SFANTUL IOAN GURA DE AUR – cuvantul incomod al adevarului si grija neadormita pentru oile cuvantatoare ale Domnului

13-11-2008 Sublinieri

sf-ioan-gura-de-aur2.JPG

La praznicul marelui si iubitului nostru Dascal si Parinte Ioan Gura de Aur, va recomandam sa recitim si sa aprofundam impreuna acest adevarat testament duhovnicesc, un cuvant foarte important si foarte puternic prin care Sfantul ne vorbeste NOUA, celor de astazi, ca si cum ar fi aici, cu noi si ar vedea cu durere toata grozavia (bine fardata) a acestor vremuri de criza si de apostazie generala…

Sunt cele mai bune texte care ne pot dovedi ca Sfantul Ioan Gura-de-Aur ESTE VIU, iar nu doar o pioasa referinta protocolara, careia ii acordam formal cinstirea de rigoare, iar cuvantul sau este actual, pentru ca este… nemuritor si pentru ca este la fel de… subversiv, de tulburator si de trezitor si azi, ca si ieri. Sa nu uitam ca el apartine unui om care a ales sa sacrifice TOTUL (de la tronul patriarhal si pastorirea turmei sale pana la libertate, sanatate si, in final, chiar viata) numai si numai pentru ca a mers “pana in panzele albe” pentru a lua apararea unei simple vaduve! Oare vor auzi aceasta si aceia dintre mai-marii nostri care-l “tamaiaza” pe Sfantul Ioan, urmand insa pilda ucigasilor lui?!

Sa-l ascultam cu bucurie, dar si cu… frica si cutremur, cautand nu doar sa ne indulcim de mierea verbului sau de aur, ci mai ales sa ne intarim prin el in credinta cea vie, pentru a infrunta anume vremurile de care vorbeste Sfantul aici. In original titlul este: Cuvânt despre proorocii mincinoşi şi despre învăţătorii mincinoşi şi despre ereticii fără de Dumnezeu şi despre semnele sfârşitului acestui veac. Spus când urma el să plece din trup. Noi l-am impartit in doua fragmente, pe care le puteti urmari la:

De asemenea, va recomandam in mod deosebit si prefata PS Lucian Lugojanul la Catehezele baptismale ale Sfantului Ioan, care contine o relatare exceptionala a vietii sale, scrisa – parca sub directa “dictare” a insusi Sfantului Ioan:

is1322.jpg

– Reluam aici cateva mici extrase din aceste cuvinte, spre a trezi si interesul celor mai grabiti:

  • Multă deosebire văd între păstorii de odinioară şi cei de acum. Aceia erau războinici, aceştia fugari; aceia bine-credincioşi cărţilor şi dogmelor, aceştia ai hainelor şi mizilicurilor. Aceştia, ca nişte năimiţi, lasă oile şi fug; aceia sufletul lor şi-l puneau pentru oi, urmând Păstorului cel bun”.
  • “Apoi, voind să înveţe, ca cei ce vor fi mai-mari ai Bisericii aşa să gonească pe eretici, a făcut un bici din frânghii, intrând, pe toţi i-a scos din templu şi i-a împins şi i-a gonit, spunând: Casa Mea casă de rugăciune este; dar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari. Ascultaţi, întâi-stătători ai Bisericilor! Căci vouă v-a arătat binele ca să urmaţi pe urmele Lui, luând aminte de pretutindeni cu de-amănuntul, gonind lupii şi păzind turma”.
  • Vezi câtă luptă, câtă sărguinţă, cu câtă îndrăzneală strigă şi nimeni nu ia seama? Şi iarăşi fericitul Pavel spune: Vedeţi de câini, vedeţi de lucrătorii cei răi, de taierea-împrejur (Flp. 3:2). Vedeţi cum umblaţi, că zilele rele sunt (Ef. 5:15-16). Şi Ioan: Vedeţi de voi ca să nu pierdeţi cele ce-aţi lucrat, că mulţi amăgitori au ieşit în lume (2 In. 1:8). Şi multe sunt de acestea în dumnezeieştile Scripturi cele Vechi şi ale Noului Legământ, care strigă şi ne trezesc din uşurătatea noastră. Dar noi facem dimpotrivă, după cum a zis Isaia proorocul: Cu urechile lor greu au auzit fi ochii lor şi i-au închis. O, cât de multe şi de mari scrieri auzind nu înţelegem! De unde vom fi şi fără răspuns în ziua cercetarii, cand va veni Cei ce luminează cele ascunse ale întunericului şi vădeşte sfaturile inimilor, când va şedea Judecătorul şi cărţile se vor deschide, de care noi acum râdem când le auzim şi nu le primim. Căci fiecare din noi ne rătăcim pe propria cale, lăsând calea cea dreapta şi ne facem ca în vremea din început, când nu veniseşi la noi Doamne. Şi cu adevărat întru noi s-a împlinit proorocia lui David care spune: Şi s-au amestecat cu neamurile si au învăţat lucrurile lor (Ps. 105:35). Pentru aceasta suntem smeriti in tot pămăntul pentru păcatele noastre şi au sosit la noi sfârşiturile veacurilor, precum este scris: Si pastorii sunt lupi şi oile zdrobite; şi foame la uşi, nu foame de pâine şi sete de apa, ci foame de a auzi cuvânt al lui Dumnezeu (Amos, 8:11). Deci nimeni din cei ce nădăjduiesc în Domnul să nu dispere. Nu fiţi deprimaţi, văzând înainte totdeauna pe Cel ce a zis: Sunt cu voi (Mt. 28:20)”.
  • Apoi, dacă unul din ereticii cei fără de Dumnezeu grăieşte fără de socoteală răstălmăciri, nu este nici unul care să răspundă împotrivă, războinic – nicăieri. Toţi se fac săraci atunci, toţi tăcuţi, toţi fugari. O, iubire de arginţi, rădăcină rea a toate relele! Cu bogăţia socotiţi să vă mântuiţi? Insă mai lesne este să între cămila prin urechea acului decât bogatul în împărăţia lui Dumnezeu. Desfătându-vă, îmbătându-vă şi îngâmfându-vă vreţi să biruiţi ereziile? Insă vai vouă, cei ce vă desfătaţi şi vă îngâmfaţi cu aur şi vă înfrumuseţaţi cu haine felurite; cum veţi arăta altora sărăcia cea bună a lui Hristos, Care pentru noi a sărăcit, Care a poruncit ucenicilor Săi să nu aibă bani la cingători?”
  • “Încă din sec. IV vedem cum Biserica este erodată dinlăuntru de slăbiciuni omeneşti. Nectarie, patriarhul anterior, fusese un mare senior şi fastul clerului înalt ajunsese la concurenţă cu cel al aristocraţiei civile. Ei au fost foarte nemulţumiţi de austeritatea noului patriarh, care cerea să fie vândute obiectele de lux din Patriarhie, care refuza mesele copioase, totdeauna mânca singur şi ducea, după spusa lui Paladius, o „viaţă de ciclop”. De asemenea, multele milostenii pe care femeile bogate şi milostive le aduceau Bisericii erau deturnate spre folosul personal al clerului. De asemenea, s-a luptat cu călugării trândavi care bântuiau la acea vreme prin oraşe şi sate. A combătut cu fermitate coabitarea clerului cu femei, excepţie făcând mamele, surorile sau mătuşile. A construit spitale şi aziluri de bătrâni. A intensificat evanghelizarea satelor în Tracia şi în Siria, mai puţin pătrunse de Evanghelie. S-a luptat împotriva sectelor eretice ale novaţienilor, arienilor şi împotriva evreilor cu o vigoare uneori aspră, fapt care a scandalizat pe mulţi. S-a străduit mult să-i aducă la Ortodoxie pe goţi, care în acel veac IV aveau Biblia în limba gotică tradusă de Wulfila, pe vremea împăratului Valens. A recrutat dintre ei în cler şi le-a dat biserici. Se înţelege uşor cât de mult a stârnit împotriva lui pe cei căldicei din acea vreme, pe acei creştini care atunci, ca şi astăzi, erau experţi în a împăca poruncile lui Hristos, calea cea strâmtă, cu confortul şi trufia acestei lumi”.
  • “Luptându-se cu patima lăcomiei de averi, şi-a ridicat asupra-şi zavistia nu numai de la clerici, cărora le poruncea să vieţuiască după aşezământul legii, ci şi de la stăpânitorii lumeşti. Astfel ei batjocoreau învăţătura Sfântului, iar cuvintele lui înţelepte şi bune le socoteau nebuneşte ca rele, zicând că patriarhul, în propovăduirea sa în biserică nu învaţă, ci mustră, nu sfătuieşte, ci ocărăşte, nu îndreaptă, ci huleşte pe împărat şi pe împărăteasă şi pe stăpânitori. Apoi îl socoteau neacoperitor de păcatele aproapelui“. Lucruri care se întâmpla aidoma si astazi”.
  • “Sfântul Ioan, auzind aceste cuvinte de la împărăteasă, s-a mâhnit foarte şi, oftând greu, a zis către cei trimişi: „împărăteasa (a se citi Statul, care uneori se poate numi şi „democratic”) voieşte să fiu ca un mort, care nu vede nedreptăţile ce se lucrează şi nu aude glasurile celor asupriţi şi ale celor ce plâng şi suspină, şi nu face mustrări celor ce greşesc. Dar de vreme ce sînt episcop şi mie îmi este încredinţată purtarea de grijă pentru suflete, sînt dator a privi cu ochi neadormiţi asupra tuturor, a asculta cererile tuturor, a învăţa pe toţi şi a certa, iar pe cei ce nu se pocăiesc, a-i mustra. Pentru că ştiu că a nu mustra fărădelegile şi a nu certa pe cei ce fac rele este dovedită pierzare şi mă tem că dacă vom tăcea noi pentru cele ce se fac cu nedreptate, să nu se zică şi despre noi cuvântul acesta al lui Iosie: Preoţii au ascuns calea Domnului“.
  • Eu nu o mustru pe dânsa, nici nu îi fac necinste, ci singure faptele ei o mustră pe dânsa şi-i aduc mare necinste şi ruşine sufletului ei. Deci, poate să se mânie împărăteasa cum voieşte, eu nu voi înceta a grăi adevărul, pentru că mai bine este a mânia pe oameni decât pe Dumnezeu. Căci dacă aş plăcea oamenilor, apoi nu aş fi robul lui Hristos”.

chrysostom.jpg


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Preotie (pentru preoti), Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

13 Commentarii la “SFANTUL IOAN GURA DE AUR – cuvantul incomod al adevarului si grija neadormita pentru oile cuvantatoare ale Domnului

  1. Pingback: Război întru Cuvânt » SFANTUL IOAN CEL CU GURA SI CU INIMA DE AUR – Cuvinte lamurite in focul prigoanei
  2. Pingback: SFANTUL IOAN GURA DE AUR - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  3. Pingback: SFINTII TREI IERARHI. Predica Parintelui Sofian. Cum sa le vorbim altora despre Dumnezeu? -
  4. Pingback: Sfantul Ioan Gura de Aur despre NECURATA MANDRIE SI SLAVA DESARTA -
  5. Pingback: SFANTUL IOAN GURA DE AUR (13 nov.) – merinde necesare pe calea cea stramta, candele fierbinti pentru incalzirea si luminarea sufletelor: “Prin comoditate sa nu se astepte cineva sa vada cerul” -
  6. Pingback: SFANTUL IOAN GURA DE AUR, PASTORUL CEL BUN “CARE A FACUT DIN IUBIRE INSASI VIATA SI CRUCEA LUI”. Predica Parintelui Hrisostom de la Putna (audio) -
  7. Pingback: Predici audio (si text) la DUMINICA LUI ZAHEU VAMESUL. “Câţi dintre noi ne mai gândim că Dumnezeu Şi-a arătat bunătatea cu noi, deşi noi nu meritam?…” -
  8. Pingback: Predici audio ale Pr. Ciprian Negreanu la sarbatoarea SFINTILOR TREI IERARHI. Cuvinte ale marilor luminatori ai lumii, Ioan, Grigorie si Vasile, despre RASPUNDEREA PREOTIEI si IMPARTASIREA INFRICOSATA CU HRISTOS -
  9. Pingback: SFANTUL IOAN GURA DE AUR (13 nov.) despre MILA, despre ATITUDINEA FATA DE CEI CAZUTI IN RATACIRE si despre cei care ii dau ANATEMA pe altii: “Desi suntem cazuti atat de jos, nu ne mai dam seama ca suntem in cele mai mari pacate” -
  10. Pingback: SFANTUL IOAN GURA DE AUR: “DEZNADEJDEA SI NEPASAREA SUNT DISTRUGATOARE. Nici o arma nu este mai eficienta in mana diavolului ca deznadejdea“. De ce ar trebui SA NE DOARA caderile fratilor nostri? -
  11. Pingback: CUM NE TRAIM RELATIA CU HRISTOS? Crestinul intre chemarea de a fi “FAPTURA NOUA” si SCLAVIA SUPERSTITIILOR (NEO)PAGANE sau a FORMELOR FARA FOND: “Să nu fim automate de rugăciune sau de viaţă religioasă, ci să fim flăcări vii, lum
  12. Pingback: SFANTUL IOAN GURA DE AUR: “DEZNADEJDEA SI NEPASAREA SUNT DISTRUGATOARE. Nici o arma nu este mai eficienta in mana diavolului ca deznadejdea“. De ce ar trebui SA NE DOARA caderile fratilor nostri? | Cuvântul Ortodox
  13. Pingback: SFINTII TREI IERARHI ca modele de slujire | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate