Domnul cere oile din mana păstorilor si va veni sa faca judecata intre oi

Continuam cu partea a doua a extraselor din proorociile lui Iezechiel, prăznuit astazi (21 iulie). De aceasta data prezentam intreg capitolul 34, in care Domnul mustra atat pe păstorii lui Israel, cat si pe oile turmei Sale.

Si nu vedem oare, noi, ca mustrarile rostite de Duhul Sfant prin gura lui Iezechiel privesc, iarasi, in duh, insasi Biserica noastra si pe noi insine?

Nu este dureros sa vedem ca multi dintre păstorii de astazi nu mai ingrijesc turma, ca „se pastoresc pe ei insisi“, ca ranile noastre nu mai sunt legate si ca cei slabi, de prea multe ori, nu mai gasesc nicaieri oameni disponibili sa-i ajute, nu mai afla, poate, nici macar la “duhovnic” intelegere, vindecare, ajutor si intarire… exact ca in vremea lui Iezechiel? (vezi si aici si aici). De ce? Fie pentru ca nu mai este timp, fie pentru ca nu mai este rabdare, fie ca nu mai este dragoste… Sau, in alte situatii, cand pot sa existe aceastea, lipsesc, uneori, discernamantul, intelepciunea si credinta dreapta care sa carmuiasca sufletele in directia sanatoasa, sa le fereasca de ratacirile pierzatoare ale lumii sau ale inselarilor “de-a dreapta”, sa nu le lase sa ajunga “mancarea tuturor fiarelor campului”.

Astfel, cati nu cunoastem cazuri de suflete culese de Dumnezeu din bezna lumii, adunate cu greu “dintre talhari”, ridicate “aproape moarte” si aduse in “staulul’ Sau, la ‘hanul” Sau si acolo smintite sau “ajutate” sa cada de catre păstori nevrednici sau, cel putin, neatenti? Ce tragedie mai mare este decat sa te pierzi tocmai in locul harazit mantuirii? Sau, cum spunea cineva, ce anti-minune mai groaznica, mai antihristica este – cum se intampla, din pacate, tot mai frecvent – sa ajungi sa transformi, tocmai in biserica, un suflet bun intr-unul rau, sa strici inimi inocente si sa pervertesti constiinte curate, invatandu-le prin ne-pilda ta sau legitimandu-le, prin cuvantul tau sucit, chiar pacatul, minciuna, erezia, rautatea deghizate in “vituti” sau in normalitate “ingaduita”?!

Apoi, nu a devenit deja “moneda curenta” in Biserica “stapanirea cu asprime si cruzime” de catre pastori naimiti care, in numele abuziv al “ascultarii“, isi permit sa-i faca pe cei mai mici “o prada de sfasiat”, adica niste sclavi ai intereselor sau capriciilor proprii, sa-i prigoneasca si sa-i hartuiasca FARA MILA, sa dispuna de ei ca de niste unelte fara suflet si chip, subordonandu-i nu voii lui Dumnezeu, ci voii lor patimase si chiar voii celui-rau?

Destui dintre păstorii noului Israel au uitat porunca Domnului si au uitat de turma sa, au uitat de mostenirea pe care Domnul o iubeste, au uitat de cel cazut intre talhari, lasat spre vindecare in han. Iar cei care nu uita, sunt si ei trasi in jos de starea generala de raceala a dragostei, de seceta cumplita a cuvantului, de neincetatul potop al ispitelor de tot felul, tot mai demonice.

Si inca tot mai putem spune ca totusi mai avem păstori! Dar din ce in ce mai putini, din ce in ce mai imputinati… Dar pentru cata vreme? Sa pretuim pe păstorii care traiesc inca printre noi, si sa ne cutremuram, rugandu-ne Domnului sa ne trimita „ajutor la vreme potrivita“.

Dar sa luam aminte si la noi insine, oile turmei. Domnul ne mustra pe noi, pentru ca nu ne pasa de aproapele nostru. Nepasarea, indolenta, insensibilitatea fata de cel slab cu adevarat, egoismul si obtuzitatea, dorinta de a fi „bine, in pace” (linistiti, senini, netulburati) cu pretul pierderii milei si dragostei fata de cel de langa tine – care devine instrument, mijloc in atingerea unor scopuri egoiste, fie ele si invesmantate in deziderate nobile – sunt urate in fata Domnului, cum arata El Insusi.

Cautam sa fim multumiti si satisfacuti, chiar si in cele duhovnicesti, dar nu vedem ca nu aceasta este calea mantuirii, mai ales in lucrurile duhovnicesti. Calea mantuirii este calea impreuna-patimirii, a punerii sufletului pentru celalalt. Dar mai avem noi inima si suflet sa il punem pentru celalalt sau le-am secatuit cu desertaciunile noastre? Sa cautam si acum raspuns in proorocirile Sf. Prooroc Iezechiel:

Fost-a cuvantul Domnului catre mine si mi-a zis:

“Fiul omului, prooroceste impotriva pastorilor lui Israel, prooroceste si le spune: Asa graieste Domnul Dumnezeu: Vai de pastorii lui Israel, care s-au pastorit pe ei insisi! Pastorii nu trebuia ei oare sa pastoreasca turma? Dar voi ati mancat grasimea si cu lana v-ati imbracat; oile cele grase le-ati junghiat, iar turma n-ati pascut-o.

Pe cele slabe nu le-ati intarit; oaia bolnava n-ati lecuit-o si pe cea ranita n-ati legat-o; pe cea ratacita n-ati intors-o si pe cea pierduta n-ati cautat-o, ci le-ati stapanit cu asprime si cruzime.

De aceea ratacesc oile Mele prin toti muntii si pe tot dealul inalt; imprastiatu-s-au oile Mele peste toata fata pamantului si nimeni nu ingrijeste de ele si nimeni nu le cauta.

De aceea, ascultati pastori, cuvantul Domnului:

Precum este adevarat ca Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot asa este de adevarat ca voi face dreptate; pentru ca oile Mele au fost lasate prada si fara pastor, oile Mele au ajuns mancarea tuturor fiarelor campului, iar pastorii Mei n-au purtat grija de oile Mele, ci pastorii s-au pascut pe ei insisi si oile Mele nu le-au pascut.

De aceea ascultati, pastori, cuvantul Domnului.

Asa zice Domnul Dumnezeu: Iata Eu vin la pastori; le voi cere inapoi oile Mele din mana lor si ii voi impiedica sa nu mai pasca oile Mele si nu se vor mai paste pastorii pe ei insisi si voi smulge oile Mele din gura lor si ele nu vor mai fi pentru ei o prada de sfasiat. Caci asa zice Domnul Dumnezeu: Iata, Eu Insumi voi purta grija de oile Mele si le voi cerceta.

Cum cerceteaza pastorul turma sa in ziua cand se afla in mijlocul turmei sale risipite, asa voi cerceta si Eu oile Mele si le voi aduna din toate locurile, unde au fost ele risipite in ziua cea cetoasa si intunecata.

Le voi face sa iasa din mijlocul popoarelor, le voi aduna din diferite tari si le voi aduce in tara lor si le voi paste prin muntii lui Israel, pe langa cursurile de apa si prin toate locurile de locuit ale tarii acesteia.

Le voi paste in pasune buna si staulul va fi pe muntii cei inalti ai lui Israel; acolo se vor odihni ele, in staul bun si vor paste in pasune grasa in muntii lui Israel.

Eu voi paste oile Mele si Eu le voi odihni, zice Domnul Dumnezeu.

Oaia pierduta si ratacita o voi intoarce la staul, pe cea ranita o voi lega si pe cea bolnava o voi intari, iar pe cea grasa si tare o voi pazi si voi pastori cu dreptate.

Iar despre voi, oile Mele, asa zice Domnul Dumnezeu: Iata voi face judecata intre oaie si oaie, intre berbec si tap.

Oare nu va ajunge ca pasteti in pasune buna, iar ce ramane calcati cu picioarele voastre si ca beti apa curata, iar pe cea care ramane o tulburati cu picioarele voastre, Asa ca oile Mele sunt nevoite sa se hraneasca cu ceea ce este calcat de picioarele voastre si sa bea ceea ce este tulburat de picioarele voastre?”

De aceea asa le zice Domnul Dumnezeu: “Iata Eu Insumi voi face judecata intre oaia grasa si oaia slaba. Deoarece voi izbiti cu umarul, cu soldul si cu coarnele voastre, impungeti pe toate oile bolnavicioase, pana cand le scoateti afara, Eu voi veni sa scap oile Mele, ca sa nu mai fie prada si voi judeca intre oaie si oaie.

Voi pune peste ele un singur pastor, care le va paste; voi pune pe robul Meu David; el le va paste si el va fi pastorul lor. Iar Eu, Domnul, le voi fi Dumnezeu, iar robul Meu David va fi print intre ei. Eu, Domnul, am grait acestea. Voi incheia cu acela legamantul pacii si voi departa din tara fiarele salbatice, incat oile Mele sa traiasca in siguranta in pustiu si sa doarma in padure.

Voi darui lor si imprejurimilor muntelui Meu binecuvantare si ploaie le voi trimite la vreme; ploi de binecuvantare vor fi acestea. Pomul din camp isi va da rodul sau si pamantul isi va da roadele sale si oile Mele vor fi in siguranta pe pamantul lor si vor sti ca Eu sunt Domnul, cand voi sfarama catusele jugului lor si le voi scapa din mainile celor ce le-au robit.

Nu vor mai fi ele prada popoarelor si fiarele campului nu le vor mai sfasia; ele vor trai in siguranta si nimeni nu le va mai tulbura. Voi face acolo sadire vestita si nu vor mai pieri de foame pe pamant, nici nu vor mai suferi ocara de la popoare.

Si vor sti ca Eu, Domnul Dumnezeul lor, sunt cu ele, iar ele, casa lui Israel, sunt poporul Meu, zice Domnul Dumnezeu. Si voi, oile Mele, sunteti turma pe care o pasc, iar Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul Dumnezeu.

• Vezi si: “Tu te-ai increzut in frumusetea ta si, folosindu-te de renumele tau, ai inceput sa te desfranezi”