DESPRE INGERI in invatatura ortodoxa, singura adevarata. Care este firea si lucrarea demonilor, ingerii cazuti?

8-11-2011 Sublinieri

PARINTELE SERAFIM ROSE: Invatatura ortodoxa despre ingeri

“Ştim, din cuvintele lui Hristos Însuşi, că, la moarte, sufletul este întâmpinat de îngeri: Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam (Luca 16, 22).

Cu privire la forma în care apar îngerii, cunoaştem tot din Evanghelie: îngerul Domnului (a cărui) înfăţişare era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada (Matei 28, I 2-3); un tânăr îmbrăcat în veşmânt alb (Marcu 16, 5); doi bărbaţi în haine strălucitoare (Luca 24, 4); doi îngeri în veşminte albe (Ioan 20, 12). De-a lungul istoriei creştine, îngerii s-au arătat întotdeauna în aceeaşi formă, a unor tineri strălucitori cu veşminte albe. Tradiţia iconografică a înfăţişării îngerilor a fost, de asemenea, aceeaşi de-a lungul veacurilor, zugrăvind tocmai astfel de tineri strălucitori (adesea având aripi, care, desigur, sunt o trăsătură simbolică, ele nefiind de obicei văzute la arătarea îngerilor); iar al şaptelea Sinod Ecumenic din anul 787 a hotărât ca îngerii să fie întotdeauna înfăţişaţi în acest chip, ca bărbaţi. „Cupidonii” artei apusene din vremea Renaşterii şi de după aceea sunt de inspiraţie păgână şi nu au nimic de-a face cu adevăraţii îngeri.

Într-adevăr, nu numai în ceea ce priveşte redarea artistică a îngerilor, ci în toată învăţătura despre făpturile duhovniceşti, Apusul modern romano-catolic (şi protestant) a rătăcit foarte mult de la învăţătura Scripturii şi a vechii tradiţii creştine. Înţelegerea acestei rătăciri este de mare însemnătate pentru noi, dacă vrem să înţelegem adevărata învăţătură creştină despre soarta sufletului după moarte.

Episcopul Ignatie Briancianinov (+ 1867), unul dintre ma­rii Părinţi din vremurile apropiate nouă, şi-a dat seama de această rătăcire şi a închinat un întreg volum al scrierilor sale dării ei în vileag şi înfăţişării adevăratei învăţături ortodoxe despre acest subiect (vol. III în ediţia Tuzov, St. Petersburg 1886). Criticând părerile cuprinse într-o lucrare teologică romano-catolică clasică din veacul al XlX-lea (Abbe Bergier, Dictionnaire de Theologie), Sfântul Ignatie închină o mare parte a volumului său combaterii ideii moderne, întemeiate pe filosofia lui Descartes din veacul al XVII-lea, că tot ce este în afara lumii materiale aparţine lumii „spiritului pur”. Consecinţa unei astfel de idei este aşezarea Dumnezeului Ce­lui nemărginit pe aceeaşi treaptă cu diferitele duhuri mărgini­te (îngeri, demoni, sufletele celor adormiţi). Ideea a devenit foarte răspândită astăzi (cu toate că cei care şi-au însuşit-o nu îi înţeleg în întregime consecinţele) şi este cauza principală a confuziei moderne privitoare la lucrurile „spirituale”: există un viu interes pentru orice se găseşte dincolo de lumea mate­rială, adeseori fâcându-se foarte puţin deosebirea dintre ceea ce este dumnezeiesc, îngeresc, demonic, sau numai rodul închipuirii sau al unor neobişnuite puteri umane.

Abatele Bergier învăţa că îngerii, demonii şi sufletele ce­lor adormiţi sunt „perfect spirituale“; astfel fiind, ele nu sunt supuse legilor timpului şi spaţiului. Putem vorbi de „forma” sau „mişcarea” lor numai metaforic şi „au nevoie să fie îmbrăcate într-un trup subţire, atunci când Dumnezeu le îngădu­ie să lucreze asupra trupurilor“. Până şi o lucrare romano-catolică, altminteri bine informată, despre spiritismul modern reia această învăţătură, spunând, de pildă, că atât îngerii, cât şi demonii „pot împrumuta materialul necesar (pentru a se arăta oamenilor) de la o natură inferioară, însufleţită sau ne­însufleţită, înşişi adepţii spiritismului şi ai ocultismului şi-au însuşit aceste idei din filosofia modernă. Un apologet sofisticat al creştinismului supranatural, C. S. Lewis (care este anglican), critică după cum se cuvine moderna „concep­ţie despre Rai ca fiind pur şi simplu o stare sufletească“, dar el însuşi încă pare tributar, cel puţin în parte, părerii vremuri­lor moderne „că trupul şi locul şi mişcarea şi timpul sunt acum fără nici o însemnătate pentru cele mai înalte piscuri ale vieţii spirituale“. Asemenea idei sunt rodul unei simplifi­cări peste măsură a realităţii duhovniceşti, sub înrâurirea ma­terialismului modern şi din pricina pierderii legăturii cu învă­ţătura creştină şi trăirea duhovnicească autentice.

Pentru a înţelege învăţătura ortodoxă despre îngeri şi alte duhuri, trebuie mai întâi să dăm uitării opoziţia modernă, prea simplificată, dintre „materie şi spirit“. Adevărul este mai complex şi în acelaşi timp atât de „simplu”, încât cei care încă mai sunt capabili să îl creadă vor fi socotiţi de cei mai mulţi drept nişte „naivi care iau totul literal. Episcopul Igna­tie scrie:

Când Dumnezeu îi des­chide unui om ochii (duhovniceşti), acela poate vedea duhurile cu propriul lor chip (p. 216).

Ingerii li s-au arătat întot­deauna oamenilor cu înfăţişare omenească” (p. 227).

De asemenea,

din Scriptură se vede cu toată limpezimea că sufletul omenesc are înfăţişare de om în trup, asemeni tuturor celor­lalte duhuri create” (p. 233).

Sfântul citează foarte multe scrieri patristice pentru a dovedi adevărul celor spuse. Să ne întoarcem şi noi, aşadar, spre învăţătura Sfinţilor Părinţi.

Sfântul Vasile cel Mare, în cartea sa despre Sfântul Duh, spune că

esenţa lor [a puterilor îngereşti] este duh aerian, da­că există (o asemenea esenţă), sau foc imaterial… De aceea se şi află într-un loc şi se fac văzute, înfăţişându-se celor vrednici cu corpurile proprii“.

Şi iarăşi:

Se crede că fiecare dintre în­geri se află într-un anume loc. Pentru că îngerul care s-a pre­zentat lui Corneliu nu era în acelaşi timp şi lângă Filip (Fapte 10, 3; 8, 26), nici cel ce se întreţinea cu Zaharia la jertfelnic (Luca 1,11) nu se afla în acelaşi timp în cer, la locul său“.

De asemenea, Sfântul Grigorie Teologul învaţă:

Lumini se­cundare după Sfânta Treime, cu slavă împărătească, sunt înge­rii străluciţi şi nevăzuţi. Ei înconjoară fără oprelişte Tronul cel mare, fiindcă sunt minţi ce se mişcă cu iuţime, flacără, şi du­huri dumnezeieşti care se poartă cu repeziciune prin văzduh“.

Astfel, îngerii, chiar fiind „duhuri” şi „pară de foc” (Psalm 103, 5, Evrei 1, 7) şi locuind într-o lume unde nu stăpânesc legile pământeşti ale timpului şi spaţiului, sunt totuşi mărgi­niţi de timp şi spaţiu în astfel de chipuri „materiale” (dacă putem spune aşa), încât unii Părinţi nu şovăie să vorbească despre „trupurile aeriene” ale îngerilor. In veacul al VIII-lea, Sfântul Ioan Damaschin, rezumând învăţătura Sfinţilor Pă­rinţi dinaintea sa, grăieşte astfel:

Se spune că [îngerul] este necorporal şi imaterial în raport cu noi, deoarece tot ceea ce se spune în comparaţie cu Dumnezeu, singurul incomparabil, este grosolan şi material. În realitate, numai Dumnezeirea este imaterială şi necorporală.

Şi iarăşi, el învaţă:

Ingerii sunt circumscrişi, căci atunci când sunt în cer nu sunt pe pă­mânt, iar când sunt trimişi de Dumnezeu pe pământ, nu ră­mân şi în cer. Nu sunt limitaţi de pereţi, de uşi, de încuietori sau de peceţi, căci sunt nelimitaţi. Eu spun nelimitaţi. Cu toa­te acestea, ei nu apar aşa cum sunt celor vrednici, cărora Dumnezeu va voi ca ei să se arate, ci sub o formă oarecare, în aşa fel încât să-i poată vedea aceia cărora li se arată” .

Spunând că îngerii „nu apar aşa cum sunt”, Sfântul Ioan Damaschin nu îl contrazice, desigur, pe Sfântul Vasile, care învaţă că îngerii se înfăţişează „cu corpurile proprii“. Şi unul, şi celălalt spun adevărul, după cum se poate vedea din multe­le arătări ale îngerilor din Vechiul Testament. Astfel, Arhan­ghelul Rafael a fost tovarăşul de drum al lui Tobie vreme de multe săptămâni, fără să se fi bănuit măcar o dată că nu era făptură omenească. Totuşi, la sfârşit, când el a dezvăluit cine era, a spus: în toate zilele am fost văzut de voi, dar eu n-am mâncat nici n-am băut, ci numai ochilor voştri s-a părut aceasta (Tobit 12, 19). Şi cei trei îngeri care s-au arătat lui Avraam au părut că mănâncă şi au fost socotiţi oameni (Fa­cere cap. 18 şi 19). De asemenea, Sfântul Chirii al Ierusali­mului, în Catehezele sale, ne învaţă cu privire la îngerul vă­zut de Daniel:

Când Gavriil, care este slugă a lui Dumnezeu, s-a arătat lui Daniel, îndată acesta s-a înspăimântat şi a căzut cu faţa la pământ; şi profetul n-a îndrăznit să-i răspundă până ce îngerul n-a fost silit să se prefacă în asemănarea fiului omului“.

Totuşi, în Cartea lui Daniel (capitolul 10) citim că şi la întâia arătare strălucitoare îngerul avea tot înfăţişarea unui om, doar că strălucirea era atât de mare (faţa lui ca fulgerul, ochii lui ca flăcările de foc, braţele şi picioarele lui străluceau ca arama lustruită), încât ochii omeneşti nu o puteau îndura. Prin urmare, înfăţişarea unui înger este asemenea celei omeneşti; însă, deoarece „trupul” îngeresc nu este materialnic şi numai vederea chipului său de foc, strălucitor, este de ajuns pentru a face să încremenească orice om care încă mai este în trup, este nevoie ca arătările îngerilor să fie potrivite oamenilor care le văd, apărând cu o înfăţişare mai puţin scânteietoare şi cutremurătoare decât au ei de fapt.

Despre sufletul omenesc, de asemenea, Fericitul Augustin învaţă că, atunci când sufletul este despărţit de trup,

omul care se găseşte în această stare, chiar dacă numai în duh, nu în trup, totuşi se vede pe sine atât de asemenea propriului trup încât nu poate să-şi dea seama de nici o deosebire“.

Acest adevăr a fost confirmat în zilele noastre de experienţele personale ale miilor, poate, de oameni resuscitaţi.

Insă chiar dacă vorbim de „trupurile” îngerilor şi ale altor duhuri, trebuie să avem grijă să nu le atribuim trăsături groso­lan materiale. Până la urmă, învaţă Sfântul Ioan Damaschin, „înfăţişarea şi firea acestei materii, singur Făcătorul le în­ţelege” [3]. In Apus, Fericitul Augustin scria că este acelaşi lucru să vorbim despre „trupurile aeriene” ale demonilor şi ale altor duhuri sau să spunem că sunt pur şi simplu „fără trup”.

Însuşi Episcopul Ignatie era poate puţin prea mult aplecat spre a tâlcui despre trupurile îngerilor folosindu-se de cunoş­tinţele ştiinţifice despre gaze ale veacului al XlX-lea; din aceasta pricină s-a iscat o neînsemnată dispută între el şi Episcopul Teofan Zăvorâtul, care a socotit de trebuinţă să stăruiască asupra firii necompuse a duhurilor (care, desigur, nu sunt formate din molecule elementare, ca gazele). Cu toa­te acestea, în ceea ce priveşte învăţătura de căpătâi – „învelişul subţire” pe care îl au toate duhurile —, era în acelaşi gând cu Sfântul Ignatie. Poate că o neînţelegere asemănătoare asupra unui lucru de mică însemnătate sau a unei probleme de terminologie a fost pricina împotrivirii iscate în Apus în veacul al V-lea, când un Părinte latin, Sfântul Faust de Lerins, a propovăduit aceeaşi învăţătură a „materialităţii” relati­ve a sufletului, întemeiată pe cuvintele Părinţilor din Răsărit.

Deşi definiţia exactă a firii îngereşti nu o ştie decât Dumne­zeu, lucrarea îngerilor (cel puţin cea din lumea aceasta) poate fi cunoscută de oricine, căci despre aceasta sunt multe măr­turii, atât în Scriptură şi în scrierile patristice, cât şi în Vieţile Sfinţilor. Pentru a înţelege pe deplin arătările văzute de oameni pe patul de moarte, va trebui să cunoaştem îndeosebi cum se arată îngerii căzuţi (demonii). Îngerii buni se arată în­totdeauna cu propria lor înfăţişare (doar mai puţin strălucitori decât sunt de fapt) şi fac totul numai pentru a îndeplini voia şi poruncile lui Dumnezeu. Îngerii căzuţi, dimpotrivă, deşi apar uneori cu chipul lor (descris de Sfântul Serafim de Sarov, din proprie experienţă, ca fiind „hâd”), de obicei îşi iau diferite înfăţişări şi fac multe ,,minuni” cu puterile pe care le au prin supunerea faţă de stăpânitorul puterii văzduhului (Efeseni 2, 2). Sălaşul lor este văzduhul, iar lucrarea lor cea mai însemnată este ispitirea sau înfricoşarea oamenilor, pentru a-i târî împreună cu ei în pierzanie. Împotriva acestora este lupta creşti­nului:

Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sân­gelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva du­hurilor răutăţii, care sunt în văzduhuri (Efeseni 6,12).

Fericitul Augustin, în tratatul său puţin cunoscut, Despre divinaţia demonilor, pe care l-a scris când a fost rugat să tâlcuiască unele dintre multele arătări demonice din lumea păgână, zugrăveşte bine întregul tablou al lucrărilor demonilor:

Firea demonilor este astfel încât, prin simţurile proprii trupului aerian, ei întrec cu uşurinţă percepţia pe care o au tru­purile pământeşti, dar şi iuţimea acelora, deoarece, datorită puterii mai mari de mişcare a trupului aerian, ei întrec în chip neasemuit nu numai mişcările oamenilor şi ale fiarelor, ci până şi zborul păsărilor. Având aceste două însuşiri, în măsu­ra în care ele sunt trăsături ale trupului aerian, adică simţuri ascuţite şi mişcare iute, ei prezic şi spun multe lucruri pe care le află cu multă vreme înainte ca acestea să se petreacă. Oa­menii se miră de aceasta, din pricina încetinelii simţurilor omeneşti. De asemenea, datorită lungimii vieţii lor, au do­bândit o experienţă privitoare la cele ce se petrec mult mai însemnată decât cea pe care o câştigă oamenii în scurtul răs­timp al vieţii lor. Cu aceste însuşiri, datorate trupului aerian, demonii nu numai că prezic multe lucruri ce au să vină, ci şi săvârşesc multe minuni” .

Multe dintre „minunile” şi reprezentaţiile demonilor sunt zugrăvite în lungul cuvânt al Sfântului Antonie cel Mare din Viaţa sa scrisă de Sfântul Atanasie, unde se aminteşte despre „trupurile mai subţiri” ale demonilor. Viaţa Sfântului Ciprian, care mai întâi a fost vrăjitor, cuprinde şi ea numeroase pilde de schimbare a chipului sau de săvârşire de minuni de către demoni, povestite de cineva care a luat parte la ele.

O înfăţişare clasică a lucrării demonilor se găseşte în Con­vorbirile a şaptea şi a opta ale Sfântului Ioan Casian, marele părinte al Galiei din veacul al V-lea, cel dintâi care a adus Apusului întreaga învăţătură a monahismului răsăritean. Sfântul Ioan Casian scrie:

Este atât de încărcat văzduhul de mulţimea duhurilor ne­curate, care mişună între pământ şi cer, mişcându-se fără li­nişte şi odihnă, încât cu multă înţelepciune pronia divină a fe­rit ochii oamenilor de vederea acestor duhuri rele. De teama asaltului lor, sau de groaza produsă de chipurile în care se transformă după cum vor şi cum le place, oamenii, nemaiputând suporta frica de ele, ar fi ajuns să fie mereu chinuiţi şi să sufere

Că duhurile necurate sunt conduse de puteri mai rele decât ele şi sunt supuse acestora, în afară de acele mărturii ale Scripturilor şi de acest răspuns al Domnului la defăimările fa­riseilor: «Dacă Eu alung demonii în numele lui Beelzebul, căpetenia demonilor», ne învaţă şi vedeniile neîndoielnice, precum şi multele experienţe ale sfinţilor. Iată, de pildă, pe când unul dintre fraţii noştri călătorea prin acest pustiu, într-o zi, spre asfinţit, descoperind o peşteră, s-a oprit acolo, voind să facă în ea slujba de seară. Cât timp a cântat el, după obi­cei, psalmi în peşteră, a trecut de miezul nopţii. După ce a sfârşit slujba, s-a aşezat puţin să-şi refacă trupul obosit. Dar deodată a început să vadă cete de demoni care veneau împresurându-l din toate părţile. Înaintând într-o mulţime nesfârşită şi-ntr-un şir foarte lung, unele mergeau înaintea căpeteniilor, altele îi urmau. Acesta, mai înalt decât toţi şi mai îngrozitor la înfăţişare, când a ajuns în mijlocul peşterii, s-a oprit şi s-a aşezat pe un tron, pus de către ceilalţi, ca un scaun de judecată. A început să examineze cu atenţie şi să discute faptele fiecăruia. Pe cei care spuneau că n-au putut împresura pe nimeni îi alunga din faţa lui, înfierându-i şi insultându-i ca pe nişte nemernici şi neputincioşi, acuzându-i cu mare furie că au pierdut atâta timp şi atâta osteneală zadarnic. Iar pe aceia care-i raportau că au amăgit şi au dus în păcat pe mulţi, îi încărca cu laude, cu felicitări şi mare bucurie, ca pe cei mai vi­teji dintre toţi luptătorii, şi-i scotea în faţă, dându-i ca exemplu, spunând că sunt cei mai glorioşi dintre toţi. In numărul acestora s-a prezentat vesel şi un duh dintre cele mai necurate, care, pentru a-şi arăta un triumf strălucitor, a pronunţat numele unui monah foarte bine cunoscut, afirmând că după cincisprezece ani în care l-a asaltat neîncetat, până la urmă a reuşit să-l împingă în prăpastia desfrânănării chiar în noaptea aceea. După aceea, fratele care a fost martorul acestei în­tâmplări a aflat că vestea despre monahul căzut era, într-ade­văr, adevărată”.

Creştinii ortodocşi au trăit asemenea întâmplări dintotdeauna. Este limpede că ele nu sunt vise sau vedenii, ci experierea în stare trează a prezenţei demonilor, aşa cum sunt ei cu adevărat – însă, desigur, numai după ce ochii duhovniceşti s-au deschis, ca să vadă aceste făpturi care de obicei sunt ne­văzute pentru ochii omeneşti. Până nu demult, poate numai puţini creştini ortodocşi „înapoiaţi” sau „săraci cu duhul” mai puteau crede în „adevărul literal” al acestor istorisiri; chiar şi acum unora dintre ortodocşi le este greu să le creadă, atât de mult s-a insinuat credinţa modernă că îngerii şi demonii sunt „numai spirit” şi nu lucrează în astfel de chipuri „materiale”. Numai odată cu înteţirea activităţii demonice din ultimii ani aceste istorisiri au reînceput să pară cel puţin credibile. De asemenea, larg răspânditele experienţe „de după moarte” din zilele noastre au făcut cunoscut tărâmul realităţii nemateriale multor oameni obişnuiţi, care nu se mai întâlniseră cu supranaturalul; o explicaţie coerentă şi corectă a acestui tărâm şi a făpturilor care locuiesc în el a devenit una dintre nevoile acestor vremuri. Singur creştinismul ortodox poate da această explicaţie, deoarece el a păstrat învăţătura creştină autentică până în zilele noastre. […]”.

(va urma)

(Ieromonah Serafim Rose, “Sufletul dupa moarte”, Editura Sophia, 2007)

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.


Categorii

Parintele Serafim Rose, Razboiul nevazut, Sfintii ingeri si Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, Sufletul dupa moarte

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

18 Commentarii la “DESPRE INGERI in invatatura ortodoxa, singura adevarata. Care este firea si lucrarea demonilor, ingerii cazuti?

  1. “ICOSUL al 2-lea :

    De privirea luminii ce izvorăşte din faţa dumnezeiască vă îndulciţi Sfinţilor Arhangheli, şi cu imnele dumnezeieştii iubiri căutaţi să veseliţi auzul Celui Ce trimite în urechile inimilor noastre şoaptele Duhului. Acoperindu-ne noi cu aripile rugăciunilor voastre, săltăm cu gândurile în cămara inimii, împletindu-vă laude cu o cucernicie vrednică de Dumnezeu, şi cu mulţumiri pricinuitoare de desăvârşire către voi grăim :

    Bucură-te, Arhistrategule Mihaile, apărător nebiruit al dreptei credinţe;
    Bucură-te, preadumnezeiescule Gavriile, vestitorul şi descoperitorul tainelor Stăpânului ;
    Bucură-te, luminatule Rafaile, cel ce dăruieşti izvoare de tămăduiri ;
    Bucură-te, măritule Uriile, cel ce aprinzi inimile cu focul doririi celor cereşti ;
    Bucură-te, mijlocitorule Salatiile, cel ce te-ai făcut nouă pod al înâlnirilor dumnezeieşti ;
    Bucură-te, mult lăudatule Iegudiile, cel ce cu înţelepciune urci scara laudelor cereşti ;
    Bucură-te, înţeleptule Varahiile, cel ce reverşi pe pământ izvoare de binecuvântare ;
    Bucuraţi-vă, Sfinţilor Arhangheli, călăuzitori ai noştri spre Împărăţia cerurilor !”
    din ACATISTUL TUTUROR SFINŢILOR ARHANGHELI- poezii crestin-ortodoxe – 8 noiembrie 2011

  2. “Principesa Ileana a României, fiica cea mica a Regelui Ferdinand şi Reginei Maria, care s-a călugărit şi a ajuns Maica Alexandra a scris o minunată carte despre îngeri, un adevărat tratat biblic despre puterile cereşti, umplând un gol în literatura teologică ortodoxă de specialitate. Iată câteva rânduri din această carte:

    Îngerii şi arhanghelii, deşi spirite, nu sînt supranaturali. Dumnezeu singur e supranatural pentru că El singur este necreat. Ca şi noi, sfinţii îngeri sînt creaţi, sînt fiinţe naturale, ca o parte a lumii, ca şi noi. ,,Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pămînt, cele văzute şi cele nevăzute” (Col. 1, 16).

    Un înger are personalitate, individualitate şi o voinţă a sa, aşa cum avem noi; dar, pe de altă parte, nu ne seamănă. Cînd se manifestă în faţa noastră, un înger ia înfăţişare omenească, dar, fizic, nu e niciodată asemenea unei fiinţe umane, ci numai imaginea mentală a ei. Dacă ştim atît de puţin despre ei, este pentru că de regulă nu-i vedem cu ochii noştri de fiinţă muritoare, iar percepţia noastră spirituală este fie neclară, fie nedezvoltată.

    Căutînd să înţelegem mai bine natura angelică, trebuie să apelăm mai curînd la cunoaşterea lui Dumnezeu decît la cunoaşterea omului. Sfîntul Vasile spune că în ochii lui ,,substanţa lor este o răsuflare de aer sau un foc nemuritor şi de aceea sînt localizaţi ori devin vizibili în forma propriilor lor trupuri, acelora care sînt demni să-i vadă”. Sfintul Vasile vrea să spună că ei iau o individualitate vizibilă exprimată în formă umană, dar intangibilă. Sfinţii îngeri, de la începutul creaţiei lor, sînt fiinţe complete, dar fără formă materială. Sînt de o superioritate absolut incomprehensibilă nouă, dar fac parte din viaţa noastră: prin bunătatea nemărginită a lui Dumnezeu, sînt destinaţi, în marile momente ale istoriei, să fie mesagerii Celui Preaînalt către cei de jos.

    Ei sînt şi cei care ne conduc paşii, ne păzesc, ne apără, ne povăţuiesc, ne protejează şi ne alină de la naştere pînă la mormînt. Îngerii sînt în întregime spirite pure: nu sînt delimitate nici în timp şi nici în spaţiu, nici nu cunosc tinereţea sau bătrîneţea, ci numai viaţa veşnică în deplinătatea ei. Greu ne putem închipui, şi doar ca o umbră, măreţia, tăria şi puterea lor, sau să înţelegem fulgerul care este mişcarea lor.

    „Şi făpturile vii alergau înainte şi înapoi, ca scăpărările de fulger” (Iez. 1,14). Mai mult, muritorii nu pot să înţeleagă libertatea sfinţilor îngeri şi întinderea intelectului lor, neîmpiedicat de creierul fizic. Limpezi cum e cristalul şi fără greşeală, necunoscînd nici durere nici lipsă, netulburaţi de îndoială sau teamă, nici bărbat nici femeie, ei sînt frumuseţe, iubire, viaţă şi acţiuni, sudate într-o negrăită perfecţiune individuală . „Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc” (Ps. 103; 4).

    Într-un anume sens, dacă poate fi exprimat astfel, ei sînt binele individualizat al propriilor atribute ale lui Dumnezeu.

    Sfinţii îngeri stau în prezenţa lui Dumnezeu, privind faţa Domnului. „îngerii sînt mai mult decît purtătorii mesajelor divine şi călăuzitorii oamenilor: ei sînt chiar purtătorii Numelui şi ai Puterii lui Dumnezeu. Nimic trandafiriu şi nici o dulcegărie poetică nu poţi găsi la îngerii din Biblie: ei sînt licăririle luminii şi puterii Domnului Atotputernic”. Fiinţa lor este susţinută de bunătatea lui Dumnezeu şi ei participă la puterea, înţelepciunea şi dragostea lui. Sînt înălţaţi prin laudele şi mulţumirile lor continue. De la început înălţaţi spre Dumnezeu, cea mai mare bucurie a îngerilor a fost să aleagă liber pe Dumnezeu şi să-i ofere viaţa toată lor, într-o nesfirşită iubire şi cinstire.

    Toate cetele cereşti au luat parte de la început la împlinirea voinţei lui Dumnezeu: Serafímii (Is 6, 2), Heruvuímii (Iez.10. 1), Scaunele (Col. 1, 16), Domniile (Col. 1,16), Stãpíniile (1 Pt. 3, 22), Puterile (Col. 1, 16; Ef 3, 10), Începãtoriile (Col. 1, 16), Arhanghelii (1 Tes 4, 160) şi Îngerii. Cele 9 coruri au fost şi sunt întotdeauna la dispoziţia lui Dumnezeu, gata oricând să-I îndeplinească cu precizie planurile: “Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui… Să laude numele Domnului, că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit” (Ps. 148, 2.5).”

    Fragment copiat de pe: http://stiri.ortodoxe.org/site-uri-personale/ortodoxia-tinerilor/principesa-ileana-a-romaniei-ne-vorbeste-despre-sfintii-ingeri

  3. “O prinţesă îl întâlneşte pe îngerul ei păzitor

    Era dimineata devreme, cand aveam sapte ani, si atunci l-am vazut pe ingerul meu pazitor. Sunt la fel de sigura acum ca si atunci. Nu visam si nici nu aveam vedenii. Stiu sigur ca erau acolo, pur si simplu, clar, definit. Nu eram nici mirata, nici infricosata. Nu eram nici macar plina de admiratie – eram numai foarte multumita. Vroiam sa vorbesc cu ei si sa-i ating.

    Camera copiilor era luminata de zorii zilei si am vazut un grup de ingeri in picioare, ca si cum ar fi stat de vorba, in jurul patului fratelui meu. Eram constienta de asta, desi nu puteam sa le aud vocile. Erau imbracati in tunici lungi, unduitoate de diferite culori cu nuante delicate. Parul le cadea pana la umeri, si era diferit la culoare de la blond pana la roscat si castaniu intunecat. Nu aveau aripi. La picioarele patului fratelui meu, Mircea, statea o faptura cereasca, putina la o parte de ceilalti – era inalt si extrem de frumos, cu aripi mari albe. In mana dreapta tinea o lumanare aprinsa; nu parea sa apartina de grupul de ingeri adunati imrejurul patului. Era clar ca statea deoparte de paza.

    Am stiut ca el era ingerul pazitor. Apoi mi-am dat seama ca la picioarele patului meu statea o fiinta cereasca asemanatoare. Era inalt, tunica lui era de un albastru intunecat cu maneci largi. Parul lui era castaniu, fata ovala, si frumusetea lui era in asa fel incat nu pot s-o descriu pentru ca nu se poate compara cu nimic omenesc. Aripile lui erau ridicate in sus in spatele sau. O mana era ridicata catre piept, in timp ce in cealalta tinea o lumanare aprinsa.

    Zambetul lui poate fi descris ca angelic; dinspre el se revarsa dragoste, blandete, intelegere si incurajare. Incantata, m-am strecurat de sub cuvertura si, ingenunchind la capatul patului, mi-am intins mana cu dorinta arzatoare de a-l atinge pe pazitorul meu cel zambitor, dar el s-a dat un pas inapoi, a intins o mana ca un avertisment si a clatinat bland din cap. Eram atat de aproape de el incat as fi putut sa ajung la el cu usurinta, “O, te rog, nu pleca”, am strigat; la aceste cuvinte toti ceilalti ingeri s-au uitat la mine si mi s-a parut ca aud un ras argintiu, dar de sunet nu sunt atat de sigura, desi stiu ca au ras. Dupa aceea, au disparut.

    Eram doar un copil atunci cand l-am vazut pe ingerul meu pazitor. Cu trecerea timpului, imi mai aminteam sporadic de el si-i recunosteam prezenta, dar, in majoritatea timpului, l-am ignorat…

    Fragment din cartea Maicii Alexandra, Sfintii Ingeri, Still River, Mass.: St. Bede’s Publications, 1981, p.193 (Epilog)

    Printesa Ileana s-a nascut si a fost botezata in 1909 la Bucuresti. Era fiica cea mai mica a regelui Ferdinand si a reginei Maria. La varsta de 22 de ani s-a casatorit cu Arhiducele Anton de Austria, cu care a avut sase copii. In martie 1944, si-a mutat familia la Castelul Bran. Acolo a construit un spital in cinstea mamei ei, inainte de a-si muta familia in Argentina si apoi in USA. Cand copiii au crescut, au terminat scoala si s-au casatorit, printesa Ileana si-a devotat viata Domnului devenind calugarita. Maica Alexandra a fost stareta manastirii ortodoxe Schimbarea la Fata din Ellwood City, Pennsylvania, pana la odihna sa intru Domnul in 1991.

    Maica Alexandra a fost binecuvantata sa-l vada pe ingerul ei pazitor atunci cand era copila – ingerul care o va proteja si indruma de-a lungul vietii ei dificile dar plina de credinta…”

    Fragment copiat de pe: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/tinerii-in-biserica/minuni-si-convertiri/17332–o-prines-il-intalnete-pe-ingerul-ei-pzitor-.html

  4. Adierea calda a aripilor ingerilor sa-i acopere, sa-i mangaie cu tainica bucurie si sa-i insufleteasca in toate zilele, deschizandu-le poarta Cerului, pe toti parintii si fratii nostri care poarta numele MIHAIL, MIHAI, GAVRIIL, GABRIEL, RAFAEL/RAFAIL, SERAFIM, MIHAELA, GABRIELA, RAFAELA, ANGELA, SERAFIMA, etc.!

  5. Multumim de urari si Dumnezeu sa va rasplateasca aceasta jertfa pe care o faceti zi de zi pri acest site! Sufletele voastre sa fie intampinate de Sfintii Ingeri,asemenea sufletului iubitor de Dumnezeu,Lazar….. Doamne ajuta!

  6. @IoanC

    offf….cat de DULCE…cat de DUIOS…frumoasa povestea cu ingerul pazitor vazut de mica printesa!

    Se ruga mititica sa nu plece ingerul, el INSA…nu pleca – spatial, de langa ea – ci, doar de la fata ochilor ei lumesti ca sa n-o tulbure ci, sa-i fie drept mangaiere si, de ce nu…ca o preinstiintare pentru viitoare monahie – un alt fel de inger in trup! 🙂

    M-a cucerit!
    Ras de sunet argintiu al celorlalti ingeri, pentru nevinovatia/candoarea ei – de clopotel, as adauga eu!

  7. Predică după Sfânta Liturghie la Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril – 08.11.2011

    http://blog.patermihail.ro/arhive/1846

  8. Pingback: IPS TEOFAN LA PETRU-VODA, DE HRAM, ALATURI DE PARINTELE IUSTIN (Sfintii Arhangheli, 2011). Predica Mitropolitului Moldovei: INGERII IN VIATA NOASTRA (audio si text)
  9. Pingback: Pericolul legaturii cu duhurile cazute sau: "Cu uimire si infricosare" despre "USURATATEA CU CARE 'CRESTINII' DE ASTAZI SE INCRED IN VEDENII SI ARATARI"
  10. Pingback: Parintele Serafim Rose despre SUFLETUL DUPA MOARTE si VAMILE VAZDUHULUI -
  11. Pingback: PARINTELE SERAFIM ROSE – UN OM AL INIMII – 30 ani de la plecarea sa in patria cereasca († 2 septembrie 1982) -
  12. Pingback: INGERII – CALAUZELE SI PAZITORII NOSTRI -
  13. Pingback: Parintele Valentin Mordasov despre INGERII-SECERATORI SI INGERII PAZITORI -
  14. Pingback: Soborul SFINTILOR ARHANGHELI MIHAIL, GAVRIIL si al tuturor puterilor ceresti. PREDICI (audio + text) de la Manastirea Putna: ICOANA ADEVARULUI UNIT CU DRAGOSTEA -
  15. Pingback: Pomenirea unui profetic sfant contemporan, CUVIOSUL SERAFIM CEL NOU, DE LA PLATINA: “ESTE MAI TARZIU DECAT CREDEM. Poate ca acestia sunt ultimii cativa ani in care mai putem continua sa raspandim liberi cuvantul“ -
  16. Pingback: PREDICI la praznicul SFINTILOR ARHANGHELI si AL TUTUROR PUTERILOR CERESTI. Lumea ingerilor si dorul dupa Cer | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: SUS SA AVEM INIMILE! Ce sunt ingerii? | Cuvântul Ortodox
  18. Pingback: “Nesfintii sfinti”: O cateheza vie despre INGERUL PAZITOR | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate