VIATA SI MUCENICIA SFANTULUI NOU MARTIR FILUMEN CIPRIOTUL, torturat, ucis si despicat in forma de Cruce in 1979 la Fantana lui Iacob de militanti iudei fanatici

29-11-2010 Sublinieri

Vezi si:

***

Fragmente din articolul apărut în Orthodox America, al monahului Yeghia Yenovkian de la Măn. Paradise, Ellisville, Mississippi:

„…În săptămâna de dinainte, un grup de sionişti fanatici venise la mănăstire, la Fântâna lui Iacov, pretinzând că este un loc sfânt al iudeilor şi cerând să fie înlăturate toate crucile şi icoanele… Grupul a plecat proferând ameninţări, jigniri şi obscenităţi pe care creştinii din zonă le aud în mod regulat.

După câteva zile, pe 16/29 noiembrie, în timpul unei ploi torenţiale, un grup a năvălit în mănăstire; [Părintele Filumen] îşi pusese deja epitrahilul pentru vecernie. Tăierea în bucăţele a celor trei degete cu care făcea Semnul Crucii arată faptul că a fost chinuit, pentru a-l face să se lepede de credinţa sa creştină ortodoxă. Chipul îi era despicat în formă de Cruce. Biserica şi cele sfinte au fost pângărite. Nimeni n-a fost arestat pentru aceasta, niciodată.

Aş vrea să afirm că dacă nu l-aş fi cunoscut pe noul sfinţit mucenic Filumen, poate mi-aş fi pierdut credinţa. Eram necăjit, precum mulţi alţii, pentru că Adevărul este slujit atât de rău. Propăşesc tot felul de greşeli. Noi, clerul, suntem rareori păstori buni, şi cei ce-l caută pe Dumnezeu nu sunt mulţi, în vreme ce ereticii şi sectarii atrag la ei mulţimi, fără a conta cât de rele sunt învăţăturile şi vieţuirea lor. Reuşesc să merg mai departe doar ţinând înaintea ochilor mei chipul Părintelui Filumen.”

Din buletinul informativ nr. 46, al Departamentului de relaţii externe al Sinodului episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, apărut în Orthodox America, aprilie-mai 1984:

Pe 17/30 noiembrie, patriarhul Diodor al Ierusalimului, însoţit de mai mulţi episcopi, arhimandriţi, preoţi şi monahi greci, a deschis mormântul arhimandritului Filumen, ce fusese omorât cu sălbăticie la Fântâna lui Iacov, cu patru ani înainte (în 1979).

Sicriul fu scos cu grijă din mormântul aflat în cimitirul Frăţiei Sfântului Mormânt de pe Muntele Sionului, şi, după ce fu înlăturat giulgiul, moaştele sale au fost aflate a fi nestricate. Apoi trupul a fost spălat cu vin, şi înfăşurat într-o pânză. După aceasta, s-a cântat o scurtă slujbă de pomenire.

Arhimandritul Filumen a fost păzitorul Mănăstirii Ortodoxe greceşti de la Fântâna lui Iacov, din oraşul Nablus, în Cisiordania(West Bank). A vieţuit în sfinţenie şi a slujit ca un iconom credincios al lui Iisus Hristos, însufleţit de o râvnă arzătoare pentru Ortodoxie.

Virtutea sa îl scotea în evidenţă printre monahii şi preoţii Ţării Sfinte. Se cunoaşte că cu puţină vreme înainte de mucenicia sa, arhimandritul Filumen a fost abordat de un grup de militanţi iudei fanatici, care i-au cerut să înlăture Crucea şi icoanele din preajma Fântânii lui Iacov, deoarece este un loc sfânt al religiei lor, iar ei nu primesc să se roage în prezenţa unor astfel de simboluri ale creştinismului. Părintele a refuzat să facă aşa ceva, susţinând că Fântâna lui Iacov este de secole a creştinilor. Atunci, a fost ameninţat şi i s-a spus să părăsească acel loc sfânt sau va suporta urmările.

Pe 16/29 noiembrie 1979 (ziua Sfântului Apostol Matei), în timpul unei ploi torenţiale, ucigaşii au năvălit în mănăstire şi l-au măcelărit pe Arhimandritul Filumen cu un topor, închipuind o cruce. Cu o lovitură de-a lungul, i-au despicat chipul, cu altă lovitură de-a latul i-au tăiat obrazul, de la o ureche la alta. I-au scos ochii. I-au tăiat în bucăţi degetele mâinii sale drepte, iar pe cel mare l-au retezat dintr-o dată. Erau degetele cu care făcea semnul Crucii.”

Ucigaşii nu s-au mulţumit să-l măcelărească pe monahul cel fără de vină, ci au continuat apoi să profaneze şi biserica. A fost distrusă o troiţă, au fost împrăştiate şi murdărite vasele sfinţite, şi întreaga biserică a fost pângărită într-un chip înspăimântător.

Autorităţile israeliene au declarat pe moment că poartă o investigaţie, pentru a-i identifica pe cei vinovaţi, dar nici până astăzi nu a fost anunţat vreun rezultat.

Fie ca Dumnezeu, pentru rugăciunile Noului Sfinţit Mucenic Filumen, să-i învrednicească pe ortodocşii prigoniţi ai Ţării Sfinte să reziste valului de violenţă împotriva creştinilor, ce se ridică, ameninţând să-i copleşească, şi fie ca El să le dăruiască tăria şi harul de a mărturisi Credinţa cu bărbăţie şi râvnă fierbinte.

Trad.: R. H.

Sursa

***

Kostis Kokkinoftas, cercetător la Mănăstirea Kikku despre SFANTUL MUCENIC FILUMEN
Generalităţi

Oamenii care au oferit faptic mărturia credinţei ortodoxe au reprezentat puncte de referinţă pentru poporul nostru şi exemple de urmat. Mai ales în timpul ocupaţiei turceşti, au fost mii de oameni care au înfruntat moartea cu mult curaj, întărind prin jertfa lor sfântă spiritul luptei pentru eliberare naţională. Între aceştia au fost şi ciprioţii Polidor († 1794), Gheorghe († 1752) şi Mihail († 1835), la care se adaugă jertfa celor treisprezece mucenici din Kandara, din perioada ocupaţiei francilor, care au căzut omorâţi de catolici († 1231). Singurul imbold al sfinţilor mucenici era dragostea faţă de Hristos şi faţă de aproapele. Semnele care au însoţit moartea acestora nu numai că i-au convins pe oameni de intrarea lor în rândul sfinţilor mucenici, dar le-au oferit încă o dată dovada tăriei credinţei lor, fapt care le dădea mai multă putere de a lupta împotriva cotropitorilor.

Tema mucenicilor nu este numai istorică, ci mai ales de ordin duhovnicesc, deoarece influenţează conştiinţa credincioşilor de-a lungul veacurilor. Un exemplu în acest sens este şi jertfa arhimandritului Filumen, în spaţiul Patriarhiei Ierusalimului.

2. Copilăria părintelui Filumen

Sofocle Hasapis, după numele de mirean, s-a născut pe 15 octombrie 1913, în parohia Sfântului Sava din Lefkosia. A fost frate geamăn cu Alexandru, cel care a devenit mai apoi arhimandritul , un alt cleric de mare excepţie al Ciprului. Părinţii lor, Gheorghe şi Magdalena Hasapis sau Orundiotis, aşa cum mai erau ei cunoscuţi, pentru că se trăgeau din satul Orunda, au avut în total 13 copii, din care au supravieţuit 10 – 7 băieţi şi 3 fete. Familia locuia într-o casă din parohia Sfântul Sava. Se bucurau de o stare materială destul de bună, întreţinându-se din munca tatălui, care avea în proprietatea sa un cuptor de pâine şi un han. Mama avea ca singură ocupaţie îngrijirea casei şi creşterea copiilor. Fiind oameni foarte evlavioşi, ei au transformat una din camerele casei lor în iconostas şi loc de rugăciune. Înainte de culcare, aveau obiceiul să treacă cu toţii prin acea cameră ca să spună rugăciunea de seară. Cei doi fraţi gemeni se rugau cu cea mai multă râvnă, zăbovind multă vreme dinaintea icoanelor. Ca urmare, uneori copiii se certau între ei, pentru că trebuiau să stea la rând ca să-şi spună rugăciunea de seară, iar gemenii nu mai terminau de rugat.

Un rol important în educaţia copiilor l-a jucat bunica lor, Loxandra, prin exemplul vieţii sale. Posturile, rugăciunile şi privegherile bunicii au fost o şcoală de religie unică, în care au învăţat foarte multe. Şi pentru că bunica nu ştia carte, cei doi fraţi gemeni îi citeau cu multă râvnă din lucrări religioase, mai ales din Vieţile Sfinţilor. Desigur, aceste lecturi au avut şi asupra lor o influenţă deosebită, formându-le caracterul.

3. Viaţa monahală

Dorinţa atât a părintelui Filumen, cât şi a părintelui Elpidie să trăiască la Mănăstirea Stavrovuni, faimoasă pentru respectarea tradiţiei monahale, alături de părinţi sporiţi duhovniceşte, era puternică, în ciuda vârstei lor fragede. Astfel, la câţiva ani după terminarea şcolii primare, în iulie 1928, fără să spună nimic părinţilor, au plecat spre mănăstire. În acel an, familia şi-a petrecut vara în Lefkosia, unde trebuiau să meargă şi cei doi gemeni, după tatăl lor, care lucra acolo. I-au căutat peste tot, fără nici un rezultat. La un moment dat, un căruţaş le-a spus părinţilor că i-a văzut pe băieţi pe drumul către Stavrovuni. S-au dus imediat acolo. Dinaintea stareţului mănăstirii, tatăl lor i-a întrebat dacă se gândiseră bine înainte să ia hotărârea de a urma viaţa monahală. Atunci Elpidie, temându-se ca tatăl lor să nu-i oblige să se întoarcă înapoi, i-a spus: „Ce rost are să ne iei acasă, dacă noi iar o să plecăm… Ai mulţi copii. Lasă-ne să mergem pe drumul nostru“. Atunci tatăl lor i-a binecuvântat şi a plecat.

Pe vremea aceea, la Mănăstirea Stavrovuni trăiau unii din cei mai mari părinţi ai secolului douăzeci, cum ar fi egumenul Varnava Haralambidis (1864-1948) şi fraţii săi după trup Calinic (†1943) şi Grigorie (1870-1933), ca şi ieromonahul Ciprian (1878-1955). Alături de aceşti părinţi, cei doi fraţi au învăţat foarte multe, trăind după rânduiala aspră de la Stavrovuni. Dar viaţa lor avea să ia o nouă întorsătură în 1934, când Mănăstirea a fost vizitată de Timotei Themelis, Arhiepiscopul de atunci al Iordanului (1878-1955), care a fost mai apoi Patriarh al Ierusalimului. Acesta i-a propus stareţului Varnava şi tatălui celor doi gemeni să-i ia pe copii la Ierusalim, unde aveau posibilitatea să facă gimnaziul. De altfel, viaţa aspră de la Stavrovuni şi condiţiile grele de trai de pe atunci le şubreziseră sănătatea, fapt care l-a determinat pe stareţ să accepte propunerea Arhiepiscopului Iordanului. Starea de sănătate a celor doi a impus pentru o perioadă întoarcerea lor acasă, ca să-şi revină. Respectându-le voia, tatăl lor le-a dat din nou binecuvântarea şi, în acelaşi an, gemenii au plecat spre Palestina.

4. Şederea părintelui Filumen la Ierusalim

Sub protecţia lui Themelis, cei doi fraţi gemeni s-au înscris la Gimnaziul Sfântului Mormânt, pe care l-au terminat în 1939. În tot acest timp, s-au distins prin faptul că respectau cu stricteţe regulile călugăreşti, aşa cum fuseseră învăţaţi la Stavrovuni. Obişnuiau să se închidă în camerele lor şi să-şi petreacă timpul citind şi rugându-se. Colegii lor, care erau în majoritate mai mici ca vârstă decât ei, îi evitau, deoarece ştiau că petrec mult timp citind cărţi sfinte, ceea ce pe ei nu îi entuziasma. După ce au terminat gimnaziul, cei doi fraţi au pornit fiecare pe un drum diferit.

În 1937, Alexandru s-a călugărit, primind numele de Elpidie. În acelaşi an a fost hirotonit diacon, iar în 1940, presbiter. A slujit în diferite locuri aflate sub ascultarea Patriarhiei. Între altele, a fost stareţ al Mănăstirii Cinstitului Înaintemergător al Domnului din Ierusalim şi epitrop patriarhal în Nazaret.

În 1947 a intrat în slujba Patriarhiei Alexandriei, fiind trimis în Mozambic în calitate de responsabil arhieresc al comunităţii greceşti. Mai târziu, în 1952, a ajuns în Atena, unde a studiat teologia. A absolvit în 1956, iar în anul următor a plecat spre Londra, unde a slujit la biserica Tuturor Sfinţilor. În paralel, a urmat cursuri de interpretare a Noului Testament şi de Istorie Bisericească, la Colegiul Regal. Trei ani mai târziu, în 1959, a fost trimis de Patriarhia Alexandriei mai întâi la Odessa, iar apoi în Grecia. În continuare, a activat în Cipru, ca preot al Mitropoliei din Pafos, după care a fost ales stareţ la Mănăstirea Maicii Domnului din Maheras. Puţin mai târziu, s-a întors în Atena, unde a slujit aproximativ şase ani ca preot la Spitalul Crucii Roşii. În timpul acesta, a primit mii de oameni, care mergeau la el ca să afle sprijin şi îndrumare în viaţa grea pe care o duceau. Apoi a activat la biserica Sfintei Treimi, iar de acolo, a plecat în Athos. Fiind bolnav, a fost dus la Spitalul Crucii Roşii din Atena, unde, la puţină vreme, s-a săvârşit din această viaţă, pe 29 noiembrie 1983.

Părintele Filumen a avut în viaţă un cu totul alt drum, rămânând până la moarte la Ierusalim. S-a călugărit în 1937, când a primit numele de Filumen. Doi ani mai târziu, pe 5 septembrie 1939, la puţină vreme de la terminarea Gimnaziului Sfântului Mormânt, a fost hirotonit diacon. Presbiter a devenit pe data de 1.11.1943, iar cinci ani mai târziu, pe 20.03.1948, a fost hirotonit arhimandrit. A slujit în foarte multe locaţii, începând cu Patriarhia, unde a fost ghid, în 1940. În continuare, din iunie 1940 până în septembrie 1941, a stat la Mănăstirea Sfântul Sava, după care s-a întors la Patriarhie, unde a devenit supraveghetor al birourilor Patriarhiei. Pe 15 iulie 1944 i-a fost încredinţat postul de ajutor de supraveghetor la bucătăria centrală. În februarie 1946 a fost numit stareţ în Tiberiada, până în martie 1953, când a devenit stareţ în Ioppe. Acolo a rămas şase ani, până pe 6 noiembrie 1959, când a fost rechemat de Patriarhie şi numit director al Orfelinatului Şcolii Patriarhale. A mai împlinit şi alte slujiri, cum ar fi: de pe 9 mai 1961 până pe 23 februarie 1962 a fost stareţ la Mănăstirea Arhanghelos; apoi, până pe 7 august 1965, a fost stareţ în Ramalla; după aceea, până pe 12 august 1970, a fost stareţ la Mănăstirea Avvei Teodosie, iar până pe 18 august 1970, a ocupat aceeaşi poziţie, la Mănăstirea Proorocului Ilie. În continuare, până pe 14 ianuarie 1976, a fost iarăşi în Ramalla şi, în fine, de pe 8 mai 1979, a slujit la Fântâna lui Iacov, unde a şi primit moartea mucenicească.

Pe tot parcursul activităţii sale, ca membru al comunităţii Sfântului Mormânt, părintele Filumen a trăit în smerenie şi linişte. Ascetismul şi râvna cu care a respectat regulile monahiceşti au fost principalele trăsături ale vieţii sale. Preţuind duhul Ortodoxiei, a căutat ca niciodată să nu îşi promoveze numele în nici un fel. Principala sa grijă era să îşi ducă traiul ca un călugăr smerit şi să sporească duhovniceşte. Cei care nu îl cunoşteau bine nu-şi puteau da seama de înălţimea vieţii duhovniceşti pe care o ducea. De multe ori, se prefăcea nebun, pentru a se putea ascunde de lume. Se ştie faptul că vreme de opt ani, cât a pustnicit împreună cu Imeneu, Arhiepiscopul Lidei, cei doi nu stăteau nicicând la masă, ci mâncau în picioare, din oală.

5. Moartea mucenicească

În ultimul loc unde a slujit, şi anume la , veneau des evrei fanatici ca să scoată icoanele şi crucea din biserică, deoarece considerau că era un loc de închinăciune iudaic. Unul dintre aceşti evrei venea în fiecare zi şi se ruga în lăcaş. Părintele Filumen, păzitor credincios al aşezămintelor Sfântului Mormânt din Palestina, i-a explicat cu blândeţe şi smerenie că Fântâna lui Iacov aparţinea de multe secole creştinilor. Vrând să evite provocările, atunci când evreul acela intra în biserică să se roage, părintele Filumen întrerupea slujba şi o continua mai târziu. Scopul acestui evreu, ca, de altfel, al tuturor evreilor fanatici, era să transforme cu orice preţ biserica în loc de închinăciune iudaic.

Astfel, pe 29 noiembrie 1979, în ziua în care Biserica îl pomeneşte pe Sfântul Filumen, părintele a fost atacat cu toporul şi omorât în timp ce săvârşea Vecernia. După aceea, ucigaşii au jefuit biserica, iar la plecare au aruncat cu o grenadă. Comunicatul Poliţiei spunea că făptaşii erau „necunoscuţi“.

Înmormântarea mucenicului Arhimandrit Filumen din Cipru a avut loc pe 4 decembrie 1979, slujba săvârşindu-se la biserica Sfintei Tecla. A fost îngropat în cimitirul comunităţii Sfântului Mormânt din Sion. Patru ani mai târziu, când a murit un alt membru al comunităţii, s-a deschis mormântul părintelui Filumen pentru a i se muta osemintele de acolo. Atunci, toţi cei de faţă au avut parte de o privelişte minunată: trupul său era neputrezit şi răspândea un miros plăcut, aşa cum s-a întâmplat cu moaştele atâtor sfinţi, ca, de exemplu, , Sfântul Ioan Rusul etc. După aceea, mormântul a fost închis din nou, până în anul 1984, de Crăciun, în timpul îngropării lui Claudiu, Arhiepiscopul din Pella. Şi de această dată, trupul era neputrezit şi răspândea un miros plăcut, semn că smeritul rob al lui Dumnezeu Filumen intrase în ţara celor vii, ca sfânt. Moaştele sale au fost aşezate cu evlavie în partea nordică a Altarului bisericii Sfântului Sion, devenind obiect de închinăciune pentru mii de credincioşi.

(…) Viaţa sa ascetică, moartea mucenicească, trupul nestricat, minunile care au fost săvârşite după moartea sa, toate acestea constituie mărturii incontestabile ale sfinţeniei sale. Fie pomenirea sa veşnică!

(Acest studiu s-a bazat îndeosebi pe mărturiile celor care l-au cunoscut, fapt pentru care bibliografia este săracă. Cele mai însemnate surse bibliografice sunt:

1. Kostas Gheorghiadis, Chipul contemporan al Bisericii Sionului. Părintele Filumen, Mărturia ortodoxă, Nr. 4, Lefkosia, 1982.
2. Ioan, Noul Mucenic Filumen, Mărturia ortodoxă, nr. 19, Lefkosia.
3. Necrolog: Moartea mucenicească a Arhimandritului Filumen Hasapis, Noul Sion, Vol. 72, Ierusalim, 1980.
4. Arhimandritul Filumen: un mărturisitor contemporan al credinţei noastre, Drumul nevoinţei, nr. 101, Lefkosia, 1992.
5. Arhimandritului Elpidie, în cartea lui Iosif Monahul Figuri patristice de la Nea Skiti, Salonic, 1988, pp. 63-70.
6. Din revista Mărturie ortodoxă, nr. 41, 1993, pp. 34-37.).

Sursa: Patericul secolului XX

Mai multe marturii:


Categorii

1. SPECIAL, Calugaria / viata monahala, Minuni si convertiri, Mucenici ai vremurilor noastre, Sfantul Nou Martir Filumen Cipriotul, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Viata de familie

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

20 Commentarii la “VIATA SI MUCENICIA SFANTULUI NOU MARTIR FILUMEN CIPRIOTUL, torturat, ucis si despicat in forma de Cruce in 1979 la Fantana lui Iacob de militanti iudei fanatici

  1. Sfinte Mucenice Filumen, roaga-te pentru noi, pacatosii!

  2. Doamne ajuta!
    Apreciez foarte mult ca oferiti atata informatie duhovniceasca(cat poate nu gasesc in alte parti)care ne poate fi o calauza buna inspre indeplinirea scopului nostru pe acest pamant.In vremurile astea atat de tulburi si de intunecoase,este foarte important sa gasesti o faclie care sa-ti lumineze calea .Pentru mine este a doua oara cand postez pe blogurile care vor sa se ocupe de o tema asa de importanta cum este mantuirea sufletului(cred ca e si ultima,deoarece vad si simt multa rautate impletita cu bunatatea in marea majoritate a saiturilor,lucru voit,sau intamplator dar care sigur nu are un folos sufletesc pentru cel care intra in contact cu aceata).Ce va rog eu pe domniile voastre:lamuriti-ma si pe mine(neintelesul,putin cunoscatorul) de ce apar doua puncte de vedere diferite ale aceleiasi persoane pe aceeasi tema(si aici ma refer la interviul pe care dumneavoastra l-ai facut parintelui Proclu si ce au difuzat cei de la apologeticum).Am ascultat de la cap la coada interviul si am citit comentarile si la ceea ce gasesc la dumneavoastra pe sait si ce gasesc la apologeticum,dar evident ca undeva e minciuna.Nu pot si nu vreau sa cred ca s-a ajuns pana acolo sa se contafaca un interviu acordat de un om cu viata sfanta(lucru care pot spune si despre interviul unor mari duhovnici).Va rog frumos sa-mi raspundeti la aceasta poate mica,trecuta tema care ma framanta.
    Iertati-ma
    Doamne ajuta

  3. S-au intamplat doua „coincidente”: una legata de trecerea la Domnul a celor doi frati gemeni, Elpidie si Filumen, care s-a intamplat in aceeasi si de 29 noiembrie, Elpidie trecand la Domnul intr-un mod pasnic in 1983, iar Filumen ca un martir in 1979. Alta „coincidenta” este ca parintele Filumen a fost martirizat in chiar ziua praznuirii unui alt Sfant Mucenic care poarta acelasi nume: Filumen.

    Parintele Filumen a fost martirizat in biserica, in timpul slujbei Vecerniei, in fata Sfantului Altar, in mod asemanator fiind martirizat si parintele Daniil Sasoev, adica in biserica, in fata Sfantului Altar, dupa slujba Vecerniei.

  4. Minunat esti Doamne intru sfintii Tai!

  5. @ Ciprian:

    Frate draga,

    Daca ai citit NOTA de aici, pusa chiar la inceputul postarii: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/09/16/cuvantul-parintelui-pustnic-proclu-despre-ispitele-grele-ale-lumii-si-ale-bisericii-de-astazi-cum-va-fi-sfarsitul-lumii-si-ce-avem-noi-de-facut-fara-sfatul-duhovnicului-sa-nu-faca-niciun-pas-ca/ cred ca ea reprezinta toata lamurirea pe care o putem da, desi am mai dat si altele, in comentariile de la acea postare si nu numai (vezi si AICI sau AICI, de pilda) Ceea ce au facut altii, si cu aceasta ocazie, si in multe altele, este treaba lor de dat socoteala in fata lui Dumnezeu. Din punctul nostru de vedere, ar trebuie sa fie foarte usor de detectat dupa “gustul” si “pipaitul” duhovnicesc unde este cugetul, limbajul si Duhul Bisericii si unde incepe… altceva, unde este buna-credinta si unde este scandal, minciuna, diversiune, falsuri, santaj, ura, agresivitate. Probabil ca pentru unii scopul scuza orice mijloace, asa au inteles ei. Macar de ar fi doar simpla inselare… Noi stam in fata lui Dumnezeu cu constiinta curata si deplin impacata in aceasta privinta si avem nadejde ca, daca aici, pe pamant, acum, domnesc confuzia si sminteala, iar cei care intoxica si manipuleaza au oarecare castig de cauza (macar pentru unii), dar la Dumnezeu NU VA MAI FI ASA. Dar daca noi am manipulat si am mintit, pe noi atarna si pedeapsa de aici, si osanda vesnica. Dar crede-ne, in pielea lor nu ne dorim sa fim. E inspaimantator nu numai ce au facut in chestiunea cu noi si cu parintele Proclu, ci si in altele, poate si mai grave. Dar e inutil sa mai spunem, oricum oamenii nu cred. TOATA SE VOR VADI! Noi avem aceasta credinta si stim ca NU SE SFARSESC TOATE IN VIATA SI IN LUMEA ACEASTA. Iar cine a umblat cu murdarii si a recurs la oamenii si la procedeele securitatii, cu tot tacamul… vai si amar de el! Dar nu vrem sa mai revenim, macar nu in acest Post, asupra acestor probleme care ne-au produs o imensa mahnire si tulburare si nu mai dorim sa resuscitam conflictele respective.

    Daca pentru fratia ta ramane extrem de important si tot nu poti gasi, nici dupa acestea, unde este minciuna, nu-ti ramane decat sa te rogi staruitor Domnului sa-ti arate, cumva, tainic, in inima ta, daca este de folos. Repetam, din punctul nostru de vedere, o minima cercetare in privinta Duhului, iti poate da usor raspunsul asupra credibilitatii.

    Multumim si te rugam sa ne ierti! Doamne, ajuta!

    (credem ca e suficienta divagatia off-topic si putem reveni la comentariile la postarea de fata).

  6. Demn de semnalat este si faptul ca si parintele Filumen si parintele Daniil Sasoev, unul calugar, altul preot de mir, au avut parte de moarte martirica din mana unor fanatici ai altor religii, care nu suportau lucrarea lor misionara, una tacuta, iar alta foarte militanta.

  7. @ Antuza:

    E foarte interesant insa ca Sfantul Nou Mucenic Filumen a fost chemat la Domnul in ziua in care pe stilul nou se praznuia Sf. Mc. Filumen (cel “vechi”), in vreme ce la Patriarhia Ierusalimului, unde traia si unde a fost ucis Arhim. Filumen se tine calendarul vechi si se praznuia/praznuieste Sf. Ap. Matei (16 nov.). Poate si ca o dovada de sus ca nu exista despartire reala intre cele 2 calendare, cand este una si acceasi Biserica.

  8. @admin:

    Da, asa este, Patriarhia Ierusalimului tine calendarul vechi. Eu m-am gandit doar la Sf. Filumen cel “vechi” praznuit in calendarul nou la 29 noiembrie: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie29.htm
    Nu m-am gandit sa fac legatura asta, dar poate fi o dovada in sprijinul fptului ca nu este o despartire reala intre cele doua calendare.

  9. In cartea “Intoarcerea la Hristos”, Ioan Ianolide scrie:“Am inchis ochii la sute de oameni si stiam cum a murit fiecare mai bine decat cum a trait. Poate ca momentul sfarsitului este mai caracteristic pentru portretizarea oamenilor decat viata insasi.”

    Pronia divina randuieste ca si moartea omului sa fie dupa cum i-a fost viata, si aceasta ar trebui sa ne incredinteze ca cel care are o viata cu Dumnezeu nu poate decat sa treaca prin moarte intarit de Dumnezeu si ca trecerea prin moarte, cat si viata vesnica, ne-o pregatim acum, in prezent, nu prin centrare in cum vom muri, ci prin cum sa traim fara sa uitam de Dumnezeu, cum sa implinim poruncile evanghelice.

    Stim cu totii ca moartea muceniceasca este un dar pe care il da Dumnezeu unor crestini, si cred ca putinta de a trece printr-o astfel de moarte a fost sadita de Ziditorul a toata faptura inca din momentul creatiei lor, caci Dumnezeu Atotstiitor fiind randuieste omului ceea ce ii este mai bine pentru mantuire, chiar si felul mortii, desi noi nu putem sa patrundem aceste taine.

    Insasi existenta sfintelor moaste ale martirilor este o dovada ca Dumnezeu nu i-a parasit nici in clipa mortii, ci mai cu seama i-a intarit pe drumul Golgotei lor.

    Pentru rugaciunile martirilor nostri, pomeneste-ne pe noi Doamne in Imparatia Ta. Amin!

  10. Din “Patericul secolului XX” voi reda mai jos cateva citate din care se poate vedea legatura stransa, duhovniceasca, in care erau cei doi frati, Elpidie si Filumen:

    K.I.: Domnule Raptopoulos, pentru că m-am ocupat cu biografia fratelui părintelui Filumen, care a fost de-a pururi pomenitul părinte Elpidie, am aflat că în ceasul în care părintele Filumen era înjunghiat la Fântâna lui Iacov, părintele Elpidie l-a auzit din Sfântul Munte strigându-i: „Mă taie, frate!“
    Z.R.: Am auzit şi eu despre faptul acesta, care nu este ceva ciudat în Ortodoxie. Mulţi părinţi au harisma înainte-vederii şi pot afla ce se întâmplă departe de ei.

    si inca:

    K.I.: Aţi auzit de ceea ce a simţit părintele Elpidie în clipele în care fratele său era ucis de către evrei?
    P.I.: Da. În acele momente, părintele Elpidie a simţit că se rupea ceva în el.
    K.I.: Simţea cum fratele său era înjunghiat.
    P.I.: Da.

  11. ” … În săptămâna de dinainte, un grup de sionişti fanatici venise la mănăstire, la Fântâna lui Iacov, pretinzând că este un loc sfânt al iudeilor …”

    Despre fantana lui Iacob:

    Patriarhul biblic Iacob a trăit cu aproape 2000 de ani înainte de Hristos. Era fiul lui Isaac şi al Rebecăi, şi deci nepot al lui Avraam. Pentru că s-a născut ţinându-l pe Esau, fratele său geamăn de călcâi, numele său a fost Iacob, care se tâlcuieşte „el a ţinut“. Se pare însă că este vorba şi de un joc de cuvinte intenţionat, bazat pe un nume din acea vreme, Yaaqob-El, care înseamnă „Dumnezeu să ocrotească“.
    Cartea Facerii ne istoriseşte cum Iacob l-a păcălit pe fratele său Esau şi a cumpărat de la el dreptul de întâi născut pentru un blid de fiertură de linte şi cum, după aceea, cu sfatul şi la îndemnul mamei sale, l-a păcălit şi pe tatăl său, Isaac, furându-i binecuvântarea părintească. Aşa a ajuns Iacob purtător al promisiunii lui Dumnezeu şi moştenitor al Canaanului.
    Chiar dacă fântâna lui Iacob nu este amintită explicit în vreun text al Vechiului Testament, existenţa şi paternitatea ei sunt confirmate atât de o tradiţie precreştină, cât şi de textul evanghelic lăsat de Sfântul Apostol Ioan …
    În sfârşit, cetatea Sihar, unde locuia femeia samarineancă, nu este vechea cetate Sichem (actualmente oraşul Nablus), ci a fost identificată cu Askar, un sat situat în apropiere. Fântâna lui Iacob se află la numai 1 km sud de acest sat.
    Autenticitatea ei nu a fost niciodată pusă la îndoială. Cercetările arheologice atestă zidăria fântânii, adâncă de peste 35 de metri, ca fiind o lucrare canaanită din secolul 18 înainte de Hristos, deci din vremea Patriarhului Iacob. Fiind aşezată pe drumul care făcea legătura dintre Iudeea şi Galileea, în mod cert Domnul Hristos a trecut pe acolo.
    Acesta este locul unde El a întâlnit-o pe femeia samarineancă.

    Fragment prealuat din: http://www.lumeacredintei.com/sct_6/c_1/yy_2006/art_1149/fntna_lui_iacob.htm

  12. Pingback: EXTREMISTII IUDEI au atacat o manastire ortodoxa greaca (Ierusalim) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  13. Pingback: Crestinii din Israel, atacati si intimidati de iudei si musulmani - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  14. Pingback: Extremismul iudaic, tot mai periculos: ”VA VOM CRUCIFICA” si alte blasfemii grave, scrise pe zidurile din Ierusalim - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  15. In anul 2011 si 2012 am fost in pelerinaj la Ierusalim.A doua oara am ajuns cu grupul la biserica unde se afla moastele Sfantului mucenic Filumen,ne-am inchinat apoi am coborat la fantana lui Iacob unde toti colegii nostri din grup scoteau apa din fantana si beau, faceau fotografii, cumparau obiecte bisericesti,etc. Am tinut tare mult sa am si eu o fotografie la fantana in timp ce scoteam apa insa am asteptat ca toti cei din grupul nostru sa urce in biserica asa incat sa pot ramane singura cu prietena mea, care urma sa imi faca fotografia. A doua zi, in prezenta parintelui meu duhovnic,care era cu noi in pelerinaj,si a ghidului,preot si el, prietena mea s-a hotarat sa povesteasca ce a vazut in timp ce incerca sa imi faca fotografia. A dus aparatul la ochi si a vazut ca in spatele meu era un calugar. Crezand ca e un parinte din grupul nostru, intrucat aveam noua parinti cu noi,si stiind ca imi doream sa fac poza in liniste, a luat aparatul de la ochi sa ii spuna sa se dea la o parte insa cand a facut acest lucru si a indepartat aparatul a vazut ca in spatele meu nu mai era nimeni. A ramas inmarmurita,acesta fiind si motivul pentru care nu a povestit nimic atunci. A facut 3 poze,am urcat in biserica si atunci vazand icoanele si-a dat seama ca acel calugar din spatele meu semana cu sfantul din icoanele din biserica.Imi amintesc ca, stateam lipita de gardutul din spatele fantanii unde efectiv,fizic,nu ar mai fi avut loc nimeni sa incapa.M-a marcat aceasta intamplare in sensul unui semn bun pentru mine, ma bucur nespus si de atunci ma inchin Sfantului Filumen , asa cum am fost sfatuita de parintele meu duhovnic si de catre ghidul excursiei, care au spus ca cel care s-a aratat acolo jos la fantana este Sfantul Filumen si ca stie ca s-a mai aratat uneori pelerinilor,intrucat el a aparat acel loc sfant si nu a vrut sa il paraseasca Cred ca Bunul Dumnezeu va orandui sa mai ajung in acele locuri sfinte sa ma pot inchina. Amin

  16. Pingback: NOUL MUCENIC, PREOTUL IOAN DIN SANTA CRUZ (19 mai), care a fost martirizat in America anului 1985 -
  17. Pingback: “Scrisoarea” Sfantului Andrei catre români: VIN ZILE GRELE PENTRU VOI, NEAM CRESTIN!/ Tinerii ”bogati” in pretexte pentru a nu urma lui Hristos/ INFRICOSATORUL MARTIRIU AL SFANTULUI FILUMEN/ Despre singuratate | Cuvântul Ortodox
  18. Pingback: O noua predica a MITROPOLITULUI NEOFIT (Cipru): “2018 – UN AN CRITIC. RECUNOASTEREA IERUSALIMULUI DREPT CAPITALA A ISRAELULUI – PUNCTUL DE INCEPERE A CELUI DE-AL TREILEA RĂZBOI MONDIAL”. “Martiriul este o realitate contempor
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate