PREDICI LA BOBOTEAZA (BOTEZUL DOMNULUI): Sfantul Teofan Zavoratul si IPS Bartolomeu Anania (audio)
„Voi, cei botezati, va tineti oare in felul cuvenit celor botezati? Slujiti, oare, Acelui Dumnezeu Caruia ati fagaduit la botez ca ii veti sluji?“
Cititi si:
Sfantul Teofan Zavoratul: PREDICA LA BOTEZUL DOMNULUI
Domnul a poruncit Bisericii Sale sa praznuiasca luminat dumnezeiasca Sa aratare, iar pe fiecare dintre noi binevoieste a-l aduce in bucuria praznuirii doar dupa ce l-a trecut mai inainte prin judecata constiintei.
“Praznuind Dumnezeiasca Aratare, sa ne mutam cu gandul la locul intamplarii si sa luam aminte cu intelegere la cele ce au loc acolo! (…) Il vedeti la mal pe Sfantul Ioan, in strai din par de camila, incins peste coapse cu curea din piele. Il inconjoara multime fara numar de popor din Ierusalim, din Iudeea si din tot tinutul Iordanului. Botezul Mantuitorului numai ce s-a sfarsit, si ochii tuturor sunt atintiti la Fiul Omului, Care Se ridica din apa. Ei nu mai vad nimic altceva. Voi faceti insa ager prin credinta ochiul mintii voastre si in urma lui Ioan, trecand de acestea pe care le vad toti, opriti-va privirea plina de luare-aminte asupra celor pe care nu le vede toata lumea: cerul deschis, porumbelul care se pogora si glasul ce s-a auzit: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, intru Care bine am voit! (Mt. 3, 17). Sa va opriti privirile si sa nu va desprindeti luarea-aminte de aceasta priveliste minunata! O! Cine va da cuvantului nostru putere ca sa cantam dupa vrednicie slava lui Dumnezeu Care S-a aratat la Iordan in Trei Ipostasuri!
Impreuna cu raiul pierdut, si cerurile au fost inchise de dreptatea lui Dumnezeu – dar dupa cum nici macar un stavilar trainic nu poate opri un mare potop de apa, si taria dreptatii s-a topit in cele din urma de la focul iubirii lui Dumnezeu, si iata ca s-au deschis cerurile. Asa ne deschidem si noi, fratilor, toate puterile firii noastre, sa-L primim cu nesat pe Dumnezeu, Care S-a descoperit noua, si sa ne desfatam de Dansul. Sa ne hranim cu El toate simturile, toate gandurile si poftele.
Suntem cufundati in bezna, dar iata aici lumina imbelsugata. Suntem loviti de o trista dezbinare atat fata de cer, cat si fata de noi insine, dar iata aici impacare atotinvioratoare. Suntem istoviti de neputinta, dar iata aici izvor nesecat al puterilor de tot felul!
Asadar, precum dupa indelunga intunecime a noptii toata faptura inseteaza de lumina si nazuieste cu dorire sa primeasca cele dintai raze ale soarelui ce rasare, asa si noi, atintind la Dumnezeiasca Aratare ochiul luminat de credinta al mintii, sa primim cu pofta razele aducatoare de veselie ale dumnezeiestii randuieli a mantuirii noastre, pe care le trimite cuvantul cel milostiv al lui Dumnezeu-Tatal, si sa ne indulcim de ele. Precum faptura zgribulita de frigul iernii intampina cu lacomie primavara, ce rupe legaturile gerului, si primeste din nou o inviorare plina de armonie, asa si noi sa primim cu inima inviorata de nadejdea mantuirii impacarea care rasare in Domnul Cel botezat, si sa ne indulcim de ea!
Precum in vremea arsitei verii pamantul insetat soarbe cu toate gurile sale ploaia care se pogoara la el din cer, asa si noi sa primim cu toata dorirea sufletului puterile de tot felul, care sunt gata sa se reverse asupra noastra de la Duhul, Ce Se pogoara in chip de porumbel, si sa ne indulcim de aceasta!
Dar de ce sa ne poftim pe noi insine la aceasta? Caci doar n-am fost adusi deja cu toti in toata iconomia mantuirii, si ca atare n-ar trebui sa fie toti si luminati, si impacati, si inviorati? Ce bine ar fi fost insa sa fìe asa! Candva, pomenind de Ioan BotezatoruI, Domnul le-a zis iudeilor cu dojana: „El era faclie, care arde si lumineaza, iar voua vi s-a facut de cautarea altor placeri in ceasul cand a luminat el”.
Iata ca an de an in Sfanta Sa Biserica Domnul trimite si asupra noastra lumina Dumnezeiestii Sale Aratari de la Iordan, din vremea lui Ioan. Oare nu El ne spune prin aceasta: „Iata, unde este lumina care arde si lumineaza!”? Aveti grija, deci, sa nu vi se faca pofta de altceva decat de a va bucura in ceasul cand lumineaza El. Luati seama, dar, fratilor, caci cu primejdie umblati! Oare chemarile amagitoare ale vrajmasilor mantuirii noastre nu ne inseala uneori auzul?
Intelepciunea cea desarta si mincinoasa imbie: „Vaniti la mine, la mine este lumina” — insa la ea nu este lumina, ci numai o naluca a luminii, si cei care o asculta numesc lumina intuneric si intunericul – lumina.
Lumea cheama: „veniti la mine, eu va voi da pace!” — insa la ea nu este pace, ci o naluca a pacii si cei care se lasa momiti de ea, descoperind-o tarziu, o osandesc mustrator, zicand: „Pace! Pace! Si unde este pacea?”
Stapanitorul acestei lumi fagaduieste largime, si viata, si putere, si indestulare – insa la el nu e nici putere, nici libertate, nici indestulare, ci numai o naluca a acestora, si cei amagiti de el au doar nume ca sunt vii, liberi si indestulati, insa de fapt sunt robi caldicei, chinuiti de lipsuri.
Grabiti-va, fratilor, sa capatati deprinderea de a deosebi toate acestea in lumina Dumnezeiestii Aratari, si nu va lasati atrasi de ceea ce doar se numeste lumina, si pace, si putere, insa de fapt nu este, ci mai vartos nazuiti spre Cel care este calea, adevarul si viata, dreptatea si sfintirea si izbavirea!
Aproape ca am ajuns, iata, la judecarea si osandirea de sine. Asta si vrea Domnul. Bisericii i-a poruncit sa praznuiasca luminat Dumnezeiasca Sa Aratare, iar pe fiecare dintre noi binevoieste sa il aduca in bucuria praznuirii numai dupa ce l-a trecut prin judecata constiintei. Cine a gustat din darurile datorita carora praznuieste Biserica, acela se bucura, iar cine nu a gustat, sa guste mai inainte, si se va bucura. Amin!”
***
ALTA PREDICA A SFANTULUI TEOFAN LA BOTEZUL DOMNULUI
Cum se cuvine sa se poarte la Botezul Domnului cei botezati? Locul obiceiurilor paganesti in intampinarea noului an. Despre clarvazatoare.
Trebuie sa ne dam seama ca nu trebuie sa amanam lucrarea mantuirii noastre si sa aratam hotarare in nazuinta catre Domnul.
“Ar trebui acum doar sa cantam slava lui Dumnezeu, Care S-a aratat la Iordan in chip treimic, slava a carei mare cuviinta rapeste pana si mintile ingeresti, iar limbile ingeresti le misca spre cantari duhovnicesti. Dar suntem oare buni sa ne apucam de aceasta lucrare sfanta si preacereasca? Ne-am pregatit, oare, ne-am agonisit merinde de vederi cu mintea intru cugetare la cele dumnezeiesti si de graiuri bineglasuitoare, ne-am instrunat, oare, sufletul, ca pe o psaltire davidica, incat sa cantam cu el, asemenea imparatului-proroc, psalm Fiului, Celui ce Se boteaza, Sfantului Duh, Care Il adumbreste, si Tatalui, Care da despre El marturie? Cine este gata, sa cante, indulcindu-se de mangaietoarele miscari ale inimii si de multcuprinzatoarele vederi ale mintii. Eu sunt nevoit sa-mi intorc insa cuvantul spre altceva.
De praznicul Dumnezeiescului Botez este vremea potrivita pentru a-i intreba pe cei botezati: „Voi, cei botezati, va tineti oare in felul cuvenit celor botezati? Slujiti, oare, Acelui Dumnezeu Caruia ati fagaduit la botez ca ii veti sluji? Privind la voi, va spune, oare, oricine: «Acestia sunt botezati, sunt cei care s-au lepadat de satana, fi de toate lucrurile lui, si de toata slujirea lui, si de toata trufìa lui»?”
Dinainte va rog: nu va maniati. Vreau sa va dojenesc. Vreau sa va dojenesc pentru faptul ca v-ati intors la obiceiurile pagane, si in loc sa alergati la Dumnezeu ati inceput sa alergati la draci. Acestea nu sunt doar vorbe mari, ci adevarul adevarat! Aduceti-va aminte cum ati intampinat multi dintre voi anul cel nou, si acum judecati singuri, cu sange rece, daca seamana asta cu ceva cat de cat crestinesc! Sa jucati carti pana la miezul noptii ori sa palavragiti despre toate fleacurile, iar la miezul noptii, la hotarul dintre anul vechi si anul cel nou, sa luati paharele si sa va invartiti – ce inseamna asta? Ce noima e aici? Dumnezeu, Stapanul vremii si al vietii noastre, ne-a dat sa incheiem un an si sa intram in altul. In aceasta clipa de trecere ce se cuvine oare? Sa ne inaltam mainile catre cer si sa dam multumita Domnului pentru milele Sale cele trecute si sa-L rugam sa prelungeasca bunavoirea Sa si pe viitor. Fie ca faceti asa fìecare familie in parte, fie ca va adunati mai multe familii, asa este binecuvantat sa intampinati noul an. Dar ce noima are sa te invarti si paharele? Oare viata noastra este o gluma, iar vremea este un lucru bun de nimic? Daca asa stau lucrurile, bineinteles ca anul cel nou nu poate fi intampinat intr-un fel mai bun decat prin graire in desert si prin dansuri. Acestea ar da, nu-i asa, tonul pentru anul ce vine. Dar nici voi nu ganditi asa despre vreme si despre viata! Si atunci, de ce ati facut asa? Vi s-a facut de distractie?!, dar pentru distractie n-ati putut gasi, oare, un alt moment, cu totul neinsemnat? Veti spune: „Asa s-a incetatenit obiceiul”. Iar eu voi intari: ,,S-a incetatenit obiceiul”, si voi adauga: „obicei intru totul necrestinesc, paganesc, necredincios, potrivnic lui Dumnezeu”. Pentru ca asteptati clipa aceasta ca pe o clipa sfintita, si luati paharele cu intru totul alte ganduri decat in alte clipe, si va invartiti nu in acelasi duh ca de obicei. Faceti toate acestea ca pe un fel de ritual. Acum va voi intreba: „Pentru care Dumnezeu savarsiti voi ritualul acesta?! Pentru Hristos Mantuitorul, Ce ne-a rascumparat, Care a gustat fiere si otet, ale Carui maini si picioare au fost pironite pe cruce pentru a noastra mantuire?!” Bineinteles ca nu. Ce impartasire, ce impartasire este intre Hristos si Veliar?! Nu catre Dansul merg toate acestea, ci fie catre Bacchus, zeul pagan al veseliei celei betive, fie catre Venera, zeita necuratelor desfatari trupesti. Si iata dumnezeii vostri, noule Israil! De la ei sa si asteptati ceea ce va urati unul altuia, iar de la Dumnezeu Cel adevarat n-aveti ce astepta, pentru ca atunci cand Sfanta Biserica se ruga Lui pentru binecuvantarea anului celui nou, voi nu erati in biserica. Nu mai aveati putere. Puterile voastre fusesera jertfite dumnezeilor paganesti sau visarii desarte si amagirii vrajmasului.
Si acum, unde duc urarile voastre de bine? Parca ati fi luat in mainile voastre toate bunatatile si le-ati fi impartit cu mana plina de darnicie – unuia una, altuia alta – fara sa va intoarceti catre Dumnezeu Cel adevarat! Altfel nici nu se poate intelege una ca asta, decat ca ati jefuit vistieria lui Dumnezeu si faceti cu ea ce vreti, in pofida lui Dumnezeu, Atottiitorul Carmuitor al lumii – sau toate vorbele voastre dulci sunt o bufonerie copilareasca. Chiar asa: din orice parte ai privi la obiceiul acesta, trebuie spus ca nu este buna lauda voastra. Si sa nu va indreptatiti zicand ca nu aveti ganduri apostate atunci cand faceti una ca asta, pentru ca lucrul tocmai de apostati este, iar la Dumnezeu nici nu va ganditi cand il savarsiti. Si atunci, cum se poate numi asa ceva, fara numai apostazie? Sa nu va indreptatiti nici prin aceea ca nu stiti cum s-a incetatenit acest obicei. Cum s-ar fi incetatenit, daca voi nu l-ati fi primit? Nu l-ar fi primit unul, al doilea, al treilea – si gata, nu s-ar mai fi incetatenit deloc.
In fine, asta este deja de domeniul trecutului. Mortul de la groapa nu se mai intoarce. Il veti bucura insa pe Domnul si pe Sfintii Lui daca, dandu-va seama de nerozia lucrului pe care l-ati facut, va veti cai si veti lua hotararea de a nu va mai supune unor asemenea obiceiuri desarte.
Trist a fost sa auziti unele ca aceasta, dar inca n-a trecut intristarea aceasta, ca vine alta. Acum cateva zile am auzit ca a venit nu stiu care clarvazatoare si toti dau fuga asteptand sa afle de la ea toate tainele si toata soarta vietii lor: ce a fost, ce este si mai ales ce va fi. Oare nu aveti nici macar un pic de intelegere crestina, ca sa pricepeti cat de neintemeiate va sunt nadejdile si cat de subrede sunt fagaduintele acestei amagitoare? Intrucat ea promite ca va raspunde la oricare intrebari. Asadar ea afirma ca stie toate. Iar voi nu v-ati adus aminte ca asa ceva nu se poate spune despre nici un om, oricare ar fi el. Toate le stie doar Dumnezeu, precum si cei carora Dumnezeu le descopera. Iar ei Dumnezeu i-a descoperit? De unde si pana unde! Cel caruia Dumnezeu ii descopera nu se apuca sa faca negot cu descoperirile. Cum puteti sa va bazati fara nici un fel de rezerva pe ceea ce spune ea? Poate ca sunt lucruri pe care chiar le ghiceste, dar mai mult incurca si ascunde sub cuvinte lipsite de limpezime.
Aici se intampla ceea ce se intampla cu oracolele in vremurile pagane. Preotii pagani, pithiile, insisi idolii proroceau. Cu ce putere se facea asta, puteti judeca dupa faptul ca atunci cand se arata undeva un rob adevarat al lui Hristos prezicatorii amuteau si dracii se plangeau in gura mare ca sunt prigoniti si stramtorati de crestini. Cand s-a raspandit crestinismul, oracolele au tacut. Si iata ca acum cand crestinismul a slabit, ele au inceput iarasi sa se iveasca sub felurite chipuri, momindu-i pe cei lesne increzatori si rusinand in ei numele lui Hristos. La inceput, ele s-au deschis in Apus, iar de acolo au trecut si la noi, si iata ca iau tribut de la cei superstitiosi si lesne increzatori. Si bine ar fi sa fie vorba doar de credulitate. Nu, aici este vorba de ceva mai rau, si anume de tradarea nadejdii crestinesti. Intreaba-te singur la cine te duci si de la cine astepti ajutor? Vei spune ca acolo e o anumita putere. Dar nu stii, oare, ca singura putere adevarata este puterea lui Dumnezeu, singura de la care poti astepta toate? Iar intorcandu-te catre aceasta putere necunoscuta, oare nu apostaziezi de la singura putere adevarata? Iar de vreme ce asa stau lucrurile, unde duce asta? Bineinteles, la puterea cea mincinoasa, potrivnica puterii adevarate, potrivnica lui Dumnezeu. Nu ma voi apuca sa va lamuresc starile acestor prezicatori. Dupa parerea mea, este vorba fìe de o stare neobisnuita, bolnavicioasa, de o tulburare in urma careia cei cuprinsi de ea parte vad mai multe decat vedem noi, iar parte – si cel mai des – sunt unelte ale duhurilor viclene. Dracii se folosesc de tulburarea lor si ii atrag prin ei pe cei slabi – pentru ca ei sunt foarte batrani si cunosc o multime de lucruri din trecut, zboara peste tot si stiu ce se face acum intr-un loc sau altul, si povestesc prin aceste unelte ale lor. Despre viitor ei nu au o cunoastere sigura, ci doar ghicesc – dar intrucat celor ce ii intreaba ei le povestesc fara gres multe dintre cele ce au fost si sunt, acestia cred si ceea ce li se spune despre viitor, cu toate ca de obicei nu se implineste. Aici se afla, cred eu, adevaratul izvor al „clarviziunii”. Judecati acum singuri: ce faceti voi mergand la clarvazatori? Va dati in vileag credinta in draci. Eu nu va spun acum nascociri de-ale mele. Aduceti-va aminte ce s-a intamplat in Filippi cand propovaduia Sfantul Apostol Pavel. Acolo se afla o slujnica ce avea duh pitonicesc si care aducea mult castig stapanilor ei ghicind si prezicand (Fapte 16, 16). Apostolul Pavel a izgonit duhul acela, zicand: In numele lui Iisus Hristos, iti poruncesc sa iesi din ea! Si stapanii, vazand ca s-a dus nadejdea castigului lor, au pornit prigoana impotriva Sfantului Apostol Pavel si a lui Sila, care era cu el. De acelasi fel este si aceasta clarvazatoare, care acum va momeste la sine. In ea este un duh iscoditor, iar scopul ei este de a scoate mult castig pentru sine sau pentru cei care o duc incoace si incolo. Iar voi n-aveti nici un folos de tras de la ea, afara de cheltuiala si de spurcarea sufletului prin apropierea de puterea draceasca si prin increderea in ea.
Iata ca si la aceasta privind, sunt silit sa spun: „Nu este buna lauda voastra!” Pe de o parte, gasesc la voi obiceiuri paganesti, care miros a inchinare la idoli, iar pe de alta – impartasire nemijlocita cu dracii. Ce inseamna asta? Oare v-ati lepadat de numele lui Hristos? Ori s-a imparatit din nou stapanitorul intunericului, care a fost alungat de Hristos, Dumnezeul nostru? Caci daca ar fi sa inviem vreun pagan si sa ii aratam de la inceput cum este intampinat la noi noul an, iar dupa aceea cum trag toti la pithia-prezicatoare, n-ar fi gasit la noi nici o deosebire fata de cum era la ei. „Aici totul este al nostru”, ar spune el. „Si noi slujeam la fel dumnezeilor nostri, cu distractii si cu betie, si la fel mergeam la prezicatoarele noastre. Unde-i aici Hristos si unde sunt crestinii, care s-au botezat in Hristos, care atunci erau mai presus ca noi?!” Oare n-ar fi indreptatite spusele lui? Bineinteles ca da. Dupa haina se cunosc, de pilda, civilul, functionarul si militarul, dupa obiceiuri, dupa fapte si dupa nadejdi se cunoaste care ce credinta are. Daca veti ingadui multe asemenea lucruri, care nu sunt potrivite pentru cei care cred in Domnul si sunt botezati in numele Lui, cine va fi de vina daca unii vor avea indoieli in privinta botezului vostru?
Iertati-ma, pentru Domnul, ca de luminat praznic al Botezului va graiesc asemenea cuvinte dojenitoare. Sunt dator sa vorbesc astfel, si o fac in cinstea Domnului, Care astazi S-a botezat si ne-a sfintit pe noi cu botezul, neavand alt scop decat ca voi sa luati seama si sa inlaturati din purtarea voastra tot ce poate fi ca o pata neagra pe luminatul strai in care v-ati invesmantat la botez. Amin!”
(din: Sfantul Teofan Zavoratul, “Predici”, Editura Sophia, Bucuresti, 2009)
***
ARATAREA DOMNULUI (EPIFANIA) – Predici ale IPS Bartolomeu Anania, 2005 si 2006:
Legaturi:
- SENSURILE ADANCI ALE BOTEZULUI DOMNULUI
- BOTEZUL DOMNULUI (BOBOTEAZA): Sf. Ioan Maximovici despre SMERENIA CARE A DESCHIS CERURILE SI A SFARAMAT CAPUL BALAURULUI. Plus: Ce inseamna Aghiazma Mare si cum se ia?
- DE CE S-A BOTEZAT HRISTOS? CE APA ARE ACEEASI PUTERE CU IORDANUL? Si: unde a fost Mantuitorul Iisus Hristos de la 12 ani pana la Aratarea Sa?
- EPIFANIA (BOTEZUL DOMNULUI): Pe Acesta sa-L ascultati! – de Sfantul Ignatie Briancianinov
- MARTURIILE ICOANEI: BOTEZUL DOMNULUI
- O cale mai “aplicata” de a ne cufunda si de a ne imbraca in Hristos
***
- Predica de Anul Nou, la trecerea in 2012, a Parintelui Mihail Stanciu (audio)
- Duminica dinaintea Botezului Domnului. Ce e pocainta? CEEA CE NE STRICA PETRECEREA CU MASTI IN CARE NE COMPLACEM ZI DE ZI…
- Sfantul Teofan Zavoratul despre TIRANIA “OPINIEI PUBLICE” IMPOTRIVA A TOT CEEA CE ESTE CRESTINESC SI DESPRE RENUNTAREA LA OBICEIURILE LUMESTI
*
Aş fi vrut să-i văd pe toţi bucurându-se anume cu această bucurie şi nevrând să cunoască alte bucurii, dar nu toţi cei din Israel sunt Israel, încep acum distracţii deşarte, nebuneşti, care aţâţă poftele: gătitul, vizitele, schimbarea toaletelor. Cei ce iubesc aceste lucruri, oricât le-ai spune „potoliţi-vă”, îşi astupă urechile şi nu iau aminte, batjocorind în aşa chip luminatele zile ale praznicului, încât îl fac pe Milostivul nostru Domn să-şi întoarcă privirea de la noi şi să zică: „Urâciune sunt înaintea Mea sărbătorile voastre!”.
Şi, într-adevăr, multe din distracţiile societăţii noastre sunt urâciuni păgâneşti, care au fost aduse la noi de-a dreptul din lumea păgână; iar altele, deşi au apărut mai târziu, sunt hrănite cu duhul păgânismului; şi parcă într-adins, cele mai multe au loc de Naşterea Domnului şi de Paşte. Dedându-ne lor, îi dăm stăpânitorului acestei lumi – chinuitorul nostru şi potrivnicul lui Dumnezeu – pricină să îi spună: „Ce mi-ai făcut prin naşterea şi învierea Ta? Iată, toţi vin la mine!”. Ci să treacă mai des prin inima noastră cuvintele psalmului 50: „Drept este Domnul întru cuvintele Sale şi biruitor când va judeca El“…
Ne atrage Europa „civilizată”… Da, acolo au fost reînnoite pentru prima oară urâciunile păgâneşti pe care creştinismul le izgonise din lume; de acolo, ele au trecut deja şi trec în continuare la noi. Trăgând în noi această miasmă a iadului, ne învârtim ca ameţiţi, fără a ne mai veni în fire. Să ne amintim însă de anul 1812: de ce au venit peste noi francezii? Dumnezeu i-a trimis ca să stârpească răul pe care îl luaserăm de la ei. S-a pocăit atunci Rusia, şi Dumnezeu a miluit-o; dar acum, pare-se, am uitat lecţia de atunci“.
- Sf. Teofan Zavoratul – “DUMNEZEU SAU LUMEA: NU ESTE CALE DE MIJLOC!”
- Predica Sfantului Ignatie Briancianinov la Duminica dupa Botezul Domnului: POCAITI-VA!
***
Audio: CANTARI PSALTICE SI CUVINTE DUHOVNICESTI la Boboteaza:
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser. |
|
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser. |
|
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser. |
Sf. Ioan Iacob Hozevitul
STIHURI PENTRU LITANIILE DE LA IORDAN
——————————————————————–
După modelul celor de la Sf. Mormânt pe glasul 3
La Iordan în chip smerit
Ca un rob Te-ai botezat,
Firea apelor sfinţind,
Pre noi toţi ne-ai luminat.
Tu fiind mărturisit
De Părintele ceresc
Duhul Sfânt au întărit
Pre cuvântul părintesc.
Când din cer s-a auzit
Glasul ce Te-a arătat
Firea toată s-a uimit
Iară munţii au săltat.
Gol văzându-l pe Hristos
Apa mării au fugit,
Iar Iordanul sfiicios
Înapoi s-a tras grăbit.
Mâna Sfântului Ioan
Tremura când s-a atins
Să boteze în Iordan
Pe cel veşnic necuprins.
Pre al lumii Ziditor
Ca să-l vadă s-au sfiit
Cei de sus luminători
Şi în nori s-au învelit.
Iar balaurul gândit
Care-n apă sta ascuns
Sub picioare s-a zdrobit
De stăpânul Iisus.
Îngerii s-au spăimântat
Pre Stăpânul gol văzând
Şi cântând au lăudat
Sfântul Lui pogorământ.
Singur iadul s-au scârbit
Căci privind au înţeles
Că de-acum va fi lipsit
De vânatul cel ales.
Apa Sfântului Iordan
– Botezându-se Hristos –
A rămas ca un balsam
La tot omul credincios.
Cerul astăzi pogorând
Spre Iordan s-au aplecat
Căci se vede pe pământ
Sfânta Treime arătat
(credincioşii cântă în cor)
De la margini noi venim
Cei cu sufletul setos
Ca să ne învrednicim
De botezul lui Hristos.
(Acestea s-ar cădea să fie cântate când merge soborul cu închinătorii
de la Mânăstire spre Iordan pentru a face Aghiasmă precum şi la
întoarcere, iar în celelalte zile cântă la “Chinovic”)
Imi aduc aminte de zilele din tinerete cand mai popseam adesea pe la biserica .. am inaintat in varsta iar timpul petrecut alaturi de biserica s-a miscorat destul de mult si imi pare rau.
Un an nou cu bine !
Si in mine este Hristos
Nu Il umiliti
este spre mantuirea voastra
Dummnezeu sa va ierte
De cate ori postati un cuvant al I.P.S. Bartolomeu imi rascoliti amintiri si imi umpleti sufletul de bucurie! Sunt cuvintele lui calde si puternice si in acelasi timp de un firesc extraordinar, pe care le-a tinut in timpul Liturghiei la Catedrala Mitropolitana si care-mi aduc Clujul si tara mai aproape. Multumesc!
Pe de alta parte, e de adaugat ca trebuie sa fim cu mare luare aminte la cuvintele mustratoare ale Sfantului Teofan Zavoratul, sa ne deschidem bine urechile, caci ni se potrivesc!
In strainatate, de exemplu, unde viata comunitara a romanilor se impleteste adesea cu cea a Bisericii (ceea ce, in sine, nu este un lucru rau, din contra), se organizeaza, de multe ori chiar in Biserica, la subsol, petrecerea de revelion, ca sursa de venit pentru biserica respectiva. Exact cum arata Sf. Teofan, explicatia sau scuza adusa cel mai frecvent este ca “s-a incetatenit”, e un obicei. In plus se considera un lucru pozitiv faptul ca aceasta “activitate” aduce un venit parohiei respective (problema sustinerii financiare fiind destul de spinoasa si serioasa, in strainatate). Petrecerile arata asa cum ne-am obisnuit cu toii sa le vedem, deci…
De meditat daca asa ceva este bineplacut lui Dumnezeu. Nu doar petrecerea in sine ci si banii care provin de pe urma ei. Dificultatile financiare ale parohiilor nu cred ca sunt o scuza. Personal cred ca Dumnezeu va da banii respectivi din alta parte.
Nu randuielile Bisericii ar trebui schimbate dupa relele obiceiuri ale oamenilor ci oamenii trebuie adusi la buna randuiala.
Altfel, mai rau il suparam pe Dumnezeu.
In zilele de sarbatoare, televiziunile se ingramadesc sa prezinte care mai de care “traditii si obiceiuri” specifice. Si atunci se revarsa asupra telespectatorului si-asa buimac, tot felul de paganisme si superstitii. O, cate poti sa auzi! Am vazut prezentatori ce condamnau inchinarea la moaste, dar care discutau doct cu oarescare doctorand in paranormalitate sau niscai astrologo-horoscopisti. “Magia” Craciunului, “spiritul” sarbatorilor, ursitul din vis, datul cu maciuca-n cap…
Dar cum spune Psalmistul: “Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.”
Si apoi, in apa Iordanului a intrat Hristos si S-a botezat de catre Ioan, cinstitul Inaintemergator. Si a sfaramat capul balaurului, si cei ce au crezut aceasta-“Aceia au vazut lucrurile Domnului si minunile Lui intru adanc.
……………………………………………………………..
Si i-a poruncit furtunii si s-a linistit si au tacut valurile marii.
Si s-au veselit ei, ca s-au linistit valurile si Domnul i-a povatuit pe ei la limanul dorit de ei.
Pentru acestia, care au luat in serios, apele s-au sfintit, tulburarea s-a linistit, obiceiurile si traditiile au pierit, limanul se vede si este loc cu verdeata, loc de odihna. Ca sa il dobandesti, trebuie un pic de nevointa, apoi Domnul face restul.
Nu te mantuiesti punand busuioc sub perna, legand vasc de lustra, sau scriind scrisori lui Mos Craciun.