SFINTII ADRIAN SI NATALIA SI SENSUL ADEVARAT AL TAINEI NUNTII

25-08-2009 Sublinieri

adrian_natalia_1.jpg

Astazi sunt praznuiti Sfintii Mucenici casatoriti Adrian si Natalia, o intrupare desavarsita a sensului adevarat al familiei crestine, pe care astazi nu-l mai stie nimeni, in care astazi aproape nimeni (nici dintre cei asa-numiti “credinciosi practicanti”) nu mai crede.

Nimeni nu mai crede ca sensul unirii in Hristos cu persoana iubita nu este sa fii fericit in lumea aceasta, nu este sa scapi de singuratate cu orice pret, nu este sa ai un “alibi” perfect pentru orice compromis cu lumea si lumescul “pentru … siguranta si bunastarea materiala a familiei”, nu este sa te rasfeti si sa te scalzi in desfatari fara mustrari de constiinta (ca… deh, sunt permise si la urma-urmei, nu suntem calugari, deci suntem dispensati de a trai prea duhovniceste), nu este sa-ti faci idol si scop in sine din iubirea fireasca si din persoana iubita si nu este nici macar sa ai neaparat copii, daca Dumnezeu nu ingaduie sau nu binevoieste aceasta!

Sensul adevarat al unirii in Taina Nuntii este Incununarea vietii prin impreuna-marturisirea lui Hristos. Sensul ultim al insotirii crestine este redat de cantarea aceea dureros de frumoasa din Slujba Tainei Cununiei: “Sfintilor Mucenici, care bine v-ati nevoit, rugati-va Domnului sa se mantuiasca sufletele noastre!“. Nu sunt invocati atunci, in Taina Cununiei, alti sfinti decat Mucenicii, iar “dansul” duhovnicesc al mirilor, cu nasii si cu preotii se face in acest timp in jurul Sfintei Evanghelii si al Sfintei Cruci, aratand care trebuie sa fie Centrul vietii familiei crestine.

Nu a contat pentru Sfintii Adrian si Natalia ca erau de abia un an si o luna casatoriti! Nu a contat ca erau tineri si cu o viata inainte! Nu a contat ca nu “se implinisera” ca familie prin dobandirea vreunui prunc! Nu a contat ca se iubeau foarte mult unul pe altul! Ce a contat pentru ei in ceasul prigoanei? Un singur “lucru”: HRISTOS! Pentru El au jertfit, adica si-au incununat si si-au implinit cu adevarat si in mod desavarsit dragostea lor! L-au iubit pe Hristos mai presus de orice! Si nu erau supra-oameni, nu erau “predestinati” sa fie sfinti!

drz24.jpg


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Meditatii duhovnicesti, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Viata de familie

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “SFINTII ADRIAN SI NATALIA SI SENSUL ADEVARAT AL TAINEI NUNTII

  1. Iubirea nu este plăcere
    Iubirea nu este plăcere
    Ci-i cruce grea. E dăruire
    A ce-i mai valoros în suflet
    Şi-i luptă spre desăvârşire .

    Iubirea nu e desfătarea ,
    Ce se trăieşte senzual ,
    Ci-i bucurie care-nalţă
    Şi arde în spiritual .

    Ea-i împilnirea’n bucurie
    A tot ce e Dumnezeiesc,
    Prin adevăr, prin curăţie,
    Prin sfânt şi prin duhovnicesc .

    Cine iubeşte Adevărul
    Îl caută şi îl trăieşte
    Şi recunoaşte viu şi sincer,
    Tot ceia ce păcătuieşte .

    Nu-şi iartă singurel greşeala
    Ci grabnic cere dezlegare
    Se pedepseşte prin canoane,
    Cerînd lui Dumnezeu iertare .

    Din adevăr îşi face templu,
    În inimă şi cu iubire
    Păzeşte nentinat lăuntru
    În faptă-n vorbă şi-n gândire .

    Nimic nu lasă să umbrească
    Măcar o clipă, Adevărul,
    Că simte că-i lumina vieţii,
    Întru Iisus Mântuitorul .

    Nimic nu pune-n echilibru
    Cu Adevărul cel iubit,
    Căi unic pentru mîntuire,
    Şi-l simte că-i desăvârşit.

    Şi pentu El î-şi face viaţa
    Curată, sfântă, prin iubire,
    Păzind, luptând şi curăţind-o,
    Cu sete pentru mântuire.

    Şi către semeni se deschide
    Cu dragoste precum Iisus,
    Prin milă sfîntă susţindu-i,
    Cînd crucea li-i prea grea de dus .

    Iubirea nu-i declarativă
    Ci-i sincer şi adânc trăită
    Că nu din vorbe ci din totul
    Ce-i viu în noi e dovedită .

    Din gând din faptă şi trăire
    Şi din dorinţa de-a jertfi,
    Întregul ce ne aparţine,
    Prin simţământul de-a iubi .

    Iubirea sinceră-i spontană,
    Cînd tot lăuntru ni-i curat,
    Şi-i bucurie-n dăruirea,
    Curată cu adevărat.

    E zbor în simţăminte-nalte
    Către sublim şi mântuire,
    E curăţie-n curăţie,
    Şi cântec de desăvârşire.

    Noi oamenii n-avem podoabă
    Mai sfântă şi mai minunată,
    Că-n noi e maximul valorii
    De-i sinceră şi de-i curată.

    Iubirea nu este plăcere,
    Ci-i bucurie pe pământ,
    Nu-i egoism ci jertfă vie,
    În Adevăr şi-n Duhul Sfânt.

    E bucurie în a duce,
    Povara sfântă a iubirii,
    În bunul simţ trăit la maxim,
    În luptele desăvârşirii.

    Ea nu priveşte către sine
    Şi suferinţa asumată
    Ci către ceia ce oferă,
    S-o ştie sfântă şi curată.

    Numai o umbră de gândire
    Cu egoism o va sluţi
    Şi de nu-l izgonim la vreme
    Iubirea ne-o va prăbuşi .

    Va cântări rapid efortul
    Şi chiar iubirea dăruită,
    Şi punînd preţ iubirea pierde
    Pe cea din cer -nepreţuită -.

    Iubirea Domnului e jertfa,
    E suferinţa-i de nespus
    Pentru iertarea tuturora
    Şi vrea iubire ca răspuns.

    Iubirea nu este plăcere
    Ci-i bucurie pe pământ,
    Prin dăruirea sa totală
    Prin Adevăr în Duhul Sfânt .

    Iubirea-i forţă uriaşă
    Ce ne îmbracă în putere
    În dar divin fără de seamăn
    În Adevăr şi-n înviere.

    Este sublimul vieţii noastre
    Şi-i sufleteasca fericire,
    În bucuria jertfei noastre
    Prin Adevăr, spre mântuire .

    Priviţi cu drag la Iisus Domnul,
    El ne-a ’n văţat ce e iubirea
    Iubindu-ne până la moarte.
    Murind ne-o feră mântuirea .

    Iubirea sa e fără margini
    Totală, sinceră,divină,
    Şi-i idealul vieţii noastre,
    În Adevăr şi în lumină .

  2. Venera cântă
    Venera-şi cântă cu putere
    Şi cu succes vraja pierzării
    Purtând picturile ispitei
    Pe ochi, în chipul desmierdării.

    A convertit sensul vieţii
    Madona cea nouă a lumii
    În frumuseţea zugrăvită
    Şi în comorile minciunii.

    Iar idolatri-şi poartă mintea
    Către organele de jos
    Înmiresmate-n întinarea
    Cu aparenţe de frumos.

    Mintea’n ispita plăsmuirii
    Curge în facăra pierzării
    Râvnind duhorile unirii
    Cu forţele destrăbălării.

    Izvorul vieţi-n spurcăciune
    Arată ce nu-i de văzut
    Şi-n casa laptelui prunciei
    Soarbe stăpânul Belebut.

    Chipul Venerei-i uniforma
    Privirilor ce vor păcatul.
    Şezutul cinstea de pe urmă
    Di el zâmbindu-ne păcatul.

    Altarul strâmb al jertfei varsă
    O fericire cu venin,
    Ce-aruncă vieţi chemate-n poftă
    În moartea veşnică de chin.

    Madona cu duh de Veneră
    Adună lumea-n’trun Eden
    Ce-şi poartă jertfele şi robii,
    Înlănţuiţi pentru infern.

  3. Sfintii mucenici Adrian si Natalia sa ocroteasca cu rugaciunile lor pe toti cei ce le poarta numele dar si pe cei ce ii pomenesc.
    As pune o intrebare, si doresc ca ea sa nu fie socotita a fi cumva vicleana ci sincera si bine intentionata.
    Cum credeti ca s-ar fi manifestat, ce atitudine ar fi avut Sfintii Mucenici Adrian si Natalia si in general toti Sfintii daca ar fi trait in zilele noastre si ar fi fost pusi in situatia de a accepata actele biometrice sau chiar implanturile cipurilor? Si nu ma gandesc aici la faptul ca ei ar refuza aceste lucruri ci felul in care ar s-ar manifesta in refuzul lor.

  4. Ce frumos !!
    Mare e taina asta si cine nu a gustat din ea nu poate sa inteleaga!
    Ma gândesc ca o mare problema in viata noastra de azi e tendinta spre diversitate: vrem sa vedem si alte mâncaruri ce gust au, cautam pantofi mai frumosi si mai comozi, ne uitam dupa haine moi si frumos colorate, vedem femei sau barbati mai frumosi si mai destepti decât partenerii nostri pe care suntem tentati sa-i incercam (macar cu gândul), …!
    La nunta mea a fost un coleg care când a auzit juramântul pe care l-am facut in fata Domnului referitor la sotia mea, a spus: “Eu in locul tau nu juram 🙂 !”

    Am auzit mai demult o vorba tare frumoasa: “nu-ti judeca partenerul cum ca nu e bun; daca era mai bun in mod sigur nu te-ar fi ales pe tine”.

    Doamne, ajuta!

  5. Dragi fraţi şi surori în Domnul, vă citesc cu interes comentariile după parcurgerea textului postării zilnice, atât de folositor şi de susţinător al vieţii ortodoxe astăzi în sufletele noastre şi vă spun cu mare bucuriecă simt iubire in cuvinte, iubire de Dumnezeu şi de semeni. Cât de folositor este să citeşti un text neacuzator la adresa cuiva, ca persoană. Cît este de mângâietor şi încurajator. E drept că trebue să fim necruţători cu păcatul, dar trebuie înacelaşi timp să ne arătăm iubirea şi grija de a nu provoca suferinţe nefolositoare semenilor noştrii şi –mai ales – să nu-i dăm ortodoxiei noastre faţa care nu-i aparţine. Adică o faţă a agresivităţii, a dreptăţii lipsite de iubire şi milostivire, a încrâncenării şi supremaţiei crezului fără iubire. Mare şi mult este câştigul nostru –imediat şi de durată- dacă ne zidim şi zidim cu iubire credinţa noastră, care zilnic o hrănim şi de aici sau cu mult mai mult de aici. Vă rog iertaţi-mi îndrăzneala.

  6. Foarte adevarat ce scrie in articol. Taina nuntii este pentru impreuna mantuirea sotilor si a copiilor lor. Asta este scopul casatoriei.
    Iar in timpul slujbei sotii sorb din vinul dulce acrisor simbol al bunelor si relelor pe care trebuie sa le imparta si de asemenea este un moment cind fiecare dintre miri atinge Sf. Evanghelie privind catre sf. altar care reprezinta momentul juramantului in fata lui Dumnezeu.

    Cineva care nu a putut sa aibe un copil a mers indurerat la un mare duhovnic si duhovnicul i-a spus sa caute sensul vietii. S-a tot perpelit omul respectiv pana si-a dat seama ca sensul este mantuirea.
    Daca Dumnezeu trimite mai multi copii e cu mare binecuvantare, dar daca nu trimite atunci trebuie primit si asta (nu e deloc usor) si cautata impreuna mantuire a sotilor.
    In zapaceala in care ne ducem amarul zilelor, ne incurcam si lumea asta e croita acum chiar ca sa nu mai aibe omul nici o busola.
    Cum zice un parinte ca suntem ca un om sfarsit care sta linga o comoara fara sa o pretuiasca. (biserica ortodoxa)

  7. Ce minunat este sa traiesti in adevarul propovaduit in Sfintele Evanghelii de Domnul nostru Iisus Hristos!Si daca multi ani am trait in afara adevarului, a vietii
    crestinesti, pot spune ca Domnul nu m-a parasit, ci asa cum ne-a promis ca se va intoarce si dupa oaia ratacita, m-a salvat si pe mine.Lupta cu gandurile este cea mai grea.Tineretile noastre, ale cuplului unit in Sfanta Taina a Cununiei, au trecut
    de mult.Citind despre viata in Hristos, Domnul , a celor doi Sfinti Adrian si Natalia,nu pot sa nu ma gandesc cat este de greu astazi sa duci o viata curata intr-o lume labirintica in care la orice pas ispitele si vrajmasul sunt gata sa te rapeasca.

  8. Potrivit Evangheliei dupa Sfantul Ioan ,prima minune a Domnului Hristos este cea de la nunta din Cana Galileii,insotit de Sfanta Maica si Ucenicii Sai.Dintru inceput trebuie remarcat ca Sfanta Fecioara,Il descopera lumii pe Domnul Hristos,dorind astfel sa le ofere cea mai inaccesibila bucurie de pana atunci,ca dar de nunta.Indemnandu-L sa le astampere setea ,Ea va grabi astfel apropierea Imparatiei,pe care minunea savarsita de Domnul Hristos ( shimbarea apei in vin),o va prefigura(anticipa).Nu am gasit nici la Sfintii Parinti talmacirea acestei minuni,caci Mantuitorul Insusi a invaluit-o in taina.Dar s-a tras concluzia pentru intentia Lui de a binecuvanta casatoria.De aici,probabil si practica liturgica de a se citi la cununie pericopa cu nunta din Cana.Sa nu uitam totusi ca Imparatia mesianica ,Mantuitorul Insusi o va infatisa ca pe un ospat de nunta,care presupune impreuna gustare ,bucurie impreuna cu semenii.Simbolul nuntii apare in multe scrieri mistice si exemplul cel mai clasic il ofera Cantarea Cantarilor ,care exprima unirea tainica dintre sufletul omenesc si Dumnezeu pe care-l adora,sau la Isaia 62,4-5,ne face sa intelegem de ce Iisus S-a numit Mire.Fiul Tatalui va fi cu adevarat Mirele creatiei indumnezeite ,nunta devenind simbolul reunirii cerului cu pamantul,aspirand neancetat la unirea cu sufletul omenesc,indumnezeit prin har.
    Iubirea nu se impune ,cum nu se impune nici mucenicia dupa cum am vazut si la acesti Sfinti.Daca credinta se clatina,daca iubirea se ofileste,casatoria inceteaza sa mai fie o taina,un har ,si nu mai ramane decat constrangerea sau devine chiar un prilej de desfranare,adulter,necuratie sau spurcaciune cand se reduce doar la erotismul trupesc. In acest caz casatoria nu mai este simbolul unirii dintre Dumnezeu si poporul Sau,dintre Hristos si Biserica Sa,ci devine o profanare a harului.Sotul care a devenit pentru sotia sa un barbat ca alti barbati si invers,nu mai sunt soti si sotie la nivelul tainei si iese din binecuvantarea Lui Dumnezeu.Desigur ca multe neantelegeri pornesc cel mai adesea din slaba credinta ,din refuzul de a urma calea erotica sau refuzul de a se pocai,astfel Biserica lasa o portita(pogoramant)deschisa indurarii,dupa caz.
    Rugaciune catre Sfintii Mucenici Adrian si Natalia

    O,sfintit Cuplu,sfintilor mucenici ai lui Hristos,Adrian si Natalia,fericiti soti si straluciti purtatori de chinuri!Ascultati-ne pe noi cei ce ne rugam si mijlociti pentru noi,ca sa ni se dea toate cele de folos trupurilor si sufletelor,si rugati pe Hristos Dumnezeu sa ne miluiasca si sa faca cu noi dupa indurarile Sale ,ca sa nu pierim in pacatele noastre.Asa Sfintilor Mucenici,primiti glasul rugaciunilor noastre si cu mijlocirile voastre,izbaviti-ne de foamete,de ciuma,de cutremur,de potop si grindina,de sabie si de navalirea celor de alt neam ,de razboiul cel dintre noi,de moartea cea napraznica si de toate nenorocirile,scarbele si durerile;ca in totdeauna prin mijlocirile voastre fiind intariti,sa slavim pe Domnul Iisus Hristos,Caruia I se cuvine,toata slava,cinstea si inchinaciunea,cu Cel Fara de inceput al Sau Parinte si Preasfantul Duh,acum si pururea si in vecii vecilor.Amin.

  9. @ Adriana:

    Sfintii Mucenici Adrian si Natalia sa-ti ajute si sa te binecuvanteze pe calea mantuirii, draga sora!

  10. Va multumesc din suflet!Nu sunt vrednica,numai gura e de mine si tare imi este frica cand voi fi trasa la raspundere de cele pe care le stiu si nu le-am implinit.
    Ma rog si eu pentru fratii mei cei dragi acestor Sfinti si tuturor Sfintilor Martiri care au trait experienta mortii prin credinta,ca o marturie fidela a dragostei pentru Domnul Hristos si Sfanta Treime,sa ne daruiasca si noua puterea de a-L marturisi pe Domnul din harul Duhului Sfant care este vesnic viu si lucrator in Sfintii Mucenici,in toata vremea si tot locul.Amin!
    Doamne, miluieste-ne!

  11. Din pacate este f f f greu sa iubesti un sot/sotie care ti provoaca suferinta….prin indiferenta. Maica Siluana spunea ca este greu sa ti iubesti copilul…cand e vb de unul mai neascultator…cu care te afli mereu in conflict…d apai sotul!!!!
    Este greu….ai credinta dar omenescul…urla in tine!!!
    Ai copii…nu poti renunta asa usor!
    Daca ar fi asa cum spu e Adriana…de ce duhovnicii trag cat pot sa salveze o familie?
    Ar putea sa spuna ”
    .Daca credinta se clatina,daca iubirea se ofileste,casatoria inceteaza sa mai fie o taina,un har ,si nu mai ramane decat constrangerea sau devine chiar un prilej de desfranare,adulter,necuratie sau spurcaciune cand se reduce doar la erotismul trupesc.” Dar ei trag si se lupta prin sotul/sotia care vrea sa lupte…sa salveze…
    Iertati…
     

  12. Adriana are dreptate. Asa este….bine ca a lasat Domnul indurarea….

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate