INTALNIREA CU PARINTELE SERAFIM ROSE – geniul sfant al ortodoxiei americane si calauzitorul convertitilor. MARTURIA PARINTELUI DAMASCHIN – staretul manastirii din Platina – si a unei pelerine romance in America

23-09-2014 Sublinieri

Platina, CA, USA

24 septembrie – Sinaxa Sfintilor americani din Alaska (Gherman, Iacob, Inochentie, Iuvenalie si Petru Aleutul)

Vedeti si:

A Tribute to Seraphim Roseseraphimrose088

“Familia ortodoxa”, nr.9 (68)/septembrie 2014:

Cuviosul Serafim Rose

La 80 de ani de la nasterea întâiului nevoitor american

13 august 1934 – † 2 septembrie 1982

Avem în acest an o aniversare rotundă a naşterii pământeşti şi, totodată, săvârşim în această lună pomenirea celui pe care astăzi îl ştim ca Părintele Serafim Rose – socotit primul „drept nevoitor” american get-beget. Căutător de adevăr, scriitor şi traducător prolific, monah nevoitor şi plin de râvnă, a fost un adevărat „deschizător de drumuri” pentru ortodocşii americani. Mai mult, cuvintele sale au răsunat ca vorbindu-le personal, dincolo de limbă şi cultură, în inimile „căutătorilor de adevăr” din întreaga lume.

Mănăstirea întemeiată de el, acum una din podoabele monahismului dreptslăvitor din America, îl are de anul trecut drept stareţ pe unul din fii săi duhovniceşti, el însuşi convertit, binecunoscut pentru monumentala biografie pe care i-a alcătuit-oIeromonahul Damaschin (Christensen). Cuvintele ce urmează ne aduc o perspectivă foarte personală şi sinceră asupra Părintelui Serafim – cel ce, însuflat de izvorul dătător-de-viaţă al Ortodoxiei, a ajuns, în aceste vremuri ale confuziei, un „ceresc luminător” al învăţăturii pururea-proaspăte a Sfinţilor Părinţi, care nu este a unei vremi sau a unui neam, ci pentru toate vremurile, până la sfârşitul lumii.

041-1024x767 13-1024x76724e35e16eb3cad659571670ae89b6f2f

AUDIO (in original):

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

***

–   Părinte Damaschin, cum v-a influenţat întâlnirea cu Părintele Serafim?Fr_Damascene

– Incă de când am luat parte la slujbele ortodoxe am simţit nelumescul, vechimea, realitatea tainică a Bisericii ortodoxe şi a cultului ei. Avusesem aceste experienţe, dar întâlnirea cu Părintele Serafim şi participarea la conferinţele sale m-au lovit ca o tonă de cărămizi, în sensul că în acea clipă m-am hotărât în sfârşit să devin ortodox.

După ce m-am întâlnit cu Părintele Serafim n-a mai fost cale de întoarcere. Ştiam. De fapt, în noaptea în care am stat la prima conferinţă, când l-am întâlnit prima dată, îmi amintesc cum am fugit la un prieten din campus — şi i-am zis: Asta-i omul!”. Va spun toate acestea ca să înţelegeţi ce impact profund a avut Părintele Serafim asupra mea.

Era un geniu, dar când a devenit ortodox şi-a răstignit mintea”

sroseM-au copleşit la el câteva lucruri, întâi de toate, era o persoană jertfelnică, un slujitor jertfelnic. Tot ce făcea era să-L împartă pe Hristos celorlalţi. Era un om care se jertfise cu totul lui Hristos. Aveam căutări spirituale încă din 1981, aşa că vă puteţi închipui că văzusem o grămadă de diverşi învăţători religioşi. Cunoscusem sufişti, cunoscusem buddişti tibetani… Dar Părintele Serafim era deosebit — şi era deosebit şi faţă de ceilalţi creştini, avea ceva foarte special.

Al doilea lucru pe care l-am simţit la el era că avea această înţelepciune extraordinară, acest discernământ pătrunzător pe care nu le mai întâlnisem până atunci la nimeni. El, cumva, pătrundea prin toate şi îţi dădea un răspuns limpede, profund. Nu avea extremisme. Simţeam că avea înţelepciunea aceea de la Dumnezeu. Simţeam că e foarte inteligent, foarte învăţat, dar nu căuta să epateze cu inteligenţa şi cunoaşterea sa. Era foarte smerit, înfăţişa lucrurile foarte limpede şi foarte simplu, pe înţelesul tuturor. Am simţit că era la fel de inteligent, sau chiar mai inteligent decât orice profesor pe care îl avusesem, dar avea o înţelepciune duhovnicească pe care n-o mai întâlnisem niciodată.

Credeţi că, din punct de vedere intelectual, era un geniu?

Da, cu siguranţă aş zice că era un geniu. De fapt, aşa i se şi zicea în liceu – colegii îl porecliseră Eu-geniul[numele de mirean al Parintelui Serafim era Eugene, n.n.]. In albumul de absolvire, cineva i-a scris: „Să nu-i faci prea multă concurenţă lui Einstein!”. Rezultatele sale la învăţătură le depăşeau atât de mult pe ale celorlalţi, încât ar fi trebuit să i se dea numai lui nota 10, dacă ar fi fost să se păstreze scara valorică.

Era un geniu, dar lucrul uimitor a fost că, atunci când a devenit ortodox, aşa cum el însuşi o spune, şi-a răstignit mintea:

„Când am ajuns creştin, mi-am răstignit mintea, şi toate suferinţele mi s-au făcut doar izvor de bucurie. N-am pierdut nimic, şi am câştigat totul”.

Mai ales atunci când scria pentru „The Orthodox Word”, scria pentru toţi. Scria la un nivel pe care toţi puteau să-l înţeleagă, şi se ferea de orice scriitură în stil academic sau pompos-înalt.

“Pierderea sa a fost ca un cataclism, dar totodată plin de har”

–  O întrebare grea: ne puteţi împărtăşi cum a fost să pierzi o astfel de personalitate însemnată?

roseA fost, pentru mine, o experienţă copleşitor de puternică. Dar n-a fost doar mâhnire. A fost, în acelaşi timp, o mare cercetare a harului. Tocmai mă botezasem. Apoi am mers la spital. Părintele Serafim zăcea pe pat. Nu putea vorbi. Avea tuburi în gură şi un aparat de respirat. Avea tuburi şi în trup, şi era legat de pat, din cauza convulsiilor de durere. M-a văzut venind în cămaşa mea albă de Botez, si mi-a zâmbit şi m-a strâns de mână. Pentru mine a fost foarte semnificativ că m-a recunoscut ca fiind creştin ortodox botezat, şi mi-a aflat noul nume — Damaschin. La un moment dat, din pricina medicaţiei, ochii i s-au înceţoşat, dar în acea clipă era lucid şi vedea, se uita limpede la mine.

A fost ceva foarte puternic şi pentru că, în acele zile, noi făceam Liturghia la spital. Era ca şi cum toate cerurile s-ar fi deschis. Toţi se înghesuiau în acel mic paraclis. Toţi cântau Liturghia pe dinafară, apoi Părintele Serafim lua Sfânta împărtăşanie. Ii ţineau Evanghelia deasupra capului, iar Părintele Serafim îşi aduna ultimele puteri ca să se ridice. Cum v-am zis, avea dureri convulsive, dar se ridica să sărute Evanghelia. Putea doar să zacă acolo, cu lacrimile curgându-i pe faţă. Privea către cer şi se ruga. Era foarte impresionant. Oamenii stăteau în jurul patului şi plângeau, şi se rugau, şi cântau imne ale Bisericii. Era o experienţă foarte puternică. Eram plini de tristeţe, dar era o tristeţe obştească: ne aveam unul pe altul. Toţi erau împreună. Nu doar cei de la mănăstire. Erau acolo toţi copiii duhovniceşti ai Părintelui Serafim, care veniseră de la kilometri depărtare. Venise Arhiepiscopul Antonie, Episcopul Nectarie — totul a fost o foarte puternică experienţă a harului. A fost Botezul meu, şi primirea Sfintei împărtăşanii în fiecare zi ce a urmat. A fost ceva ca un cataclism, dar totodată plin de har.

Părintele Serafim Rose întru fericita adormirePentru mine, Părintele Serafim a fost o pildă, modelul meu — chiar şi după ce a murit. Şi, bineînţeles, mijlocitorul meu ceresc. Am început să cerem rugăciunile Părintelui Serafim după ce-a murit. De fapt, episcopul nostru de atunci, părintele duhovnicesc al mănăstirii, Vlădica Nectarie, a fost cel care ne-a încurajat să facem aşa. La înmormântarea Părintelui Serafim, i-a spus Maicii Brighita, egumena schitului de maici:

„Vă rugaţi acum pentru Părintele Serafim, dar să vă rugaţi şi către el!”.

A scris apoi mănăstirii noastre acelaşi lucru. Apoi, un alt părinte duhovnicesc, Arhimandritul Spiridon, ucenic al Sfântului Ioan Maximovici, ne-a încurajat să facem la fel. îmi amintesc şi că la parastasul de patruzeci de zile al Părintelui Serafim, eram acolo, Episcopul Nectarie a ţinut o predică, şi a zis:

„Părintele Serafim a fost un om drept, chiar un om sfânt”.

Traducătorul s-a oprit şi l-a întrebat: „Să zic sfânt?”. Vlădica Nectarie a răspuns fără să şovăie: „Sfânt”.

Din interviul radiofonic: „Father Seraphim Rose – Spiritual Father”, realizat de Kevin Allen pentru “Ancient Faith Radio”, 31 august 2007

Prezentare şi traducere de Radu Hagiu

9922047_orig

***

INTALNIREA

“Cu adevărat, prietenul credincios mângâ­iere este în viaţă. Ce n-ar fi în stare să facă un prieten adevărat? Câtă plăcere, câtă prisosinţă şi cât temei nu aduce el? Poţi descoperi atâtea comori, dar nimic nu preţuieşte cât un prieten adevărat. Să arătăm mai întâi bucuriile legate de prietenie. Vederea unui prieten îmbracă inima în sărbătoare…” (Sfântul Ioan Gură-de-Aur).

Cuvintele de mai sus reflectă esenţa relaţii­lor omeneşti, dincolo e timp, de graniţă… Le-am trăit pe viu, în urmă cu câţiva ani. Totul a înce­put în 2006, în febra unei sesiuni de iarnă, când sufletul mi-era însetat după cuvinte duhovni­ceşti. Primisem în dar o carte care avea să-mi conducă paşii spre taine nebănuite ale cunoaşte­rii„Viaţa şi lucrările Părintelui Serafim Rose”.

„Pe teritoriul mănăstirii se simţea o pace şi o armonie de nedescris…”

damaschin_ierom-viata_si_lucrarile_parintelui_serafim_roseInsuşi modul cum a ajuns la mine această carte a fost o taină. Apăruse în librării, însă fiind des­tul de scumpă, nu mi-o puteam permite în acel moment. Sufletul însă nu-mi dădea tihnă; parcă simţea o chemare… Şi atunci am început să mă rog să mă ajute Dumnezeu să-mi economisesc bani, ca să mi-o cumpăr. Cum mila Domnului mare este, în scurt timp am primit-o cadou de la prietena mea, care şi ea, la rându-i, şi-o do­rea. Mi-a povestit ulterior cum, după ce a ono­rat o comandă artistică şi primise bani exact cât costa cartea, mergând pe lângă librăria unde era expusă, a vrut să treacă repede, ca să nu fie „is­pitită” să şi-o cumpere. Dar nu a lăsat-o inima să facă asta. S-a întors din drum, parcă chemată de Părintele Serafim Rose, şi a luat-o — dar nu pentru ea, ci ca să mi-o ofere mie. Acest dar; vă închipuiti, mi-a umplut sufletul de încântare. Citind-o, simţeam cum cuvintele înalţă nu nu­mai în sufletul meu, ci şi în spaţiul unde locuiam un palat duhovnicesc.

Acum, odată citită cartea, mi-a apărut în su­flet o altă dorinţă arzătoare: să ajung într-o zi să vizitez locurile care au marcat existenţa Părintelui Serafim Rose! Dacă pentru dorinţa de a avea car­tea vedeam eu o rezolvare, acum nu mi se mai părea aşa simplu să ajungi în California: viza, cos­turile… Dar am învăţat atunci că important este să-ţi doreşti. Şi astfel, în anul următor am primit viză pentru S.U.A, în cadrul unui proiect stu­denţesc prin care am avut posibilitatea să ajung în San Francisco, locul de unde începe „transfor­marea mistică” a ceea ce citisem. Totul se petrecea ca într-un vis ce era acum în plină desfăşurare.

Din San Francisco îmi propusesem să ajung la Platina, unde se afla mormântul Cuviosului Serafim Rose. Dar ceva apăru — simţeam că sunt reţinută în San Francisco… Lucrurile nu se mai legau ca până atunci. Am dat ascultare acestor semne şi, la sfatul unui Părinte, m-am hotărât să rămân la slujba de Duminică în San Francisco, la catedrală. între timp, am aflat că acolo sălăşlu­ieşte trupul Sfântului Ioan Maximovici, cel ce fu­sese duhovnicul Părintelui Serafim Rose. Mi-am amintit apoi că citisem despre implicarea aces­tui Sfânt nu numai în comunitatea ortodoxă, ci şi în vieţile tuturor celor ce aveau nevoie, şi mi-am mai amintit şi cuvintele Părintelui Serafim:

„Cine vrea să mă cunoască pe mine, trebuie să-l cunoască mai întâi pe duhovnicul meu”.

copii inchinandu-se la mormantul Sf. Ioan MaximoviciDupă o călătorie pitorească, am intrat într-o catedrală mare, care adunase persoane din toată lumea. Din prima clipă am trăit sentimentul că mă aflu într-un loc atât de familiar! Ca într-o casă a părinţilor ce te aşteaptă cu atâta dragoste. Apoi m-am îndreptat spre racla cu moaştele Sfântului Ioan… şi am simţit atunci cum cineva m-a strâns în braţe. Nu era o îmbrăţişare obiş­nuită, o atingere a sufletului, o stare de bucurie sufletească… Era o dragoste nemaiîntâlnită de mine, era ceva inexplicabil! îmi spunea parcă „bun-venit”. Până atunci, întâlnirea cu un Sfânt 0  percepeam ca pe o mişcare a sufletului meu, ca pe un buchet de rugăciuni înălţate către cel sau cea care e lângă Dumnezeu. Acum, acest Sfânt era în biserică, alături de mine, şi cred că şi alături de cei adunaţi acolo. M-a primit cu braţele deschise, a venit în întâmpinarea mea, m-a tratat ca pe un copil al lui, un copil mult- iubit… Ulterior am auzit o cântare în acatistul său:

„Spuneţi oamenilor că, deşi am murit, sunt viu”,

şi mi-am explicat sentimentele trăite.

Holy Reliquary of St JohnUitându-mă spre altar, în chipul unui Părinte ce slujea am regăsit chipul Sfântului Ioan Maximovici. îmi întărea convingerea că este viu, că-mi ascultă năzuinţele. Aşa de minunat lucru! – cu o zi în urmă voiam să trec în grabă spre Platina, iar acum mi-am întâlnit un suflet atât de iubitor, pe care-l pot numi fără ezitare prieten al meu, şi nu un prieten ca oricare, ci unul pe care-l poţi chema la tine la orice oră din zi sau din noapte, care nu se supără că-l suni la o oră nepo­trivită, un prieten adevărat, care nu găseşte scuze când trebuie să te ajute!

După slujbă, mi s-au aşezat toate: am aflat mai multe despre viaţa Sfântului Ioan şi am vi­zitat casa pe care o cumpărase şi o transformase într-un lăcaş, alături de copiii pe care-i creştea cu atâta dragoste. Am ajuns şi apoi la Platina, în­cântată că Părintele Serafim nu m-a lăsat să vin la el până nu am trecut pe la povăţuitorul său duhovnicesc.

05_DeerDrumul până la Platina a fost ca o adeverire a celor deja văzute cu ochii minţii în rândurile cărţii. De cum am pătruns pe teritoriul mănăs­tirii, se simţea o pace şi o armonie de nedescris. Căprioarele păreau gazde iubitoare şi curioase ce-şi aşteptau pelerinii, dar rămâneau totuşi discrete în desişul codrului.

Nevoitorii mănăstirii, oameni calzi sufleteşte, cu chipuri familiare, probabil datorită aceloraşi convingeri duhovniceşti, mi-au apărut ca nişte făclii ce păstrau nestinsă flacăra jertfei şi a dragos­tei începută cu atâta sârg. Imediat ce am păşit pe poarta mănăstirii am simţit că sunt „acasă” — ace­laşi sentiment pe care l-a simţit Cuviosul Serafim în biserica ortodoxă rusă, după multe căutări.

masa la trapeza manastirii PlatinaAcest loc adună o comuniune de stări: ar­monie, credinţă şi dragoste. Uimitor este că nu m-am simţit nici o clipă străină (venind din altă ţară), dimpotrivă, am avut sentimen­tul că mă pot exprima în aceeaşi limbă cu cei de acolo, de parcă nici n-ar fi fost vreodată separate limbile pământului! Aceasta a fost pentru mine dovada prezenţei harice.

Am citit undeva că Dumnezeu uneori com­primă timpul pentru a ne ajuta să trecem peste anumite greutăţi, iar alteori îl dilată. în cazul meu, am simţit o dilatare a timpului: nu am stat acolo multă vreme, însă am trăit atât de intens, încât pot spune că am trăit în câteva ore cât al­tădată aş fi trăit în luni! Şi asta datorită primi­rii gazdei, a Părintelui Serafim, datorită prezenţei sale iubitoare.

Iată ce înseamnă dragostea adevărată, dar şi smerenia faţă de părintele duhovnicesc: dorinţa bunului Părinte Serafim de a mi-l prezenta mai întâi pe al său minunat povăţuitor: Sfântul Ioan. De atunci mi s-a întărit convingerea că prietenii se întâlnesc dincolo de graniţe, de timp, de legile văzute…

In încheiere, mă las purtată de cuvintele Sfântului Ioan Gură-de-Aur:

Nici un cuvânt nu este de-ajuns despre iubire, căci aceasta nu este de pe pământ, ci din cer

Mihaela [din] Iaşi

Text premiat la concursul de eseuri al lunii mai 2014

(din revista “Familia ortodoxa”, nr.9 (68)/septembrie 2014)

Bl Fr Seraphim - 075Pelerini la mormantul Parintelui Serafim de la Platina

Legaturi:

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Parintele Damaschin de la Platina, Parintele Serafim Rose, Sfantul Ioan Maximovici, Sfinti Parinti recenti, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

4 Commentarii la “INTALNIREA CU PARINTELE SERAFIM ROSE – geniul sfant al ortodoxiei americane si calauzitorul convertitilor. MARTURIA PARINTELUI DAMASCHIN – staretul manastirii din Platina – si a unei pelerine romance in America

  1. Soram, Soram ma mangaiai si luminai cu poeziile…

  2. #petru
    Iertare
    greu imi e sa ma abtin,dar ma smeresc citind si eu,ca am ce invata de la altii…

  3. Pingback: Fericitul Parinte SERAPHIM ROSE de la PLATINA si “CUVANTUL ORTODOX” | Cuvântul Ortodox
  4. Pingback: SIMPLITATEA CARE NE MANTUIESTE. Fericitul Parinte Serafim Rose despre necesitatea de A NE INMUIA INIMILE, A NU NE INCREDE IN MINTEA NOASTRA si a nu ramane la nivelul corectitudinii rationale: “Atitudinea CRITICISTĂ este un lucru foarte negativ şi
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate