apostol-andrei/

    (…) Andrei se trăgea din Betsaida, un sat de pescari de pe lângă Marea Galileii, în partea de nord a Ţării Sfinte. Tatăl lui era evreul Iona, iar fratele lui era Simon, viitorul Apostol Petru. Erau pescari, dar nu erau legaţi cu inima de îndeletnicirea lor pescărească, aşa cum mulţi dintre noi suntem legaţi trup şi suflet de serviciul nostru, şi am făcut din serviciu un idol. Unii îşi neglijează familia până la destrămare, alţii îşi neglijează copiii până la sălbăticire, pentru că se duc şi departe de casă şi, nu atât nevoia îi duce departe, cât nemulţumirea cu strictul necesar. Doresc mai mult, mai bine, mai frumos. Dacă are omul televizor alb-negru zice că-i sărăcie şi că-i anacronic, că-i întârziat şi înapoiat şi mândria nu-l lasă, vrea televizor color. Dacă are color, vrea cu plasmă, dacă îl are de 1m2, vrea unul cât un perete. Alt exemplu: Dacă are telefon fix, vrea unul mobil; dacă are un telefon mobil simplu şi ieftin, vrea unul cu mai multe opţiuni, polifonic, cu radio, internet, cu display color etc.; dacă are calculator, vrea lap-top; dacă prinde postul naţional de televiziune, vrea şi cablu. Şi toate acestea costă. Deci omul nu întotdeauna e mânat în munca lui şi în ataşamentul lui faţă de serviciu, de dorinţa de a avea strictul necesar – vrea mai mult, mai bine, mai comod, mai confortabil, mai variat, mai distractiv – şi se minte zicând că… el vrea doar o viaţă decentă, aşa i se pare lui. Dar el vrea palate; vrea vilă, nu o căsuţă sau un apartament, vrea vilă, maşină şi piscină şi nu numai. Nu doar o Dacie, vrea cele mai bune maşini, cele mai scumpe – ca să vadă lumea cine e el!

    Dar Andrei şi Petru, pescarii Galileii, erau nişte muncitori cumpătaţi – în sensul că ei aveau timp sâmbăta şi de sinagogă – nu cum fac creştinii de astăzi care zic că nu mai au timp duminica de biserică. Nu spuneau ca mulţi creştini din zilele noastre că n-au avut timp să vină la biserică. Unii vin doar la Crăciun şi la Paşti. Şi-i întreb: Bine, când te-ai spovedit ultima dată? La Paşti. Şi cum, acum la Crăciun vii să te spovedeşti a două oară? – Păi, n-am avut timp… şi alte motive. – Păi tu eşti creştin doar de Paşti şi de Crăciun, eşti creştin doar de două ori pe an?

    Andrei şi Petru, fratele său, încă nu-L cunoşteau pe Hristos, aveau doar Legea lui Moise. Şi totuşi, erau evlavioşi, erau credincioşi în cele pe care Dumnezeu le-a încredinţat lui Moise pentru poporul evreu. Citeau şi ascultau Legea şi pe Prooroci, Lege şi Prooroci care le vorbeau despre Hristos. Citeau Deuteronomul, care în două rânduri menţionează: „Prooroc ca şi mine – spune Moise, vă va ridica Domnul Dumnezeul vostru, pe Acela să-L ascultaţi!”. Îl aşteptau pe Mesia. Se nelinişteau duhovniceşte pentru neamul lor, dar mai ales pentru mântuirea sufletelor lor. Aşadar, erau două fiinţe nobile, nu erau doar meseriaşi, erau oameni credincioşi. Aveau preocupări înalte. Trăiau cu nădejdea venirii lui Mesia şi, atunci când Dumnezeu-Tatăl l-a trimis pe Sfântul Ioan Botezătorul să predice la Iordan botezul pocăinţei, sufletele lor sensibile au părăsit Galileea, au zburat şi s-au dus într-un suflet la Proorocul Ioan la Iordan să se boteze, crezând că el este Mesia. Şi Ioan le spunea: „Nu sunt eu Hristosul, nu sunt eu Mesia. Cel care vine după mine este mai mare decât mine; Aceluia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor”, cum am spune noi astăzi: „Nu sunt vrednic să-i duc sau să-i fac pantofii”. „Acela ţine lopata în mâna Lui ca să treiere aria Sa şi neghina s-o ardă cu foc nestins”.

    Aşadar, Andrei şi cu Petru au devenit la un moment dat ucenici ai lui Ioan Botezătorul. Se vede că doar Andrei a rămas mai mult lângă Ioan Botezătorul. Petru s-a înapoiat în casa sa. Şi la un moment dat, într-o bună zi, după Botezul Domnului Hristos, văzând Ioan Botezătorul pe Hristos trecând, arătându-L cu mâna a zis: „Iată, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii”. Şi cei către care zicea acestea erau Andrei şi Ioan – ucenicul cel iubit, rezemătorul pe piept de la Cina cea de Taină şi iubitorul de feciorie, evanghelistul, teologul, de Dumnezeu cuvântătorul. „Iată Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatele lumii!” Sfântul Ioan Gură-de-Aur spune că Hristos este Mielul prin excelenţă, nu unul din mieii oarecare, mieii pascali, care erau doar tipuri, preînchipuiri, prefigurări la Paştele evreiesc ale Domnului Hristos, ale lui Mesia cel aşteptat. Hristos este Mielul, Mielul scris cu „m” mare. La orice Sfântă Proscomidie, preotul junghiind, tăind în semnul crucii sfânta pâine care se va preface în Trupul lui Hristos, zice: „Junghie-se Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii, pentru viaţa şi pentru mântuirea lumii”. Vedeţi? În fiecare Sfântă Liturghie, noi putem fi mici Andrei şi mici Ioani, care ascultăm glasul Înaintemergătorului: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii!”. „Iată Mielul…!” pe Sfântul Disc al Proscomidiei. „Iată Mielul…!” la „Să luăm aminte, Sfintele Sfinţilor!”. „Se sfărâmă şi se împarte Mielul lui Dumnezeu…” – Sfânta Pâine, „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă şi nu se desparte, Cel ce se mânâncă pururi, dar niciodată nu se sfârşeşte, ci pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte”. Se junghie şi se împarte spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci, spre sfinţirea şi mântuirea noastră. Avem urechi de auzit şi ochi care să înţeleagă pe preotul care ţine locul Înaintemergătorului, arătându-ne nouă – micilor andrei – pe „Mielul lui Dumnezeu…”? La fiecare Sfântă Liturghie: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste apropiaţi-vă!” – de Mielul lui Dumnezeu, de Pâinea cea Cerească şi de Paharul Vieţii. Gustaţi şi vedeţi că bun este Mielul! Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul!

    Aşadar în fiecare Sfântă Liturghie, Mielul lui Dumnezeu ni se ofera şi nouă. Andrei şi Ioan pleacă după Hristos. Îl părăsesc pe învăţătorul lor Ioan. Au terminat „şcoala primară” lângă Ioan Botezătorul şi au promovat în „şcoala gimnazială” a lui Hristos. De acum aveau să urmeze şi „liceul”, şi „facultatea”, şi „studiile postuniversitare” la marea şcoală a lui Hristos. Până a-l cunoaşte pe Ioan Botezătorul, au fost la grădiniţa Legii sau a Sinagogii. Când au ucenicit la picioarele lui Ioan Botezătorul, au învăţat abecedarul. Au învăţat să citească altfel Scripturile şi să-L întrezărească pe Hristos, Lumina lumii, să-L aştepte mai cu ardoare pe Mesia. Din momentul în care ucenicesc la marea şcoală a lui Hristos, începe adevărata şi integrala lor luminare duhovnicească, iar prin luminarea lor, marea operă de luminare şi de mântuire a întregii lumi. Botezătorul nu se supără pe ei că pleacă. El tocmai pentru aceasta li L-a arătat pe Hristos şi le-a zis ,,Iată Mielul…!”; ca ei să plece după Hristos. Ioan considera că şi-a îndeplinit misiunea. A spus:

    – Eu trebuie să scad, să mă micşorez; Acela, Mielul, El trebuie să crească, pentru că Hristos este totul. Hristos este Începutul şi Sfârşitul, Alfa şi Omega, Cel ce a fost şi este şi va fi.

    Hristos se întoarce şi-i întreabă:

    – Pe cine căutaţi?

    Iar ei răspund la întrebarea lui Hristos cu o altă întrebare:

    – Învăţătorule, unde locuieşti?

    Vedeţi, s-au lepădat de învăţătorul cel dintâi, de Ioan Botezătorul şi L-au recunoscut drept Învăţător pe Cel pe care Ioan Îl arătase ca Miel.

    Şi Domnul ce le răspunde?

    – Veniţi şi veţi vedea!

    Dar Mântuitorul avea o casă a Lui? Nu spunea El că vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Şi plece capul? Domnul nu avea o casă a Sa. Umbla din casă în casă. Găzduia la acela care-I deschidea uşa ospitalităţii. N-avea o casă a Lui, n-avea unde să-Şi plece capul. În cele din urmă, Şi l-a plecat pe cruce, în văzduh. Pentru că oamenii asta I-au rezervat Creatorului şi Binefăcătorului şi Mântuitorului lor. N-avea casă Hristos. Atunci de ce le-a spus: – Veniţi şi veţi vedea!?

    I-a dus în casa unde era găzduit, unde locuia provizoriu, în trecere. Astăzi, noi am vrea să ştim ce le-a spus Hristos celor doi; pentru că acea întâlnire a fost una deosebită, care le-a marcat întreaga viaţă. Nu putem însă decât să ne imaginăm, să intuim – pentru că Evangheliile nu consemnează nimic referitor la asta – că Domnul Hristos a vorbit cu ei despre pocăinţă, despre Împărăţia lui Dumnezeu, despre proorociile Vechiului Testament, care aveau să se împlinească în persoana Sa. Şi că a fost foarte importantă această întâlnire a lor cu Hristos, dă mărturie Ioan, însoţitorul lui Andrei, cel care ne-a lăsat în scris a patra Evanghelie, cele trei Epistole soborniceşti şi Apocalipsa. El scrie în Evangelia Sa: “Era atunci ca la ceasul al zecelea”, adică orele 16.

    Când ţi se întâmplă în viaţă ceva important, ţii minte ora. Ţii minte ziua sau scrii undeva, îţi notezi. Dacă ai şi un jurnal, scrii acolo, pomeneşti ziua în care ţi s-a întâmplat vreo binefacere, vreun lucru minunat, important, ca să dai slavoslovie şi mulţumire lui Dumnezeu, ca să spui un ,,mulţumesc” binefăcătorilor tăi, chiar dacă a trecut un an, sau doi, sau zece, sau douăzeci, sau treizeci. Ştiţi, recunoştinţa e o floare rară. Şi e o floare rară. Dar tocmai pentru că recunoştinţa e o floare rară, tocmai de aceea trebuie cultivată foarte des, trebuie semănată foarte des, tocmai pentru ca să nu fie o floare pe cale de dispariţie.

    Andrei l-a chemat şi pe Petru la Hristos.

    – Am aflat pe Mesia! Am aflat pe Mesia, Care este Calea, Adevărul,Viaţa, Izvorul cel fără de moarte, Soarele dreptăţii, Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume, Pâinea care s-a coborât din cer, din care dacă mănâncă cineva, nu mai moare, Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii, Mărgăritarul cel de mult preţ şi Comoara, pe Cel vestit de Moise şi de prooroci.

    Aşadar, pentru Andrei şi pentru Ioan, cel mai important moment din viaţa lor a fost acela al întâlnirii lor cu Hristos. Andrei l-a ţinut minte până la celălalt ultim moment important din viaţa lui.
    (…)

  11. da, admin, aveti dreptate. deci va urez tuturor somn usor, cu pace, “sa adormim din Doamne Iisuse” cum zice Parintele Proclu 🙂

  12. Raspund si eu la intrebarea din final:Da,a existat un astfel de moment in viata mea.Si asa cum se spunea mai sus,il tin minte exact:era aprilie 23, de ziua Sf Mare Mucenic Gheorghe,in 1998.O placa turnanta s-a intors atunci pt mine.Asa,pur si simplu.Deodata.Facusem,a 2-a sau a 3-a oara vre-o 60 de km pana la o bisericuta modesta,chiar saracacioasa,aparent,desigur(!)ca sa fac,asa cum obisnuiam pe atunci,un TROC cu Dumnezeu:eu iti dau,Doamne,scris,negru pe alb,problema asta mare a mea,PLATESC pt asta,ma mai si ostenesc sa vin pana aici,la acest slujitor al tau,iar TU,te ocupi si o rezolvi pt mine!(sau cam asa ceva)Si cu asta basta!Totul se incheia cand plecam de acolo,intorcandu-ma,neschimbata si neschimband nimic,in cele de dinainte ale mele.Pana in acea zi ,cand TOTUL s-a schimbat!Sf Mare Mucenic Gheorghe a rapus balaurul falsei credinte din sufletul meu!Dumnzeu prea Bunul s-a milostivit de mine,ratacita si necredincioasa si a facut din acea zi,Taborul meu!N-am sa reusesc niciodata sa-i multumesc indeajuns Domnului pt acasta!
    PS : n-am mai comentat si nici n-am s-o mai fac decat f rar,cand chiar voi simti ca trebuie s-o fac,ca astazi,pt ca,ori vorbele mele ar fi de prisos pe langa cele ale Sfintilor(Parintilor),ori as cadea in capcana slavei desarte crezand ca am spus ceva frumos sau interesant.Dar sa stiti ca sant PREZENTA!Si va multumesc pt toata jertfa pe care o aduceti si care sa stiti ca da roade!Chiar voiam sa va multumesc in mod special pt mult- Binele pe care ni(mi)l-ati facut implicandu-ne(-ma)in acel program de rugaciune si de citire zilnica a Psaltirii!
    Sa va dea Dumnezeu sanatate si sa ramaneti neclintiti pe Calea cea Dreapta!

  13. Pingback: SFANTUL ANDREI, APOSTOLUL ROMANILOR. Predica Parintelui Cleopa
  14. Pingback: PREDICA LA SFANTUL APOSTOL ANDREI a Parintelui Gheorghe Calciu (VIDEO). Marturii de la Pestera Sfantului Andrei (Dobrogea). Colindul Sfantului Andrei
  15. Pingback: SFANTUL ANDREI, APOSTOLUL ROMANILOR – PREDICI AUDIO: “Incotro se indreapta tara aceasta ocrotita de Sfantul Andrei?” CUM NE-AM INTRISTAT APOSTOLUL? -
  16. Pingback: SFANTUL APOSTOL ANDREI, Parintele crestinismului romanesc si SFANTUL ANDREI SAGUNA, apostolul tare al Ardealului – chemari la ASUMAREA CONDITIEI DE CRESTIN in vremurile zeificarii pacatului -
  17. Pingback: “Scrisoarea” Sfantului Andrei catre români: VIN ZILE GRELE PENTRU VOI, NEAM CRESTIN!/ Tinerii ”bogati” in pretexte pentru a nu urma lui Hristos/ INFRICOSATORUL MARTIRIU AL SFANTULUI FILUMEN/ Despre singuratate - Recomandari
  18. Pingback: SFANTUL ANDREI, ocrotitorul românilor si ZIUA NATIONALA ca ZI A UNIRII IN JURUL LUI HRISTOS. Predici audio: PIERDEREA OMENIEI si RUSINAREA DE A FI ROMÂN. “Toti trebuie sa parcurgem cumva drumul Sfantului Apostol Andrei” -
  19. Pingback: “Nu uita că ești român… și-n țara asta te-ai născut să fii stăpân!”. CE NE-AR SPUNE SFÂNTUL ANDREI ASTĂZI? “Române drag, credința ta s-a născut din lacrimi! Nu da cu piciorul la două milenii de pâine neagră, ameste
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate