Despre uimitoarea convertire a unui protestant prin cercetarea minunata a Cuviosului Serafim Rose

24-01-2008 Sublinieri

serafim_rose_ow2541.jpg

Material preluat de pe Blogul lui Laurentiu Dumitru, cu permisiunea acestuia, despre convertirea minunata la dreapta-slavire a unui protestant, prin mijlocirea cereasca a Cuviosului Seraphim Rose. Este inca o marturie de netagaduit a sfinteniei Parintelui Seraphim, lucratoare de mantuire si roditoare imbelsugat si la 25 de ani de la mutarea la lacasurile ceresti a Parintelui, marturie care le intregeste pe cele infatisate de parintele Damaschin in cartea despre Viata sa:

– NOTA EDITORULUI –

Pe 13 Septembrie 2006, Athanasios (Arum) Kone, ce fusese primit în Biserica Ortodoxă cu doar trei luni înainte, a trimis următoarea mărturie Mănăstirii Sf. Gherman al Alaskăi. Mărturia a fost citită la Mănăstirea Sf. Gherman cu prilejul prăznuirii a 25 de ani de la adormirea Părintelui Serafim, la care a luat parte şi autorul:

“În 2003, locuiam în oraşul Kodiak din Alaska, împreună cu soţia şi cu fiica mea de doi ani. Eram atunci foarte implicat într’o biserică protestantă, şi am petrecut ceva vreme studiind pentru a ajunge pastor de tineret şi internist de pastoraţie. Lucram cu băştinaşii satelor din Alaska, unde toată lumea este orthodoxă, însă, eu fiind protestant, socoteam Ortodoxia o credinţă moartă şi fără însemnătate, îndrăgostită de trecut.

În vara lui 2003, eram director al Taberei Spiritului (Spirit Camp) pentru Asociaţia Băştinaşilor din Regiunea Kodiak (KANA). Tabăra Spiritului era o tabără pentru tinerii băştinaşi, care căuta să-i ţină într’un mediu sănătos, şi aducea împreună să predea şi să înveţe trei generaţii băştinaşe. Era un program foarte popular şi de succes. Tabăra a fost organizată lângă Plaja Pestrikoff de pe Insula Spruce. În răstimpul acestei tabere, ne-am hotărât să rezervăm o zi pentru a merge la Laguna Călugărului, locul unde trăise Sfântul Gherman al Alaskăi. În ziua cu pricina, din Kodiak a venit o navă cu vizitatori, printre care se numărau soţia şi fiica mea. Soţia crescuse în Kodiak, însă nu mai fusese niciodată la Laguna Călugărului.

Ajunşi la Laguna Călugărului, mergeam împreună cu soţia şi fiica mea pe cărarea ce urcă de la cimitir (1) ca să vedem biserica, când, dintr’o dată, am simţit o mireasmă foarte plăcută. Mirosea precum trandafirii sau tămâia, dar nu era acelaşi miros. Soţia mi-a spus: „Simt miros de tămâie. Credeam că călugării trăiesc de cealaltă parte a insulei“. Eu i-am răspuns: „Aşa şi e. Nu-i nimeni pe aici“. Ne-am dat seama că se petrece ceva neobişnuit. Mirosul creştea şi era tot mai puternic. După câteva minute, au apărut vreo cincizeci de oameni care urcau dinspre tabără. Trecând pe lângă noi, unul din bătrânii băştinaşi ne-a întrebat ce se întâmplă, iar noi i am spus – lui şi celor din jurul său. Ei nu simţeau nici un miros – nimeni din acel grup ce urcase pe cărare. Câteva clipe mai târziu, după ce ne-am continuat drumul, o doamnă băştinaşă (Judy Simeonoff din Ahiok) a întrebat-o pe fiica mea dacă nu vrea să guste apa din izvorul Sfântului Gherman. Bineînţeles, fiica mea a plecat în goană să guste din acea apă. Eu nu doream să beau, fiindcă gândul că acea apă ar putea avea puteri aparte era prea mult pentru mintea mea protestantă; însă, deoarece fiica mea băuse, am făcut-o şi eu. A băut şi soţia mea din acea apă. Avea atunci o durere cumplită de cap, şi ne-a spus că atunci când a băut apa a simţit că ceva în capul ei a pocnit, iar durerea i-a trecut de îndată.

După toate cele petrecute pe Insula Spruce, n’am ştiut ce să facem. Eu şi soţia mea am interpretat lucrurile în singurul fel pe care îl ştiam, căci eram protestanţi. Am crezut atunci că fusese Sfântul Duh, şi că Sfântul Gherman a fost un om de rugăciune. Nimic din această experienţă nu ne-a făcut să ne gândim să trecem la Ortodoxie. Era mai uşor să explici lucrurile prin raţionalism.

Însă, la scurtă vreme după întâlnirea de pe Insula Spruce, am avut un vis. În vis, mai multe persoane de la Academia Sf. Innochentie se rugau pentru mine. (Academia e o şcoală ortodoxă din Kodiak, iar eu cunoscusem câteva persoane de acolo înainte să am visul). Pe când aceşti oameni de la Academie se rugau pentru mine, am început să plâng foarte puternic, şiroind de lacrimi, vreme îndelungată… Când m’am întins să iau ceva cu care să-mi şterg lacrimile, am dat de o poliţă cu nişte ţesături împăturite. Am luat una din aceste ţesături, şi atunci mi s’a părut că arată precum un ştergar evreiesc de rugăciune. Când am folosit-o, mi am dat seama că fusese a cuiva care se rugase mult şi fusese foarte duhovnicesc. Apoi mi s’a arătat un preot. Era îmbrăcat în negru, avea o barbă lungă şi încâlcită, iar faţa îi strălucea de lumină. Am simţit cumva că pânza pe care o folosisem ca să-mi şterg lacrimile era a sa. Mi-a spus că numele lui e „Serafim Rose”. Mi-a spus apoi multe lucruri despre viaţa mea. Mi-a spus că am o chemare în viaţă, că voi ajunge ortodox, şi preot. Am început să mă cert cu el, zicând că nu vreau să fiu ortodox, nici să port „o pălărie prostească şi neagră”! Mi-a mai zis atunci multe altele, dar acum nu mi le mai amintesc. (Nu ştiu de ce nu mi le mai pot aminti).

M’am trezit din acest vis şi mi-am dat seama că avusese loc ceva profund duhovnicesc. Vreau să se înţeleagă limpede că înainte de a avea visul nu auzisem niciodată de nimeni cu numele „Serafim Rose”. Fiind protestant, nu mă simţeam la locul meu ca un preot să mă cerceteze în vis, mai ales unul care murise – aşa cum bănuiam, cumva, că era preotul din visul meu.

Pot alunga cu uşurinţă visele obişnuite, însă ceea ce încercasem nu era un vis obişnuit. Avusese o putere care nu-mi dădea voie să îl uit sau să-l trec cu vederea; mi se tot întorcea în minte.

În ziua ce a urmat, am mers să caut un preot ortodox. Îl cunoşteam pe Părintele Paisie, decanul Academiei Sf. Innochentie, aşa că m’am dus să vorbesc cu el. Am luat loc în biroul lui şi i-am spus că s’ar putea să înnebunesc. L-am întrebat dacă a auzit vreodată de un preot cu numele „Serafim Rose”. El, bineînţeles, a fost cuprins de însufleţire şi mi-a zis că da, şi mi-a pus în mână o carte foarte mare despre Părintele Serafim şi viaţa sa. Apoi i-am istorisit visul meu.

Am luat acasă cartea despre Părintele Serafim şi am început să o citesc la sfârşitul săptămânii. M’am minunat de viaţa Părintelui Serafim. Era o Ortodoxie despre care nu ştiam nimic. Lucrul care m’a uimit cel mai mult a fost cât de profund se întipărise în Părintele Serafim gândirea şi felul de viaţă al vechilor Părinţi ai Bisericii.

După ce am avut visul cu Părintele Serafim, n’am mai putut să-l alung din minte. N’am izbutit să explic lucrurile prin raţionalism. Visul mi-a înrâurit profund sufletul. Am început să pun întrebări tuturor, oricui îl întâlneam, şi să citesc. Într’un sfârşit de săptămână, m’am dus chiar la Schitul Sfântului Mihail din Insula Spruce (2). Am fost puternic impresionat de atmosfera duhovnicească de acolo. Când am păşit pe pământul mănăstirii, m’am simţit de parcă aş fi fost învăluit în pace. Mintea mi-a rămas adânc impresionată.

După acest vis, am început să cercetez foarte îndeaproape Ortodoxia. Soţia începuse să glumească că am o „aventură amoroasă” cu Ortodoxia, fiindcă amândoi eram profund devotaţi bisericii protestante locale. Fără îndoială, noul drum care ni se deschisese nu era unul pe care să-l fi căutat. Credeam că ne aşezasem viaţa, şi acum eram scoşi afară din viaţa pe care ne-o rânduisem! Eram foarte măcinaţi.

Am început să fac rugăciunile orthodoxe ale Vecerniei, fiindcă un prieten bun îmi spusese: „Nu poţi înţelege Ortodoxia în afara rugăciunii”. Trei luni mai târziu, pe când citeam o rugăciune a Sfântului Vasile, mi-am dat seama că acesta arătase, în doar douăzeci şi cinci de rânduri, toate cele necesare pentru a te apropia de Dumnezeu. Îmi aduc aminte că m’am gândit, pentru întâia oară, că omul acesta L-a văzut cu adevărat pe Dumnezeu – iar eu poate că nu.

De Cincizecime, în anul 2006, după ce am trecut prin multe încercări în pregătirea noastră pentru Ortodoxie, soţia mea, fiica mea şi cu mine am fost botezaţi şi mirunşi la biserica ortodoxă a Sfântului Siluan din Walla Walla, statul Washington.

Întorcându-mă la cercetările dumnezeieşti care ne-au pus pe calea către Biserică, aş vrea să spun că nu cred că lucrurile acestea s’au petrecut pentru că am fi cumva speciali. A fost doar mila lui Dumnezeu. Cred că El ştia că vom avea de străbătut un drum lung şi dureros până la Ortodoxie, şi a vrut să ne dea ceva de care să ne ţinem în timpul încercărilor ce vor veni, având credinţa că Biserica Ortodoxă este adevărata Sa Biserică.

Venind la Ortodoxie, suntem înconjuraţi de o spiritualitate adâncă, care ne uimeşte în întregime – moştenirea duhovnicească a sfinţilor, bogăţia învăţăturilor lor, înţelepciunea Bisericii, praznicele, rugăciunea Drept-slăvitoare -, în timp ce învăţăm să ducem o viaţă de smerenie înlăuntrul Bisericii. Ortodoxia este mult mai desăvârşită decât mi-am putut vreodată închipui.

Voi mai spune doar că mă rog mereu la Sfântul Gherman şi la Părintele Serafim (cât m’am îndepărtat de protestantism!). Mă rog Sfântului Gherman să mijlocească pentru poporul Alaskăi şi Părintelui Serafim să ne ţină pe Calea Împărătească”.

***

(1). E vorba de locul unde a fost înmormântat Arhimandritul Gherasim (Schmaltz), aflat lângă chilia sa. În 1995, lângă Părintele Gherasim a fost îngropat un preot orthodox din Kodiak, Protoiereul Peter Kreta. De atunci, acel loc este numit acolo „cimitirul”. (n.ed.amer.)

(2). Schitul Sf. Mihail, situat la cca. 6 km. depărtare de Laguna Călugărului, a fost întemeiat în 1983 de Frăţia Sfântului Gherman al Alaskăi. Frăţia a avut de atunci la schit o prezenţă monahală neîncetată. (n.ed.amer.)

Din „The Orthodox Word”, nr. 254/2007, trad.: Radu Hagiu

Vezi si:

seraphimrose.jpg


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Minuni si convertiri, Parintele Serafim Rose

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

29 Commentarii la “Despre uimitoarea convertire a unui protestant prin cercetarea minunata a Cuviosului Serafim Rose

  1. Iata cum descoperim incetul cu incetul ca mai este o tara ortodoxa majoritar, Alaska, si ca acolo au loc minuni ca si in Grecia, Bulgaria, Romania, sau Rusia. Intr-adevar, daca mica Alaska, parte a Statelor Unite, poate sa reziste prozelitismului protestant, iar noi, in tara profund ortodoxa, ne lasam instrainati de pocaiti si alte secte, atunci intr-adevar Alaska poate sa ne fie un model in lupta contra neoprotestantilor pentru pastrarea romanilor ortodocsi. As vrea mai multe informatii despre ortodoxia Alaskai, caci afirmatia din articol cum ca bastinasii sunt toti ortodocsi aduce o lumina noua asupra lucrurilor, si ne facem sa simtitm strapungere pentru acel indepartat colt de pamant ortodox, care nu are constiinta marii ortodoxii din Rasaritul Europei.

  2. Multumesc foarte, foarte mult pentru readucerea in atentia noastra a parintelui Serafim Rose!
    Doamne ajuta!

  3. Doamne-ajuta.m-am bucurat mult citind acest articol care ne aduce inaintea ochilor marturia unui om care s-a “nascut din apa si din duh”,si care,dupa cum ne-a invatat Mantuitorul Iisus Hristos,va intra in Imparatia Cerurilor. desigur,urmand,pana la moarte,invatatura Sfintei Biserici si a Sfintilor Parinti,care este una si aceeasi.M-a impresioneaza profund viata Par.Serafim Rose,dar in mod special ma impresioneaza scrierile sale.Sunt deosebite prin profunzimea si prospetimea pe care o au in abordarea scrierilor Patristice;prin faptul ca Par.Serafim reuseste sa puna in actualitate toata invatatura Apostolica,in pofida faptului ca se incearca respingerea ei pe motiv ca este “invechita”. Par.Serafim a realizat f.bine faptul ca vor veni timpuri in care scrierile patristice(cu invatatura lor duhovniceasca) vor fi rastalmacite,astfel incat omul modern sa-si gaseasca justificarea faptei sale in chiar scrierile Sfintilor! In scrierile sale din “Ortodoxia si religia viitorului” Par.Serafim descrie pe larg pericolele care il pandesc pe omul “modern”,in mod deosebit pe crestinul “modern”.Sa va ajute Bunul Dumnezeu ca prin cuvantul pe care-l “rostiti” in paginile acestui site,sa aduceti “Vestea cea buna”,asa cum ne-a indemnat Mantuitorul sa facem!Maica Domnului Sa va aiba in paza!

  4. Pe cand era inca student la Teologie in Bucuresti, nasul meu (Parintele Geroge Baciu), mi-a dat o brosurica (nu-mi mai amintesc titlu) in care se povestea viata a 4 pastori baptisti din America (imi amintesc bine ca unul era din NEW York) care AU TRECUT LA ORTODOXIE, dar nu numai ei si familiile lor, ci SI COMUNITATILE LOR IN INTREGIME, unde fusesera ei pastori.

    M-au uimit tare aceste relatari, cu atat mai mult cu cat protestantii sunt atat de DUSMANOSI fata de Ortodoxie.

    Intr-o zi, unui astfel de protestant (care saracu fusese mai intai baptist, apoi migrase la nazarineni) ii spusesemm asa direct, “DAR DACA DUMITALE TE-AI INTOARCE LA ORTODOXIE, oare nu ar fi mai bine?” si mi-a dat un raspuns HULITOR…, spunandu-mi ca “mai bine MOR IN PACAT, decat sa ma intorc la …idoli”.

    Si dupa ce am citit acele invataturi ale SF. IGNATIE BRIANCIANINOV (“PREDICI LA TRIOD SI PENTICOSTAR”), ca neamuri si popoare intregi ZAC SUB JUGUL GREU AL EREZIEI, si ca foarte greu mai poate fi recuperat si vindecat de…ERZIE, un om contaminat de ea, mi-am adus aminte de cerbicia si incapatanarea hulitoare a acestui protestant caruia i-am spus in trecut sa treaca din nou la Ortodoxie.

    DA! Este tare miscatoare si frumos pilduitoare, chiar puitin induiosatoare aceasta RELATARE a intoarcerii unui protestant la Ortodoxie, si este SI O MINUNE RARA in lume…!

    Si cand te gandesti ca unuii dintre cei care zac SUB JUGUL INSELACIUNII isi gasesc cu greu DRUMUL SPRE MANTUIRE, iar fratii nostrii ortodocsi care CARE AU FOST BINECUVANTATI SI…”PRIVILEGIATI fata de alte fiinte umane” sa AIBA CINSTEA DE A FI BOTEZATI CU SINGURUL BOTEZ VALID SI ADEVARAT SI HARIC DIN LUME…, isi bat joc de TOATA ZESTREA HARICA PE CARE MAMA LOR BISERICA ORTODOXA, le-a dat-o cand I-A NASCUT din PANTECELE BISERICII si cand i-a IMPODOBIT CU CELE 7 DARURI ALE MIRUNGERII si CU NESTEMATA TRUPULUI SI A SANGELUI DOMNULUI HRISTOS, RASCUMPARATORUL si MANTUITORUL NOSTRU!

    Cu adevarat (cum spunea un parinte contemporan, a carui nume l-am uitat) DUMNEZEU II VA JUDECA CEL MAI ASPRU PE ORTODOCSI LA INFRICOSATOAREA JUDECATA!!

    DA! Fiindca noi ORTODOCSII, trebuia sa fim SAREA, ALUATUL, LUMINA si VIA DUHOVNICEASCA a INTREGII LUMII, ca toata lumea sa fie SARATA SI DOSPITA SI LUMINATA SI HRANITA de VIATA LUMINATA pe care trebuia s-o arate crestinii DREPTMARITORI LUMII!

    Si cat de putin facem noi asa!

    Cat mai avem vreme sa PLANGEM si SA NE PREGATIM de asprul JUDET al Domnului cu pamantenii, ca sa capatam cumva MILA SI MANTUIREA LUI!

    AMIN! SLAVIT SA FIE DOMNUL!

  5. DA! Si eu am citit: cu cat darul e mai mare, si raspunderea e pe masura: va judeca aspru Dumnezeu pe crestinii ortodocsi datorita talantului ingropat si pastrat cu fatarnicie, pentru ca – un altul (nu tin minte care…)- spunea ca, daca am fi fost crestini in adevaratul sens al cuvantului alta ar fi fost fata lumii asteia si n-ar mai fi fost atat de hulit numele lui Dumnezeu in lume datorita nevredniciei noastre. Eu merg si mai departe: Pr.Cleopa spunea ‘se va cere sangele copiilor din mainile parintilor lor’ – adica baza, fundamentul crestinismului se pune in familie (impartasirea deasa a femeii insarcinate, a copilului nascut, dusul la Biserica), apoi vine raspunderea nasilor de botez, cununie, preoti, societate…pentru ca este foarte greu sa intorci la credinta pe cineva matur – invechit in sabloane (‘crede si nu cerceta’, Inchizitia, razboaiele in numele credintei, rautatea lumii…), sa ii trezesti interesul pentru credinta, sa doreasca sa cunoasca si sa se convinga “ce Dumnezeu avem” si “gustati si vedeti ce bun e Dommul” (pentru asta, trebuie sa-si schimbe viata) si sa intre in razboi (duhovnicesc) cu sine insusi, cu lumea si cu diavolul.

  6. Pingback: Război întru Cuvânt » Minunile si mijlocirile Cuviosului Seraphim Rose dupa adormirea sa
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » CUVIOSUL SERAFIM ROSE - “UN OM AL INIMII” - 27 ani de la plecarea sa in patria cereasca
  8. Pingback: Suflete... schimbate la fata (1): Alexandru Tudor. MARTURISIREA DE CREDINTA SI MINUNILE DIN VIATA UNUI ARBITRU ROMAN DE FOTBAL
  9. Pingback: MARTURIA UNUI EVREU CONVERTIT LA ORTODOXIE SI DEVENIT PREOT IN AMERICA: Pr. James Bernstein, "Uimit de Hristos. Calatoria mea de la Iudaism la Ortodoxie"
  10. Pingback: PARINTELE SERAFIM ROSE (2 septembrie) - MODEL DE MARTURISIRE "POZITIVA" A CREDINTEI, IN DUHUL AUTENTIC ORTODOX
  11. Pingback: O CONVERTIRE DE LA BAPTISM LA ORTODOXIE, PRIN BOTEZ, SI INCERCARILE EI – marturia tinerei Emanuela Iancu pentru revista “Familia ortodoxa” - Razboi întru Cuvânt
  12. Pingback: MAICA NINA de la Schitul Sf. Nil Sorski din Alaska (SUA), o monahie care crede in CONVERTIREA CONTINUA – interviu in “Familia ortodoxa” -
  13. Pingback: Parintele Calciu DESPRE SOCIETATEA AMERICANA, ORTODOXIA DIN AMERICA SI CONVERTIRI: “Dumnezeu lucreaza. Si iubirea lucreaza” -
  14. Pingback: Marturiile despre Ortodoxie ale unui convertit de la baptism, Dr. Clark Carlton: CUM SA TRAIESTI O VIATA ORTODOXA INTR-O LUME SECULARA? -
  15. Pingback: PARINTELE SERAFIM ROSE – UN OM AL INIMII – 30 ani de la plecarea sa in patria cereasca († 2 septembrie 1982) -
  16. Pingback: Povestea incredibila a unui SUPERSTAR DE FOTBAL AMERICAN, CONVERTIT LA ORTODOXIE SI UCENIC AL PARINTELUI EFREM FILOTHEITUL: Troy Polamalu -
  17. Pingback: PARINTELE SAVA DE LA MANASTIREA OASA - americanul convertit la Ortodoxie si calugarit in Romania (VIDEO "In premiera" si text "Formula As") - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  18. Pingback: CONVERTITI CONTEMPORANI LA ORTODOXIE dau marturii vii si puternice despre intoarcerea lor "ACASA", in singura Biserica adevarata: "Ortodoxia e o trezire" - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  19. Pingback: UNDE SUFLA DUHUL: Un american si un austriac – calugari ortodocsi la Manastirea Oaşa: PARINTII SAVA SI SERAFIM (video) - Recomandari
  20. Pingback: CUVINTE DE TREZIRE SI DE LIMPEZIRE DUHOVNICEASCA DE LA CUVIOSUL SERAFIM ROSE (†2 septembrie): “Este mai tarziu decat credem”; “Nu trebuie sa umblam dupa semne spectaculoase, ci mai degraba sa cautam semne duhovnicesti…” -
  21. Pingback: PARINTELE IONA DE LA OAŞA (Ion Patrulescu) – interviu in “Familia ortodoxa”. CUM S-A CONVERTIT LA HRISTOS UN TANAR COMUNIST? Spovedanie, canon, ispasire, legi duhovnicesti… -
  22. Pingback: Parintele Rafail Noica: OMUL, PRIN FIRE, ESTE ORTODOX (II). “Nu te poate convinge omul, nu cauta convingere de la om; incepe cu rugaciunea, cere-I Domnului sa convinga inima ta. GUSTATI SI VEDETI CA BUN ESTE DOMNUL!” -
  23. Pingback: Pomenirea unui profetic sfant contemporan, CUVIOSUL SERAFIM CEL NOU, DE LA PLATINA: “ESTE MAI TARZIU DECAT CREDEM. Poate ca acestia sunt ultimii cativa ani in care mai putem continua sa raspandim liberi cuvantul“ -
  24. Pingback: Ce inseamna ANTIHRIST si de ce aproape intreaga lume i se va inchina? PARINTELE SERAFIM ROSE despre ispita agatarii de lucruri EXTERIOARE, a PATIMII “CORECTITUDINII” si despre inselarea MODELOR DUHOVNICESTI, a “SPIRITUALITATII CONFORTABI
  25. Pingback: INTALNIREA CU PARINTELE SERAFIM ROSE – geniul sfant al ortodoxiei americane si calauzitorul convertitilor. MARTURIA PARINTELUI DAMASCHIN – staretul manastirii din Platina – si a unei pelerine romance in America -
  26. Pingback: Fericitul Parinte SERAPHIM ROSE de la PLATINA si “CUVANTUL ORTODOX” | Cuvântul Ortodox
  27. Pingback: Marturia unei foste penticostale convertire la dreapta credinta: „LA ORTODOCȘI ESTE CHIAR CREDINȚA ADEVĂRATĂ!” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate