TÂNJIREA
(detaliu icoana de Elena Murariu – Fiul risipitor)
Parintele Zaharia de la Essex:
Înjumătăţirea Praznicului Cincizecimii
Între Duminica Slăbănogului şi Duminica Samarinencei sărbătorim Înjumătăţirea Praznicului Cincizecimii, când Biserica strigă cu glas mare în cuvintele troparului:
„Înjumătăţindu-se Praznicul, sufletul meu cel însetat adapă-l cu apele dreptei cinstiri de Dumnezeu, Mântuitorule; că tuturor ai zis: Cel însetat să vină la Mine şi să bea! Izvorule al vieţii, Hristoase Dumnezeule, slavă Ţie!“
Aici Biserica îi îndeamnă pe credincioşi să aştepte cu răbdare făgăduinţa Tatălui pe care ne-a dat-o Domnul şi le sporeşte setea după darul Duhului Sfânt ce urmează să se pogoare asupra lor în ziua Cincizecimii. De fapt, această sete nu este decât un mic ecou al durerii pricinuite înlăuntrul nostru de „focul” (cf. Luca 12, 49) pe care Domnul a venit să-l arunce pe pământ. Ea este răspunsul nostru la marea râvnă a lui Hristos pentru mântuirea noastră, râvnă care L-a mistuit în cele din urmă şi L-a făcut să strige cu glas mare la jumătatea praznicului:
„Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui“ (Luca 7, 37-38).
Cuvintele „precum a zis Scriptura” se referă aici la credinţa cea adevărată, care a fost „dată sfinţilor, odată pentru totdeauna“ (Iuda 1,3) în ziua Cincizecimii. De fapt, „precum a zis Scriptura” se referă la toate cele spuse de Domnul despre Sine însuşi, ca Fiul lui Dumnezeu, adevăratul Mesia şi Mântuitorul lumii.
În cel de-al doilea capitol din Evanghelia după Ioan, Hristos spune că El este templul cel adevărat al lui Dumnezeu, nefăcut de mână (cf. Ioan 2,19-21), în care firea Sa omenească s-a unit în chip nedespărţit şi neamestecat cu firea Sa dumnezeiească. În capitolul al treilea, Domnul zice că El este adevăratul şarpe de aramă (cf. Ioan 3, 14-15) a cărui vedere îi izbăveşte pe oameni de otrava şi de moartea duhovnicească pricinuită de păcat. În capitolul al şaselea, El Se înfăţişează pe Sine ca mana cea adevărată, pâinea vieţii (cf. Ioan 6,58) care se pogoară din cer ca să dea viaţă şi plinătate inimilor oamenilor. În capitolul al şaptelea, Hristos spune că El este stânca cea adevărată din care izvorăşte apa cea vie (cf. Ioan 7, 37-38), iar în al optulea capitol al aceleiaşi Evanghelii, adeveşte că El este Cel ce este – „EU SUNT CEL CE SUNT“ (Ieş. 3,14) – Care S-a descoperit pe Sine lui Moise şi Care a fost mai înainte de Avraam (cf. Ioan 8, 58): „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul“ (Apoc. 1, 8). Sfânta Evanghelie ne oferă nenumărate astfel de descrieri ale lui Hristos.
Aceasta este credinţa cea adevărată care va zămisli mistuitoarea tânjire după darul Cincizecimii şi va face cunoscută obârşia dumnezeiască a Domnului Iisus. Această tânjire vădeşte adevărata valoare a omului în ochii lui Dumnezeu şi măsura în care fiecare dintre noi se va învrednici de mântuirea Lui. Cu o astfel de sete arzătoare se cuvine să ne apropiem de Taina Sfintei Cincizecimi.
Tânjirea prin care omul se înalţă la Dumnezeu este întâmpinată de milostivirea pogorârii lui Dumnezeu către om, pentru ca să se poată înfăptui cea mai mare minune din viaţa lumii: unirea inimii omului cu Duhul Dumnezeului celui cunoscut şi iubit. Tânjirea după făgăduinţa Tatălui îl însuflă pe om să se înalţe tot mai sus pe scara Fericirilor lui Hristos, până la ultima treaptă a desăvârşirii duhovniceşti şi a intrării cu bogăţie (cf. 2 Petru 1,11) în Împărăţia Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh, a marelui şi adevăratului Dumnezeu al iubirii. „Umple sufletul meu cu apa cea vie a dreptei cinstiri, care este Duhul Sfânt“, strigă Biserica cu un glas apocaliptic, cerându-I lui Dumnezeu să-i astâmpere setea cu darul Duhului Sfânt.
(in: Arhimandrit Zaharia Zaharou, Vesnicul astazi, Editura Bizantina, 2018)
INJUMATATIREA CINCIZECIMII. Talcuirea Mitropolitului Hierotheos Vlachos
PARINTELE ARSENIE MUSCALU: De ce avem nevoie pentru a trai duhovniceste?
Sfantul Macarie Egipteanul: PUTINI SUNT ADEVARATII CRESTINI!
Predica părintelui Andrei Lemeshonok, duhovnicul Mănăstirii Sfânta Elisabeta din Minsk, Belarus, la Duminica a IV-a după Paști (a Slăbănogului). Trebuie să învățăm să zburăm!
https://www.youtube.com/watch?v=64RcknKd5wk