SFANTUL GRIGORIE, insinguratul iubitor si CUVANTATOR DE DUMNEZEU

25-01-2008 Sublinieri

“Mai bine un razboi vrednic de lauda, decat o pace care te desparte de Dumnezeu!”

“Prin tacere Il tradam pe Dumnezeu” (Sf. Grigorie Teologul)

gregoriodinazianzo.gif

Astazi, 25 ianuarie, Biserica praznuieste trecerea la Domnul a unuia dintre sfintii care au teologhisit dumnezeieste taina Treimii, Sfantul Grigorie de Nazianz (Teologul), intr-o vreme in care Biserica Rasaritului se afla in plina furtuna, provocata de erezia ariana:

  • Fluierul cel pastoresc al Teologiei tale a biruit trambitele ritorilor; ca tie, celui ce ai incercat adancurile Duhului, ti s-au adăugat si frumusetile Cuvantului. Ci roaga pe Hristos Dumnezeu, parinte Grigorie, sa mantuiasca sufletele noastre. (Troparul)
  • Cu limba ta cea de Dumnezeu graitoare, incurcaturile ritorilor dezlegand, marite, ai impodobit Biserica cu vesmantul Ortodoxiei, cel tesut de sus; pe care si purtandu-l, striga impreuna cu noi, fiii tai: bucura-te, parinte, mintea cea preainalta a Teologiei. (Condacul)

sfantul_grigorie_de_nazianz.jpg

Nascut in prima parte a secolului al IV-lea si promis Domnului de catre maica sa, fericita Nona, care “l-a nascut si duhovniceste, prin invatatura credintei“, Grigorie a crescut intr-o familie crestina plina de harul Duhului. Desi Dumnezeu i-a chemat din tinerete pe fratele lui, Chesarie (praznuit pe 9 martie), si pe sora sa, Gorgonia (praznuita pe 23 februarie), Grigorie s-a bucurat indelung de prezenta tatalui sau, Grigorie cel batran (praznuit pe 1 ianuarie), episcop vreme de 45 de ani, pana la implinirea unui secol de viata, si de mama sa, Nona (praznuita pe 5 august), care si-a incredintat sufletul Domnului in chiar timpul Sfintei Liturghii. Sfantului Grigorie i s-a daruit bucuria de a-i vedea pe toti cei dragi ai sai plecand catre Ierusalimul cel ceresc, dupa care a tanjit toata viata. Sfintenia familiei, precum si prietenia sa cu Sf. Vasile cel Mare, care se adapase la randu-i din trairea duhovniceasca a bunicii Macrina si a parintilor sai, i-au fost sprijin neclintit si l-au facut sa poata indura fara a se clatina faima de negandit pe care o castiga, impreuna cu prietenul sau, in timpul studiilor sale la Atena.

Temelia vietii Nazianzeanului a fost, fara indoiala, tanjirea sa duhovniceasca dupa alipirea de Dumnezeu.

Nimic nu mi se pare atat de frumos ca viata pustniceasca! Sa-ti incui simturile, sa ajungi in afara de trup si de lume, sa te adancesti in tine insuti, sa nu te apropii de nimic din cele omenesti, decat atat cat e de neaparata trebuinta, sa vorbesti cu tine insuti si cu Dumnezeu, sa traiesti mai presus de cele vazute, sa porti in tine insuti totdeauna curate chipurile cele dumnezeiesti, neamestecate cu chipurile celor pamantesti si inselatoare, sa ajungi si sa fii, cu adevarat si pururea, oglinda nepatata a lui Dumnezeu si a celor Dumnezeiesti, sa primesti Lumina in locul luminii, lumina cea dumnezeiasca in locul celei omenesti, sa culegi prin nadejde, chiar de pe acum, roadele bunatatilor veacului ce va sa fie, sa petreci impreuna cu ingerii, sa fii inca pe pamant, dar sa parasesti pamantul, sa fii urcat de Duhul sus in ceruri!“,

marturiseste prin toata viata sa Teologul.

Perioada in care se nevoieste impreuna cu Vasile in linistea paradisiaca a malurilor Irisului este curmata de chemarea pe care i-o fac nazianzenii de a imbraca haina preoteasca si a sprijini batranetile tatalui sau. Grigorie fuge initial de raspunderea acestei „dregatorii infricosatoare” si se intoarce la prietenul sau din pustie, dar sfarseste prin a accepta, pentru a nu fi neascultator.

Mi-i teama, cu toate ca am fost chemat din tinerete la preotie; iar ca sa spun ceva necunoscut celor multi, am fost sortit preotiei din pantecele maicii mele, am fost facut dar lui Dumnezeu prin fagaduinta mamei mele, si am intarit acest dar mai tarziu, in vremea primejdiilor prin care am trecut. Dorul de a fi preot a crescut o data cu mine, iar cugetul alerga si el cu mine. Am dat toate, aducandu-le celui ce m-a sortit si m-a mantuit: avere, slava, sanatate, talentul oratoric chiar. Acestea mi-au fost de folos numai la aceea ca m-au invatat sa le dispretuiesc si sa am pe Hristos, pe Care L-am preferat lor.“,

le spune locuitorilor Nazianzului, incercand sa le infatiseze frica sa de a nu se asemana acelor preoti care

intra in locurile cele preasfinte cu maini nespalate (…) si cu suflete necurate; care, inainte de a fi vrednici, se apropie de cele sfinte, se inghesuie si se imping in jurul Sfintei Mese, ca si cum ar socoti ca preotia nu-i chip de virtute, ci mijloc de trai, nu-i slujire plina de raspundere, ci domnie fara indatoriri“. „Si nu-i poporul intr-un fel, iar preotul in alt fel, ci mi se pare ca acum s-a implinit intocmai ceea ce se spunea in vechime ca blestem: <<A ajuns preotul ca poporul!>> (Isaia 24,2; Osea 4,9) Nu sunt cei multi asa, iar intai-statatorii poporului si conducatorii lui duhovnicesti altfel, ci poporul duce pe fata razboi cu preotii, avand ca temei de incredintare dreapta lui credinta. Si pe toti cati fac asta pentru credinta si pentru dogmele cele mai inalte si de frunte, nici eu nu-i tin de rau, ci, dimpotriva, daca trebuie sa spun adevarul, ii laud si-s de acord cu ei. O, daca as fi unul dintre cei ce lupta pentru adevar si sunt urati pentru adevar! Dar, mai bine zis, ma voi lauda ca sunt! Mai bine un razboi vrednic de lauda, decat o pace care te desparte de Dumnezeu! Pentru aceea Duhul pune arma in mana luptatorului celui bland (Ioil 3,11), ca sa poate lupta mai bine“, ne dezvaluie Grigorie, in ciuda sfialei firii sale.

Sfantul Grigorie Teologul, iubitorul de isihie, caruia i-a lipsit aplecarea catre problemele practice si care se simtea tiranizat de orice raspunderi administrative, arata limpede ca slujirea preoteasca nu poate avea decat sensul duhovnicesc, oricare alte rosturi secundare trebuind a fi subsumate acestuia:

Preotia, stiinta vindecarii sufletelor, urmareste sa intraripeze sufletul, sa-l smulga din lume, sa-l dea lui Dumnezeu; sa-l faca sa pazeasca chipul lui Dumnezeu, daca nu l-a pierdut; daca e in primejdie sa-l piarda, sa-i arate calea ca sa si-l pastreze; iar daca si l-a stricat, sa-l aduca din nou la starea cea dintai. Preotia urmareste sa faca sa locuiasca, prin Duhul Sfant, Hristos in inimile oamenilor. Si, in sfarsit, scopul cel mai de seama al preotiei este sa-l faca dumnezeu si partas fericirii celei de sus pe cel ce apartine cetei de jos, pe om“.

Dupa ridicarea in treapta preotiei, Grigorie sufera o noua tiranie prin hirotonia sa silita ca episcop a Sassimelor, la insistentele tatalui sau si ale lui Vasile, constienti de nevoia de conducatori drept-credinciosi ai Bisericii, aflata in grea cumpana, dar nu poate fi convins sa-si ia asupra-si insarcinarile apasatoare ale eparhiei sale. Mai tarziu, dupa ce isi calca pe inima si asculta de voia lui Dumnezeu spre a intari dreapta-credinta prigonita, catre finalul vietii sale, cedeaza cu bucurie tronul arhiepiscopiei Constantinopolitane, pentru a se putea dedica experierii bucuriilor negraite ale Duhului, in pustia sa iubita.

Ni se va reprosa, asa cum ni s-a mai reprosat [noua, episcopilor], luxul meselor, splendoarea hainelor, acolitii si aroganta fata de cei pe care-i intalnim. N-am stiut ca trebuie sa ne intrecem cu inainte-statatorii, cu guvernatorii sau cu cei mai faimosi generali de armata, care nu mai au loc unde sa-si adune bogatiile. N-am stiut ca stomacul nostru trebuie sa fie infometat desfatandu-se cu lucrurile saracilor, cheltuind cele de trebuinta ale acestora pe lucruri de nimic, vomitandu-le apoi peste altare. N-am stiut ca e nevoie ca noi [episcopii] sa calarim cai de rasa, fiind condusi in splendide calesti, cu alai in fata si in spate, toti tragandu-se din drum de parca am fi niste animale [de circ], rupand randurile pentru ca aparitia noastra sa fie cat mai vizibila. Daca aceste rautati s-au intamplat, acum ele au trecut: iertati-mi aceasta nedreptate. Alegeti pe altul care va face majoritatii pe plac. Mie dati-mi pustia si meleagurile de la tara si pe Dumnezeu, Singurul Caruia trebuie sa-i fac pe plac si pe care-L voi multumi printr-o viata smerita“,

spunea cu amaraciune cel de al carui strai saracacios si de ale caruri maniere provinciale s-or fi rusinat multi dintre crestinii orasului imperial.

Caci, desi

nu este în puterea oricui sa filosofeze despre Dumnezeu, fiindca lucrul acesta pot sa-l faca cei ce s-au cercetat cu deamanuntul si care au intrat pas cu pas pe calea contemplatiei si care, inainte de aceste indeletniciri, si-au curatit si sufletul si trupul, sau cel putin se silesc sa se curete“, cel care era plin de „Duhul, singurul prin care se si intelege Dumnezeu, se si talcuieste, se si aude“,

a fost judecat si osandit chiar si de multi dintre episcopii adunati la sinod pentru pricini procedurale meschine. Si aceasta in ciuda faptului ca Grigorie Arhiereul a invins, prin forta credintei sale, prin forta cuvantului sau luminat de Duhul Sfant, ereziile care amenintau viata Bisericii: cele ale lui Arie, Macedonie si Apolinarie, in ciuda faptului ca a reusit, prcatic, sa reinvie Biserica din Constantinopol, aproape complet cucerita de eretici. Si atunci, ca si astazi, precum ne spune si autorul vietii sale,

pentru cei ce nu puteau să priceapă meşteşugul cuvintelor eretice şi să înţeleagă adîncul tainelor lui Hristos, lupii şi ereticii erau crezuţi şi cinstiţi, în locul păstorilor şi bunilor învăţători; iar păstorul cel ce învăţa adevărul, se socotea ca un lup şi eretic. Şi făcînd gîlceavă, aruncau pietre asupra sfîntului, ca şi altădată iudeii asupra Sfîntului întîiului Mucenic Ştefan, dar Dumnezeu a acoperit pe plăcutul său. Dar neîndestulîndu-se cu răutatea lor, l-au prins ca fiarele şi l-au adus înaintea judecăţii eparhului cetăţii, ca pe un tulburător şi pricinuitor de gîlceavă şi de zavistie. Dar sfîntul, nefiind vinovat de nici o răutate, ci fiind blînd şi smerit cu inima, într-atîta primejdie şi năvălire de popor, zicea către Dumnezeu: În numele Tău, Hristoase, de voi merge chiar prin mijlocul umbrei morţii, nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine eşti. Iar eparhul ştiindu-i nevinovăţia şi văzînd răutatea omenească cea nedreaptă, l-a lăsat liber; şi a ieşit mucenicul fără răni şi fără bătaie, ca un purtător de cunună, fără lovituri, avînd totuşi voinţă să pătimească pentru Hristos“.

Teologul isi petrece ultimii ani din viata in aspra nevointa, in ciuda sanatatii sale subrede inca din tinerete, iar smerenia trecerii sale la Domnul, in timpul unei ierni aspre, contrasteaza cu funeraliile prietenului sau Vasile, de parca firile lor deosebite la extrem si-ar fi pus pecetea pana si asupra ultimelor clipe ale vietii lor pamantesti.

Prin viata sa, Sfantul Grigorie ne pune in lumina ca a fi strain lumii acesteia si calator catre Ierusalimul ceresc, prin atintirea continua catre Dumnezeu, este temelia vietii duhovnicesti si, implicit, a oricarei slujiri adevarate. Sa-i urmam indemnul si sa punem la inima cuvintele sale lamurite, capatand intelegere asupra tainelor pe care le-a teologhisit dumnezeieste, ca toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam:

Sa ne aducem pe noi insine jertfa lui Dumnezeu, mai mult chiar, sa ne jertfim in fiecare zi, pe noi si pe orice miscare a noastra. Pe toate sa le primim pentru Cuvantul: sa-I urmam patimirea prin patimiri, sa-I cinstim sangele prin sange, sa ne urcam bucurosi pe cruce! Sunt dulci pricinile, chiar daca sunt foarte dureroase, caci patimirea cu Hristos este mai placuta decat desfatarea cu altii. (…) Sa ne aducem daruri pe noi insine, adica averea cea mai de pret si cea mai proprie lui Dumnezeu. Sa redam chipului dumnezeiesc din noi ceea ce este dupa chipul lui Dumnezeu, sa ne cunoastem adica vrednicia, sa redam cinstea modelului nostru original, sa cunoastem puterea tainei si pentru ce a murit Hristos. Sa ne facem la fel cu Hristos, fiindca El S-a facut la fel cu noi. Sa ne facem dumnezei pentru El, fiindca si El S-a facut om pentru noi; a luat asupra-Si ceea ce era mai rau, ca sa dea ce este mai bun; S-a saracit, ca sa ne imbogatim noi prin saracia Lui; a luat chip de rob, ca sa dobandim noi libertatea; S-a coborat El, ca sa ne inaltam noi; a fost ispitit El, ca sa biruim noi; a fost necinstit El, ca sa ne slaveasca pe noi; a murit El, ca sa ne mantuiasca; S-a inaltat ca sa traga la El pe cei care zaceau jos, in decaderea adusa de pacat. Fiecare sa dea toate, fiecare sa aduca prinos toate, Celui Care S-a dat pe Sine pret si rascumparare pentru noi. Nimic insa nu va da fiecare de un asa de mare pret decat pe sine insusi, devenit intelegator al tainei si facut pentru Hristos toate cate S-a facut El pentru noi.

st_gregory_the_theologian.jpg

Cititi si:

– Tot astazi este praznuit si Sfantul Bretanion, episcop al Tomisului:

“Bretanion a fost foarte iubit si respectat de credinciosii sai, el numarandu-se printre acei pastori sufletesti despre care Sozomen spune ca <<daca se intampla ca Bisericile sa fie bine conduse de oameni indrazneti, poporul nu-si schimba credinta de mai inainte>>”.

Sf. Bretanion


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Meditatii duhovnicesti, Preotie (pentru preoti), Sfantul Grigorie Teologul (de Nazianz), Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

17 Commentarii la “SFANTUL GRIGORIE, insinguratul iubitor si CUVANTATOR DE DUMNEZEU

  1. Pingback: Blogul Editurii Agnos » Blog Archive » Sfantul Ierarh Bretanion al Tomisului (Vretanion)
  2. As dori un link, catre o adresa electronica la care sa gasesc publicata virtual si in format electronic, lucrearea Sf. GRIGORIE DE NAZIANZ- “CELE 5 CUVANTARI TEOLOGICE”!

    Ma intereseaza sa citez undeva acel pasaj din lucrarea SFANTULUI, (cu toate referintele, respectiv, pagina, lucrare,. editura etc) in care spune ca NU ORICINE, NU ORIUNDE, NU ORICAND SI NU ORICUM, poate sa varobeasca despre DUMNEZEU!

    DOAMNE AJUTA!

  3. Frate Gheorghita, incearca linkul:
    http://www.nistea.com/grigorie_teologhisire.htm
    Cineva scria zilele trecute pe un forum ca mai are putin pana sa definitiveze varianta electonica a cartii aparute la Editura Herald, “Taina m-a uns”, dar pana atunci nu cred sa fie pe internet cuvantarile teologice ale Sf. Grigorie.

  4. Frate administrator ITI MULTUMESC pentru link si pentru ca ai cautat pe net si mi-ai gasit UN DIAMANT de idei al SF. GRIGORIE!

    L-am scos la imprimanta! si l-am citit la o LECTIE DE CATEHEZA!

    ITI MULTUMESC! si fratiei dar le multumesc tuturor celor care SE JERTFESC si in felul acesta (subrezindu-si sanatatea in fata computerului) ca sa ii lumineze si imbogateasca si chiar INARMEZE cu argumente pe alti frati ai lor de credinta care s-au decis si ei SA DUCA LUPTA CEA BUNA A APARARII CREDINTEI!

    Imi amintesc ca in copilarie am vazut o versiune ruseasaca a filmului “INVANHOE”, si ceea ce mi-a placut cel mai mult din acest film (si ceea ce mai retin ca eram un tanc de vreo 9-10 ani) a fost o scena foarte pilduitoare pentru mine pentru mai tarziu, si anume ca O PARTE DIN SOLDATII BUNII care aveau arc si mai multe sageti in tolba TRAGEAU IN PADURE la intamplare in copaci, TRIMITANDU-LE ALTOR CAMARAZI care nu mai aveau nimic in tolba … “MINITIE”!

    OR, fratiile voastre, impreuna cu alti frati forumisti care posteaza pe forumul acestui site! faceti exact ca si soldatii arcasi din INVANHOE, adica TRIMITETI IN TOLBA MINTII ALTOR crestini care viziteaza acest forum si site SERIOASE SAGETI DE CALIBRU MARE…cu care INARMATI si intariti SUFLETELE SI MINTILE mai putin crescute si hotarate ca sa DUCA SI ELE LUPTA CEA BUNA A APARARII SI PROPOVADUIRII ADEVARULUI!

    DOMNUL SA VA AJUTE SI SA VA RASPLATEASCA EL cum stie mai frumos si mai bine!

    AMIN! DOAMNE AJUTA! SLAVIT SA FIE DOMNUL!

  5. Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi! AMIN!

    Maicuta Domnului cea Prea Sfanta sa ne acopere pe toti cu Sfantul Ei acoperamant! AMIN!

  6. Frate Gheorghita, uite linkul catre “Cele cinci cuvantari despre Dumnezeu” ale Sf. Grigorie Teologul: http://documents.scribd.com/docs/10429e9s02sylribp88v.pdf

  7. Multumesc din suflet pentru linkul cu cele 5 cuvintari. Pentru cei care n-au citit inca scrierea “Nevointa cea adevarata” a Sfintului Grigore sa stie ca mare bucurie si liniste sufleteasca vor avea daca ii vor da atentia cuvenita. Se gaseste pe internet la citeva adrese.
    http://www.crestinism-ortodox.ro/html/06/6c_sfantul_grigorie_de_nyssa.html
    Numai bine si Doamne ajuta!

  8. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Mare Ierarh Grigorie Teologul: Fa-te Dumnezeu pentru cel lovit de saracie
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » SFANTUL GRIGORIE TEOLOGUL, “VULTURUL RANIT”.
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » DE CE FUGEA DE PREOTIE SFANTUL GRIGORIE DE NAZIANZ? Cum trebuie sa fie preotul si de ce trebuie sa tina seama in slujirea sa? (I)
  11. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Grigorie Teologul: “Boala de a te crede invatat cand nu esti e vrednica de lacrimi si de suspine mai mult decat orice alta boala”
  12. Pingback: SFANTUL GRIGORIE TEOLOGUL. Fericirile si durerile omului credincios -
  13. buna seara as dori si eu cateva randuri despre preotia la Sfantul Grigore de Nazianz

  14. Pingback: SFANTUL GRIGORIE TEOLOGUL – episcopul ascet – despre cum ar trebui sa fie PREOTII SI EPISCOPII -
  15. Pingback: Predici ale Cuviosilor IOANICHIE BALAN (audio) si SOFIAN BOGHIU la pomenirea SFANTULUI GRIGORIE TEOLOGUL: “Bobul de grau”, cu inima sensibila si delicata, care a rodit insutit -
  16. Pingback: SFINTII TREI IERARHI ca modele de slujire -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate