Duminica pescuirii minunate: de ce nu prindem nimic, desi ne trudim toata noaptea?

27-09-2008 Sublinieri

11022d.jpg

Mult ne straduim noi, oamenii, mult ne zbatem, dar prea deseori, nimic dobandim, nimic folosim, nimic adunam. Pentru ca nu adunam dimpreuna cu Hristos si in Duhul Lui, pentru ca lucram numai omeneste, mult prea-omeneste si nu stim sau am uitat fiii Carui Duh suntem. Pentru ca ne bizuim doar pe ceea ce stim si pe ceea  ce putem noi, pe vointa, ambitia si puterea noastra, pe faptele mainilor noastre, luam drept reper doar ceea ce corespunde masurii noastre meschine si pitice, confundand pe Duhul cel Sfant cu sangele nostru infierbantat, credinta in Hristos cu credinta in noi insine, ravna de Sus cu ravna cea trupeasca, cu zelul aprins al inimii cazute, nerabdator sa arunce plasa inainte sa fi invatat sa pescuiasca si inainte de a-i intreba pe mai-marii sai unde este locul propice de pescuit. Traim eretic si ne nevoim eretic, zicea un parinte mare de azi si ne miram ca nu aducem rod, ca nu prindem nimic in plasa. Pescuim in ape tulburi, pescuim haotic. Nu cerem Lumina sa vedem si nu vedem unde sa aruncam plasa, nu invatam niciodata “sa manam la adanc“, sa ne departam de “uscat” si sa facem “dupa Cuvantul Lui”. Dar mai rau este ca… nu stim macar ca suntem nestiutori si orbi in cele ale Duhului si ne infuriem strasnic pe cei care ne arata orbirea!

Unii muncesc, dar nu stiu cui aduna. Altii cauta intelepciunea, dar nu stiu sa o caute unde trebuie sau nu o cauta sincer. Asa ajungem la sfarsitul vietii noastre cu plasele goale. N-am pescuit nimic. N-am dobandit nimic.

Domnul sta si asteapta langa noi, ne lasa sa ne izbim de neputinta noastra, asteapta zorii zilei cand va canta cocosul vadind prostia ingamfarii noastre, ca sa cunoastem bine ca de la noi nu-i nici o speranta de a (se) prinde ceva (de noi), dupa care ne porunceste sa aruncam din nou plasa, sa ne ostenim din nou. Ce vom face? Vom sta plangandu-ne ca e degeaba si ca nu se gaseste nimic pentru noi “acolo”, sau, obositi, tristi, vom da, totusi, ascultare glasului Sau?

Sa intelegem mai bine Evanghelia din aceasta Duminica, a “Pescuirii minunate, citind scurta dar trezitoarea talcuire a Sf. Teofan Zavoratul: Sf. Teofan: sa nu ne straduim in desert, bizuindu-ne pe puterile noastre.

jesus-and-his-disciples-catching-the-miraculous-d.jpg


Categorii

Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Meditatii duhovnicesti, Pescuirea minunata

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la “Duminica pescuirii minunate: de ce nu prindem nimic, desi ne trudim toata noaptea?

  1. Ihhh…de obicei, asa facem: ne punem increderea in puterile noastre, in stiinta noastra sau in aproapele, uitand ‘fara Mine nu puteti face nimic’ si mergem inainte din greseala in greseala spre poticnirea finala, cu tot arsenalul: genunchi juliti, dureri de cap si inima infranta! Nu degeaba spunea Pr.Cleopa inainte de a pleca de-acasa, sa te rogi Maicii Domnului, lui Dumnezeu sa te apere, sa te pazeasca…apoi, ajuns la munca ta, sa te rogi sa te-ajute in tot lucrul pe care il ai de facut; daca ai dorinte de implinit ( dar nu de marire sau de imbogatire, ori orice alt lucru peste puterile tale materiale sau sufletesti) daca iti este de folos ti-l va da negresit, daca nu…zi bogdaproste c-ai scapat de o ispita mare de le-ai fi avut! Pe cati nu i-a schimbat ‘la fata’ si nu numai…scaunul (de director, de imparat…) si cati ajunsi bogati n-au ramas secerati de iubirea de argint?! Trebuie sa ai grija ceea ce-ti doresti, fiindca s-ar putea sa ti se implineasca dorinta dar, cat de rau sa-ti para dupa aceea!

  2. 13 Veniţi acum cei care ziceţi: Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate, vom sta acolo un an şi vom face negoţ şi vom câştiga,
    14 Voi, care nu ştiţi ce se va întâmpla mâine, că ce este viaţa voastră? Abur sunteţi, care se arată o clipă, apoi piere.
    15 În loc ca voi să ziceţi: Dacă Domnul voieşte, vom trăi şi vom face aceasta sau aceea.
    16 Şi acum vă lăudaţi în trufia voastră. Orice laudă de acest fel este rea.
    17 Drept aceea, cine ştie să facă ce e bine şi nu face păcat are.

    Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacov, cap.4

    Doamne, ajuta-ne si intareste-ne sa implinim voia Ta!

  3. —-Altii cauta intelepciunea, dar nu stiu sa o caute unde trebuie sau nu o cauta sincer. Asa ajungem la sfarsitul vietii noastre cu plasele goale. N-am pescuit nimic. N-am dobandit nimic.—-
    Cit adevar in aceste simple,dar pline de har,cuvinte;
    Zilnic ma intreb — unde sunt,sau cum stau—;Sigur, fac si greseli,dar nadajduiesc in ajutorul lui Maica Domnului sa ma ajute prin rugaciunile Ei de mama,catre Fiul Ei,Domnul Iisus Hristos,sa nu ma pierd pe cale;
    Doamne ajuta!

  4. Eu am mai inteles si altceva din textul Evangheliei de azi; intelesul mi l-a dat Pr.prof.Dr.Sterea Tache auzindu-l la televizor si mi-a placut!

    De pilda, corabia d.p.d.v. simbolic reprezinta Biserica la a carei carma sta Hristos; pescarii de oameni (Sf.Petru si ceilalti apostoli pana la ierarhii si preotii din zilele noastre) sunt cei care propovaduiasc Cuvantul lui Dumnezeu cu ajutorul mrejelor; in plasa lor se prind si pesti rai si pesti buni, adica de Cuvantul lui Dumnezeu aud invariabil si unii si altii, unii spre a se desavarsi (de a deveni buni daca sunt rai) altii spre osanda lor (vremelnica si vesnica) fiindca nu vor sa puna in practica legile dumnezeiesti la care sunt chemati.

    Pescuirea minunata vine ca indemn si imbarbatare pentru pescarii de oameni care, cunoascand bine marea lumii acesteia se indoiesc in sinea lor, ca vor putea prinde in mreaja lor -Cuvantului lui Dumnezeu – pestii (oamenii); chiar Sf.Petru – la inceput de drum – dar avandu-L in fata ochilor pe Insusi Fiul lui Dumnezeu, indoita fire a Acestuia (umano-divina) s-a indoit de puterea lui Dumnezeu fiindca infatisandu-se mai tot timpul ca om (manca, bea, dormea…) pierdea din vederea dumnezeirea deplina a Aceluia. Dupa ce au aruncat mrejele si au vazut ca au prins atatia pesti, s-a aruncat la picoarele Stapanului spunandu-I sa iasa de la el, ca este om pacatos. Dintr-o data I s-a relevat cealalta latura a lui Hristos pe care el n-a mai bagat-o de seama si s-a infricosat pentru putinatatea credintei dar si pentru atotputernicia Cuvantului lui Dumnezeu ce toate le face, cate le voieste!

    Este un indemn minunat pentru toti ierarhii de-a lungul vremurilor ca, in vremuri de restriste, cand totul pare pierdut nu trebuie sa deznadajduiasca ci sa se increada intru totul in Dumnezeu ce poate face imposibilul, posibil.

    Dar eu am suprins si un alt aspect! M-a dus gandul si la asta: vrednicia pescarilor de oameni va face ca, in plasa lor (Cuvantul lui Dumnezeu propovaduit) sa se prinda cati mai multi pesti (oameni) la sfarsitul sfarsitului urmand sa auda ‘Bine sluga credincioasa, peste putine ai fost pusa, peste multe te voi pune’, altminteri, din pricina nevredniciei pescarilor, multi pesti vor prefera sa ramana in marea cea mare, ori alergand la alt fel de pescari. E-adevarat! Si pescarii de oameni se trag din marea plina de pesti, nu direct din Cer! Insa, au fost imbracati cu platosa Harului ca sa reziste la furtuni, inrolandu-se ca marinari destoinici de un asemenea Carmaci ce le-a dat putere sa calce peste serpi si peste scorpii si peste toata puterea vrajmasului vindecand pestii bolnavi, imbarbatandu-I pe altii, dojenind unde e necesar, castigand cati mai multi pentru Imparatia Cerului altfel, mrejele aruncate (cuvantul lui Dumnezeu) nu vor prinde multi pesti devenind subtiri si subrede pentru multi pesti ce nu se vor lasa prinsi in ‘plasa’.

  5. Fratilor,
    tocmai am aflat astazi ca parintele Toderita Rusu a fost dat afara de catre comandatul spitalului militar din Bucuresti, unde s-a chinuit 5 ani de zile sa ridice o bisericuta. Motivul a fost ca nu a fost de acord sa slujeasca in biserica cavalerii ordinului de Malta ritualurile lor satanice! Asta dupa ce anul trecut comandantul spitalului i-a dat diploma pentru activitatea de asistenta sociala deosebita in cadrul spitalului.

    E al doilea sau al treilea spital de unde este dat afara parintele Toderita pe un motiv asemanator. Cand a slujit la spitalul Fundeni acum mai multi ani tot asa, l-au dat afara pentru ca ii impuneau sa faca biserica ecumenica, cu mai multe altare, unul ortodox si cateva eretice, si nu a fost de acord, si iata ca istoria se repeta. La spitalul Fundeni nu au facut pana la urma biserica ecumenica, dar nu l-au mai vrut pe parintele Toderita.

    Sa ne rugam pentru el! Am aflat vestea de la cineva, si alte amanunte nu am.

  6. Balaurul isi ascutea ghearele si lucra in ascuns imbiind lumea la patimi si nenorociri – acum, iese la suprafata si loveste! Sub haina directorului de spital se ascunde (dandu-l afara) un eretic si, de ce nu – un ateu!

    Pr.Toderita – la un atare abuz – ar fi trebuit sa ceara ajutorul ‘mai sus’, de la ‘ai lui’; dar de la cine?!

    Este mutat – se pare – de la Ana la Caiafa, mai ramane doar sa-l lase, in cele din urma fara sa mai slujeasca fiindca, nu este de acord cu nenorocirea asta de ecumenism si nu le sufla in panze corabiei de pirati.

    Se pare ca, corabiile cu adevaratii pescari de oameni vor deveni barcute mici, cea de pirat (toata cohorta arhiereilor pro-ecumenism) vor acapara marea ce mare netezind drumul spre marea lepadare; cata parsivitate, cat de alunecos…sub masca bunei-intelegeri, a iubirii de parca n-ar fi fost de-ajuns ca, lumea e din ce in ce mai preocupata doar de cele lumesti ‘avand numai chipul credintei, dar tagaduind puterea ei’.

  7. @ Mihaela:

    Foarte triste vesti, adaugate si atatea altora de acelasi fel. Asta ca sa vada si unii “viteji” care striga de pe margine cata “libertate” pentru bine este in Tarisoara si in Bisericuta noastra. Ce mai poti spune: Traiasca Masoneria “Ortodoxa” Romana in frunte cu mult-iubitii sai conducatori! 🙁

    Domnul sa-l miluiasca pe pr. Toderita cu familia sa!

  8. Similar cazului pr. Toderita este cazul unui staret care vreme de 27 de ani a slujit intr-o manastire intr-o zona in care enoriasii dispun de bune posibilitati materiale. Dupa tot acest timp i s-a cerut acestuia sa-si depuna dosarul de pensionare deoarece urma ca un alt monah sa-i ia locul, pe motiv ca nu avea obste la manastire. Pe vremea dansului erau 5 calugari, acum sunt 3. Dupa indelungi dispute intre mai marii episcopiei si enoriasii care erau de partea staretului s-a hotarit ca acestuia din urma sa i se dea posibilitatea construirii unei noi biserici. Toate acestea datorita oamenilor care intr-atata l-au iubit incat au amenintat ca vor trece la greco-catolicism daca-l vor alunga pe parinte. Cred ca ceea ce se intampla intre conducatorii episcopiilor si a celor de rang mai inalt (marturisesc ca nu sunt la curent cu ierarhiile BOR) este foarte trist. Pacat ca ajung la conducere acesti oameni, dar “vai de cei prin care vine sminteala”. Intr-adevar trebuie ca noi, cu totii sa ne rugam sa avem parte de discernamant duhovnicesc si sa ne ajute Dumnezeu ca lupta cea dreapta sa o ducem, pentru ca altfel…sunt prea putini cei care devin preoti, monahi datorita harului, cei mai multi dintre ei, in special cei din functiile de conducere sunt manati de cu totul alte porniri (nicidecum duhovnicesti). Este pacat ca aceste cazuri sunt din ce in ce mai dese si nu fac decat sa creeze dezbinare intre oameni, care asteapta din partea preotilor, monahilor, sa regaseasca in ei adevarate exemple…dar din pacate sunt prea putine cazurile de acest gen. Si cei care sunt intr-adevar buni duhovnici sunt inlaturati si persecutati din diferite motive. Cred insa ca Dumnezeu pe cei pe care-i iubeste ii incearca si probabil asta se si intampla. Sa le ajute Bunul Dumnezeu sa reziste pna la capat (si noi cu ei)!!

    P.S. Marturisesc ca citesc de ceva timp acest site, precum si comentariile de pe forum, si indraznesc, fara insa a mi se interpreta gresit ca m-au impresionat in mod deosebit comentariile d-rei Magda. Felicitari! (Nu mi-o lua ca pe o lauda, stiu ca in genere oamenii ca si tine nu dau doi bani pe lauda, insa de la suflet la suflet pur si simplu reusesti sa transmiti de cele mai multe ori prin opiniile tare un mesaj de nepretuit. Bravo!)

  9. O, IATA, DOAMNE, NOAPTEA
    de Traian Dorz

    O, iata, Doamne, noaptea
    intreaga m-am trudit
    dar luntrea mea e goala,
    nimic n-am pescuit!
    Cu ce am sa Te-ntampin,
    cand ai sa-mi vii in zori
    pe tarmul marii mele
    si-n luntre-ai sa-mi cobori?

    Cu fruntea asudata
    si trupul tremurand,
    incerc si-ncerc zadarnic
    in fiecare rand.
    E marea agitata
    Si vantul mi-e contrar,
    nadejdea-mi lumineaza
    din ce in ce mai rar.

    … O, iata, Doamne, zorii,
    e vremea sa Te-arati,
    mi-e inima mahnita
    si ochii-nlacrimati.
    Tu vii … Si luntrea-i goala
    si nu stiu ce sa spun,
    ca, iata, inainte
    eu n-am nimic sa-Ti pun

    Dar cand imi vezi sudoarea
    si trupul istovit
    de nici un dar din lume
    n-ai fi mai multumit.
    Caci, cand cu toata truda
    nu pot ce-am vrut, Iisus,
    dorinta de-a aduce
    e cum as fi adus…

  10. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Noutati 30 septembrie 2008
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate