ZIUA IN CARE CERUL “A INNEBUNIT”, PLECANDU-SE PE PAMANT. Taina mantuirii noastre pentru care… nu mai avem timp si interes. FIE MIE DUPA CUVANTUL TAU, DOAMNE!

(icoana de Gabriel Toma Chituc)

SARBATOAREA NEBUNIEI DUMNEZEIESTI.

CINE MAI PRIMESTE VESTEA CEA BUNA?

Astazi e ziua aceea in care Cerul… a innebunit si S-a pogorat sa sarute pamantul intr-un pantece de Fecioara. E ziua cea mai nebuna din istorie, care a fost inceputul unei nebunii tot mai mari, in care nimic nu mai a mai stat la locul sau. E sarbatoarea Fecioarei care devine Maica de la Duhul Sfant. E sarbatoarea in care Marele Dumnezeu, da, El Insusi, S-a cuibarit intr-o Femeie, in care El, Creatorul necuprins S-a facut micut de tot, un ghemotoc de celule… Acel ghemotoc care, la o adica, astazi, se poate “scoate afara” din burta si se poate lepada la ghena, daca ne incurca planurile de viata.

E sarbatoarea NEBUNILOR care inca mai cred ca ceea ce la oameni este IMPOSIBIL, la Dumnezeu este cu putinta. E sarbatoarea NEBUNILOR care se incapataneaza sa ramana crestini, adica… prosti, invechiti, inapoiati, neciopliti, habotnici si inadaptati intr-o lume tot mai “desteapta”, mai “civilizata”, mai “evoluata” si mai “corecta”, tot mai “manierata” si mai “deschisa la minte”…

E sarbatoarea care cere de la om nebunia de a crede cu adevarat, de a crede viu, pentru a o putea intelege si pentru a-i trai Taina. E sarbatoarea indragostitilor iesiti din minti de un Mire si de o Mireasa a Caror frumusete si a Caror dulceata nu s-au mai vazut vreodata pe pamant. E sarbatoarea celor mistuiti de un dor atat de sfasietor, incat lumea nu-i mai incape, ii strange si ii apasa pe inima, le este temnita, povara si lant. E sarbatoarea celor de care “lumea buna” se scarbeste, se scandalizeaza, se oripileaza, a celor pe care pe care idolatrii lumescului nu-i sufera si ii alunga cu sila dintre ei, ii ponegresc si ii chinuiesc cu rautate neimpacata. E sarbatoarea nebunilor fericiti atunci cand plang, a saracilor care flamanzesc si insetoseaza dupa Apa vie si Painea nemuritoare.

Astazi nu este ziua aia in care se mananca peste, ci astazi este ziua aia in care… a inceput mantuirea noastra. Asta nu o sa auziti nici pe la vecina sau colega, nici la hipermarket, nici la stirile TV. “Inceputul mantuirii noastre”. Atat si nimic mai mult! Adica… doar TOTUL! Mantuire… Ce cuvant strain, ce cuvant demodat, ce cuvant plicticos. Ce nebunie peste nebunie! Cine sa mai caute in zilele noastre asa ceva, cine sa mai vorbeasca despre asta? Sau… cine mai vrea sa si faca ceva pentru asta?

Mana ingerului si a Maicii s-au intins catre noi. Mai departe… mai depinde si de alegerea noastra daca avea-vom BUCURIE. Daca vrem si noi cu adevarat sa intram si noi intru Bucuria Domnului nostru si a Maicutei noastre.

E BUNAVESTIRE. Bucura-te ceea ce esti plina de har, Marie, Domnul este cu tine!

Bucurati-va si voi, fii si fiice ale Mariei care o iubiti si tanjiti a-i urma si a o asculta, pentru a va umple de har, la masura voastra!

***

Cerul intreg s-a plecat pe pamant din dragoste PENTRU NOI, iar noi Il ignoram si Il respingem in fiecare zi. Nu avem vreme, nu avem stare, nu avem interes. “Taina cea… de ingeri nestiuta” este prea neimportanta pentru omul orbit de astazi, prea-ocupat, clipa de clipa, cu ingrijirea si cultivarea cu migala a Nimicului, a Desertaciunii, a Mortii.

Toti ne dorim vestile bune din lume, insa cine se mai bucura astazi de Vestea cea cu adevarat Buna din Ceruri?

Cine mai e dispus sa intre in bucuria Maicii noastre Fecioare, ca mic si umil prunc ascultator al ei?

Cine mai e dispus sa calce fara mila pe propriul ego – pe vanzatorul Iuda din noi – si sa scuipe pe dragostea si slava lumii pentru a avea partea celor mai bogati oameni, care, nestiut, in taina, primesc toata averea necuprinsa de iubire a Cerului treimic?

Cel mai greu e omului recent sa isi plece si el capul si sa spuna cu inima, cu adancul fiintei sale si cu faptuirea vietii sale: “FIE MIE DUPA CUVANTUL TAU, DOAMNE!”.

Sa nu fie mie, Doamne, dupa voia mea egoista si incapatanata, sa nu fie mie dupa mintea mea trufasa si proasta, sa nu fie mie dupa inima mea patimasa si stricata!

Sa nu fie mie dupa cuvantul inselatorului sarpe prefacut in inger de lumina ori ascuns printre gandurile mincinoase ale firii mele amagitoare!

“Însuşi Dumnezeu este discret. Nu strigă; şopteşte. Nu intră în viaţa ta; te cheamă să-L urmezi, dacă vrei; nu des­chide El uşa, ci stă şi bate. Insă cine vrea Il poate uşor afla, dincolo de zgura şi de zgomotul lumii. Trebuie doar să asculţi, şi El îţi va vorbi. Mai întâi inimii, apoi înţelegerii.

În această stare, de ascultare, de re­ceptivitate, se afla, cu siguranţă, Maria, atunci când Arhanghelul i-a vorbit. Tră­ia în sărăcie şi în smerenie, într-o căsuţă dintr-un sat neştiut de lume, în curăţie si în rugăciune. Ochiul lăuntric îi era curat şi deschis. Fără îndoială că anii petrecuţi la templu o pregătiseră. Născută ea însăşi din părinţi a căror viaţă gravita în jurul lui Dumnezeu, rod al rugăciunilor lor îndelungate, îşi petrecuse întreaga viaţă de până atunci la templu, în intimitatea Domnului, la adăpost de tentaţiile deşar­te ale lumii. Învăţase, cu siguranţă, să se roage ca nimeni alta. Respira, fără îndo­ială, aerul curat al Duhului Sfânt. Căci sfinţii, prin rugăciune şi viaţă curată se umplu de Duh Sfânt şi Îl simt lucrând în inimile lor” (Cristian Radu: Bunavestire pentru fiecare – vezi aici integral).

(S.A. pentru Cuvantul Ortodox, 25 martie 2019)

***

(desen de Gabriela Mihaita David)

Arhim. Zaharia Zaharou:

Praznicul Buneivestiri

Praznicul Buneivestiri este o mare mângâiere pe care Bise­rica o dăruieşte credincioşilor în perioada Postului Mare, ca să se veselească sufletele lor de harul cuvintelor Arhanghelu­lui Gavriil către Sfânta Fecioară: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine“ (Luca 1, 28).

Maica Domnului, fiică a lui Israel din seminţia Proorocului şi împăratului David, a fost dăruită cu o negrăită frumuseţe lăuntrică şi cu o dragoste de rugăciune rar întâlnită. „Toată slava fiicei Împăratului este înăuntru“ (Ps. 44,15).

Vieţuind în rugăciune isihastă în Sfânta Sfintelor, Preacu­rata Fecioară a adunat în inima ei urmele harului dumnezeiesc, ajungând la deplinătatea duhovnicească. Atunci, pronia lui Dumnezeu a rânduit ca ea să citească versetul din Proo­rocul Isaia care zice: „Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel“ (Is. 7, 14; Matei 1, 23). Aceste cuvinte i-au umplut inima de har şi cu toată fi­inţa ei a început să bată neîncetat la poarta cerului, rugându-se: „Doamne, învredniceşte-mă să fiu slujnica acelei femei care-L va aduce în lume pe Emanuel, Dumnezeu Mântuito­rul.” În timpul acestei rugăciuni arzătoare, i s-a arătat Arhan­ghelul Gavriil şi i-a spus: „Nu vei fi slujnica, ci însăşi Maica lui Emanuel. Bucură-te ceea ce eşti plin de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.“

Sfânta Fecioară s-a smerit şi s-a pogorât pe sine la starea umilă a unei slujnice, iar Dumnezeu a înălţat-o la vrednicia de a fi Maica Sa. „Că a căutat spre smerenia roabei Sale… Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui“ (Luca 1, 48-49). Pentru această mărire, potrivit cuvântului ei proorocesc, o vor ferici toate neamurile. Iar noi, creştinii, slăvind-o pe Maica Dom­nului acum şi în vecii vecilor, şi fericind-o din neam în neam, nu facem decât să împlinim această proorocie dumnezeiască.

Datorită adâncii ei smerenii, Maica Domnului a atras asu­pra sa cercetarea plină de har a lui Dumnezeu şi s-a învred­nicit de cea mai înaltă chemare. Mândria, plină de ticăloşia îndumnezeirii de sine, i-a aruncat în iad chiar şi pe îngerii din cer. Acum, prin smerenia ei, Maica Domnului se deşertează pe sine de toată zidirea, pentru a-I da lui Dumnezeu tot locul şi toată libertatea să Se sălăşluiască într-însa şi s-o înalţe la cer. Dacă dragostea, cea mai înaltă dintre virtuţi, „îndelung rabdă… nu pizmuieşte… nu se laudă… nu cade niciodată“, după cuvântul Apostolului (1 Cor. 13, 4-8), aceasta este cu putinţă pentru că este întărită şi ajutată de smerenie. Smerenia este calea pe care Dumnezeu Mântuitorul S-a pogorât pe pământ, iar noi suntem chemaţi să ucenicim la şcoala smereniei Sale, ca să devenim pe veci ai Lui.

Maica Domnului a fost, de asemenea, dăruită cu virtutea ascultării şi a supunerii desăvârşite faţă de voia lui Dumnezeu.

La începutul zidirii, Dumnezeu a spus: „Să fie…” (Fac. 1, 3) şi întreaga lume a venit întru fiinţă. Astăzi Fecioara, ascultând de cuvântul Arhanghelului şi neluând în seamă primejdiile pe care le presupunea această ascultare, de vreme ce ea nu ştia de bărbat, s-a predat pe sine Sfatului celui mai înainte de veci al lui Dumnezeu, zicând: „Fie mie după cuvântul tău” (Luca 1, 38). În clipa aceea s-a petrecut o mare şi negrăită minune: în­suşi Ziditorul lumii S-a pogorât pe pământ şi a reînnoit toată făptura.

În sfânta zi a venirii pe lume a Fiului lui Dumnezeu, naş­terea mai presus de fire din Fecioară a pus sub semnul îndoielii neprihănirea Maicii Domnului şi i-a primejduit viaţa. Ea, însă, nu a rostit niciun cuvânt spre a se dezvinovăţi, ci s-a predat lui Dumnezeu în tăcere, silind însuşi cerul s-o apere şi s-o îndreptăţească (cf. Matei 1, 20). Domnul a „scos judecata” ei ca „lumina de amiază” (vezi Ps. 36, 6) şi i-a slăvit numele.

Astăzi este începutul naşterii Bisericii, pentru că, prin pu­terea Duhului Sfânt, Cel Preaînalt Se pogoară să Se întrupeze din Sfânta Fecioară, să ia Trup omenesc, care va deveni ne­prihănita Biserică, Chivotul sfinţeniei şi al mântuirii veşnice.

(in: Arhimandrit Zaharia Zaharou, Vesnicul astazi, Editura Bizantina, 2018)

 

Legaturi:

“In aceasta lume in care diavolul isi striga isteric chemarile…” DESPRE DISCRETIA SFINTENIEI SI TAINA VIE A SALASLUIRII DUHULUI SFANT

TAINA MANTUIRII si TAINA FARADELEGII IN VIATA NOASTRA. “Dumnezeu, cand se apropie de om, nu apare la televizor, nu face tam-tam, ci intr-o mare taina. Nimic nu ni se vesteste spectacular din partea lui Dumnezeu…” – PREDICA AUDIO a Arhim. Nichifor Horia la BUNAVESTIRE (2015)

BUNAVESTIRE – INCEPUTUL MANTUIRII NOASTRE. Predica Sfantului Nicolae Velimirovici

VESTEA CEA MARE

BUNAVESTIRE: “FIE!”

Fie mie dupa Cuvantul Tau, Doamne!

CUVINTE ALE CUVIOASEI MAICI ARSENIA SEBRIAKOVA (1833-1905): “Faca-se voia Ta in mine, Doamne, fie puterea Ta in mine, care biruieste toate!”

Ce inseamna faptul ca Buna Vestire se savarseste aproape intotdeauna in timpul Postului Mare, care este vreme de plans si de tanguire? CE ESTE BUCURIA?

BUNAVESTIRE. Sfantul Teofan Zavoratul si singura bucurie adevarata

BUNA VESTIRE. Predica Parintelui Sofian Boghiu

BUNA-VESTIRE – Taina mai presus de taina. Predica Sfantului Iustin de la Celie

BUNAVESTIRE. Predici audio si video la marele praznic al INCEPUTULUI INTRUPARII DOMNULUI. “Taina cea din veac ascunsa…”

PREDICA AUDIO LA BUNAVESTIRE a IPS Bartolomeu Anania

Marturiile icoanei – BUNAVESTIRE

SA NE RUGAM MAICII DOMNULUI, imbratisarea celor nemangaiati si izbavirea celor din primejdii

***

 

STRIGATUL LUI HRISTOS – MIRELE INDRAGOSTIT DE OM si RASPUNSUL “CALDICEL”-INDIFERENT AL MIRESEI. “Sufletul ce face? Curveste, sarmanul. Noi ne lipim cu inima de cele moarte si Il inlocuim pe Dumnezeu… Ce poate sa fie mai dureros in iubire decat ca cel pe care il iubesti este nepasator?” (Cuvantul PARINTELUI CEZAR AXINTE – audio si text – la PILDA CELOR POFTITI LA CINA, 2018)

Viața duhovnicească a creștinului în lumea contemporană – CONFERINȚA TREZITOARE ȘI PUTERNICĂ de la Iași a Mitropolitului Ierotheos Vlachos (VIDEO + TEXT). Chemare la a deveni ADEVĂRAȚI CREȘTINI, trăind cu “INSUFLARE” de la Duhul Sfânt, ca niște ”POEȚI ȘI ARTIȘTI ÎNDRĂGOSTIȚI DE HRISTOS”, în ”anarhia sănătoasă” împotriva duhului lumii. SECULARIZAREA – MULT MAI PERICULOASĂ DECÂT PRIGOANA – produce ”caricaturi de creștini”

VLĂDICA IEROTHEOS – alte răspunsuri din conferința de la Iași, despre CHEMAREA OMULUI de a fi ”rachetă care să zboare spre cer”, SENSUL CĂSĂTORIEI ȘI AL COPIILOR PENTRU O FAMILIE și lupta pentru depășirea stării căzute: “Eu nu-i împart pe oameni în căsătoriţi şi necăsătoriţi, ci în oameni care trăiesc în Duhul Sfânt şi oameni care nu trăiesc în Duhul Sfânt” (VIDEO si TEXT)

FEMEILE PURTĂTOARE DE IUBIRE sunt devotate până la capăt și nu părăsesc pe Cel rămas singur și batjocorit. GLASUL LUI DUMNEZEU NE CHEAMĂ PE NUME, IAR DRAGOSTEA LUI NE ÎNVIAZĂ. Însuflarea și curajul de a urma lui Hristos primite din AȘTEPTAREA VIE A ÎMPĂRĂȚIEI SALE (Predica video a PS Ignatie Trif și omilia Arhim. Zaharia Zaharou)

MARTURIA UNEI TINERE din zilele noastre despe INTALNIREA VIE CU HRISTOS: “Ma simteam singura, aveam nevoie de dragostea cuiva si asteptam un baiat, dar cand L-am cunoscut pe Dumnezeu, am inteles ca El era Mirele asteptat”

CUTREMURATOAREA BUCURIE A INTALNIRII CU HRISTOS: “Unde vom gasi un stapan mai bland, un Tata mai bun, un Frate care sa puna umarul acolo, cand ne este greu, un Mire care sa Se jertfeasca in locul nostru si pentru noi?”

“…SĂ NU RĂMÂNEM AFARĂ DIN CĂMARA LUI HRISTOS!”. Suntem pregătiți de Nuntă? Îl mai așteptăm pe Mire sau L-am înșelat deja cu dragostea lumii? Cine sunt cei “NEBUNI ȘI ORBI” mustrați de Iisus? NUNTA E “PE BUNE”, FRAȚI ȘI SURORI…

“Hristos trece pe lângă noi, întristat, înlăcrimat, flămând de iubirea noastră…” Oare noi, astazi, cunoastem “VREMEA CERCETARII” NOASTRE de catre Hristos? SINGURATATEA CELUI MAI NEINTELES DINTRE (NE)PAMANTENI si MUSTRAREA DRAGOSTEI RANITE

MIRELE SMERIT VINE LA FIICA SIONULUI. Iar ea Il respinge si-L da mortii: “Cu viclenie Il defaima pe Mire, ca sa slujeasca desfranarilor”. NOI FACEM LA FEL?

“Hristos, Dumnezeul nostru, S-a asemanat pe Sine cu un Mire Sfant, Preafrumos…”

“EU SUNT PRIETENUL TĂU, capul tău, sunt fratele tău, soră, mamă, TOATE, şi nu voiesc alta decât să fii şi tu prietenul Meu. Tu eşti Mie totul… Ce doreşti mai mult? PENTRU CE TE TRAGI ÎNDĂRĂT DE LA ACEL CE ATÂT DE MULT TE IUBEȘTE? Pentru ce torni tu apă într-un vas fără fund? Pentru ce alergi în zadar?”

“Pentru ce tu omule, M-ai lăsat pe Mine? Pentru ce de la Cel ce te-a iubit te-ai întors? Pentru ce iarăşi te-ai lipit de vrăjmaşul?”

SE POATE DRAGOSTE MAI MARE CA ACEASTA? DAR SE POATE SI NEPASARE MAI SALBATICA?

OCHII LUI DUMNEZEU. Motivele pentru care nu ne sunt ascultate intotdeauna rugaciunile si pentru care AVEM NEVOIE de dureri si necazuri ca sa (re)descoperim adevarul vietii noastre. DRAGOSTEA RANITA A LUI HRISTOS PE CARE O IGNORAM SI CARE CAUTA SA SE ODIHNEASCA INTRU NOI

LEPADAREA LUI PETRU si PRIVIREA LUI IISUS. “Fara ispite si caderi, omul nu isi cunoaste slabiciunea”. Adevarata CAINTA ca “durere mistuitoare” pentru RANIREA DRAGOSTEI versus SPOVEDANIA FORMALA, DIN OBISNUINTA, fara frangerea inimii

DUMNEZEU MA PLANGE PE MINE

Parintele Rafail Noica despre “SUBTIRIMEA” si VULNERABILITATEA iubirii lui Dumnezeu pentru noi. DE CE POSTIM? DE CE SA IERTAM? CARE NE E VOCATIA?

Recomandare de carte: “INIMĂ ZDROBITĂ. DESTINUL UNUI TATĂ”. Experiența sfâșietoare a unui PĂRINTE în care NE VOM REGĂSI MULȚI și învățămintele amare, dar vii, ale creștinului care CONȘTIENTIZEAZĂ RATAREA TIMPULUI și a multor semne-clopot trimise de Dumnezeu: “Sufletul lui curat dorea pâinea cerească, cuvântul viu, iar noi îi tot spuneam: „Mai târziu, mai târziu!””