“Tu te-ai increzut in frumusetea ta si, folosindu-te de renumele tau, ai inceput sa te desfranezi”

21-07-2007 Sublinieri

iezechiel.JPG

Redam, intr-o prima parte, franturi din cartea Proorocului Iezechiel, prăznuit astazi (21 iulie) prin care Domnul a plans pierderea “iubitei” Sale, Israel, adica a Bisericii Sale, care, spalată de toata necuratia, re-nascută si sadita in Dumnezeu Insusi, isi  vinde frumusetea (talantii, harismele si roadele primite) daruita de Sus primului “trecator” intalnit in cale.

Sufletul nostru este aceasta fecioara harazita Mirelui ceresc, devenita o desfranata “care poarta in inima sa idolii sai” si care, ajungand bogata, slavita si laudata, uita cine a scos-o din necaz si i-a acoperit goliciunea, uita cine a spalat-o, a hranit-o, a invesmanat-o si  a ingrijit-o atunci cand, deznadajduita si neputincioasa, “se zbatea aruncata in sangele ei”. Noi suntem aceia care am uitat cine ne-a daruit darurile acestea cu care acum ne falim, care am uitat cine a facut sa ajungem la succesele de care am ajuns sa ne imbatam, ca si cum ar fi “ale noastre”. Noi suntem aceia care am deturnat catre mandria si slava noastra, catre interesele si catre profitul nostru ceea ce primisem in dar de la Dumnezeu, pentru a le darui la randul nostru, iar nu pentru a le face trofee talharesti. Ne-am instalat confortabil – precum “nebunul” bogat din Evanghelie – peste comoara primita, ne-am desfatat  singuri cu frumusetea si bogatia daruite, ca si cum toate ni se cuvin pe merit si le vom si pastra pe veci. Am uitat usor pretul jertfei de sange cu care s-au platit aceste comori, am uitat usor cat de greu am fost rascumparati si ca “noi nu suntem ai nostri”.

Am primit un nume si am castigat un renume de care ne-am folosit spre a curvi cu idolii nostri, spre a ne hrani patimile eului nostru vesnic nesătul de putere, de placere si/sau de glorie. Ne-am aruncat margaritarele ceresti la porcii acestor patimi, am “jertfit” (=irosit) cele sfinte pe altarul idolilor, viselor si ambitiilor noastre, netrebnicind, astfel, lucrarea Duhului care trebuia sa se faca prin noi, spre folosul semenilor. Si, inca, desi primim semne care ne cheama la pocainta, care ne mustra aprig constiinta, le nesocotim si ne ambitionam sa ramanem in minciuna, ne indarjim si ne invartosam si mai tare, scrasnind din dinti impotriva oricui ar incerca sa ne intoarca din drumul pe care ni l-am croit singuri catre prapastie. “Betia” nebuna a eului umflat, a succesului si a bogatiei ne  poate impinge cerbicia pana in panzele negre ale inconstientei si ale pierderii contactului cu realitatea, continuand sa negam cu violenta orice realitate care ne rastoarna idolii launtrici, prejudecatile si comoditatea starii  euforice sau caldicele cu care ne-am obisnuit.

Sa punem la inima si aceste cuvinte:

 

Sfarsitul! A venit sfarsitul! E langa tine!… Iata-l, a sosit! Vine vremea, vine ziua tulburarii, iar nu a chiuiturilor de bucurie prin munti“.

Proorocul nu vorbeste numai pentru Israel de atunci, ci si pentru noi, noul Israel, cei ce ne afundam tot mai mult in rautatile noastre si nu reusim sa ne trezim, sa ne infrangem inimile noastre impietrite. Au ajuns oare necuratia si rautatea noastra atat de lipite de noi incat nimic nu le mai spala? Sa fi ajuns oare in acele timpuri vazute de Iezechiel, in care Domnul ne vorbeste asa:

Sa inteleaga dar casa lui Israel in inima sa, caci ei cu totii au ajuns straini de Mine, prin idolii lor. De aceea spune casei lui Israel: Asa graieste Domnul Dumnezeu: Abateti-va si va intoarceti de la idolii vostri si de la toate uraciunile voastre intoarceti-va fata“ ?

Dar cat de actual si de prezent, parca, printre noi este Proorocul, atunci cand il auzim mustrand cu durere:

Vai de proorocii cei mincinosi, care urmeaza duhul lor si nu vad nimic!

Proorocii tai, Israele, sunt ca vulpile din ruine. La sparturile zidurilor nu se suie, nici nu apara cu zid casa lui Israel, ca sa stea tare la lupta in ziua Domnului. Vedeniile lor sunt desarte si prevestirile lor mincinoase; ei zic: “Domnul a spus”, dar Domnul nu i-a trimis si ei incredinteaza ca se va implini cuvantul lor... Pentru ca duc poporul Meu in ratacire, spunand: “Pace”, atunci cand nu e pace; si pentru ca atunci cand el face zid, ei il tencuiesc cu ipsos“.

Cati dintre pastorii nostri de azi nu sunt astfel de “prooroci mincinosi” care, cum zicea Cuviosul Paisie, “adorm lumea” si “ii infasa pe fiii lor duhovnicesti ca pe niste prunci, chipurile, ca sa nu-i mahneasca, linistindu-i cu “pacea” mincinoasa a lumii, tocmai “atunci cand nu e pace” si odihnindu-le in mod fals constiinta cum ca nimic grav sau ingrijorator nu se intampla, ca nu ne asteapta decat vremuri bune, infloritoare (sau macar normale, obisnuite) si ca nici nu trebuie sa faca nimic deosebit cu viata lor…

Cati nu inchid ochii deliberat si agresiv-panicat (si tocmai ei vorbind ipocrit de “frica” celorlalti!) in fata proorociilor tot mai limpezi si mai numeroase a unui adevarat “nor de sfinti” care striga in desert catre noi, precum si a semnelor vadite si imposibil de tagaduit din realitatea inconjuratoare, ca urmeaza pentru noi (iar nu pentru alte generatii) acele stramtorari despre care s-a zis  ca “nu au mai fost pe pamant de la inceputul lumii pana acum” si pentru care e nevoie de o pregatire duhovniceasca deosebita, dar si de marturisire… In fata evidentelor, acestia reactioneaza, psihologic, activandu-si “mecanismele de aparare a eului” prin negare (“Cu toate ca a primit informatiile ea nu le inregistreaza in constiinta. A auzit, si totusi n-a auzit. A vazut si totusi n-a vazut. Persoana n-a fost capabila sa-si asume adevarul. Cunoasterea a produs o durere…”) sau refugiindu-se, regresand in imaginar, in “wishful thinking”, in “autosugestia pozitiva” care isi ia dorintele drept realitate.

Cati nu incep sa rada in hohote, sa te ia la bascalii inteligente sau, cel putin, sa te priveasca cu o condescendenta “elitista” atunci cand li se vorbeste – desi in duh ortodox, iar nu sectar, despre sfarsitul lumii, despre planurile tot mai vadite ale conducatorilor sin umbra ai lumii, despre perspectiva clara a unui “Big Brother” planetar  sau despre tot ceea ce este stigmatizat astazi prin eticheta “teoriile conspiratiei”?

Cati mai vor sa auda astazi toate adevarurile incomode si dureroase marturisite de Sfintii Parinti si de enorma majoritate a Batranilor imbunatatiti contemporani, fara sa inceapa sa le rastalmaceasca si sa le relativizeze? Cati, pur si simplu, mai cred cu adevarat astazi si cati se mai straduiesc sa mai traiasca in conformitate cu ceea ce stiu, cu ceea ce au primit si au crezut?

Ce ne spune noua constiinta? Sa il ascultam pe Sfantul Prooroc Iezechiel, si poate vom auzi glasul constiintei:

Apoi Acela mi-a zis: “Fiul omului, scoala si mergi la casa lui Israel si le spune cuvintele Mele; Caci nu esti trimis la un popor cu grai necunoscut si cu limba neinteleasa, ci catre casa lui Israel; Nici la mai multe popoare cu grai necunoscut si cu limba neinteleasa, ale caror cuvinte nu le-ai pricepe.

Si chiar la unele ca acestea de te-as trimite, ele tot te-ar asculta; Casa lui Israel insa nu va vrea sa te asculte, pentru ca nu vrea sa Ma asculte pe Mine, ca toata casa lui Israel are fruntea incruntata si inima impietrita”.

***

Asa graieste Domnul Dumnezeu: “Iata vine nenorocire peste nenorocire: Sfarsitul! A venit sfarsitul! E langa tine! Iata-l a sosit! A sosit nenorocire asupra ta, locuitor al tarii! Vine vremea, vine ziua tulburarii, iar nu a chiuiturilor de bucurie prin munti. Iata vin acum indata sa vars asupra ta urgia Mea, mania Mea sa o potolesc asupra ta si te voi judeca dupa caile tale si dupa toate ticalosiile tale te voi pedepsi.

Ochiul Meu nu te va cruta, nici nu te va milui, ci iti vor plati dupa caile tale; ticalosiile tale vor fi peste tine si vei cunoaste ca Eu sunt Domnul Care loveste. Iata ziua! Iat-o ca vine! Randul tau a venit! Vine urgia! Toiagul infloreste! Trufia se deschide,

Si se ridica silnicia ca sa slujeasca de toiag pentru rautate; nimic nu va ramane din ei, nici din bogatiile lor, nici din petrecerile lor, nici din stralucirea lor! Iar care vor fugi, vor scapa si vor fi prin munti ca niste porumbei rataciti. Toti vor geme, fiecare pentru nelegiuirea sa. La toti le vor tremura mainile, si picioarele tuturor se vor muia ca apa.

Atunci cu sac se vor imbraca si groaza ii va cuprinde; toti vor avea rusinea pe fete si pe cap plesuvia. Argintul si-l vor arunca pe ulite si vor dispretui aurul; argintul lor si aurul lor nu-i vor putea scapa in ziua urgiei Domnului; cu acestea ei nu vor putea sa-si sature sufletele, nici sa-si umple pantecele lor, pentru ca acestea au fost pricina a nelegiuirilor lor“.

***

Si i-a zis Domnul: “Treci prin mijlocul cetatii, prin Ierusalim, si insemneaza cu semnul crucii (litera “tau” – + – care in alfabetul vechi grec avea forma unei cruci) pe frunte, pe oamenii care gem si care plang din cauza multor ticalosii care se savarsesc in mijlocul lui”.

Asa graieste Domnul Dumnezeu: “Va voi aduna de prin popoare si va voi intoarce de prin tarile unde sunteti risipiti si va voi da pamantul lui Israel. Atunci vor veni acolo si vor departa din el toate uraciunile si toti idolii. Si le voi da aceeasi inima si duh nou voi pune in ei; voi scoate din trupul lor inima cea de piatra si le voi da inima de carne, Ca sa urmeze poruncile Mele si legile sa le pazeasca si sa le implineasca; vor fi poporul Meu, iar Eu le voi fi Dumnezeu.

Celor a caror inima este legata de idolii lor si de uraciunile lor le voi cere socoteala de purtarea lor“, zice Domnul Dumnezeu”.

***

Fost-a cuvantul Domnului catre mine si mi-a zis:

“Fiul omului, ce inseamna zicatoarea care este la voi, in tara lui Israel: “Zilele se prelungesc si orice vedenie prooroceasca a pierit?” De aceea spune-le: Asa graieste Domnul Dumnezeu: Nimici-voi aceasta zicatoare si o asemenea zicatoare nu se va mai auzi in tara lui Israel. Spune-le insa ca aproape este vremea si toata vedenia prooroceasca se va implini. Asa graieste Domnul Dumnezeu: Vai de proorocii cei mincinosi, care urmeaza duhul lor si nu vad nimic!

Proorocii tai, Israele, sunt ca vulpile din ruine. La sparturile zidurilor nu se suie, nici nu apara cu zid casa lui Israel, ca sa stea tare la lupta in ziua Domnului. Vedeniile lor sunt desarte si prevestirile lor mincinoase; ei zic: “Domnul a spus”, dar Domnul nu i-a trimis si ei incredinteaza ca se va implini cuvantul lor… Pentru ca duc poporul Meu in ratacire, spunand: “Pace”, atunci cand nu e pace; si pentru ca atunci cand el face zid, ei il tencuiesc cu ipsos”.

***

Si a fost catre mine cuvantul Domnului si a zis: “Fiul omului, acesti barbati isi poarta idolii in inima si isi au ochii atintiti spre ceea ce i-a facut sa cada in nedreptati. Pot Eu oare sa le raspund? De aceea graieste cu ei si le spune: Asa graieste Domnul Dumnezeu: Daca cineva din casa lui Israel, care poarta in inima sa idolii sai si isi are privirile atintite spre ceea ce l-a facut sa cada in nedreptati, va veni sa intrebe pe prooroc, oare as putea Eu, Domnul, sa-i dau raspuns, din cauza multimii idolilor lui? Sa inteleaga dar casa lui Israel in inima sa, caci ei cu totii au ajuns straini de Mine, prin idolii lor.

De aceea spune casei lui Israel: Asa graieste Domnul Dumnezeu: Abateti-va si va intoarceti de la idolii vostri si de la toate uraciunile voastre intoarceti-va fata.

Ca daca cineva din casa lui Israel si din strainii care traiesc in Israel s-a departat de la Mine, ingaduind idolii in inima sa si atintindu-si ochii spre ceea ce l-a facut sa cada in nedreptati, va veni la prooroc ca sa Ma intrebe prin el, ii voi raspunde Eu oare?”

***

“Atunci am trecut Eu pe langa tine si te-am vazut, si iata aceea era vremea ta, vremea iubirii. Atunci mi-am intins Eu poala mantiei Mele peste tine si am acoperit goliciunea ta, si-am facut un juramant, am facut un legamant cu tine, zice Domnul Dumnezeu si tu ai fost a Mea. Apoi te-am spalat cu apa, am curatit de pe tine sangele tau si te-am uns cu untdelemn. Ti-am dat vesminte brodate, incaltaminte de piele fina, o legatura de vison pentru cap si o mantie de matase. Te-am gatit cu podoabe si ti-am pus bratari la maini si salbe la gat. Ti-am dat inel in nas si cercei in urechi si pe cap ti-am pus o coroana minunata.

Asa ai fost impodobita cu aur si cu argint si imbracamintea ta era de vison, de matase si de tesaturi brodate; te-ai hranit cu paine din cea mai buna faina de grau, cu miere si untdelemn, si erai foarte frumoasa si ai ajuns la vrednicia de regina. Ai fost renumita printre neamuri pentru frumusetea ta, pentru ca ea era desavarsitadatorita stralucirii Mele cu care te-am imbracat”, zice Domnul Dumnezeu.

Dar tu te-ai increzut in frumusetea ta si, folosindu-te de renumele tau, ai inceput sa te desfranezi; si-ai cheltuit desfranarea ta cu tot trecatorul, dandu-te pe tine lui. Ai luat din hainele tale, ca sa-ti faci locuri inalte in culori felurite, si te-ai desfranat acolo, cum niciodata nu s-a intamplat si nici nu va mai fi. Ai luat lucrurile tale de gateala, facute din aurul Meu si din argintul Meu, pe care ti le-am dat Eu, si ti-ai facut chipuri de barbat si te-ai desfranat cu ele. Ai luat hainele tale cele brodate si i-ai imbracat pe ei cu ele; ai pus inaintea lor uleiul si tamaia Mea.

Si painea Mea, pe care Eu ti-o dadeam tie; faina de grau, uleiul si mierea, pe care Eu ti le dadeam tie, tu le puneai inaintea lor spre miros de buna mireasma; iata ce s-a intamplat, zice Domnul Dumnezeu.

Ai luat pe fiii tai si pe fiicele tale pe care Mi i-ai nascut Mie si i-ai adus lor jertfa spre mancare. Dar putin te-ai desfranat tu oare?

Ba tu si pe fiii Mei i-ai junghiat si i-ai dat lor, trecandu-i prin foc.

Pe langa toate uraciunile si desfranarile tale tu nu ti-ai adus aminte de zilele tineretii tale, cand erai goala, cu totul goala, zbatandu-te si aruncata in sangele tau.
Dupa toate nelegiuirile tale, vai, vai de tine, zice Domnul Dumnezeu”.

profetii-daniel-isaia-si-ezechiel.jpg


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Profetii Vechiului Testament - trambitele Duhului

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la ““Tu te-ai increzut in frumusetea ta si, folosindu-te de renumele tau, ai inceput sa te desfranezi”

  1. traim ,intr-adevar zilele sfarsitului?
    uneori asa pare,apoi ne luam cu grijile cele multe ale vietii si iar uitam. Apoi ,intr-o zi ni se intampla ceva si iar ne amintim. Ne caim pentru o vreme si iar uitam… caci “asa era in zilele lui Noe, se insurau,maritau pana cand s-a suit Noe in corabie”. Ca si pe vremea lui Noe, nu avem sfatuitori duhovnicesti,nici nu ii cautam,petrecem,ne desfatam cu lucruri bune sau interzise, gandind ca suntem stapanii nostri proprii,apoi ne loveste cate o boala si cartim .Nu intelegem unde am gresit ca ,”toata lumea face la fel” .De ce tocmai mie sa mi se intample?
    si hulim, si deznadajduim, ajungem dincolo ,murdari si goi si plini de sange,…. ce sa ne mai faca Domnutul nostru?
    suntem prea multi, prea rai ,prea nepocaiti… am umplut iadul. Si culmea tot pe Dumnezeu il scoatem vinovat. Doamne lumineaza-ne mintile caci tare suntem intunecati… si mult te suparam .nu mai incap pacatele in lumea asta. a iesit sf Ilie sa le arda,si noi tot asa ramanem. Ne ascundem la umbra azi si trece ziua…. dar maine? maine ce o sa facem?Maine unde ne vom ascunde de mania lui Dumnezeu care a umplut pamantul?
    Doamne iarta-ne si ne miluieste!

  2. Asa este, suntem foarte multi pacatosi, dar ca procentaj, sunt mai multi sfinti printre noi decat erau pe vremea proorocilor. Atunci oamenii ascultau de frica…era legea Tallionului “ochi pentru ochi si dinte pentru dinte”. Odata cu venirea lui Iisus, oamenii au inlocuit frica cu iubirea. Sau…asa ar fi trebuit sa faca. Cert este ca nu trebuie sa vedem numai lucrurile rele. Despre asta se vorbeste peste tot…despre cum a ajuns lumea… Dar daca stam sa ne gandim bine…fiecare perioada a avut partile ei rele (unele foarte rele), iar sufletele unor oameni au fost mereu degradate.
    Eu propun ca, in loc sa ne plangem de mila, sa luam atitudine. Propun ca cei care mai credem in El sa incercam sa le aratam partea frumoasa a crestinatatii celorlalti. Sa le aratam ca Dumnezeu e lumina… ca Dumnezeu ne ajuta de fiecare data (chiar daca uneori nu ne dam seama), ca Dumnezeu este iubire!

  3. Dragile noastre surori, va multumim ca ati ales sa ne impartasiti din gandurile si framantarile voastre.
    Va dorim La multi Ani, cu intarziere, de Sfanta Mucenita Cristina, o pilda de sfintentie atat de frumoasa!

    Draga Cristina Catrina, si noi credem ca, din pricina neputintei sufletesti de a ne deschide cat de cat inima noastra si de a primi judecata pe care Domnul o face cu noi, cumva, il scoatem pe El vinovat, si pe toti ceilalti. De aceea, nu invatam, nu ne trezim. Iar cei care se trezesc, sa nu mai adoarma, ci sa se sprijine unul pe altul, ca nu cumva sa se fie cele de pe urma mai rele decat cele dintai.

    Draga Cristina, in ceea ce priveste observatia ta, sigur ca autocompatimirea este daunatoare, este rea. Insa e bine sa nu confundam compatimirea cu autocompatimirea. Nu ne plangem de mila daca plangem pentru pacatele noastre. Si nu putem ajuta pe ceilalti daca nu compatimim si daca nu avem pocainta! Pentru ca, de nu ne vom vedea cum suntem, atat ca persoana, cat si noi, ca popor al lui Dumnezeu, in ce hal ne aflam, atunci ne vom raporta la ceilalti in mod superficial, insa crezand ca facem cine stie pentru ei.
    In ceea ce priveste observatia ta, diferenta intre timpurile proorocilor si cele de acum este ca atunci Duhul Sfant nu se pogorase. Hristos nu era intru noi, pe atunci. Din pacate, am vrea noi ca “procentual” sa fie mai multi sfinti acum decat atunci…

  4. pai da, dar mai meritam noi la starea de intinaciune sufleteasca la care am ajuns sa mai avem sfinti ? multi?of ,of, dar nadajduim in Domnul care nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu” caci nu este pacat care sa nu fie acoperit de bunatatea lui Dumnezeu…desigur spovedit. Doamne ajuta!

  5. Pingback: Război întru Cuvânt » Interviu cu Parintele Iulian de la Prodromu: “NU S-A FACUT NIMIC. SINODUL NU E VALABIL DACA NU S-A FACUT DUPA CANOANELE SFINTILOR PARINTI”
  6. Pingback: Război întru Cuvânt » Domnul cere oile din mana păstorilor si va veni sa faca judecata intre oi
  7. Cu cat dorim mai mult sa ne mantuim sufletle,cu atat incercarile sunt mai mari.Cu cat lumina e mai mare cu atat este si umbra.Eu asa identific tot ce se intampla in jurul nostru.Asa ca sunt de acord si cu Cristina Catrina si cu Cristina.Cati oameni cu virtutile unui sfant avem acum ,nu prea ne putem da seama,pentru ca smerenia ,modestia nu fac casa buna cu publicitatea.Daca Dumnezeu inca ne mai rabda inseamnaca sunt destui care inca se roaga curat.Important e ca noi cei ce ne rugam, sa o facem pentru toti, de fiecare data.Cu cat vom face mai multi acest lucru,cu atat vom ajuta si pe cei ce nu fac aceasta si pana la urma ne vom ajuta pe noi toti.Cred ca mai avem timp…e in puterea noastra sa depasim “raul”.Si mare bucurie am face Domnului… Sunt prea optimista?

  8. Pingback: Război întru Cuvânt » ACTUALITATEA SFANTULUI PROOROC IEZECHIEL. “Vai de proorocii cei mincinosi, care urmeaza duhul lor si nu vad nimic!”
  9. @ Cristina:

    A se vedea textul updatat al meditatie noastre, scris fara sa vedem comentariul tau 🙂

  10. Pingback: “Adame, unde esti?”. CE AU FACUT ADAM SI EVA DUPA CADERE? CE FACEM NOI DUPA CE PACATUIM? -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate