Crestinii ortodocsi sarbatoresc 8 Martie?

8-03-2008 Sublinieri

clara_zetkin1_02.jpg

Deşi feminismul, idee de sorginte iluminist-masonică, îşi găsea temeiuri în Constituţia de la 1793 (printre altele, se cerea, pentru prima oară, recunoaşterea divorţului, practicarea de către femei a meseriilor masculine, abolirea pedepsei pentru adulter), după sângeroasa revoluţie atee de la 1789 din Franţa, în Ţările Române nu prinsese rădăcini nici la finalul veacului al XIX-lea, decât, prin excepţie, la unele femei ce proveneau din elita intelectuală boierească sau princiară. Creuzetul feminismului a fost Occidentul, SUA, Anglia, Franţa, Ţările de Jos, apoi Germania şi Austria unde au luat fiinţă organizaţii sindicale feminine, celule socialiste şi comuniste cu departamente pentru femei, grupări intelectuale exclusiviste, reviste şi cluburi pentru femei.

Cine a ales emanciparea raţiunii de credinţă, a omului de Dumnezeu, a neamului de monarhie, a credincioşilor de parohie, a dus lucrarea şi mai departe pentru distrugerea cuplului familial, rânduit de Dumnezeu, prin dezbinarea femeii de bărbat. Iluminism, marxism, socialism, comunism, feminism, liberalism, anarhism, avangardism, modernism, umanism, postmodernism, acestea din urmă ca faze finale ale nihilismului, toate şi încă multe, multe altele constituie trepte spre moartea duhovnicească, lucrări succesive ale apostaziei. În toate aceste curente operează otrava ideologică a negării lui Dumnezeu şi înlocuirea acestuia cu omul care, automat, intră sub înrâurirea şi puterea demonilor.

Aceste gânduri amare ne-au fost inspirate de frenezia cu care, la 8 martie, românii, femei şi bărbaţi, au petrecut nebuneşte, aflându-se în a treia săptămână a Postului Mare. Acesta este postul Jertfei pe Cruce şi al Învierii Mântuitorului, etapă esenţială de pregătire pentru urmarea lui Hristos în veşnicie, de înfrânare a poftelor şi abţinere de la păcate, iar noi ne-am întrecut în a face daruri scumpe, felurite flori, ne-am aprins simţurile şi afectele, am mâncat carnea cea mai bună, am băut alcool fără oprelişte, am dănţuit, am desfrânat, am vorbit toate măscările şi răutăţile posibile, am chiuit şi ne-am bucurat. Televiziunile comerciale anunţau cu o săptămână înainte că, pentru ziua de 8 martie, toate locurile în restaurante şi locarne au fost deja reţinute prin precomenzi. Eram în plin post şi noi am acontat toate, absolut toate locurile pierzării! Aţi mai văzut cumva creştini îmbrăcaţi în sac şi cu cenuşă pe cap?!! Dar păgâni, dezmărginiţi în orgii, aţi văzut?

Oare, cu un veac în urmă, românii reacţionau la fel de pătimaş, mânaţi parcă de un magnetism demonic, pentru călcarea postului şi sfidarea lui Dumnezeu? Nici vorbă! Nici măcar nu auziseră de 8 martie. Mişcări feministe se înregistrau în SUA pe la 1908, iar ziua de 8 martie este întemeiată în 1910, de Clara Zetchin (născută Asser), la Conferinţa Femeilor Socialiste de la Copenhaga. Era o mutare importantă pe care o făcea Internaţionala Socialistă, prin crearea unei sărbători pentru femeia-revoluţionar. Comuniştii, revoltaţi împotriva lui Dumnezeu şi a rânduielilor puse de Acesta în lume, voiau să înroleze alături de ei şi femeile. Întâi de toate le-au oferit o zi a feminităţii păgâne, o sărbătoare bună pentru dezlimitarea patimilor şi slăvirea femeii, adică a făpturii, negându-l pe Creator. De la bun început, această sărbătoare a fost anticreştină, antihristică, apostată, antisocială, pierzătoare de suflete. Prin propagandă insistentă privind dreptul la vot dar mai ales „drepturile” anticreştine, precum şi prin adunări sfidătoare, prin ziare şi cărţi, mişcarea feministă s-a impus în conştiinţa cât mai multor oameni. În Vest, după al doilea Război Mondial, din feminism au izbucnit revoluţia sexuală, lesbianismul, mişcările protestatare ale tinerilor hippy, cu consecinţe dezastruoase privind pruncuciderea (legea dreptului la avort), homosexualitatea, concubinajul şi distrugerea familiei.

În Est, a lucrat bolşevismul satanist, prin organizaţiile de femei şi tineret care au impus rânduieli noi, joia tineretului, regina balului, 8 Martie, deturnată în mod fals către „ziua mamei”, implicându-i astfel şi pe copii, apoi discoteca şi concursurile de miss au înlocuit tradiţiile morale şi creştine ale românilor. Privind înapoi cu amărăciune, observăm că vrăjmaşii nevăzuţi, dar şi cei văzuţi au făcut cu noi exact ceea ce au vrut. S-au bizuit pe păcatele şi patimile noastre, pe naivitatea şi neştiinţa noastră, pe slaba credinţă şi pe slăbiciunile noastre şi ne-au spălat creierele, după care le-au „remobilat” cu ideile, opiniile, obiceiurile şi năravurile lor. Le-au fost suficiente două generaţii, cel mult trei, pentru ca să ne preschimbe din creştini în păgâni sadea.

Oare noi ştim ce sărbătorim la 8 Martie? Diaconul Andrei Kuraev, a cercetat această problemă şi a ajuns la concluzia că, pe lângă originea comunistă, pe lângă păgânismul ei, pe lângă închinarea la idolul frumuseţii (mitul Afroditei face astăzi ravagii prin aceea că el reprezintă, în realitate, pe diavolul plăcerilor şi desfrânărilor fără frontiere, demon ce domină lumea), sărbătoarea de la 8 martie mai are un sens, ceva mai adânc şi bine ascuns.

Autorul, evocat mai înainte, susţine, cu argumente, că iniţiatoarea sărbătorii, Clara Zetchin i-a dedicat această zi femeii revoluţionar şi a ales-o pe Estera din Vechiul Testament. Ba chiar este posibil ca, în anul 1910, sărbătoarea Purimului să fi căzut chiar pe 8 martie. Cine doreşte să se lămurească în detaliu, să revadă cartea Estera, din care va afla că, în luna Adar, a douăsprezecea a anului, ziua 13, din porunca regelui Artaxerxe, evreii au măcelărit 75.000 de perşi din elită, pe care îi considerau duşmani personali. A doua zi, au sărbătorit cu mare veselie această ucidere.

Diaconul Andrei Kuraev se întreabă: Cum se poate sărbători o zi de măcel? Nici un popor din lume nu serbează o asemenea zi cu bucurie. Purimul – sărbătoare în special pentru copii ( unde se cântă, se joacă, iar Talmudul recomandă celor maturi chiar să bea băuturi spirtoase până nu mai deosebesc diferenţa dintre expresiile “blestemat fie Aman” şi “binecuvântat este Mardoheu”) este comemorarea unui masacru în care au murit poate mii de copii. Nu a fost o bătălie (cum încearcă unii să explice), în care şi evreii şi perşii să se lupte cu armele în mână, ci anume un măcel. […]

Internaţionala a avut scopuri mondiale. Ea a avut ce spune lumii: că Purimul e sărbătoarea nimicirii duşmanilor, iar duşmanii Revoluţiei bineînţeles au fost nu numai capitaliştii, ci şi Biserica. În acest caz e lipsită oare de motivaţie presupunerea că în conştiinţa liderilor evrei ai Internaţionalei, mişcarea revoluţionară feminină se asocia cu Estera, iar 8 Martie – din obişnuinţă cu sărbătoarea Purim? (Ce sărbătorim, de fapt, la 8 Martie?).

Câţi dintre români s-au gândit vreodată, dar mai ales în aceste vremuri de aşa zisă libertate, că celebrează „creştineşte”, în Postul Mare, cu jocuri, spirtoase, daruri, dezmăţ şi culpabilă bucurie, o sărbătoare străină, pătată cu sânge din belşug? Fac acest lucru fără să conştientizeze nici unul din sensurile sărbătorii respective.

Sfântul Episcop Nicolae Velimirovici ne avertizează că această slăvire a frumuseţii feminine, cum ne amăgim noi că facem la 8 martie, este o grea cădere: „Dintre toate ispitele cu care omul are a se măsura în sine însuşi, frumuseţea este, oricum, cea mai anevoie de biruit. […] Căci frumuseţea este un gheţar de pe care se alunecă sigur în adâncul de foc” iar „concursurile moderne de Miss sunt […] în fapt, un comerţ abil disimulat cu prostituate(Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 1, Sophia, Buc., 2002, p. 227).

Că e frumuseţe revoluţionară, adică supradesfrânată, larg mediatizată şi comercializată, că e manipulare sentimentală, camuflată sub „ziua mamei” (mamele creştine nu s-au identificat niciodată cu feministele, nici sfintele muceniţe, nici cuvioasele care împodobesc calendarul creştin), că e profund păgână, că e străină şi antihristică, această neghină amară şi neagră, numită 8 Martie, face mult rău credinţei noastre ortodoxe. Care sunt duşmanii comuniştilor (deghizaţi în spirite postmoderne, în internaţionalişti democraţi etc.), ai ateilor şi apostaţilor contemporani? Hristos şi Biserica Lui.

Noi, creştinii ortodocşi, am luat locul perşilor de altă dată. Şi dacă nu suntem măcelăriţi cu săbiile, în mod sigur suntem ucişi sufleteşte, lucru făptuit cu neegalată râvnă în comunism şi continuat în prezent cu mijloace sofisticate. Culmea prostiei noastre e şi culmea vicleniei duşmanilor noştri: ne-au format reflexe condiţionate, precum câinilor lui Pavlov, aşa încât, cum se apropie 8 Martie, dăm iama în magazine, florării şi restaurante, ni se dezlănţuiesc patimile trupeşti, facem foarte urât, precum păgânii bestializaţi. Ne secătuim postul, curăţirea sufletească, veselindu-ne de propria înfrângere, de propria nimicire.

8 Martie e un ritual cumplit în care, jucând, ne călcăm în picioare propriile suflete, slăvim moartea pe care ne-o administrează subtil vrăjmaşii noştri. Feminismul, ca vlăstar otrăvit al masono-iluminism-comunismului, e un fel de magie a ielelor pătrunsă în mintea femeilor creştine, năucind, prin contaminare, şi mintea bărbaţilor creştini, aşa de rău, încât toţi, de-a valma, îl uită pe Hristos, se dezbracă de viaţa veşnică şi se aruncă, robi, în braţele Satanei. Moşii noştri de acum un veac nu ar fi făcut aşa ceva nici dacă ar fi fost ameninţaţi cu moartea. Noi, însă, de bunăvoie şi cu plăcere beteagă, ridicăm imne Satanei prin discoteci, taverne şi birturi. Numai biciul lui Hristos ne mai poate trezi! Doamne, atinge-ne acum, ca să ne mai rămână timp de revenire!

006.jpg


Categorii

Crestinul in lume, Portile Iadului, Razboiul nevazut, Recomandari

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

8 Commentarii la “Crestinii ortodocsi sarbatoresc 8 Martie?

  1. Da! Majoritatea! In “Mai pagani decat acum un veac” este aminitit feminismul, miscarea de ‘eliberare’ a femeii si toate cele…personal – iau flori mamei si un cadou (dupa posibiliati) fiindca se asteapta sa-i ofer ceva si se bucura cand fac acest lucru DAR nu in sensul ‘comemorarii’ eliberarii femeii (ea n-a fost eliberata niciodata cu adevarat de tarele societatii in care i se cerea/cere sa taca, sa suporte…dimpotriva! Libertatea si independenta – i s-a intors impotriva prin incarcarea agendei de lucru: acasa, in familie, societate; de aceea vedem in zilele noastre femei apasate de povara responsabilitatilor transformate in mutanti (femeie totusi dupa trup dar masculinizata prin inasprirea spiritului).

    Feminismul a aparut si datorita barbatului -acesta avand tendinta de dominatie si de suprematie crezand in ascendentul asupra femeii atat datorita fortei fizice cat si a faptului ca sunt mai cerebrali (fapt confirmat de cercetatori, si nu numai…) si de-aici razboiul intre sexe – spunea G.Ibraileanu “Deosebirea dintre dominarea femeii de catre barbat si dominarea barbatului de catre femeie este deosebirea dintre tiranie si dictatura sclavilor. Cand nu domina nici unul, nici altul, este razboi civil.” Femeia – la randul ei – lipsindu-se de latura duhovniceasca si privind numai lumeste nu si-a mai gasit/regasit pacea inimii si de-aici toata harababura cum sugestiv Pr.Arsenie Boca spunea: “Pacea pe pamant este conditionata de marirea care se da sau se refuza lui Dumnezeu. De asemenea si pacea sufletului atarna de aceeasi conditie.” Si uite-asa – vedem roluri inversate: femei masculinizate si barbati efeminati. Femeia a uitat sa fie femeie ( se gandeste numai la trup cum sa arate mai bine, mai provocator pentru a starni admiratia si invidia) si/sau la profesie (pentru stima de sine dobandita si intregirea bugetului familiei) iar barbatul are – in general – probleme cu responsabilitatea culcandu-se pe-o ureche lasand femeia supraaglomerata, de-aici imprastiata, iritabila ce depune – in cele din urma- armele (boli nervoase, adulter, divort). Raporturile dintre semeni, intre barbat si femeie – in special – nu mai sunt firesti, la locul lor – lucru observat si de sociologi, psihologi, duhovnici. Asta este secolul in care traim…

  2. Am citit si celelalte articole recomandate; ‘vina’ sarbatoriri este putin redusa prin necunostinta de cauza; habar n-am avut ce a stat la baza lui ‘8 Martie’ dar asta nu inseamna neaparat s-o desfiintam, nu?! Este o ‘sarbatoarea lumeasca’ prin care ne aratam printr-un ghiocel sau un buchet de flori recunostiinta fata de mamemle noastre ce ne-au nascut, crescut…Sunt de acord – spre ex.cum este in Grecia – ca, de Sf.Marie (nasterea sau adormirea…) sa ma duc la Biserica (nu la serviciu) sa ascult slujba si sa ma bucur duhovniceste; mai-marii Bisericii noastre ar trebui sa faca propunerea sa declare zile libere pentru cei ce doresc cu eventuala recuperare in zile de sambata; este greu ca, dupa un post de 2 saptamani si spovedanie (in cazul in care cade in timpul saptamanii) sa te impartasesti si sa dai fuga la serviciu.

  3. Intrebarea din titlu cere raspuns? De ce isi pun unii crestini intrebarea asta?
    Crestinii sarbatoresc sarbatorile din calendarul lor. 8 martie e sarbatoare religioasa? Daca nu e, ne intrebam in mod inuntil si argumentam pentru nimic faptul ca nu trebuie sarbatorita.

    Mi se par deloc nocive pentru crestinul din lume zile ca 8 martie sau 1 iunie, in comparatie cu paganismele care se practica prin traditie in ajunul sau in ziua unor importante sarbatori religioase (boboteaza, dragaica, Pasti, Sf. Andrei), manifestari impotriva carora greu auzi un cuvant de condamnare in Biserica, pentru ca preotii se prefac ca nu stiu.
    Deocamdata, ce a ramas de 8 martie e sa se dea flori mamelor (in principal) sau femeilor apropiate.
    Aaa, ca sunt petreceri “dezmatate”…. Nu doar cu acest prilej se fac. Iaca, s-a “inventat” Sf.Valentin sub patronatul caruia lumea se iubeste cu frenezie, s-au adoptat Halloween si alte dracii… Apoi, se fac petreceri la aniversari sau onomastici fix in sarbatori religioase.
    Deci, problema nu e ziua de 8 martie, care a fost dezbracata de semnificatia initiala. Problema este crestinul insusi, care nu mai aude glasul Maicii Biserici si glasul constiintei sale si care nu “sarbatoreste” 8 martie in calitate de crestin, ci pentru ca a gasit un nou prilej de dezmat.

    Am citit pe un blog ca nu e de condamnat ca de 1 martie dam ghiocei sau martisoare. Pentru ca vine primavara, etc. Dar, de 8 martie?!? NU!
    Eei, nu! De ce? Pe 1 martie nu ne inchinam la “zei”? Doar pe 8?

    In concluzie, crestinul sarbatoreste ce e de sarbatorit. Nu inteleg de ce se face comparatie intre 8 martie si 25 martie.
    Prima e lumeasca si se adreseaza lumii, a doua se adreseaza crestinilor. Femeia in Biserica nu se sarbatoreste pe 25 martie. Femeia si barbatul se sarbatoresc in fiecare zi prin numele sfintilor a caror pomenire se face.

  4. Intr-o masura aveti dreptate. Dar nu e o sarbatoare propriu-zis pagana, cat una comunista si feminista. Totusi… daca as fi putin rautacios, as inclina sa spun ca unele parti din mesajele de mai sus (sau o anumita atitudine, un anumit spirit care se citeste printre randuri) se constituie intr-o mica proba ca tovarasa Clara Zetkin a invins…:-)

  5. cine a zis ca e pagana “propriu zis”? doar idol nu este doar Baal.

    clara zetkin invinge doar acolo unde exista complexe. barbatii complexati o vad invingand, femeile complexate o doresc invingatoare.

  6. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Patriarhul Daniel binecuvanteaza comunistul 8 martie / ALT CAZ DUBIOS DE “TERORIST” CONSPIRATIONIST/ Romania si Bulgaria, urmatoarele “tinte vulnerabile”? / Se pregateste TAXA EUROPEANA PE BENZINA, SMS
  7. @axxa ,
    Fara sa va suparati ( iertare ) ca va grabiti . Spuneti dvs.:
    ” Mi se par deloc nocive pentru crestinul din lume zile ca 8 martie sau 1 iunie, in comparatie cu paganismele care se practica prin traditie(…) ”
    Pentru dvs. si pentru crestini puternici in credinta , nici eu nu cred ca este nociv , dar oare la fel este si pentru cei care au ajuns crestini doar cu numele ? Nu au ajuns oare astfel tocmai datorita micilor “caderi” , abateri sau de la viata crestina ?
    Cred ca acesta chestiune se subsumeaza destul de bine abaterilor minore in aparenta de la trairea vietii in dreapta credinta . O abatere care noua , celor mici , cu “dinti de lapte” ni se pare minora , poate duce , in timp , la urmari nebanuite . Nu tot asa insa li s-au parut si Sfintilor Parinti , care au luat atitudine si (chiar) au anatemizat abateri , caderi ce noua nu ni s-ar fi parut atat de grave . Catora dintre noi ni se par , dpv rational lumesc mari si grave abaterile , sa zicem , monofizitilor sau ale stilistilor ?
    Citind cu atentie ceea ce e recomandat mai sus , indeosebi “Mai pagani decat acum un veac ” si “Trebuie sa sarbatorim 8 Martie ? ” cred ca ne putem da seama unde se poate ajunge de la ceva care nu apare ca o mica “cadere” . Apropo , in aceeasi linie se inscrie si pozitia Cuviosului Paisie Aghioritul in privinta actelor de identitate biometrice . O mica cadere acum , urmata in timp de altele , care mai de care mai nevinovata , pana la marea “insemnare” .
    Doamne ajuta .

  8. Mi se pare dezgustator de trist cum multi, majoritatea cunoscutilor, tin aceasta sarbatoare. Si la sindicat se dau bonuri de 8 martie… La fel cum in licee se tine, daca nu stiti, Ziua Holocaustului, o alta minciuna gogonata evreiasca, mai bine zis o exagerare penibila…
    1 martie este absolut o zi superba…
    Chiar, nu cumva aveti unii de gand sa “increstinati” si traditia larg raspandita si unanim apreciata, a celor 40 de pahare?!?!?!?

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate